Goata Ionel-Clasa a XIII-Seral-27.10.

2020
Examenul de bacalaureat național 2021
Proba E. a)
Limba și literatura română
Filiera teoretică-Profilul umanist; Filiera vocațională-Profilul pedagogic

•Toate subiectele sunt obligatorii.Se acordă zece puncte din oficiu.

•Timpul de lucru efectiv este de trei ore.

Subiectul I (50 de puncte)

Citește următorul fragment:

Valul lui Traian se iveşte prin dunga-i sămănată de movile. Un sat cu

casele albe e lipit de coasta din faţă. Şi de-acum înainte drumul se
strecoară printre astfel de păreţi scrijelaţi de hotarele ogoarelor. Jos,
unde inundaţia se retrage lăsând ierburi pleoştite în noroi şi pământ
crăpat supt căldură, bălăria de stepă se răsfaţă, ori într-o neregulă
capricioasă ori în mătăsoase învăluiri lucii. O lume de păsări îşi are aici
lăcaşul: sperioase raţe care bat pripit, în stol fugar, din aripioarele albe,
smerite lişiţe rotungioare cu pliscul plecat spre pământ, calmi cocostârci
filosofici procedând la strângerea broaştelor din mlaştini, pe cari şi le
chitesc de la înălţimea vastului lor zbor planat, vulgare ciori gata să se
prindă de orice pradă, şi chiar, ici-colo, şoimi dârji cu sânge ca de pradă
pe guşa umflată. Trenul zburătăceşte o clipă această lume răsfăţată de
bielşugul peştilor, care se lasă apoi, hoţ mare lângă hoţ mic, fără
rivalitate, la masa comună.

***

Cum linia ne duce pănă spre mijlocul Basarabiei, avem acuma pe costişe
marile sate vechi prospere, cu casele albe, purtând adesea coperişuri
roşii, între livezile cu copaci aleşi.

Se recunosc lesne stratele culturale după aspectul caselor. Locuinţa

luminoasă, primitoare, înflorită de un zâmbet, cu cerdacul sprijinit pe
stâlpi, uneori delicat sculptaţi, - am observat şi un fel de dizgraţios cafas
închis între dânşii -, cu fereştile mărgenite de dungi albastre, e de la
vechii moldoveni. De la tatari bucătăria de ciamur supt stuhul buhos.

Tot de la ei pivniţa exterioară, având sus o încadrare de piatră cu nişte

bombiţe ca pe pietrele unui cimitir musulman. Aşijderea şi cuptorul de
pământ, grosolan făcut, de mâni grăbite, stângace. Iar Rusia dă
acoperişurile de ţiglă sură-albăstrie, unele şi din 1924, purtând în mari
litere cirilice anul şi iniţialele proprietarului, dar mai ales marea,
căpăţânoasa biserică, a cării cupolă umflată ca o ceapă în plină
maturitate face un contrast aşa de displăcut cu liniile clasice ale
încadrărilor de uşi şi ferestre şi ale pilaştrilor.

Iar omul, vag, neîngrijit, zdrenţăros şi pleoştit, are de la stăpânii de ieri,

ca să nu apară într-o cămaşă înnegrită, bluza roşie sau mai adesea
albastră, tăiată fără cea mai mică grijă de cochetărie şi eleganţă. Pe cap
îi e indiferent ce pune şi cum pune. Instinctul de frumuseţă nu-l afli nici la
femei. 

Nicolae Iorga, Trei zile în Basarabialitate, la masa comună.

A. Scrie, în enunțuri, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe

cu privire la text :

1. Indică sensul structurii se recunosc lesne stratele culturale. 6 puncte

2. Menționează denumirile țărilor prezente în text. 6 puncte

3. Descrieți, pe baza textului, localitatea Valul lui Traian. 6 puncte

4. Explică semnificația titului, raportată la textul dat. 6 puncte

5. Prezintă în 30-50 cuvinte, următoarea secvență din text : Iar omul,

vag, neîngrijit, zdrenţăros şi pleoştit, are de la stăpânii de ieri, ca să nu
apară într-o cămaşă înnegrită, bluza roşie sau mai adesea albastră,
tăiată fără cea mai mică grijă de cochetărie şi eleganţă. Pe cap îi e
indiferent ce pune şi cum pune. Instinctul de frumuseţă nu-l afli nici la
femei.  6 puncte

Rezolvare
1.Sensul structurii ,,se recucosc lesne stratele culturale’’
semnifica, cunoasterea sau identificarea fara efort a
sedimentelor sau depozitelor didactice,educative.
2.Denumirea tarilor prezente in text sunt:Tara Romaneasca,
Moldova si Rusia.

