Studiu Istoric Uzinele Wolff

Parteneriat pentru valorificarea patrimoniului arhitectural industrial din România
|STUDIU ISTORIC | UZINELE WOLFF DIN BUCUREŞTI |

Bucureşti, Str. dr. Constantin Istrati nr. 1
Autor: Arh Adrian Bălteanu
1
Studiu Istoric - Uzinele Wolff,Bucureşti
AIR – arh. Adrian Bălteanu
Introducere
Inginerul Erhard Wolff, de origine elveŃian, se stabileşte în
România în 1877, după ce fusese ataşat ca furnizor de pansamente în
timpul războiului româno-turc pe lângă cartierul general rus. Deschide
împreună cu ing. Gr. Arbenz un atelier de 8 muncitori în Ghencea, iar
din 1887, se mută în locul Şcolii de Arte şi Meserii de lîngă Gara
Filaret. Aici atelierul va produce focoase pentru Ministerul de Război.
După ce Arsenalul Armatei va decide realizarea proprie a focoaselor,
funcŃie de oportunităŃile pieŃei, fabrica a avut o gamă largă de produse
de la balamale la instalaŃii pentru utilaje din industria petrolieră,
poduri metalice (proiectare şi construcŃie) echipamente şi instalaŃii
hidraulice şi pneumatice pentru centrale nucleare.
E. Wolff împreună cu Valentin Bibescu au deŃinut un brevet pentru arderea cu

păcură (în loc de cărbune pulverizat) a cuptorului Amme-Giesecke-Konegen, acest brevet
a fost introdus prima dată în 1908 la fabrica de ciment de la Comarnic. Acesta nu a fost
singurul brevet deŃinut de E. Wolff.
Înainte de primul război mondial Wolff a exportat rezervoare de fier şi instalaŃii de
ars păcura în Turcia, Egipt, Italia, în interbelic funcŃionau instalaŃii de ars păcura, sistem
E. Wolff la uzinele centrale ale tramvaielor electrice din Alexandria (Egipt) şi la Fabricile
de zahăr din Pontolongo (Italia).
În preajma războaielor şi în timpul acestora fabrica a produs armament, de
remarcat că în 1916-1917 fabrica s-a retras la Iaşi unde şi-a continuat producŃia.
Fabrica este una din beneficiarele legislaŃiei privind încurajarea industriei
naŃionale de la sf. sec. al XIX - lea - începutul sec. al XX-lea.
Criza economică din perioada 1925-1933 afectează fabrica, aceasta mai ales în
contextul apariŃiei unor fabrici mai mari de acelaşi profil, în Bucureşti, şi a concurenŃei
străine. În 1928 se transformă în Societate Anonimă Română (echivalentul societăŃii pe
acŃiuni). Fabrica începe să îşi revină din 1936.
Nu apare în Legea privind naŃionalizarea (Text corectat conform rectificarilor
aparute in Monitorul Oficial Nr. 135 si 143 din 14 si 24 Iunie 1948) dar este naŃionalizată.
După 1948 v-a purta numele Uzinele metalurgice Steaua Roşie. În momentul de
faŃă poartă numele Sc. Hesper S.A.
Se poate observa o strînsă corelare între evoluŃia continuuă a paletei de produse şi
cea a fondului construit din incinta industrială. De menŃionat că firma a avut o filială la
ConstanŃa (specializată în producŃia de cazane, destinate în special industriei petrolifere),
un birou de proiectare pe str. Sf. Dumitru în centrul Bucureştiului, iar E. Wolff a deŃinut
brevete pentru diverse inovaŃii tehnice.
Clădirile istorice au structură metalică şi închideri perimetrale din zidărie de
cărămidă aparentă (uneori este aparentă la exterior şi structura metalică). Structura
metalică interioară este vizibilă. ConstrucŃiile postbelice sînt pe cadre din beton armat. La
exterior sunt finisate cu vopsitorii, placaj de cărămidă şi panouri de sticlă.
Starea de conservare a clădirilor este medie, o parte din clădiri se află în
conservare. Relativ recent (2-3 ani) o parte din elementele de fier (utilaje, coşuri, conducte
etc.) au fost colectate în vederea reciclării.
2
Argumentarea clasării în Lista Monumentelor Istorice

Potrivit normei metodologice pentru ca un obiectiv să fie clasat în Lista
Monumentelor Istorice trebuie să atingă un cumul valoric în evaluare potrivit criteriilor:
vechimii, valorii arhitecturale, artistice şi urbanistice, rarităŃii şi unicităŃii şi valorii
memorial-simbolice. Mai jos prezentăm o evaluare portrivit acestor criterii în cazul
Fabricii Wolff din Bucureşti.
Criteriul vechimii: nivel mediu / mare

