REFERAT

Modalitati de dezvoltare
a calitatilor motrice.
Rezistenta la elevii din
ciclul primar.
 Idei de baza ale referatului

1. Definirea calitatilor motrice

2. Factori de care depinde rezistenta

3. Metodologia dezvoltarii rezistentei la elevii

din ciclul primar

4. Mijloace, metode si forme de organizare

5. Exemple de activitati de invatare la clasele

I- IV

6. Concluzii
 Prin calitati motrice se inteleg capacitatile organismului uman de a
efectua acte sau actiuni motrice cu indici corespunzatori de rapiditate (viteza), de
coordonare (indemanare), de actionare (mentinere, impingere, tractiune,
deplasare) asupra unei rezistente (forta), ca si de a presta un effort pe o durata
cat mai lunga (rezistenta).
Rezistenta sub aspect fizic, este o calitate motrica usor perfectibila,
ca urmare a a efectuarii sistematice continue si dupa reguli a unor exercitii fizice
specifice.
Rezistenta este capacitatea organismului de a efectua un lucru
mechanic de o anumita intensitate, o perioada de timp cat mai indelungata, fara
scaderea eficientiei activitatilor. (A. Demeter – 1981, A. Nicu – 1996).
Capacitatea psiho-fizica a organismului individului de a face fata oboselii
specifice activitatilor depuse. (A. Dragnea – 1991).
Dupa modul in care se manifesta rezistenta in activitatea de
educatie fizica, rezistenta poate fi locala (segmentara) dar si generala, care este
cel mai des intalnita, aceasta depinzand de gradul de dezvoltare a capacitatii
marilor functiuni ale organismului: cardio-vascular si respirator, precum si a
celorlalte functiuni ale organismului implicate in efectuarea diferitelor categorii de
efort. In realizarea eforturilor de intensitate mica sau medie, dar cu un volum
mare, esential este nivelul de manifestare a calitatilor de vointa, perseverenta si
darzenie.
Principalul factor care limitează manifestarea rezistenţei un timp cât
mai îndelungat îl constituie oboseala. Oboseala se caracterizează prin scăderea
temporara a capacităţii de lucru a organismului prin creşterea dificultăţilor de a
continua efortul dat (activitatea motrică) cu aceeaşi intensitate, in acelaşi ritm, cu
aceeaşi precizie si amplitudine.
După cum afirmă unii specialişti, capacitatea de lucru a sistemului
nervos central este veriga principală in lanţul de procese care determină apariţia
mai devreme sau mai tarziu a oboselii. Deci, oboseala reprezintă factorul de
bază care are influenţe limitative asupra rezistenţei. Ca urmare, numai efortul
efectuat pană la oboseală şi încercările de a o invinge, pot grăbi procesul de
dezvoltare a rezistenţei.
Cei mai importanti factori de care depinde rezistenta sunt:
- nivelul de dezvoltare si posibilitatile aparatelor cardio-vascular si
respirator;
- calitatea metabolismului si a glucidelor din organism;
- nivelul la care sistemul nervos central realizeaza coordonarea
activitatii aparatului locomotor si a functiilor vegetative;
- calitatea proceselor volitive, cu ajutorul carora se poate continua
efortul;
- relatia dintre pauza si efort in cadrul desfasurarii activitatilor
motrice.
 La scolarii mici, formele de rezistenta care se preteaza a fi
dezvoltate sunt: rezistenta generala la eforturi aerobe si rezistenta musculara
locala.
Un exercitiu fizic dezvolta rezistenta daca are urmatoarele
caracteristici:
 structura cunoscuta si bine insusita de copil;
 volum (durata, numar de exercitii) care sa
determine o stare de oboseala , deci se va
actiona cu volume de valori medii sau mari;
 intensitatea eforturilor (tempoul de executie)
este moderata (2/4)
 pauza dintre repetari nu trebuie sa asigure
refacerea totala a capacitatii de effort (pulsul si
frecventa respiratory nu revin la valorile
anterioare efortului);
 regimul de lucru poate fi continuu sau pe serii.
La elevii din clasele I-IV, tinand seama de
durata si frecventa lectiilor cat si a capacitatii
de adaptare si refacere, se recomanda lucrul
pe serii;
 factorii de progresie in programarea exercitiilor
de rezistenta sunt durata efortului si scurtarea
pauzelor dintre serii. La copiii din ciclul primar,
factorul de progresie il va constitui durata
efortului.
De regula, la nivelul acestor subiecti, exercitiile de rezistenta sunt
libere, fara a apaela la manevrari de obiecte care pot intrerupe sau reduce durata
efortului.

