VICTIMA INFRACȚIUNII

A ELABORAT: SURUGIU MARINELA,

STUDENTA GRUPEI DR22Z
 Definiția victimologiei
• Victimologia trebuie să reprezinte un sistem de concepte, principii,
reguli, constituit pentru a se apăra drepturile victimei, din care să
decurgă măsurile de natură socială – morală și juridică, pentru a
restabili situația anterioară procedurii agresivității.
• Ion Gheorghiu-Brădet în manualul “Criminologia generală
românească” vorbește despre victimologie că este acea parte a
domeniului criminalității care cuprinde consecințele de orice fel
produse de criminalitate și suportate de societate, populație și
victimele aparținând fenomenului criminalității. Добавьте третий
пункт списка
 OBIECTUL VICTIMOLOGIEI:
• victimitatea – ca fenomen obiectiv biopsihosocial;
• caracteristicile cantitative și calitative ale persoanelor care au suferit pagube
morale, materiale, fizice de pe urma infracțiunii;
• situația vitimologică, împrejurările și condițiile care favorizează
posibilitatea cauzării prejudiciului victimei potențiale;
• natura legității raporturilor victimă-infractor în situațiile preinfracționale,
în momentul și după comiterea infracțiunii;
• formele și metodele de protejare a victimelor potențiale de atentatele
criminale;
• măsuri de profilaxie privind micșorarea nivelului victimizării.
 Clasificarea victimelor după categoria infracțională:

-victime ale infracțiunii de viol;

-victime ale infracțiunii de tâlhărie;
 -victime ale infracțiunilor
informatice;
-victime ale infracțiunilor din
domeniul transporturilor;
După criteriul factorilor biologici, psihologici și sociali, Hans
von Henting, propune următoarea clasificare:
-    Victime nevîrstnice;
-    Femeile ca victime ce apar mai ales în cazul infracţiunilor sexuale;
-    Vârstnici;
-    Consumatori de alcool sau droguri;
-    Imigranţii;
-    Minorităţile etnice;
-   Indivizi normali, dar cu o inteligenţă redusă;
-    Indivizii (temporar) deprimați;
-    Indivizii achizitivi (în orice împrejurare, caută să-şi mărească bunurile);
-    Indivizii destrăbălați și desfrânați (sunt expuşi pericolului atacurilor fizice,
sexuale, dar şi crimelor de ordin material);
-    Indivizii singuratici și cu “inima zdrobită”;
- Indivizii “blocați” și cei “nesupuși”.
 După gradul de participare și de răspundere ce revine victimei în
producerea infracțiunilor, autorul Skaffer, propune următoarele tipuri de
victime:

• Victima care anterior nu a avut

legătură cu infractorul, întîlnirea
lor fiind o întîmplare;
• Victime provocatoare;
• Victime care precipită declanşarea
acțiunii răufăcătorului;
• Victime slabe biologic;
• Victime slabe din punct de vedere
social;
• Victime auto-victimizate.
 Din punct de vedere al vinovăției victimei, autorul
Mendelson a elaborat următoarea clasificare a victimelor:
  Victime absolut
nevinovate;
  Victime a cărei vinovăţii
este mai redusă decît a
infractorului;
  Victima la fel vinovată
ca şi infractorul;
  Victima a cărei vinovăţie
este mai mare ca a
infractorului.
 VICTIMIZAREA este procesul de transformare a unei persoane sau
comunități umane în victima infracțiunii și rezultatul ecestui proces.
Primul nivel
• Victime directe ale infracțiunii;
Al doilea nivel
• Victimele-membrii familiei
pătimitului;
Al treilea nivel

• Victimele de influență indirectă;

Al patrulea nivel
• Populația unei regiuni ca victimă.
 Cercetările au demonstrat faptul că în mediul rural nivelul criminalității latente este mai înalt decât la oraș.
În genere, victimele pot fi clasificate în 3 grupe: 1) cointeresate în comunicarea datelor, 2) indiferente și 3) cointeresate în ascunderea informației privitor la agresiunea suportată.

La sat sunt mai accentuate victimele

ce se atribuie la grupele 2 și 3.
 În urma violenței domestice, în anul 2019, au suferit 539 persoane, 69,2% din victime au fost femei. Atât femeile
cât și bărbații, victime ale violenței, preponderent au vârsta de 35-64 ani. Totodată, ponderea băieților de 0-17 ani
care suferă în urma violenței domestice este triplă față de cea a fetelor, de aceeași vîrstă - 18,7% față de 6,2%.
 Nivelul de victimizare reprezintă numărul de victime de pe un anumit teritoriu, existente
la un moment dat, raportat la numărul de populație de pe teritoriul respectiv și calculat la un
anumit număr de persoane. Acest indice cantitativ este calculat după următoarea formulă:

Kv=(V/P)*E
unde:
• V – numărul de victime;
• P – numărul populației;
• E – unitatea de măsură (un anumit număr de persoane).
 Infracțiunea adeseori este “interacțiunea” dintre victimă și infractor, de
aceea este necesar de a avea o reprezentare completă atât a infractorului,
cât și a victimei.

În literatura de
specialitate se
deosebesc trei
categorii de relații
între infractor și
vitima lui:
întâmplătoare,
nedeterminate și
predeterminate.
• Raporturile întâmplătoare apar indiferent de voința sau inițiativa unuia dintre
participanții dramei criminale. În cadrul acestor relații comportamentul victimei are
un rol absolut neutral în geneza infracțiunii, iar în acțiunile infractorului lipsește
intenția directă de atingere a rezultatului ilegal. Această categorie de relații de regulă
stă la baza infracțiunilor săvârșite din imprudență.
• Raporturile nedeterminate – sunt acele relații dintre infractor și victimă care se
formează la inițiativa victimizatorului, rolul persoanei vătămate fiind pasiv în geneza
crimei. Aceste raporturi apar în procesul selectării victimei de către infractor și au o
durată relativ scurtă. O premisă importantă a apariției situațiilor bazate pe relațiile
nedeterminate între infractor și victimă este starea de ebrietate a persoanei vătămate,
care ușurează realizarea intenției criminale a victimizatorului. Alcoolul reduce
vigilența și opunerea potențialei victime, slăbește perceperea critică a situației și
controlul asupra comportării proprii. Cercetările victimologice realizate în Republica
Moldova au constatat că peste 80% din victimele omorurilor studiate erau în stare de
ebrietate. Starea de beție este caracteristică atât bărbaților, cât și femeilor victime.
Astfel, 9 din zece bărbați și 6-7 din 10 femei victime erau în stare de ebrietate.
 Relațiile predeterminate - personalitatea și comportamentul victimei determină, în mare parte, săvârșirea
infracțiunii, reacția agresivă a infractorului fiind orientată împotriva unui individ concret. În această situație,
victima este stabilită cu mult timp înainte de comiterea actului criminal. Așa se întâmplă în cazurile când
pretextul infracțiunii este cearta, dușmănia, gelozia etc.

De exemplu, aproape 80%

din victimele omorurilor
premeditate se cunoșteau
foarte bine cu infractorii, 16%
din ele s-au cunoscut
întâmplător și doar 4% erau
persoane necunoscute. În
numărul total de victime,
domină victimele care se aflau
în relații familiale sau de
rudenie cu infractorul,
constituind circa 40%.
Analiza victimelor vătămărilor
intenșionate grave indică că
36% din persoanele vătămate
constituie soțiile/soții, 13% -
prietenii, 11% - rudele, 9% -
colegii, 8% - vecinii, 3% -
cunoscuții și 20% -
necunoscuții.
Vă mulțumesc pentru atenție!