EXCAVATOARE CU O CUPA

1. Definiţie şi domeniul de utilizare

Excavatorul cu o cupă este o maşină de lucru cu funcţionare ciclică, autopropulsata, care se

poate deplasa pe un drum sau pe un teren neamenajat, fiind prevăzuta cu roţi sau şenile.
Excavatorul cu o cupă este destinat săpării şi încărcării pământului. Din această definiţie
rezultă că locul excavatoarelor cu o cupă trebuie plasat într-un sistem de maşini de construcţii, care
sigură executarea mecanizată a unui proces tehnologic al lucrărilor de terasamente.
În ceea ce priveşte folosirea eficientă a excavatoarelor hidraulice condiţionată de volumele
de săpături, se remarcă utilizarea tot mai largă a excavatoarelor cu mai multe echipamente de lucru
constituite din elemente modulare. Utilizarea acestor excavatoare la volume mici de lucrări diferite
are ca efect reducerea numărului de maşini ce prestează activităţi în procesul tehnologic al lucrărilor
de terasamente şi a cheltuielilor destinate închirierii lor asigurând, totodată, calitatea execuţiei
comparabilă cu cea a utilajelor specializate.

Domeniul de utilizare
Excavatorul hidraulic pe şenile este utilizat pentru efectuarea lucrărilor de construcţii,
îmbunătăţiri funciare şi alte categorii de lucrări. Excavatorul cu echipament cupă de adâncime se
utilizează pentru lucrări de săpare - încărcare în terenuri cu greutatea specifică cuprinsă între 1,1 şi
1,9 t/m3, sub nivelul bazei de staţionare a excavatorului. Poate lucra în condiţii climatice normale, la
temperaturi cuprinse între -10ºC….+40ºC. Pentru teren compact se utilizează tălpi de şenilă de 600
mm iar pentru teren moale tălpi de şenilă de 700 mm. La comenzii speciale excavatoarele pot fi
adaptate şi pentru exploatarea în climat tropical.

2. Clasificarea excavatoarelor

Folosirea pe scară largă a excavatoarelor, atât în construcţii cât şi în industrie, a determinat

apariţia unui mare de tipuri de excavatoare.
Excavatoarele actuale pot fi clasificate după mai multe criterii:
a) După sistemul de acţionare:
• excavatoare cu acţionare hidraulică;
• excavatoare cu acţionare electrică;
• excavatoare cu acţionare mecanică.
b) După numărul echipamentului de lucru ataşabile la maşina de bază:
• excavatoare cu un număr mare de echipamente;
• excavatoare cu un număr redus de echipamente;
• excavatoare cu un singur echipament.
c) După sistemul de deplasare:
• excavatoare pe roţi cu pneuri (fig.1);

Fig.1

• excavatoare pe şenile (fig.2);

Fig.2
• excavatoare pe şine de cale ferată;
• excavatoare păşitoare;
• excavatoare plutitoare;
 d) După construcţia standard a echipamentului de lucru (de săpare):
• excavatoare cu echipament cupă dreaptă;
• excavatoare cu echipament cupă întoarsă;
• excavatoare cu echipament de draglină;
e) După greutatea de exploatare:
• excavatoare uşoare – miniexcavatoare (cu mas de exploatare 0,5…10 t);
• excavatoare normale (cu masa de exploatare 11… 22 t);
• excavatoare grele (cu masa de exploatare 23…77 t);
• excavatoare foarte grele (cu masa de exploatare 80…525 t);
Excavatoarele cu un număr mare de echipamente denumite şi multifuncţionale au volumul
cupei sub 0,6 m3 şi sunt destinate şantierelor cu cantităţi relativ mici de lucrări diferite. Ele pot avea
până la 10…35 echipamente de schimb. Excavatoarele cu un număr redus de echipamente au
volumul cupei cuprins în limitele 0,6 … 2,0 m3 şi sunt destinate şantierelor cu cantităţi mijlocii de
lucrări. Ele au trei – patru echipamente de schimb. Excavatoarele cu un singur echipament de lucru
denumite excavatoare specializate au volumul cupei cuprins în limitele 2…33 m3 şi sunt destinate
şantierelor cu cantităţi mari de săpături. Aceste excavatoare sunt caracterizate prin aceea că toate
soluţiile constructive adoptate urmăresc realizarea de către utilaj a unei productivităţi maxime şi un
cost scăzut al lucrărilor executate.