3. Localitatea Valul lui Traian

Valurile lui Traian sunt un complex de fortificații care se găsesc
pe teritoriul României, Republicii Moldova și al
Ucrainei. Acestea au fost construite în diferite perioade ale
epocii antice târzii și ale epocii medievale. Pe teritoriul R.
Moldova se găsesc două fragmente importante ale acestei
fortificații numite „Zidul de jos” și „Zidul de sus”. Valurile lui
Traian sunt situate în partea de sud a Moldovei avînd 2
ramificaţii principale: "de jos" şi "de sus". Înălţimea lor la etapa
actuală nu depăşeşte 1,5-3 m. Conform tradiţiei există opinia,
că Valurile lui Traian sunt vestigiile construcţiilor defensive din
epoca împăratului Traian, sau linia de demarcare dintr romani şi
aşa-numita „Barbaricum” (lumea „barbară”, neromană). Până
acum nu există o părere unică, în ce priveşte provenienţa,
scopurile şi funcţiile valurilor lui Trăian. Dar cea mai plauzibilă
este opinia potrivit căreia Valul lui Traian de Sus a fost ridicat în
secolul al IV-lea de către triburile goţilor – aliaţi ai Imperiului
Roman, în scopul protejării limesului de la gurele Dunării, prin
crearea unei zone tampon.
4.Semnificatia titlului-Basarabia este denumirea dată
de Imperiul Rus în 1812 teritoriului voievodatului
Moldoveidintre Prut și Nistru anexat prin Tratatul de la București
din 1812, odată cu raiaua Hotinului și cu Basarabia istorică
cedate de Imperiul Otoman după semnarea tratatului de pace
de la București din anul 1812 în urma încheierii războiului ruso-
turc (1806-1812).
Subiectul al II-lea (10 puncte)
Comentează, în minimum 50 de cuvinte, semnificațiile textului
următor, evidențiind caracterul său de artă poetică, prin două
particularități:

Aici e casa mea. Dincolo soarele și grădina cu stupi.

Voi treceți pe drum, vă uitați printre gratii de poartă
Și așteptați să vorbesc.-De unde să-ncep?
Credeți-mă, credeți-mă,
despre orișice poți să vorbești cât vrei:
despre soartă și despre șarpele binelui,
despre arhanghelii cari cară cu plugul
grădinile omului,
despre cerul spre care creștem,
despre ură și cădere, tristeți și răstigniri
și înainte de toate despre marea trecere.
Dar cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voit
așa de mult să plângă și n-au putut.
Amare sunt toate cuvintele,
de aceea-lăsați-mă
să umblu mut printre voi,
să vă ies în cale cu ochii închiși.
Lucian Blaga, Către cititori
Rezolvare
Tema poeziei este condiția creatorului. Motivele care o susțin
sunt marea trecere, muțenia, sacrul.
Titlul, ”Către cititori”, alcătuit dintr-un substantiv comun simplu
nearticulat şi dintr-o prepoziție pentru cazul acuzativ -
sugerează destinatarul mesajului liric, accentuează monologul
liric adresat unui potențial receptor al actului creator, căruia îi
este dedicat efortul elaborării textului poetic. Poezia
dobândește un pronunțat caracter programatic, de artă poetică,
prin intermediul căreia cititorul este informat despre trăirile,
ezitările şi dorințele eului liric creator: „Credeţi-mă, credeţi-
mă, /despre orice poţi să vorbești cât vrei…”
Alternanța formelor verbale şi pronominale construiește
un monolog adresat, către cititori, care se realizează prin
exprimarea directă a trăirilor. Discursul liric pornește de la
premisa existenței unui receptor, care ar putea interveni oricând
în actul de comunicare. Prin monolog, se reliefează prezența
subiectivă a eului creator, care îi implică în exprimarea directă a
sentimentelor pe cititorii cărora li se adresează discursul.
Enumerația amplă din versurile 6-11 ale poeziei prezintă
caracteristicile universului, toate aspectele care compun viața. 
Sacrul şi profanul, inefabilul şi concretul se îmbină în metaforele
aflate în raport de coordonare prin juxtapunere. Toți termenii
enumerației sunt subiecte ale meditației creatorului blagian: 
-marea trecere - viaţa supusă morţii,
-cerul - sacrul,
-arhanghelii - idolii,
-şarpele binelui - ispita, misterul.
Două particularități prozodice ale acestei poezii sunt
ingambamentul şi versul liber muzical (lipsa rimei, versuri
inegale ca măsură): „Amare foarte sunt toate cuvintele / de
aceea – lăsaţi-mă / să umblu mut printre voi / să vă ies în cale
cu ochii închişi.”