Metode, mijloace si forme de organizare

Pentru dezvoltarea rezistentei generale aerobe:
a) alergarea de durata in tempo uniform moderat
reprezinta mijlocul fundamental pentru dezvoltarea
rezistentei generale, atat la nivelul muscular, cat si
cardio-vascular si respirator. La ciclul primar, la
sfarsitul clasei I, fetele au capacitatea biologica de
a realiza 4’, iar baietii 5’30” de alergare continua.
La terminarea clasei a-IV –a, datele medii pe tara
atesta capacitatea fetelor de a alerga 6’30”, iar
baietii 10’. Aceste repere valorice reprezinta pentru
invatatoare, termini de comparative, care pot fi
atinsi printr-o actionare continua si progresiva ca
durata. Dezvoltarea rezistentei in primul semestru
se realizeaza printr-un numar mare de serii, cu
 durata mai mica. (exemplu: 4-6 serii x 20 – 30 sec.
cu pauza intre serii de 45”; 2-3 serii x 30 – 45 sec.
cu pauza de 1’; 2 serii x 1’30” cu pauza de 1’.)
b) alergare continua 2’30”, dupa care ciclul se poate
relua, cu valori superioare ale duratei efortului in
serii, mentinand aceeasi durata a puzelor. Durata
alergarii este conditionata direct de mentinerea
constanta a tempoului moderat. Pentru aceasta,
cadrul didactic trebuie sa imprime tempoul moderat
(eventual sonor), sa tempereze excesele sau sa
impulsioneze tempoul (cea mai buna solutie o
reprezinta alergarea impreuna cu copiii, masura ce
are efecte benefice asupra starii general de
sanatate si a invatatoarei);
c) stafete cuprinzand actiuni motrice ciclice,
desfasurate pe distante mai lungi, de 20-30 m, pe
grupe (echipe) restranse numeric (4 – 6copii)
desfasurate de 4-6 ori;
d) parcursuri aplicative cuprinzand actiuni motrice
dinamice, desfasurate pe fond de alergare,
totalizand o distanta de 40-60 m, effectuate de 5-6
ori, cu pause mici intre repetari. Lungimea unui
parcurs nu trebuie privita numai rectilinu, aceasta
putand fi aranjat printr-o succesiune de linii frante,
orientate spre diferite directii. Pentru a scurta
pauza dintre repetari, parcursurile pot fi concepute
astfel incat sa permita executia simultana a 2-4
copii. Tot in acest sens, se poate aplica procedeul
pornirii copiilor in parcurs la intervale comandate de
cadrul didactic (fara ca cel dinainte sat ermine
parcursul).
e) Jocurile dinamice devin mijloace eficiente de
dezvoltare a rezistentei de dezvoltare a
rezistentei , daca implica activitatea motrica,
dinamica a tuturor copiilor si se desfasoara pe o
durata de 3 pana la 5 minute, continuu, sau cu
pause scurte. Astfel de jocuri sunt:”Pescarul cu
plasa”; “Ulii si porumbei”; “Curs pe numere din