3. Construcţia excavatoarelor
3.1. Caracteristicile constructive, funcţionale şi tehnologice

Calităţile utilitare de fabricaţie şi exploatare ale excavatoarelor sunt conferite de

particularităţile lor constructive şi funcţionale denumite şi caracteristici tehnice şi de performanţă.
Dintre caracteristicile tehnice mai importante, care pot defini, în general un utilaj sau echipament şi
care pot da o imagine concludentă, se amintesc: gabaritul maşinii – mărimi dimensionale şi masice,
puterea instalată, viteze, forţe şi presiuni.
Performanţele sunt acei parametri prin care se pun în evidenţă competenţele utilajelor sau
echipamentelor de a executa lucrările pentru care sunt concepute, respectiv de a satisface funcţiunile
pentru care sunt destinate. Performanţa de bază a unui utilaj sau echipament este definită de
valoarea de întrebuinţare; acesteia i se pot asocia performanţe complementare. Astfel dacă
performanţa de bază a unui excavator este forţa de rupere, performanţe complementare pot fi
considerate productivitatea, viteza de deplasare, consumul de combustibil, masa specifică.
Performanţa unui produs are nu numai unitate proprie de măsură, dar şi un sens de evoluţie propriu,
de progres. Astfel, randamentul, fiabilitatea, durabilitatea sunt în continuă creştere ,pe când
consumul specific, masele specifice sunt în continuă scădere. Performanţa are un progres vădit
temporal, exprimabil prin rata progresului tehnic.
a – Caracteristici constructive
Caracteristicile constructive ale excavatoarelor cu o cupă integrează aceste utilaje în soluţii
tehnice din cele mai diferite.
Având în vedere posibilităţile de grupare a soluţiilor constructive se deosebesc următoarele:
• şasiul şi sistemul de deplasare cu organe de rulare – tracţiune diferite;
• amplasarea motorului de acţionare;
• realizarea direcţiei de deplasare a maşinii;
• amplasarea echipamentului la maşina de bază;
Parametrii constructivi ai unui excavator fac parte din calităţile tehnice generale care
determină gradul de adaptabilitate al acestuia la anumite cerinţe de exploatare în condiţii optime de
siguranţă, conform şi eficienţă economică.
Totalitatea mărimilor geometrice care definesc gabaritul, poziţia relativă dintre anumite
subansamble şi poziţia lor absolută faţă de planul de sprijin alcătuiesc parametrii constructivi.
b – Caracteristici funcţionale
Prin caracteristici funcţionale se înţelege totalitatea performanţelor mecanice ale utilajului
care asigură îndeplinirea parametrilor tehnologici. În consecinţă, realizarea parametrilor funcţionali
la nivelul de performanţă cerut, într-un anumit interval de timp, evidenţiază capacitatea utilajului de
