TESTAMENT

de Tudor Arghezi
(arta poetica)

Poezia „TESTAMENT” deschide volumul „Cuvinte

potrivite” , aparut in 1927 si este o arta poetica modernista
, prin definirea metaforica a creatiei si prin exprimarea
conceptiei cu privire la procesul poetic.
Tema poeziei : Exprima conceptia despre arta a lui
Arghezi, pentru care cuvantul este atorputernic, iar
creatia literara este rodul harului divin si al muncii
poetului.
Titlul poeziei: Este sintetic, substantivul comun
„testament”, insemnand un act oficial prin care poetul lasa
generatiilor viitoare, ca mostenire, opera sa literara.
Titlul poeziei este sugestiv pentru ca reda ideea
poetica , aceea a relatiei spirituale dintre generatii si a
responsabilitatii urmasilor fata de mesajul primit de la
strabuni.
Structura si analiza poeziei
Poezia are 6 strofe inegale.
Poezia incepe cu o negatie care accentueaza valoarea
operei literare, care constituie o acumulare spirituala de la
strabunii nostri , realizata cu mult efort :
„Nu-ti voi lasa drept bunuri , dupa moarte
Decat un nume adunat pe-o carte”.
Continuarea traditiei strabune constituie:
„ o treapta” in evolutia omenirii, treapta pe care autorul
ne invita sa o urcam :
”si care tanar ,se le urci te-asteapta,
Cartea mea-i, fiule, o treapta”.
Poetul aseaza cartea la capataiul civilizatiei, cu
indemnul adresat direct de a respecta acest bun si de al
duce spre progres:
„Aseaz-o cu credinta capatai,
Ea e hrisovul vostru cel dintai”
Evolutia spirituala e ilustrata prin instrumentele
enuntate in poezie, de la munca fizica( „sapa”,”
brazda”) ,omenirea a progresat spre activitatea
intelectuala („condei”, „calimara”).
Limbajul poetic se inspira din limbajul batranilor:
„Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite”, din care poetul
a ivit „cuvinte potrivite”.
Inovatia stilistica argheziana , face ca poetul sa
valorifice cuvintele in sens estetic, deoarece cuvantul e
atotputernic:
„Le-am prefacut in versuri si- n icoane”.
„Facui din zdrente muguri si coroane”,
„Veninul strans l-am preschimbat in miere”.
Cuvantul arghezian poate sa mangaie sau sa
ocărească :
” A luat ocara, si torcand usure
Am pus-o cand sa-mbie,cand sa-njure.”
Datoria poetului este aceea de a ilustra in poezia sa ,
simbolizata prin metafora „vioara”, durerile neamului
romanesc, imaginea stapanului jucand .” ca un țap
înjunghiat „, fiind subliniată de ideea „biciului răbdat”
întors în cuvinte, ca simbol al izbăvirii și al pedepsirii celor
care au provocat suferințele .Arghezi aduce în literatura
română estetica urâtului ,o noua manieră literară de a
exprima frumosul : „Din bube,mucegaiuri și noroi
Iscat- am frumuseți și prețuri noi”
Poetul consideră că poezia e o domniță răsfățată plină
de sensibilitate și de noblețe spirituală:
„ Intinsă leneșă pe o canapea,
Domnița suferă în cartea mea.”
Ultima strofă dă o definiție concretă a operei literare
care e o îmbinare armonioasă între talent „ slova de foc” si
truda poetului „ slova faurita” , Între care există o
comuniune perfectă:
„ Slova de foc și slova făurită
împărechete-n Carte se mărită,
ca fierul cald îmbrățișat în clește”.
Poetul se consideră robul cititorului, creând o operă
care să fie citită și apreciată de urmași.
 Întreaga operă literară este rodul unei tradiții
strămoșești pe care o lasă testament urmașilor pentru a o
prețui și a o înălța spiritual.
Poezia este o artă poetică modernă ,de sinteza,în care
poetul e un născocitor de cuvinte, iar creația e produsul
harului divin și al muncii creatorului. Un alt aspect al
modernității ar fi metaforele surprinzătoare,limbajul
popular estetica urâtului și parodia modernă.
Lirismul subiectiv este evidențiat prin folosirea
verbelor la persoana întâi (am ivit, nu-ți voi lăsa) și
pronumelui sau adjectivelor posesive la persoana întâi(eu,
mea, mei) și se justifică prin atitudinea poetică transmisă
în mod direct.
ProzaClia este inedită poezia cuprinzând strofe
inegale cu metrică de 9 -11 și ritm variabil.