Farmacie clinică an V

Lucrare practică nr. 4

Reguli generale privind administrarea medicamentelor.

Completare fișe de lucru.

Administrarea medicației
a. Stabilirea schemelor farmacografice

Schemele farmacografice se referă la :

 calea de administrare;
 forma farmaceutică;
 modul de administrare;
 durata de administrare;
 ritmul de administrare;
 momentul optim din nictemer;
 doze.

În stabilirea schemei terapeutice, farmacistul va ține cont de următoarele criterii:

Criterii biofarmaceutice şi farmacocinetice

 Substanţele active care sunt degradate chimic de sucul gastric se administrează fie pe cale orală, în
forme farmaceutice enterosolubile (rezistente la aciditatea gastrică), fie pe altă cale (exemplu:
penicilina);
 Substanţele medicamentoase care suferă o metabolizare intensă la nivelul primului pasaj hepatic
şi/sau intestinal vor fi administrate fie în doză mare, fie folosind altă cale de administrare (exemple:
propranolol, morfină);
 Substanţele iritante la nivel gastric se vor administra după masă sau se vor folosi forme farmaceutice
enterosolubile (exemple: teofilina, antiinflamatoarele, sărurile de fier, sărurile de calciu);

1
 Substanțele iritante la nivel tisular, dacă se vor administra injectabil, se va alege întotdeauna
administrarea intravasculară, nu cea intratisulară;
 Substanţele active care prezintă o absorbţie nesemnificativă la administrarea pe cale orală vor fi
condiţionate în forme farmaceutice cu eliberare prelungită sau se va folosi altă cale de administrare
(nitroglicerina retard sau sublingual).

Criterii referitoare la bolnav, patologie şi scop terapeutic

 În urgenţe se alege calea i.v., în doză unică sau în perfuzie;
 Pentru obţinerea unui efect rapid în crize, se preferă administrarea pe cale inhalatorie sau sublinguală:
în criza de angină pectorală sau în criza de astm;
 În bolile cronice (diabet, HTA) se preferă administrarea pe cale orală (pentru creşterea aderenţei la
tratamentul de lungă durată) de preparate farmaceutice cu eliberare întârziată, astfel încât concentraţia
plasmatică eficace terapeutic să se menţină o perioadă de timp mai îndelungată;
 Pentru pacienţii cu vomă, convulsii sau comă este exclusă administrarea pe cale orală;
 Pentru pacienţii cu afecţiuni psihice de tipul schizofreniei sau tulburărilor maniacale se preferă
administrarea medicamentelor pe cale injectabilă, forme depôt sau cu eliberare lentă: enantat de
flufenazină.
Pentru creșterea aderenței la tratament, în stabilirea unei scheme farmacografice, trebuie să se ţină
cont de următoarele aspecte:
 nu se recomandă administrarea de medicamente pe cale rectală sau la intervale scurte de timp
pacienţilor activi;
 pacienţilor cu tulburări de vedere li se recomandă medicamente în forme farmaceutice diferenţiate
prin culoare, formă, iar etichetele trebuie scrise citeţ;
 pacienţilor cu tulburări motorii li se recomandă medicamente condiţionate în ambalaje uşor de
deschis;
 pacienţilor cu tulburări de deglutiţie li se recomandă medicamente lichide sau comprimate
masticabile;
 pacienţilor cu tulburări de memorie li se recomandă medicamente livrate în pachete calendaristice sau
diferite metode pentru amintire (bilețele, orare, aplicații cu alarme pe telefon);

2
 copiilor li se administrează forme lichide, în general siropuri și trebuie luat în calcul ca gustul
acestora să fie ușor de acceptat. Se mai pot administra comprimate simple, care se pot amesteca în
mâncare, comprimate masticabile sau forme rectale;
 momentul optim de administrare al medicamentelor este raportat la doi factori: timpul meselor,
pentru medicamentele administrate pe cale orală şi bioritmul circadian; în funcţie de aceşti factori
există un timp optim de administrare al fiecărui medicament, timp ce trebuie cunoscut şi respectat
pentru asigurarea eficienţei şi siguranţei tratamentului.