a fi apt pentru obţinerea parametrilor tehnologici în frontul de lucru. Astfel, parametrii funcţionali
caracteristici sunt:
• turaţia de regim şi puterea motorului de acţionare;
• vitezele de deplasare ale tijelor cilindrilor hidraulici la mecanismele echipamentului de
lucru;
• viteza de rotire a platformei;
• viteza de deplasare a utilajului;
• forţele maxime în cilindrii hidraulici ai cupei, mânerul şi braţul;
• presiunea, debitul şi temperatura uleiului hidraulic pentru diverse puncte ale sistemului de
acţionare;
• eforturile unitare în elementele de rezistenţă cu solicitări semnificative;
• încărcările în regim static şi dinamic pe punţile şi organele de deplasare;
• presiunea specifică pe teren sub organele de rulare;
• rampa/panta maximă pentru a realiza deplasarea utilajului;
• eficacitatea frânelor;
 c – Caracteristicile tehnologice şi de exploatare
Prin caracteristicile tehnologice se înţelege totalitatea parametrilor funcţionali şi constructivi
care determină în mod direct parametrii în frontul de lucru. Aceştia sunt:
• lăţimea cupei;
• capacitatea cupei standard (după SAE);
• forţa de înfigere la dinţii cupei;
• forţa de dislocare la dinţii cupei;
• durata ciclului de lucru;
• productivitatea tehnică şi de exploatare,
• consumul de combustibil şi de lubrifianţi.
În tabelul 1 sunt prezentate principalele caracteristici tehnice ale unor excavatoare hidraulice
pe şenile.
TABELUL 1
Nr. Fabricant/Mode FAI JCB O&K LIEB-
crt. KOMATSU HERR
Caracteristici U.M PC03 PC45 803 JS 130 RH 1.1 RH 1.3 RH 2.4 R310
tehnice
1 Puterea kW 5,5 3,6 23,1 62 14 20,6 34 51,5
motorului
2 Turaţia nom. rot/
a arborelui min 2800 2400 2600 2200 2400 2300 2400 2500
motor
3 Lăţimea mm 770 1570 1410 2400 980 1300 1500 2460
platformei
4 Lăţimea mm 800 1850 1450 2690 980 1400 1720 2500
excavatorului
5 Distanţa între
axele roţilor
de antrenare şi de mm 900 1510 1585 2780 - - - 3100
întindere
6 Masa de t 0,81 4,93 2,96 12,29 1,54 2,7 4,2 10,4-
exploatare 13,7
7 Debitul max. al
pompei 1/min 10,2 2x50 29,0 2x 139 54 68 128 2x112
principale
8 Presiunea MPa 19,6 20,6 20,7 26 16 18 18 27
maximă
9 Raza de rotire a
platformei mm 770 1470 1470 2200 1050 1290 1400 1500
10 Turaţia rot/ min 8,5 10 8,5 12,5 8 7 9 10
platformei
11 Forţa de rupere kN 9,33 24,6 17 69 10 13,5 18 40,6
12 Forţa de kN - 40,5 22 76 15 21 31 55,4
smulgere
13 Viteza de km/h 18 2,6- 3,9 2-3,6 3,9-5,5 2,3-3 1,8-2,4 1,8-2,7 2,3-3,5
deplasare
14 Volumul
geometric de m3 0,02 0,15 - 0,28- 0,07 0,08 0,125 0,10-
calcul al cupei 0,63 0,46
15 Adâncimea de mm 1550 3530 3070 5020 2100 2600 3200 4000
săpare
 3.2. Structura mecanică a excavatoarelor hidraulice cu o cupă

