Cercetare

Lect.Univ.Phd. Tiberiu Pop

Din punct de vedere al antropologiei culturale/sociale am progresat de la o societate de

fermieri la o societate de muncitori, apoi la o societate de lucrători în domeniul cunoașterii.
Este timpul să progresăm spre o societate de creatori și empatici, de identificatori de
modele și de factori decizionali, precum și de dătători de sens.
Metodologia de cercetare are ca punct de plecare ceea ce orice demers de cercetare
încearcă să facă; să găsească răspunsuri la întrebările de bază ale acesteia: „ce?”, ”de ce?”
și „cum?”.

„scopul cercetării trebuie să fie caracterizat ca fiind fixarea sau fundamentarea

opiniei”1, [ Charles Sanders Peirce în studiul Fixarea convingerii (1877)]
Opiniile, privite ca judecăți asupra realității sau a utilității și calității unui
anume lucru, ce pot fi adevărate sau false, [Anton Dumitru, Istoria logicii, 1993]

ideile fără conținut sunt goale, iar intuițiile fără concepte sunt oarbe

Cele trei enigme intelectuale:

 ”ce?” - întrebare ce caută descrierea fenomenului

 ”de ce?” – întrebare care încearcă să facă posibilă înțelegerea și explicarea acestuia

 ”cum?” – întrebarea face referire la modalitățile de intervenție și de rezolvare a

problemelor.

Karl Popper definea calea științei ca pe o rețea de ipoteze și presupuneri ce sunt

„adesea uimitor de inventive și îndrăznețe, controlate sobru și cu grijă prin teste
sistematice. Odată formulată, nicio anticipare nu este menținută dogmatic; metoda
științifică nu constă în a o apăra pentru a dovedi că am avut dreptate. Dimpotrivă,
cercetătorul folosește toate mijloacele din arsenalul său logic, matematic și tehnic-
experimental pentru a încerca să le infirme și să formuleze în locul lor noi anticipări,
care nu sunt justificate, și nu pot fi justificate”2 (apud Cloșcă Emilian, 2009).

1
Hookway, Christopher, Peirce Charles S. (1839-1914), trad. de Corina Matei, în Dicționar de filosofia
cunoașterii, vol. 2, p. 186, apud Emilian Cloșcă, Adevăr și cunoaștere în raționamentul critic, Editura Lumen.
Iași, 2009, p. 41.
2
Karl, R., Popper, Logica cercetării, trad. De Mircea Fonta, Alexandru Surdu și Erwin Tivig, studiu introductiv
și note de Mircea Fonta, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981, p. 267
Cercetarea socială recunoaște patru tipuri de strategii:

1. Inductivă - Metodă de cercetare care procedează prin ridicarea de la particular la

general, prin urmărirea trecerii de la efect la cauză, 3,

- abordarea se face de la enunțurile specifice la cele generale,

2. deductivă4- Formă fundamentală de raționament în care gândirea se mișcă exclusiv în

planul conceptelor.

- abordarea se face de la enunțurile generale la cele specifice,

3. retroductivă5 - Care se aplică unor fapte din trecut

- Raționament utilizat ”pentru a se referi la folosirea rațiunii și imaginației în

scopul creării unei imagini sau a unui model ale structurilor sau mecanismelor care
generează fenomenele observate. Provocarea este apoi de a încerca să stabilim
existența acestor structuri și/sau mecanisme”6. [Charles Peirce (1934), și mai apoi de Roy
Bhaskar (1979) sau Norman Blaikie (2010)]

4. abductivă7. - Trecerea de la un fenomen de suprafață, la o cauzalitate mai adâncă

- avem de a face tot cu un apel la creativitate, prin desprinderea teoriilor și

conceptualizarea lor dintr-o descriere și înțelegere a vieții sociale în termenii motivelor
și modului de înțelegere al actorilor sociali [Norman Blaikie, 2010]

Retroductivă Abductivă

 Descoperea mecanismelor  Descrierea și înțelegerea vieții

Scop subiacente, pentru a explica sociale în termenii motivelor și modului
regularitățile observate de înțelegere al actorilor sociali