ProducŃia industrială pe acest amplasament începe la 1887, o dată cu mutarea din
Ghencea a atelierului Arbenz & Wolff. Anterior acestui moment, aici a funcŃionat din
1882 o dotare de învăŃămînt puternic legată de activitatea de producŃie, Şcoala de Arte şi
Meserii.
ConstrucŃiile ce se păstrează pe amplasament sînt realizate pentru necesităŃile
fabricii Wolff începînd cu 1905, majoritatea sînt realizate în interbelic şi aproape jumătate
din incinta industrială este construită postbelic.
ConstrucŃiile existente pot fi văzute ca aparŃinînd a două categorii:
1) Cea a construcŃiilor apărute într-un constant proces de adiŃionare/adaptare
legat de evoluŃia producŃiei fabricii (ce reflectă, pentru perioada de cînd
aceasta există, însăşi istoria economică şi politică a României). De fiecare
dată noul îşi găseşte germenele în existent (de notat şi că pentru construcŃiile
cărora li se cunoaşte arhitectul - cu începere din 1928- acesta este unul
singur, I. G. Mayer) şi
2) Cea a inserŃiilor postbelice legate şi ele de evoluŃia producŃiei, dar care în
marea majoritate a cazutilor nu au un germene în construcŃiile preexistente.
Referitor la încadrarea potrivit criteriului vechimii, remarcăm o posibilă nuanŃă,
similitudinea între arhitectura faŃadelor extinderilor din 1893 ale clădirii fostei Şcol de
Arte şi Meserii (astăzi dispărută)şi cea a faŃadelor clădirii de la 1905 dinspre Parcul Carol.
În ambele situaŃii este vorba de trei travee verticale de goluri, cea centrală evidenŃiată, pe
aici realizîndu-se intrarea. Golurile sînt încheiate la partea superioară în arc. Acoperirea
este în două ape. Nu avem indicii cu privire la intenŃia acestor similitudinii, dată fiind
simplitatea construcŃiilor, poate fi o simplă coincidenŃă.
Pornind de la aceste informaŃii vechimea incintei o încadrează la valoarea medie.
Avînd în vedere diferenŃierea între cele două categorii de clădiri se poate stabili pentru
grupa ce se dezvoltă organic valoarea medie, iar pentru cealaltă, valoarea mică/ nulă.
Această diferenŃiere poate fi utilă în cazul în care în urma unui studiu amănunŃit se
constată faptul că se poate clasa o parte din incinta ca ansamblu, unele componente ale ei
se pot clasa individual (restul din ansamblu dau valoare acestuia, dar în sine nu sînt atît de
valoroase pentru a fi clasate individual), şi că există componente ale incintei industriale
care nu întrunesc condiŃiile pentru clasare individual sau în ansamblu.
Pornind de la acest caz subliniem oportunitatea ajustarii aplicarea grilei
cronologice de clasare în cazul patrimoniului industrial, dat fiind contextul regional.
Această adaptare a grilei se face în spiritul Normelor Metodologice.
Propunem ca borne de separaŃie în spaŃiul extracarpatic pentru acest program anii
1887, 1912 şi 1948.
Grupele valorice ar putea fi: construcŃiile preindustriale - valoare excepŃională,
construcŃiile industriale anterioare anului 1887 - valoare foarte mare; 1887-1912 - valoare
mare; 1912-1945 - valoare medie, 1948-1960 - valoare mică; post 1960 - valoare nulă.
3
În anul 1887 a fost dată Legea pentru încurajarea industriei naŃionale, lege în
urma căreia a apărut/ s-a dezvoltat în Vechiul Regat industria în adevăratul sens al
cuvîntului.
Anul 1912 este anul în care a fost dată noua Legea pentru încurajarea industriei
naŃionale, care a condus la impulsionarea acestei ramuri prin noi prevederi avantajoase
investiŃiei.
Anul 1948 este momentul naŃionalizării şi al impunerii unei noi viziuni în
domeniu.
Toate cele trei puncte de cotitură în sistemul legislativ au fost însoŃite de
modificări în cadrul evoluŃiei patrimoniului industrial.
Anul 1960 este preluat ca an terminal al acordării unei valori criteriuui vechimii,
din actualele norme.
Criteriului vechimii, potrivit grilei cronologice adaptate pentru programul
industrial, aplicat fostelor Fabrici Wolff, conferă pe de o parte incintei valoare mare, pe
de altă parte, Ńinînd cont de împărŃirea între clădirile dezvoltate organic, şi inserŃiile fără
legătură cu situaŃia anterioară, valoare mare primelor şi mică/nulă celor din urmă.
Criteriul valoarii arhitecturale, artistice şi urbanistice: nivel mediu