Orice excavator, indiferent de modelul constructiv, are la bază următoarea schemă bloc, în
alcătuirea căreia pe de o parte se regăsesc elemente sau părţi componente având în cadrul maşinii de
bază,funcţiuni distincte, iar pe de altă parte numărul de axe mecanice mobile ale echipamentului o
simplifică sau o complică (fig. 3). Schema bloc constă din alcătuirea pe module funcţionale a
structurii mecanice a excavatorului.
Combinaţia dintre aceste module duce la alcătuirea oricărui tip de excavator.

Fig. 3. Schema bloc a unui excavator hidraulic cu o cupă

MRH – motor rotativ hidraulic; EMT – element de mişcare translaţie; EMR – element de mişcare rotaţie;
MLH – motor liniar hidraulic; OL – organul de lucru; CD – cărucior deplasare; PR – platformă
rotitoare; MB – maşină de bază; B – braţ; M – mâner; C – cupă; EL – echipament de lucru.

Din figură se desprinde faptul că pentru a obţine o anumită mişcare pe o anumită axă este
absolută nevoie de un anumit motor de acţionare şi un element de mişcare. Orice tip de excavator ar
fi, el are la bază această schemă bloc, la care, în funcţie de modelul constructiv ales, pot fi eliminate
anumite mişcări sau pot fi adăugate anumite mişcări. Între mişcări (de rotaţie sau translaţie) sunt
reprezentate cuple cinematice de legătură. În funcţie de tipul componentei de acţionare se desprind
soluţii constructive pentru fiecare mişcare.
Pentru studierea cinematicii si construcţiei excavatoarelor universale vom analiza pe module
de mişcare soluţiile prezentate.
a – Modulul de deplasare
Acest modul este realizat pe baza schemei bloc din (fig.4). Modulele de deplasare echipează
şasiurile excavatoarelor şi sunt destinate realizării funcţiei de deplasare între punctele de lucru.
Modulul de deplasare al excavatoarelor cuprinde totalitatea subansamblurilor, prin intermediul
cărora se realizează transmiterea fluxului energetic de la sursa de energie la roţile motoare. În cazul
excavatoarelor hidrostatice, schema bloc corespunde (fig. 4).

Fig.4. Schema bloc a modulului de deplasare

 Acţionarea dă posibilitatea modificării vitezelor de deplasare şi a forţelor de tracţiune în
concordanţă cu cerinţele şi condiţiile de exploatare ale excavatoarelor. În fig. 5. este prezentată o
schemă bloc de acţionare tipică pentru modulul de deplasare al excavatoarelor pe şenile. Sursa de
energie antrenează direct sau prin intermediul cutiei de distribuţie CDM două pompe hidraulice PH
cu volum specific variabil.

Fig.5 Schema bloc de acţionare hidrostatică a modulului de deplasare

Aceste pompe debitează ulei prin circuitul de legătură (conducte – distribuitor – conducte)
motoarele rotative hidraulice MRH cu volum specific constant, care antrenează roţile motoare RS
ale şenilelor prin intermediul unor reductoare mecanice RM.
Funcţiile asociate ale modulului de deplasare sunt:
• funcţie de sprijin la sol;
• funcţie de rulare tracţiune;
• funcţie de maniabilitate;
Preocupare esenţială a fabricanţilor este integrarea modului de deplasare într-un sistem
global, unitar al excavatorului care să vizeze:
• realizarea vitezelor de deplasare mai mari;
• confortul sporit la schimbarea vitezelor;
• introducerea dispozitivelor electronice la reglajul pompelor şi motoarelor rotative
hidraulice;
• managementul acţionării;
• reducerea zgomotului în funcţionare;
• îmbunătăţirea condiţiilor de întreţinere.