 Documentarea și modelarea unei  Descoperirea conceptelor,

Punct de regularități semnificațiilor și motivelor vehiculate în
pornire  Construirea unui model ipotetic viața de zi cu zi
al unui mecanism  Producerea unei descrieri tehnice

3
Sursa, DEX online
4
Sursa, DEX online
5
Sursa, DEX online
6
Blaikie, Norman, Modele ale cercetării sociale, ediția a II-a, Editura CA Publishing, Cluj-Napoca, 2010, p. 3
7
Sursa, http://bit.ly/1jT9fhF
 pornind de la explicațiile de simț comun

 Identificarea mecanismelor reale  Dezvoltarea unei teorii și testarea

Final
prin observație și/sau experiment iterativă a ei

Tabel 1 - Logica strategiilor de cercetare8

Cercetarea retroductivă a fost rezumată de Norman Blaikie9 astfel:

1. Pentru a explica fenomene observabile și regularitățile dintre ele, oamenii de știință

trebuie să încerce să descopere structuri și mecanisme corespunzătoare acestora.
2. Din moment ce aceste structuri și mecanisme vor fi în mod tipic imposibil de observat,
vom construi întâi un model al lor.
3. Modelul este realizat astfel încât, dacă ar fi să reprezinte corect aceste structuri și
mecanisme, atunci fenomenele ar fi explicate cauzal.
4. Trecem apoi la testarea modelului ca descriere ipotetică a entităților existente și a
relațiilor dintre ele. În acest sens vom elabora consecințe ulterioare ale modelului
(adică asociate fenomenului pe care încercăm să îl explicăm), care pot fi exprimate
într-o manieră deschisă testării empirice.
5. Dacă aceste teste reușesc, avem un motiv bun pentru a crede în existența acestor
structuri și mecanisme.
6. Putem obține confirmări mai directe ale realităților presupuse prin dezvoltarea și
folosirea unor instrumente potrivite.
7. Întregul proces de construire a modelului este repetat pentru a explica structurile și
mecanismele deja descoperite (Harré 1961; Keat și Urry 1975: 35)

Cercetarea retroductivă se întrepătrunde cu cea abductivă, incorporând ceea ce

raționamentele de tip inductiv și deductiv ignoră, faptul că lumea socială este aceea percepută
și trăită de membri săi. C. S. Peirce formula o ipoteză considerată de unii cercetători
fundamentală (Emilian, Cloșcă, 2009) conform căreia, „există lucruri reale ale căror

8
Două din cele patru strategii prezentate de Blaikie Norman, op.cit. p. 11
9
Blaikie, Norman, op.cit. p. 111.
proprietăți sunt cu totul independente de opiniile pe care le avem despre ele; aceste
lucruri reale ne influențează simțurile potrivit unor legi statornice și, deși senzațiile
noastre sunt la fel de diferite ca și relațiile noastre cu obiectele, cu toate acestea,
folosindu-ne de legile percepției, putem stabili prin raționament cum anume sunt
lucrurile în realitate, astfel încât orice om, dacă are suficientă experiență, și
raționează îndeajuns asupra ei, va ajunge singur la concluzia adevărată.”10

K. Popper făcea o demarcație între enunțurile științifice și cele pseudo-științifice,

subliniind importanța funcției argumentative a limbajului, susținând că „Ideea de adevăr
aparține descripției și informației, dar se dezvoltă în prezența argumentării și criticii,
pentru că a spune despre o teorie că este adevărată sau falsă înseamnă a face o
judecată critică asupra ei.”11

Schema 1 - Straturi ale strategiei abductive12

10
Charles, Sanders, Peirce, Semnificații și acțiune, trad. de Delia Marga, Editura Humanitas, București, 1990, p.
115
11
Karl, R., Popper, Cunoașterea și problema raportului corp-minte, trad. de Florin Lobonț, Editura Trei,
București, 1997. pp. 118-119,
12
După conceptele lui Norman Blaikie, op.cit. p. 120