b. Reguli privind administrarea medicamentelor

Raportat la mese
În general, dacă nu există altă recomandare, medicamentele trebuie să fie administrate pe
stomacul gol, adică între mese (o oră înainte de masă şi 2-3 ore după masă), în scopul favorizării
absorbţiei şi a biodisponibilităţii per os, printr-un contact direct cu mucoasele absorbante ale tubului
digestiv şi prin evitarea interacţiunilor cu alimentele.
Pentru unele substanţe medicamentoase, absorbţia şi biodisponibilitatea per os sunt foarte mult
diminuate de prezenţa alimentelor. În aceste cazuri, regula generală de administrare a
medicamentelor pe stomacul gol devine obligatorie.
Exemple:
 antihipertensivele IECA, administrate în forma activă, cum sunt captoprilul și lisinoprilul, vor avea
biodisponibilitatea redusă de la 70% pe nemâncate, la 30-40%, în prezenţa alimentelor. IECA
administrate sub formă de ester, în formă inactivă deci, prezintă avantajul de a nu avea
biodisponibilitatea influenţată de prezenţa alimentelor;
 pirenzepin, inhibitor al secreţiei gastrice de tip parasimpatolitic, are caracter slab lipofil şi astfel
biodisponibilitatea lui pe nemâncate este de 30%, iar în prezenţa alimentelor devine nesemnificativă;
 unele substanţe antiulceroase (sucralfatul, subcitratul de bismut coloidal) se transformă în produşi
activi protectori la nivelul nişei ulceroase, exclusiv în mediul acid gastric (pH mai mic de 3,5). Astfel,
este obligatorie administrarea lor pe stomacul gol, înainte de mese;
 formele farmaceutice enterosolubile se administrează exclusiv pe stomacul gol, deoarece trebuie să
ajungă fără întârziere în intestin, unde sunt programate să elibereze substanţa activă.

3
 Excepţie de la această regulă fac substanţele medicamentoase iritante ale mucoaselor
(neîncorporate în forme farmaceutice gastro-rezistente) şi care se absorb preponderent la nivelul
intestinului. Acestea trebuie administrate imediat după masă, pentru a reduce contactul direct cu
mucoasa gastrică: acidul acetilsalicilic, antiinflamatoare nesteroidiene, corticosteroizi, digitalicele,
teofilina, aminofilina, sărurile de fier, sărurile de potasiu.

Indicaţii precise privind momentul administrării per os, raportat la mese:

 cu 30 de minute înainte de masă: antispastice, anorexigene, orexigene, stimulante ale secreţiei
gastrice, hipoglicemiante, coleretice, hepatoprotectoare;
 dimineaţa, cu 30 de minute înainte de micul dejun: purgativele, antihelminticele, diureticele;
 în timpul sau imediat după mese: substituienţii secreţiei gastrice (acid clorhidric, pepsina), iritantele
gastrice;
 cu 30-120 de minute după masă: antiacidele (la timpul durerii postprandiale), enzime digestive
pancreatice de substituţie, colecistochinetice, hipocolesterolemiante.

Raportat la bioritmul circadian

Pe timpul zilei se recomandă antihipertensivele simpatolitice: alfa-adrenolitice (prazosin), β-
blocante (metoprolol), deoarece tonusul simpatic este mai mare în timpul zilei şi ca urmare ritmul
cardiac şi presiunea sanguină sunt maxime între orele 16-17.
Seara la culcare se recomandă:
- antiulceroasele inhibitoare ale secreţiei gastrice prin mecanism parasimpatolitic (pirenzepina) sau
antihistaminic H2 (ranitidina), deoarece în timpul nopţii apare o hipertonie parasimpatică ce
antrenează o creştere a secreţiei gastrice, această hipertonie fiind responsabilă de apariţia crizelor
ulceroase dureroase din a doua parte a nopţii;
- antiastmaticele, pentru profilaxia crizelor nocturne de astm bronşic, mai frecvente în timpul nopţii.
Sunt incriminate creşterea tonusului vegetativ parasimpatic, scăderea tonusului simpatic și a nivelului
de corticosteroizi endogeni dar şi a creşterii secreţiei de PGF2α cu acţiune bronhoconstrictoare.
Dimineaţa, la orele 6-8 se administrează 2/3 din doza zilnică de glucocorticoizi ca medicaţie de
substituţie în insuficienţa corticosuprarenală (boala Adisson), iar seara la culcare restul. Astfel, se
poate respecta ritmul secreţiei fiziologice de corticosteroizi.

4
 Aplicatii:

Notati momentul optim pentru administrarea urmatoarelor substante active, tinand cont de
regulile generale de administrare (alegeti: dimineata, pranz, seara, sau interval – la 8 h, 12 h etc.,
inainte sau dupa masa. Justificati alegerea facuta!).

1. Rp1/ amoxicilina cu acid clavulanic 875mg/125mg, 2 cp/zi

Rp2/ ketoprofen 100mg, 2cp/zi
Rp3/ famotidina 40mg, 1cp/zi

2. Rp1/ metoprolol 50mg, 1cp/zi

Rp2/ rosuvastatina 5mg, 1cp/zi
Rp3/ omega 3 1000mg, 1cp/zi

3. Rp1/ teofilina 200mg, 1cp/zi

Rp2/ montelukast 10mg, 1cp/zi
Rp3/ vitamina D3 2000 UI, 1cp/zi

4. Rp1/ captopril 50mg, 1cp/zi

Rp2/ indapamid 1,5mg, 1cp/zi
Rp3/ omeprazol 20mg, 1cp/zi
Rp4/ complex multivitamine si minerale, 1cp/zi