b – Modulul de rotire al platformei

În prezent, la majoritatea excavatoarelor hidraulice moderne, soluţiile constructive ale
modulelor de rotire a platformelor sunt aproape identice.
Modulul de rotire al excavatoarelor serveşte la deplasarea prin rotire, în jurul unei axe
verticale, a echipamentului de lucru. Mişcarea de rotire aparţine ciclului de lucru al excavatorului.
Modulul de rotire are în alcătuire mecanismul de rotire şi rulmentul de sprijin şi rotire prin
intermediul căruia platforma rotitoare şi echipamentul de lucru se sprijină pe şasiul excavatorului.
Modulele de rotire ale excavatoarelor sunt sunt alcătuite dintr-un grup de acţionare (motor,
reductor de turaţie, frână) şi o transmisie dinţată finală pinion – coroană dinţată. Mecanismele de
rotire trebuie să corespundă unor particularităţii şi cerinţe funcţionale care le determină alcătuirea.
Astfel, ele trebuie să pună în mişcare mase marii (platforma rotitoare a excavatorului plus
echipamentul de lucru cu solul din cupă), având momente de inerţie mari. În această situaţie
acţionării trebuie să i se aplice principiul de reglaj al puterii constante care asigură aplatizarea
vârfurilor de putere instantanee cerută de la sursă şi uşurarea controlului mişcării. O particularitate
o constituie valoarea mică a vitezei de regim: 4 – 14 rot/min, funcţie de mărimea excavatorului. În
aceste condiţii sunt utilizate reductoarele planetare în una, două sau trei trepte. Reductoarele
planetare prezintă o serie de avantaje cum ar fi: rapoarte de transmitere mari la gabarite reduse, au
ieşirea coaxială cu intrarea, transmit momente mari de torsiune. În schimb sunt complexe şi
necesită precizie de execuţie ridicată.
Transmisiile complexe se obţin prin legarea a două sau mai multor unităţi planetare. Cea
mai simplă şi, în acelaşi timp, cea mai utilizată legătură este înserierea.
În fig. 6. este prezentată schema bloc de acţionare hidrostatică şi variante cinematice pentru
modulele de rotire ale excavatoare.

Fig. 6. Schema bloc de acţionare hidrostatică a modulului de rotire

SE – sursa de energie; CDM – cutie de distribuţie mecanică; PH – pompă hidraulică cu
volum specific constant sau variabil; BD – componentă de distribuţie; MRH – motor
rotativ hidraulic cu volum specific constant; R – reductor planetar; P – platformă
rotitoare.

În fig. 7 este prezentată o schemă cinematică tipică pentru modulele de rotire ale
excavatoarelor cu acţionare diesel – hidrostatică.
 Fig. 7 Modul de rotire cu un grup de acţionare

Motorul rotativ hidraulic 1 transmite mişcarea prin intermediul elementului de cuplare 2

roţii centrale 3 a primei unităţii planetare. De aici mişcarea se transmite braţului portsateliţi 4 care o
transmite roţii centrale 5 a celei de a doua trepte alcătuită similar celei dintâi. Braţul portsateliţilor 6
antrenează arborele de ieşire 7 pe care se găseşte pinionul 8. Oprirea mişcării se realizează cu
ajutorul frânei cu saboţi interiori 9.

Sistemele de acţionare şi control utilizate la excavatoarele hidraulice

Cerinţele procesului de lucru a excavatorului se realizează prin acţionare hidrostatică,
acestea trebuind să asigure o anumită putere şi condiţii de adaptare şi reglare a parametrilor
funcţionali în frontul de lucru sau la deplasarea de transport. Astfel, se pun în mod logic ca
probleme de bază ce caracterizează acţionarea hidrostatică şi care au o influenţă deosebită asupra
parametrilor funcţionali, consumului de energie şi productivităţii să fie îndeplinite, în aşa fel încât
să fie asigurate în condiţii optime, cerinţele procesului de lucru.
Mijloacele şi procedeele de realizare a acţionărilor hidrostatice destinate excavatoarelor sunt
influenţate de principiile şi metodele de preluare a energiei, de la motorul termic la transformările la
care este supusă aceasta şi la modul cum este ea transferată, în final, echipamentului, respectiv
organului activ. Sistemul hidraulic este un ansamblu de componente ce alcătuiesc o transmisie, şi
care serveşte la acţionarea hidrostatica a excavatorului.
Sistemele hidraulice ale excavatoarelor se găsesc într-o permanentă dezvoltare şi
perfecţionare.
 4. CALCULUL MECANIC GENERAL AL ECHIPAMENTULUI DE LUCRU
4.1. Calculul parametrilor constructivi ai echipamentului de lucru