Subiectul al III-lea (30 de puncte)

Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți
particularitățile de construcție a unui personaj dintr-un roman tip-
jurnal studiat.

Caracterizarea lui Stefan Gheorghidiu

Romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de
război de Camil Petrescu este ilustrativ pentru evoluţia unui
personaj într-un roman subiectiv.Ştefan Gheorghidiu este
protagonist şi, totodată, narator. Romanul va urmări efectele a
două experienţe fundamentale trăite de Ştefan Gheorghidiu –
iubirea şi războiul, analizate numai din perspectiva
personajului-narator
Trăsătura distinctivă a lui Ştefan Gheorghidiu este orgoliul care
se manifestă şi în viaţa publică, şi în viaţa privată.Un exemplu
în acest sens este în primul capitol, La Piatra Craiului, în
munte. Ofiţerii aflaţi la popotă discută, pornind de la un articol
de ziar, pe tema libertăţii în iubire.
Mărturisirea lui Ştefan Gheorghidiu conturează cele două
dimensiuni ale orgoliului şi opiniile exprimate de ofiţeri
sunt copilăreşti şi primare, pentru că ei nu ştiu nimic din
psihologia dragostei. Atitudinea faţă de colegi este voit
studiată:era în tonul meu, în ostentaţia neologismelor, o nuanţă
de jignire şi dispreţ. Chiar dacă ea este menită să mascheze
drama pe care el o trăieşte – bănuiala că soţia îl înşală –
atitudinea sa este puternic legată de orgoliul profesional (este
filozof): Folosiţi un material nediferenţiat … dublat de
cunoaşterea adevărului unic: …iubirea e altceva, iar dacă nu
ştiţi ce e, puteţi să dezbateţi toată viaţa că tot nu ajungeţi la
nimic. Şi privindu-i dispreţuitor: Discutaţi mai bine ceea ce vă
pricepeţi. Ştefan Gheorghidiu trăieşte, de fapt, drama
intelectualului intolerant, împărţit între viaţa adevărată, cu bune
şi rele, şi idealurile umanităţii promovate de filozofie. Chiar
atunci când recunoaşte că are un comportament
inadecvat, izbucnirea mea era nelalocul ei, vulgară, fără temei,
nu o face din perspectiva unei greşeli de comunicare, ci din
perspectiva omului superior, aflat accidental într-un mediu
inadecvat lui: m-a scos din sărite atâta sărăcie de spirit într-o
discuţie.
Şi când trăieşte dezamăgirea de a nu fi iubit aşa cum vrea el, o
face tot din orgoliu. Monologul în faţa lui Oprişan este patetic şi,
ca să nu pară o confesiune, Gheorghidiu îşi descrie
sentimentele sub semnul ştiinţei: Psihologia arată că au o
tendinţă de stabilizare stările sufleteşti repetate şi că, menţinute
cu voinţă, duc la o adevărată nevroză. Introducerea voinţei ca
factor determinant în ecuaţia iubirii exclude libertatea şi
plasează inefabilul afectiv în plan secund.
Sentimentele lui Ştefan Gheorghidiu stau sub semnul
mondenităţii orgolioase; lui îi plac ,,oacheşele”. Ela este blondă,
dar câştigă prin insistenţă. Orgoliul este o stare puternic
afirmată şi intens trăită: orgoiul a constituit baza viitoarei mele
iubiri … începusem, totuşi, să fiu mulţumit faţă de admiraţia pe
care o avea toată lumea pentru mine, fiindca eram atât de
pătimaş iubit de una dintre cele mai frumoase studente. Din
orgoliul identităţii masculine se naşte un sentiment afectuos,
însă condiţionat de starea de superioritate: femeia aceasta
începuse să-mi fie scumpă tocmai prin bucuria pe care i-o
dădeam eu, făcându-mă să cunosc astfel plăcerea de a fi dorit
şi de a fi eu însumi cauză de voluptate.