Toate clădiri de pe amplasament sunt concepute planimetric, spaŃial şi funcŃional
spre a servi unor scopuri industriale, fie că sînt destinate propriu-zis producŃiei, fie că sînt
clădiri pentru funcŃiuni anexe acesteia. AcurateŃea exprimarii funcŃiunii industriale în
clădirea proiectată special pentu aceste funcŃiuni, este tocmai trăsătura care dă valoare
clădirilor. Exprimarea structurii constructive (structura interioară aparentă, stîlpi metalici
ce se citesc la exteriorul unei construcŃii) este de asemenea un argument pentru o
încadrare superioară din punct de vedere arhitectural.
Clădirile nu au componente artistice notabile. Este de apreciat crearea unor imagini
puternice fără ajutorul unor elemente străine minimalismului impus de program.
Aceast studiu nu a tratat valoarea ştiinŃifică, tehnică şi tehnologică decît adicent,
urmînd ca cercetări ulterioare în vederea clasării să aprofundeze subiectul. Tot într-o
încercare de a adapta mai bine grila criteriilor de clasare la particularitatea programului
industrial, semnalăm doar că, la valoarea arhitecturală, artistică şi urbanistică se impune
adăugarea valorilor ştiinŃifice, tehnice şi tehnologice (de altfel legea 422/2001în definiŃia
monumentului istoric face referire la mărturia ştiinŃifică sau tehnică pe care o poate
depune un obiectiv clasat).
Valoarea urbanistică este dată de trînsa legătură între stabilirea şi menŃinerea în
acest loc a Fabricii Wolff şi evoluŃia oraşului.
Aprovizionarea cu materie primă şi distribuŃia produselor firmei s-au bazat pe
prezenŃa legăturii de cale ferată Bucureşti - Giurgiu şi a Gării Filaret. Prima legătură de
calea ferată a Bucureştiului a condus rapid la apariŃia unui “platforme industriale sfîrşit de
secol XIX”, în care Wolff era o componentă. De menŃionat şi faptul că, prin intercalarea
incintelor (ce rămîn integrate prin spina de cale ferată) cu alte funcŃiuni (locuire, loisire) şi
utilizarea unor tehnologii neextensive o astfel de platformă era mult mai prietenoasă
pentru mediu ca cele realizate în perioada ce începe după cel de al doilea război mondial
şi se termină în anii 1990.
O altă componentă a legăturii cu oraşul este relaŃia pe care o are incinta cu Parcul Carol.
Cele mai vechi construcŃii care se păstrează în incintă sînt realizate în acelaşi moment cu
parcul. Din documentele de epocă transpare clară intenŃia fabricii de a definitiva corpul
dinspre parc la timp pentru ExpoziŃia Generală Română din 1906, menită între altele a
sublinia şi dezvoltarea industrială a Ńării (pe intrarea în parc sta scris: „credinŃă, prevedere,
muncă, economie, ştiinŃă, pricepere, voinŃă, cultură”, s-au ridicat Palatul Industriei,
4
Pavilionul Minelor, Carierelor şi Silviculturii etc.). Din imaginile păstrate de atunci se

observă participarea discretă la imaginea generală a parcului a clădiilor poaspăt finalizate
din incinta industrială Wolff. Aspectul tematic industrial al Parcului Carol se accentuează
în 1921, cînd se vor construi noi pavilioane odată cu organizarea ExpoziŃiei Industriale şi
Tîrgului de Mostre. În 1928 s-a organizat ExpoziŃia ElectricităŃii din România, iar Muzeul
Tehnicii este mutat în Pavilionul Bucovina din parc. În 1931 în parc are loc ExpoziŃia de
aero-auto-radio-electricitate. În 1934 se organizeză ExpoziŃia Tîrg a Industriei Românesti,
iar Muzeul Tehnic se mută în sediul actual. La sfîrşitul interbelicului municipalitatea
dorea relocarea fabricii Wolff pentru ca terenul acesteia să fie inclus în Parcul Carol,
totuşi Wolff a continuat să construiască construcŃii industriale în incintă, motivele, lipsa
fondurilor primăriei pentru achiziŃionarea/ exproprierea terenului, dar mai ales importanŃa
naŃională crescută a fabricii (în industria de apărare).
A treia relaŃie importantă istoric ce poate fi decelată între fabrică şi oraş stă în
faptul că existenŃa fabricii, alături de existenŃa celorlalte fabrici din zonă, a fost motiv
pentru dezvoltarea oraşului. În cadrul prezentei cercetări nu a fost identificată o lotizare
realizată de uzina Wolff pentru muncitorii aceasteia, ca în alte cazuri de fabrici din
apropiere. Chiar dacă nu a existat o astfel de parcelare, existenŃa unui aport la extinderea
oraşului prin muncitorii stabiliŃi în apropiere nu poate fi contestată (de exemplu în 1924 la
uzina Wolff din Filaret lucrau 400 de angajaŃi).
ImportanŃa urbanistică a construcŃiilor Wolff rezultă şi din faptul că acestea dintre
clădirile vizibile din spaŃiul public din apropierea Gării Filaret denotă cel mai bine un
caracter industrial, contribuind semnificativ la exprimrea uneia dintre valenŃele acestui
obiectiv clasat ca monument istoric de grupa A.
Criteriul rarităŃii şi unicităŃii: nivel mediu