Calculul echipamentului de lucru, începe cu stabilirea parametrilor constructivi evident,

avându-se în vedere masa constructivă rezultată dintr-un calcul de stabilitate efectuat
iniţial.Stabilitatea utilajului s-a efectuat ţinându-se seama de ipotezele defavorabile apărute în
procesul de lucru.
Parametrii funcţionali se vor stabili în corelaţie cu cei ai maşinii de bază, ţinându-se seama
că puterea motorului termic se determină din condiţii de deplasare. Cu alte cuvinte parametri
funcţionali respectiv cei de săpare vor fi calculaţi în funcţie de puterea utilă rezultată din deplasarea
utilajului în condiţii grele de şantier.
a – Determinarea maselor componentelor
Date iniţiale:
• masa constructivă a echipamentului de lucru: Me [kg]
• volumul cupei: V [ m3]
• caracteristicile pământului, în care se urmează a se executa săparea :
-rezistenţa specifică la săpare: Ks [daN/cm2]
- densitatea: γp [daN/m3]
a1 – Parametrii constructivi ai cupei
Calculul cupei constă în determinarea masei proprii şi a elementelor ce definesc forma şi
dimensiunile acestora. Deoarece singurele date iniţiale certe sunt masa echipamentului de lucru şi
volumului iniţial, vom utiliza date empirice.
Astfel, vom avea:
Mc = (0,19…0,23) Me [kg]
Pentru determinarea lăţimii de tăiere folosim relaţia:

b = ( 0,68…1,26) 3
V [m]
Aria laterală a cupei:
V
A= [m2],
bi
unde bi este lăţimea interioară a cupei.

a2 – Parametrii constructivi ai mânerului

Calculul parametrilor constructivi ai mânerului, se face din aceleaşi considerente prezentate
mai sus, la care se mai adaugă unele elemente stabilite iniţial:
 * Masa constructivă a mânerului (aceasta include sistemul de basculare a cupei şi anume:
cilindru hidraulic, balansier, tijă de basculare): Mm [kg]
* Lungimea utilă a mânerului:Lm [mm]
* Lungimea totală a mânerului:Ltm [mm]
*Înălţimea mânerului: hm = (0,14…0,23) Lm [mm]
*Lăţimea mânerului: lm = 0,58 · hm [mm]
După definitivarea dimensiunilor geometrice ale braţului şi cupei, lungimea utilă mânerului
trebuie să verifice relaţia:
Lm = 1,05( R – X0) – (R0 + Lb) [m],
unde R reprezintă raza maximă de acţionare a echipamentului de lucru; X0– distanţa de
poziţionare a articulaţiei braţului faţă de axa de rotaţie a platformei; R0 – raza rotirii cupei; Lb –
lungimea braţului.

a3 – Parametrii constructivi ai braţului

Braţul echipamentului este o construcţie metalică, de secţiune tip cheson aşezat în planul
median al utilajului.
Braţul este articulat la un capăt la platforma utilajului iar la celălalt capăt este prevăzut
mânerul. Pe braţ sunt montate tijele cilindrilor hidraulici de acţionare a acestuia şi cilindri hidraulici
de manevrare a mânerului.
Având în vedere întregul ciclu de lucru al utilajului în procesul de săpare, braţul trebuie să
asigure prin forma şi dimensiunile sale urătoarele condiţii:
• construcţie compactă şi rigidă;
• realizarea parametrilor tehnologici şi funcţionali;
• rezistenţă şi stabilitate corespunzătoare.
* Masa constructivă a braţului:Mb [kg]
* Lungimea braţului: Lb[ mm]
* Înălţimea braţului: hb = (0,25…0,31)· Lb [mm]
* Lăţimea braţului: lb = (0,43…0,45) hb [mm]
După definitivarea calculelor lungimea braţului trebuie să verifice relaţia de calcul:
zs − zd,
Lb = [mm],
ϕ
2 ⋅ sin
2
unde: zs este adâncimea de săpare; z`d – înălţimea de descărcare minimă;
φ – cursa unghiulară a braţului.
 Coordonatele de prindere a braţului la platforma rotitoare dată în fig.8 sunt;

Fig.8
xo = xA-b·sinθ,
3
unde: xA = 0,275 Mex +0,8 [m]
zo − z A
b= ; θ = 35°…45°
cosθ
zo =0,5 [z`d– zs+2(R+Lm)] [m]

zA = 0,3 3 Mex +(0,25…0,30) [m]

Notaţii utilizate:
M ex – masa de exploatare a utilajului:
Gex = Go + Gcomb [daN]
unde: Go = greutatea constructivă a utilajului;
Gcomb= greutatea combustibilului.
În relaţia Mex se introduce în tone.