Ştefan Gheorghidiu se lasă iubit, fiindcă acest fapt intră 
favorabil în paradigma fiinţei lui: să tulburi atât de mistuitor o
femeie dorită de toţi, să fii atât de necesar unei existenţe, erau
sentimente care mă adevereau în jocul intim al fiinţei mele.
Sentimentul înţeles numai din perspectiva masculină face
dovada incapacităţii personajului de a-i înţelege pe cei din jur şi,
în mod concret, pe Ela; această situaţie este marcată stilistic
prin superlativul atât de, folosit în definirea iubirii. Procedeul
este elocvent şi în portretul Elei: atâta tinereţe, atâta frângere,
atâta nesocotinţă, şi atâta generozitate. Elogiul obţinut prin
repetiţie şi enumerare este sărac, din punct de vedere al
semnificaţiei. Dacă pe el însuşi, personajul se analizează până
în cele mai mici amănunte, pe ceilalţi îi expediază într-o sumă
de prejudecăţi comportamentale. Aşa se întâmplă şi cu Ela –
este frumoasă, generoasă, dar superficială: Aşa o doream,
răzvrătind fermecător, lacomă, pachetele de la băcănie şi, în
acelaşi timp, privind cu sfială pachetul de cărţi, pe care ea nu le
citea, dar ştia cel puţin că preţuiau mult. Comportamentul
feminin, standardizat de Ştefan Gheorghidiu, propune imaginea
unei fiinţe slabe, neajutorate, ascultătoare şi în permanentă
admiraţie faţă de bărbat. Implicarea Elei în problemele
referitoare la moştenire trezeşte neîncrederea în sufletul lui
Ştefan Gheorghidiu – o neîncredere legată de ameninţarea
unicităţii personale: Aş fi vrut-o mereu feminină, deasupra
discuţiilor acestora vulgare, plăpândă şi având nevoie să fie
protejată.
Gelozia nu este motivată în actele Elei, dar devine paroxistică
în imaginaţia lui Ştefan Gheorghidiu. Punctul de pornire este
prejudecarea socială, pe care o dispreţuieşte: Auzisem de
scandaluri, la care se adaugă o formaţie interioară
misogină: Sunt clipe când ura şi dezgustul meu pentru femei
devin atât de absolute, că socotesc că de la oricare dintre ele te
poţi aştepta la orice. Suferinţa este alimentată şi de plăcerea
disimulării. Comportamentul Elei, chiar dacă pare cam
exagerat, trezeşte în erou gelozia mascată prin veselie
excesivă, dar şi patetismul dezamăgirii: descoperirea unui cap
străin şi vulgar. În registrul trădării, gesturile îi aparţin punctual
lui Ştefan. Trădarea Elei este, de fapt, o sumă de informaţii
interpretate din perspectivă proprie.Despărţire-împăcare-
despărţire: acestea sunt etapele căsniciei. Dacă împăcarea
este generată de redimensionarea orgoliului, de exerciţiul
disimulării şi al interiorizării sentimentului (deşi orice rochie ca a
ei îl emoţionează, se face că nu recunoaşte rochia albastră),
despărţirea finală înseamnă anularea trecutului. Orgoliul nu
poate fi înlocuit prin iubire.
Prin urmare, romanul modern e legat de apariţia conştiinţei şi
de apariţia unui nou tip de personaj: intelectualul lucid, însetat
de absolut, care-şi problematizează existenţa şi intră în conflict
cu sine şi cu lumea înconjurătoare. Ştefan Gheorghidiu face
parte din galeria camilpetresciană a personajelor însetate de
absolut. Problema gravă care duce la eşecul social este că
aceste personaje vor să transfere absolutul în viaţa de zi cu zi.
Fiindcă transferul este imposibil, ele vor intra în conflict cu toată
lumea. Conflictul va fi trăit dramatic la nivelul conştiinţei.