alergare usoara”; Patratul miscarilor”; “Leapsa”;
“De-a prinselea pe perechi”; “Leaps ape ghemuite”
etc.
Pentru dezvoltarea rezistentei musculare locale se vor utiliza
exercitii care se adreseaza preponderant unei regiuni musculare (abdomen,
spate, trunchi, member inferioare, member superioare).
 De regula, aceste exercitii folosesc numai ingreunarea propriului
corp, efectuandu-se pe serii, cu un numar intre 10 si 20 de repetari pe serie,
pauzele dintre serii fiind de 30 pana la 45 de secunde.
O modalitate eficienta de dezvoltare a rezistentei musculare locale
o reprezinta “circuitul”. Acesta presupune stabilirea a 4 sau 5 exercitii (“statii”,
“ateliere”), fiecare adresandu-se unei regiuni musculare, care vor fi executate de
fiecare copil (individual sau pe grupe de cate 4 pana la 6), intr-o anumita ordine.
Pentru fiecare exercitiu se stabileste, fie numarul de repetari, fie timpul de
executie. Exercitiile pot fi effectuate cu pauza intre “statii” sau cu trecere directa
la urmatorul “atelier” (fig. nr. 1;2;3 din anexa).
La clasa I alergarea de durata in tempo moderat presupune
urmatoarele activitati de invatare:
- exersarea rularii:
alergarea pe pingea (cu rulare
calcai si varf)
corpul usor aplecat inainte
- exersarea alergarii in tempo moderat (elevii
alearga cat mai degajat, cu rularea talpii pe
pamant si respiratie ritmica);
- sa nu se treaca brusc de la mers la alergare, ci se
mareste treptat tempoul pasilor;
- alergare fara rigiditate si executarea cu effort
minim posibil;
- exersarea alergarii de durata;
- alergarea de la o linie la alta sau de la un perete la
altul (intre 10 si 25 metrii);
- mers alternat cu alergare, cu trecere treptata de la
mers la alergare si invers;
- alergare individual ape distante scurte;
Jocuri: “Buchetelele”, “Atentie la semnal” – copiii alearga in coloana
cate unul, la semnal se opresc in ghemuit, se ridica, continua alergarea si jocul.
Stafete: alergare pana la un punct fix, intoarcere in alergare,
predarea stafetei la urmatorul elev care continua actiunea si asezarea la coada
sirului;
- alergare de durata cu coordonarea segmentelor
corpului;
- armonizarea actului respirator cu ritmul alergarii;
- alergare pe teren plat;
- alergare de durata adaptata posibilitatilor
individuale;
- exersarea alergarii in ritm lent un minut – un minut
si jumatate, cu pauza intre repetari – 2 minute;
- automatizarea ritmului respirator – inspiratie la 2
pasi urmat de expiratie completa;
- alergare in tempo uniform, alternat cu mers;
- alergare in tempo – variat;
 - alergare cu parcurgere repetata a unor distante;
- exercitii de alergare in grup

