ŞCOALA POSTLICEALĂ FEG CURS NR 8

DISCIPLINA: NURSING ÎN DERMATOLOGIE

TRATAMENTUL LOCAL (TOPIC) AL AFECŢIUNILOR

DERMATOLOGICE

Tratamentul local (topic) este cel mai utilizat în tratamentul afecţiunilor

dermatologice, un procent important de pacienţi cu diferite afecţiuni cutanate (în jur de 70%)
prezintă forme uşoare sau moderate de boală care pot fi tratate doar cu ajutorul tratamentului
local.

Aplicarea tratamentului local este o intervenție delegată a asistentei medicale de

administrare a medicamentelor în bolile dermatologice.

Scopul: terapeutic

Forma de prezentare:
 lichide:
- principiul activ este dizolvat sau în suspensie;
- unele necesită agitare înainte de folosire, pentru a distribui uniform
principiul activ;
 pudrele;
 unguente:
- preparate farmaceutice de consistenţă moale (substanţa medicamentoasă este
înglobată în vaselină, lanolină;
- unguente soluţii (pomezi) conţin baze liposolubile;
- unguente emulsii (creme) conţin apă 10%, baze liposolubile emulsionate sau
hidrosolubile care formează geluri coloidale;
- unguente suspensii (paste) conţin pulberi peste 25%;
 mixturile:
- conţin mai multe medicamente, fie dizovate pentru a forma o soluţie, fie
suspendate sau emulsionate într-un lichid;
 spray-uri;
 săpunuri medicinale;
 creioane caustice;
 băi medicinale.

Pregătirea administrării
 medicamente prescrise: pudre, unguente,creme, soluții, mixturi etc
 materiale:
- pentru protecţia patului (material impermeabil de unică folosință);
- măsuță cu rotile, cărucior, tavă medicală;
1
 - instrumentar şi materiale sterile (pense porttampon, spatule, foarfecă,
comprese, tampoane, mănuşi sterile);
- faşă;
- pudriere cu capac perforat;
- tăviţă renală;
- câmp steril;
 pacientul:
- se informează asupra efectelor medicamentelor;
- se aşează într-o poziţie care să permită aplicarea medicamentelor;
- se respectă pudoarea pacientului.

Tehnica de aplicare a medicamentelor

 asistenta se spală pe mâini, le usucă și îmbracă mănușile;
 se curăță tegumentul între două administrări, dacă este recomandat, cu un
tampon de vată cu alcool 700 sau ser fiziologic;
 asistenta alege instrumentarul, în funcţie de forma de prezentare a
medicamentelor;
 se întinde unguentule în strat subțire cu mâna protejată de mănușă sau cu o
spatulă când sunt aplicate paste;
 se aplică un pansament pentru ca pielea să fie protejată și medicamentul să nu
fie îndepărtat;
 badijonarea constă în întinderea unei soluţii medicamentoase cu ajutorul unui
tampon montat pe porttampon (ex. alcool iodat, albastru de metil etc.);
 compresa medicamentoasă constă în îmbibarea soluţiei medicamentoase într-
un strat textil mai gros, care se aplică pe tegumentul afectat, are acţiune
antiinflamatorie, antiseptică, antipruriginoasă (Rivanol, Cloramină);
 pudrajul reprezintă presărarea medicamentelor sub formă de pudră pe piele, cu
ajutorul tampoanelor sau cutiilor cu capac perforat, în scopul combaterii
pruritului, de absorbţie a grăsimilor, de uscare şi răcorire a pielii (pudra de talc,
mentolată);
 unguentele şi pastele se aplică cu ajutorul spatulelor, pe suprafaţa
tegumentelor, într-un strat subţire;
 mixturile se întind cu ajutorul tampoanelor montate pe porttampon sau cu
mâna îmbrăcată în manuşă. După aplicare se lasă să se usuce;
 săpunurile medicinale sunt utilizate atât pentru spălarea pielii, cât şi pentru
obţinerea unui efect terapeutic. După aplicare se lasă să se usuce, apoi este
îndepărtat după câteva ore sau 1-2 zile;
 creioanele caustice sunt întroduse în tuburi protectoare, au acţiune de
distrugere a ţesutului granular, sau de favorizare a epitelizării unor suprafeţe
ulcerate (ex. creioane cu nitrat de argint);
 băile medicinale se utilizează pentru efectul calmant, antiseptizant,
decongestiv, antipruriginos. Se fac băi parţiale sau complete cu substanţe
medicamentoase, antiseptice, infuzii de plante la temperatura corpului.
2
  se sfătuiește pacientul să nu se spele pe locul unde s-a aplicat tratamentul cel
puțin 12-24 h sau până când se aplică următoarea doză.
Îngrijiri după aplicare
 se urmăreşte efectul local;
 se sesizează efectele secundare (prurit, reacţie alergică);
 se schimbă periodic compresele dacă este necesar;

Reguli de aplicare pentru tratamentul local:

• Anumite produse nu se utilizează pe faţă, pliurile mari ale corpului deoarece există
un risc foarte mare de iritare tegumentară;
• Tipul de vehicul al preparatului care se aplică pentru tratamentul local, respectiv
unguent, cremă, loţiune, soluţie, lapte (milk), mixtură etc. trebuie să fie adaptat cu zona care
urmează a fi tratată: de exemplu în cazul de la nivelul scalpului se preferă soluţiile sau
preparatele de tip milk, în timp ce în cazul unor leziuni groase de la nivelul genunchilor sau
palmelor se indică unguentele;
• Nu trebuie utilizat decât produsul recomandat de medicul curant dermatolog, şi cu
respectarea dozelor (cantităţii de produs recomandat) şi a perioadei de aplicare;
• În caz de apariţie a unor reacţii adverse pacientul se va prezenta cât mai repede la o
evaluare dermatologică.
Produsele utilizate în tratamentul local fac parte din următoarele categorii:
Preparatele decapante, keratolitice, care îndepărtează scuamele (cojile) şi permit
penetrarea, pătrunderea în profunzime a medicamentelor active asociate.
• Produsele reductoare, cu acţiune antimitotică şi imunodepresivă, de tip cignolin,
gudron, al căror efect poate fi limitat de mirosul neplăcut, murdărirea lenjeriei şi apariţiei unor
iritaţii cutanate.
• Dermatocorticoizii sunt cele mai utilizate produse pentru tratamentul topic al bolilor
dermatologice, şi pot fi utilizaţi singuri sau în combinaţie cu alte produse (decapante,
reductoare, derivaţi de vitamina D, antibiotice, antimicotice). Mecanismele de acţiune ale
acestor preparate este complex, respectiv antiinflamatorie, citostatică, vasoconstrictorie.
Utilizarea acestor produse trebuie să ţină cont de vârsta pacientului, extensia leziunilor şi de
regiunile care trebuie tratate. Se evită aplicarea pe durate lungi de timp şi oprirea bruscă a
tratamentului (pentru că apare fenomenul de rebound).
• Derivaţii de vitamina D (calcipotriol) ,
• Preparatele antibiotice, care conţin diferite preparate antibiotice de uz local,
• Produsele antimicotice, care se utilizează în tratamentul infecţiilor cu diverşi fungi
(micoze cutanate) sau cu candida,
• Preparatele topice antivirale,
• Preparatele utilizate pentru scalp sunt de tipul loţiunilor sau şampoanelor cu produse
antimicotice, keratolitice şi reductoare.
În situaţia în care medicul curant nu recomandă o altă modalitate, se pot utiliza
următoarele reguli de aplicare a unguentelor sau cremelor:
- spălarea zonei afectate cu apă călduţă şi un săpun blând, emolient;

3
 - aplicarea treptată a produsului concomitent cu efectuarea unui masaj
blând, uşor care să favorizeze pătrunderea unguentului în piele (unguentul
trebuie să fie ÎN piele, nu PE piele!);
- ştergerea uşoară a excesului de unguent (pentru o dozare corectă se poate
folosi următoarea regulă: o cantitate de unguent de lungimea ultimei
falange a degetului arătător este suficientă să acopere o suprafaţă de
mărimea palmei);
- înainte de o nouă aplicare, zona trebuie spălată din nou;
- în cazul în care s-a recomandat aplicarea tratamentului pentru o anumită
durată de timp, se poate utiliza un ceas cu alarmă iar la expirarea timpului
indicat, se va spăla pielea cu maximă atenţie.
Există cazuri de reacţii adverse, unele dintre ele grave, declanşate de preparatele
topice, locale utilizate în cadrul terapiei locale a bolilor dermatologice. Principalele cauze ale
reacţiilor adverse sunt:
- aplicarea unor preparate din proprie iniţiativă;
- aplicarea unor preparate recomandate de medicul dermatolog, dar nu
conform recomandărilor medicale, respectiv utilizarea unor cantităţi foarte
mari sau timp îndelungat, aplicarea preparatelor pe zone ale corpului
„interzise” etc.
 Cele mai frecvente reacţii adverse întâlnite în practica medicală provocate de
preparatele utilizate în tratamentul bolilor dermatologice sunt:
- Dermatocorticoizii pot produce, în cazul utilizării necorespunzătoare, atrofia
cutanată, apariţia de hiperpilozitate şi teleangiectazii (dilataţii ale vaselor mici
cutanate), tahifilaxie (dispariţia efectului terapeutic după utilizarea prelungită –
„piele se obişnuieşte cu produsul”), modificări ale pigmentării cutanate.
 Trebuie acordată a atenţie specială la utilizarea steroizilor foarte potenţi la copii.
 Preparatele pe bază de dermatocorticoizi sunt contraindicate în caz de infecţii virale,
micotice, bacteriene deoarece pot agrava infecţiile respective.
• Derivaţii topici de vitamina D pot provoca iritaţii importante la nivelul feţei sau a
pliurilor, iar o utilizare necontrolată, în exces a acestora se asociază cu hipercalcemie.
• Retinoizii topici au un efect iritant, manifestat prin prurit şi descuamare cutanată, nu
este recomandată utilizarea în cursul zilei (există riscul dezvoltării unor reacţii de
sensibilitate). De asemenea, este interzisă utilizarea acestora la femeile gravide.
• Preparatele reductoare pot provoca iritaţii importante, au un miros neplăcut şi
murdăresc lenjeria.