Sunteți pe pagina 1din 3

Testament -poezie filozofică

Poezia „ Testament „ de Tudor Arghezi este publicată în


anul 1927 în volumul „Cuvinte potrivite „ şi este artă
poetică prin definirea concepţiei autorului despre
creaţie şi misiunea scriitorului , având conţinut
programatic. Se încadrează în modernism prin utilizarea
esteticii urâtului şi a limbajului ambiguizat, constituit
din metafore şi asocieri şocante.
În primul rând, în procesul de creaţie al poeziei, poetul
se foloseşte de estetica urâtului din care extrage esenţa
frumosului . Astfel, din „bube, mucegaiuri şi noroi/
Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi „ , ce se referă la
faptul că materialul inestetic este elementul de bază în
conpoziţia frumosului actual, reprezentând un
procedeu specific operelor argheziene.
În al doilea rând, metaforele şi asocierile şocante au
rolul de a ambiguiza mesajul poetic . În acest sens, se
remarcă metaforele „Biciul răbdat se-ntoarce în
cuvinte” , „ Veninul strâns l-am preschimbat în
miere,
Lăsând întreagă dulcea lui putere „ şi asocierile
şocante „venin-miere",” zdrenţe-coroane „.
Tema poeziei are în centru crezul vizavi de creaţie
şi în care se pronunţă caracterul filozofic , dat de
reflecţia asupra existenţei.
În poezie, accentul este pus pe sentimente,însă
lirismul se îmbină cu reflecţia filozofică . Încă din
prima strofă a poeziei se remarcă expresia
emoţională ,începută cu o meditaţie „În seara
răzvrătită care vine
De la străbunii mei până la tine” , care se continuă
cu partea a doua a gândurilor şi sentimentelor
poetului . Conştient de descendenţa sa din neamul
străbunilor asudaţi de truda muncii fizice „Al
robilor cu saricile, pline
De osemintele vărsate-n mine” , acesta instituie
prin intermediul motivului cărţii un cult al
strămoşilor care face posibilă trecerea de la munca
fizică la cea spirituală „Ca să schimbăm, acum,
întâia oară
Sapa-n condei şi brazda-n calimară” .
Tot în cadrul poeziei se exprimă mai multe definiţii
poetice , acordate conceptelor poet şi poezie .
Se pune în evidenţă o tipizare simbolică a celor
implicaţi în existenţă : poetul care joacă rolul de
părinte şi-l îndrumă pe urmaş ( cititor ) să
preţuiască creaţia sa „Nu-ţi voi lăsa drept bunuri,
după moarte,
Decât un nume adunat pe o carte „ ,ce reprezintă o
treaptă a evoluţiei umane „Cartea mea-i, fiule, o
treaptă”.
Străbunul constituie sursa de inspiraţie pentru
tematica poeziei „Bătrânii au adunat, printre
plăvani,
Sudoarea muncii sutelor de ani” şi cărora poetul le
este recunoscător pentru eforturile depuse , care au
contribuit la dezvoltarea societăţii „ Prin râpi şi
gropi adânci
Suite de bătrânii mei pe brânci „ .
Implicarea divinităţii presupune crearea unui
„hotar înalt „ care marchează trecerea între
ipostazele muncii creatoare a unui popor , care este
martoră la procesul de creaţie „Robul a scris-o,
Domnul o citeşte „. În acelaşi timp, poetul redă şi
asuprirea strămoşilor , pe care stăpânul o
dezlănţuia „Durerea noastră surdă şi amară
O grămădii pe-o singură vioară,
Pe care ascultând-o a jucat
Stăpânul, ca un ţap înjunghiat” .
În conculzie, „Testament" de Tudor Arghezi este o
artă poetică modernă în care poetul îşi exprimă
crezul filozofic despre existenţă.