la clasa a II-a, pentru dezvoltarea calitatii rezistenta sunt

recomandate urmatoarele activitati de invatare:
- alergare accelerata pe loc, timp de 15 pana la 20
de secunte in doua reprise cu pauza de 30 de
secunde;
- efectuarea unor exercitii specifice dezvoltarii
calitatii rezistenta: sarituri la coarda in tempo
moderat timp de 2 sau 3 minute, in doua reprise
cu pauza de 30 de secunde;
- joc dynamic: “Crabii si crevetii”
- efectuarea unor exercitii cu intensitate medie;
- alergare accelerate pe distanta de 20 de metri,
repetata de 3 ori cu pauza de 30 pana la 40
secunde intre repetari;
- stafeta cu plecare in torent, trecand peste
obstacole, repetata de 3 ori consecutive, cu pauza
de 40 de secunde;
- efectuarea unor exercitii specifice dezvoltarii
calitatii rezistentei: sarituri la coarda in tempo
moderat timp de 3 minute, in 2 sau 3 reprize cu
pause de 30 de secunde;
- alergare accelerate pe 20 de metrii repetata de 4
ori cu pauza de 30 pana la 40 de secunde intre
repetari;
- stafeta cu plecare in torent, trecand peste
obstacole, repetata de trei ori consecutive, cu
pauza de 40 de secunde.
La clasa a III-a se recomanda urmatoarele activitati de invatare
pentru dezvoltarea calitatii rezistenta:
- efectuarea unor exercitii specifice dezvoltarii
calitatii rezistenta, sarituri la coarda in tempo
moderat timp de 3 sau 4 minute, in doua sau trei
reprise, cu pauza de 30 de secunde;
- alergare accelerate pe loc, timp de 20 pana la 25
de secunde, in doua sau trei reprise cu pause de
30 de secunde;
- joc dynamic: “Hustiuluc”
- efectuarea unor exercitii cu intensitate medie;
- naveta 5 x 5 metrii repetata de 4 ori cu pauza de
30 pana la 40 de secunde intre repetari;
- stafeta cu plecare in torent, trecand peste
obstacole repetata de 3 ori consecutive, cu pauza
de 40 de secunde.
La clasa a IV-a se pot efectua urmatoarele activitati de invatare:
- exersarea pasului alergator lansat (coordonarea
segmentelor corpului, armonizarea actului
respirator cu ritmul alergarii)
- exersarea alergarii in ritm lent, 1-2 minute cu
pauza intre repetari 2 minute;
- exersarea pasului alergator lansat in tempo
moderat impus de cadrul didactic pe distanta de
300 pana la 400 de metrii;
- automatizarea ritmului respirator inspiratie la 3
pasi urmat de expiratie completa;
- exersarea alergarii de durata pe pluton. Tempo
uniform moderat impus de elevul desemnat
coordinator de pluton 300 m x 3 ori cu pauza de
revenire completa;
- automatizarea structurii actului respirator;
- revenirea dupa efort (controlul pulsului si al
ritmului respirator frontal cronometrat de cadrul
didactic)
- exersarea startului de sus si a pasului alergator
lansat;
- exersarea alergarii pe distanta de 400 m x 2 cu
pauza de revenire adaptata posibilitatilor proprii;
- autocontrolul ritmului respirator pe toata durata
alergarii
- parcurgerea in pluton a distantelor de 300 m
pauza 3 minute si apoi 400 m cu accent pe
aplicarea corecta a actului respirator-revenire
dupa effort (aplicarea pulsometriei);
- exersarea alergarii in pluton cu lider avand drept
scop mentinerea unui anumit ritm de alergare;
- exersarea alergarii de rezistenta pe distante
differentiate, fete – baieti 600 si respective 800 m,
plat sub forma de intrecere, contra timp,
individual.
 Dezvoltarea rezistentei este o componenta a procesului de efucatie
fizica, care trebuie sa fie prezenta in lectii de-a lungul intregului an scolar. In
perioadele de lucru in aer liber, toamna, primavera, vara, se va dezvolta cu
precadere rezistenta generala aeroba, iar in perioadele de lucru in interior,
rezistenta musculara locala. Aceasta cerinta este reflectata si de structura lectiei
in invatamantul primar, care prevede, dupa realizarea temelor lectiei, veriga,
dezvoltarea fortei sau rezistentei.
Asupra dezvoltarii rezistentei actioneaza multe din exercitiile
folosite de-a lungul lectiilor, dar in acelasi timp, realizarea tuturor verigilor lectiei
solicita capacitatea de rezistenta. De aceea, rezistenta poate fi cauza pentru
realizarea eficienta a celorlalte elemente de continut de efucatie fizica si de
aceea trebuie constant dezvoltata, cat si ca effect al intregului process de
educatie fizica.
Din cauza consumului energetic crescut si producerii deliberate a
starii de oboseala, exercitiile de rezistenta se amplaseaza in structura lectiei,
dupa realizarea temelor lectiei. La ciclul primar, dezvoltarea rezistentei (prin
alternanta cu forta) reprezinta o veriga stabile a lectiei de educatie fizica.
Activitatile motrice cum ar fi: inotul, patinajul, mersul cu bicicleta,
alergarea pe teren variat, trebuiesc recomandate copiilor pentru activitatile din
timpul liber, ele avand o deosebita influenta asupra dezvoltarii rezistentei
generale.
BIBLIOGRAFIE:

1. DRAGOMIR ST., BARTA A. – educatie

fizica – manual pentru clasa a IX-a,
scoli normale, Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1994

2. SAVESCU IULIAN – Educatie fizica si

sportive scolara, Editura Aius,
2007
3. SAVESCU IULIAN – Proiectarea
demersului didactic la Educatie
fizica pentru invatamantul primar,
Editura Aius, 2008