4.2. Calculul parametrilor funcţionali ai echipamentului de lucru

Pentru determinarea parametrilor funcţionali trebuie identificate principalele forţe care ai

definesc şi anume:
• forţe de săpare la organul activ (cupă), ce sunt condiţionate de caracteristicile pământului
asupra căruia se lucrează;
• forţe fortante, aici fiind incuse cele care susţin greutatea proprie a maşini şi cele normale,
exercitate de sol la contactul direct cu utilajul;
• forţe motoare (forţe tangenţiale de tracţiune) la mecanismul de deplasare şi la mecanismele
echipamentului în procesul de lucru.
 a – Calculul mecanismului de acţionare a mânerului
Calculul mecanismului se face pentru în situaţia în care utilajul execută operaţia de săpare şi
umplerea cupei.
Acest calul se face întotdeauna după definitivarea diagramei de lucru, a utilajului după ce au
fost determinate lungimile de montaj şi cursele cilindrilor hidraulici ce deservesc echipamentul de
lucru (cilindrii hidraulici braţ, cilindrii hidraulicii mâner, cilindrii hidraulici basculare cupă).
Puterea motorului termic şi a componentelor hidraulice specifice acţionări se determina din
condiţia de deplasare (la senile), motiv pentru care vom considera ca date iniţiale de calcul:
• puterea furnizată de pompa hidraulică pentru realizarea săpării umplerii cupei: Np [KW]
• turaţia pompei: np [rot/min]
• caracteristicile constructive ale echipamentului determinate de punctul 4.1.
Parametrii funcţionali ai mecanismului de acţionare a mânerului sunt:
• forţa dezvoltată în cilindru hidraulic de acţionare a mânerului în perioada săpării –
umplerii cupei;
• timpul de săpare – umplere cupă;
• presiunea maximă în circuitul hidraulic de acţionare a mânerului;
• viteza pistonului cilindrului hidraulic;
• debitul de ulei hidraulic, necesar cilindrului hidraulic, pentru realizarea săpării – umplerii
cupei în timpul de săpare TS.
Schema standard pentru calculul mecanismului de acţionare a mânerului, este prezentată în
fig.9.

Fig.9
 În fig.9. este reprezentată configuraţia echipamentului de lucru, astfel încât ansamblul mâner
– cupă să execute săparea pământului, pe traiectoria I, II, situaţie în care spre sfârşitul săpării în
cilindru hidraulic apare forţa Fcm .
a1 – Forţa dezvoltată în cilindru hidraulic de acţionare a mânerului
Aceasta se mai determină scriind o ecuaţie de moment faţă de punctul O1 (articulaţie braţ –
mâner).

∑M O1 =0,

de unde rezultă:
1
Fcm = (Rst · rst + Gm · rm + Gc+p · rc+p) [daN],
rCM
unde Rst reprezintă rezistenţa tangenţială la săpare; Gm – greutatea mânerului; Gc+p –
greutatea cupei cu pământ; rCM, rst, rm, rc+p – distanţele de la forţele respective la punctul O1.
Rst = ks · b · hmax [daN];
ku ⋅ V
hmax = [m]
ka ⋅ b ⋅ zs
În aceste relaţii semnificaţia mărimilor este: ks – rezistenţa specifică la săpare; b – lăţimea
de tăiere a cupei; hmax – grosimea brazdei săpate; ku – coeficientul de umplere a cupei; V – volumul
cupei; ka – coeficient de afânare; zs – adâncimea de săpare.

a2 – Presiunea maximă în circuitul hidraulic de acţionare a mânerului

Valoarea acestei presiuni se alege de către proiectant: Pmax [bar]

a3 – Diametrul pistonului cilindrului hidraulic

Diametrul pistonului cilindrului hidraulic respectiv alezajul cilindrului hidraulic, se
calculează cu relaţia.