Fondul construit industrial, încă din momentul apariŃiei sale, este unul mai puŃin
reprezentat raportat la fondul construit general. Scurgerea timpului (mai ales perioada
recentă) a condus a pierderi semnificative în cadrul fondului industrial istoric.
Multe din construcŃiile din incinta industrială sînt realizate de către arh. I. G.
Mayer, de care arhitect se cunosc relativ puŃine construcŃii în Bucureşti (se ştie că a
colaborat cu Rudolf Fraekel-arhitectul principal- la blocul Scala, 1937)
Semnalăm raritatea în Bucureşti a halelor industriale istorice cu structură metalică
exprimată la exterior (în urmă cu mai puŃin de un an a fost desfiinŃat etajul unei clădiri din
ansamblul Morii lui Assan ce avea o astfel de structură, nu mai cunoaştem în Bucureşti în
acest moment un alt caz).
În prezenŃa unei evaluări tehnice, a structurii constructive şi tehnologice, a
evoluŃiei fluxurilor de producŃie în timp, şi a unei evaluări a modului în care acestea au
influenŃat spaŃialitatea clădirilor, încadrarea pentru acest criteriu este probabil să crească.
Criteriul valorii memorial-simbolice: nivel mare

Imobilul studiat este strîns legat de istoria naŃională (vezi producŃia de armament
în timp de război, proiectarea şi realizarea de poduri, brevetele tehnice deŃinute pentru
invenŃii, etc. etc. dar şi contribuŃii minore precum asigurarea elementelor de feronerie
pentru instituŃiile statului, firma lucrînd mult cu acestea), de istoria oraşului (a se vedea
cele scrise la valoarea urbanistică) şi de istoriile vieŃilor a generaŃii de muncitori ce şi-au
petrecut mare parte din viaŃă în acest loc.
Încadrarea valorica de mai sus situeaza imobilul în poziŃia de a aspira la

clasarea în grupa valorică B (cf. art. 12 al Normelor). Subliniem faptul că un studiu
ulterior mai amănunŃit poate duce la creşterea aprecierii imobilului.
5
Anexa 1. Material grafic general

-Imagini de arhivă-
1906
1906
6
ante 1921
interbelic
post 1921, ante 1935
7
ante 1939
post 1941, se observă extinderile corpului administraŃiei, 1939 şi cazangeriei, 1941
8
incinta industrială, imagine probabil din clădirea administraŃiei, 1905-1906
incinta industrială, la limita spre Bis. CuŃitul de Argint (în stînga), ante 1939
9
-imagini actuale-
10
Anexa 2 Facsimil autoprezentare a firmei Wolff

Arhivele NaŃionale ale României, DirecŃia Municipiului Bucureşti,
fond Wolff, dos. 6/1912-1938
11
12
13
14

Studiu Istoric Uzinele Wolff

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Studiu Istoric Uzinele Wolff

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Parteneriat pentru valorificarea patrimoniului arhitectural industrial din România

|STUDIU ISTORIC | UZINELE WOLFF DIN BUCUREŞTI |

E. Wolff împreună cu Valentin Bibescu au deŃinut un brevet pentru arderea cu

Argumentarea clasării în Lista Monumentelor Istorice

Criteriul vechimii: nivel mediu / mare

Criteriul valoarii arhitecturale, artistice şi urbanistice: nivel mediu

Pavilionul Minelor, Carierelor şi Silviculturii etc.). Din imaginile păstrate de atunci se

Criteriul rarităŃii şi unicităŃii: nivel mediu

Criteriul valorii memorial-simbolice: nivel mare

Încadrarea valorica de mai sus situeaza imobilul în poziŃia de a aspira la

Anexa 1. Material grafic general

post 1921, ante 1935

post 1941, se observă extinderile corpului administraŃiei, 1939 şi cazangeriei, 1941

incinta industrială, imagine probabil din clădirea administraŃiei, 1905-1906

Anexa 2 Facsimil autoprezentare a firmei Wolff

S-ar putea să vă placă și