4 ⋅ Fcm
D = 10 ⋅ [mm]
π ⋅ Pmax
Se alege dimensiunea de catalog şi anume:
Dcat ≥ D, Dcat [mm]
Deoarece valoarea pistonului a fost adoptată la valoarea de catalog, vom recalcula presiunea
efectivă în circuitul hidraulic.

a4 – Debitul util în vederea realizării cursei efective pentru realizarea săpării

Debitul necesar cilindrilor hidraulici se calculează cu formula:
 612 ⋅ N p ⋅η p
Qc = [l / min ] ;
Psp

unde: ηp reprezintă randamentul total la pompei hidraulic; Psp – presiunea specifică la pompă.
Presiunea specifică al pompă se calculează cu formula:
Psp = Pef + Dp [bar];
unde: Dp reprezintă căderea de presiune în circuitul hidraulic de acţionare al mânerului.

a5 – Timpul de săpare
Timpul de săpare se calculează cu formula:
Cef 60
ts = A1 ⋅ [s] ;
Qc 1000
unde: A1 este aria forţei pistonului cilindrului hidraulic; Cef – cursa efectivă necesară tijei
pistonului, pentru realizarea săpării – traiectoria I, II.

a6 – Diametrul nominal al conductei circuitului hidraulic

Aceasta se calculează cu relaţia:

Qc
DN = 4,6 [ mm] ,
w
unde: w reprezintă uleiul hidraulic în circuit.

b – Calcul mecanismului pentru bascularea cupei

Pentru calculul mecanismului de basculare a cupei trebuie cunoscut in ce pamant se executa
saparea si care este raza de rotire a cupei R0 [mm].
Calculând rezistenţa tangenţială la săparea şi grosimea brazdei se obţine:
ku ⋅ V
h 'max = [ m]
ka ⋅ b ⋅ R0
Rezistenţa tangenţială la săpare cu cupa, va fi:
R`st = ks · b · h`max [daN]
Procedând analog ca în cazul mânerului se va determina forţa maximă în cilindrii de
basculare a cupei: Fcc [daN].
c – Calculul mecanismului pentru acţionarea braţului
Calculul acestui mecanism se elaborează pentru două situaţii defavorabile şi anume:
• cupa se află spre sfârşitul săpării, când în cilindrii de acţionare a mânerului se induc forţe
interioare;
• echipamentul este extins la raza maximă cupa fiind goală.
 Pentru primul caz scriind ecuaţia de momente faţă de punctul O, de prindere a braţului la
platforma rotitoare, conform din figura 8 se obţine forţa maximă în cilindrii: Fcm [daN]
Deoarece valoarea acestei forţe este mai mare decât în situaţia echipamentului extins,
dimensionarea cilindrilor, se va face pe baza acesteia.
Forţa de calcul dintr-un singur cilindru va fi:
1
F`cb = Fcb [daN]
2

4.3. Calculul parametrilor tehnologici şi de exploatare ai echipamentului de lucru

a – Productivitatea teoretică a utilajului

Productivitatea teoretică se poate identifica în formula:

60 ⋅ V
Pt = [m3/oră],
Tc
unde Tc este durata ciclului de lucru a excavatorului.
b – Consumul orar de combustibil (teoretic)
Consumul orar de combustibil se calculează cu formula:
Cc = 10-3 · cs · N [kg/oră],
unde cs este consumul specific de combustibil (luat de pe diagrama motorului termic); N –
puterea mecanică a motorului termic.