I.

Modelul conceptual al Virginiei Henderson

II. Modelul conceptual al lui Abraham Maslow
Psihologul american Abraham Maslow afirmă că individul uman
este rezultatul interacţiuniidintre nevoile sale fundamentale şi
realitatea mediului înconjurător. Nevoile fundamentale
 pot fi ierarhizate în ordinea priorităţilor pe cinci niveluri diferite
interconectate între ele.
1. Nevoi fiziologice:
• asigură menţinerea homeostaziei mediului intern
• includ trebuinţe organice (respiraţia, nutriţia, excreţia,
menţinerea temperaturiiorganismului) dar şi nevoi psihologice
(nevoia de odihnă şi somn, evitarea durerii)• nevoile sexuale
sunt importante pentru individ dar nu indispensabile. Sexul este
esenţial pentru supravieţuirea speciei nu a individului.
2. Nevoia de siguranţă şi securitate
• include siguranţa şi securitatea fizică (apărare, adăpost,
locuinţă) şi psihică (confort, protecţie) .
3. Nevoia de apartenenţă şi afectivitate, nevoi sociale
• apartenenţă la un grup social (familie, prieteni, colegi de
muncă)• integrare şi acceptare• iubire şi înţelegere.
4. Nevoia de stimă şi respect
• recunoaştere şi apreciere• consideraţie• recunoştinţă•
valorizare.
5. Nevoia de cunoaştere, autocunoaştere
• a ştii, a înţelege• a rezolva• a crea.
 

Ierarhizarea trebuinţelor individului permite aprecierea sa pe

ansamblu şi sedovedeşte a fi extrem de utilă în
organizarea procesului de nursing
permiţând adaptareaintervenţiilor asistentului medical la
nevoile pacientului.Evoluţia spre o nevoie superioară se poate
realiza doar atunci când nevoia inferioarăeste pe deplin
satisfăcută, de aceea această ierarhizare mai este cunoscută
sub denumirea de"piramida sau spirala trebuinţelor individului
uman".
III. Modelul conceptual Hildegard Peplau
Hildegard Peplau, nursă de psihiatrie, a prezentat în 1952
modelul teoretic „Relaţiileinterpersonale în nursing”, unde
nursingul este un „proces terapeutic interpersonalimportant…
Nursingul este un instrument educativ, o forţă matură care
ţinteşte să promovezemai departe mişcarea personalităţii în
direcţia curativă, constructivă, productivă, personală,şi
existenţa comunităţii”.Peplau foloseşte termenul de “nursing
psihodinamic”, descriind si cele patru faze aleacestei relaţii:
◦ orientarea
-pacientul şi nursa identifică problema de boală
◦ identificarea –  pacientul cunoaşte nursa şi apoi acceptă
ajutorul
◦ exploatarea –  pacientul se foloseşte de ajutorul nursei
◦ rezoluţia –  pacientul acceptă noile obiective în mod voluntar
IV. Modelul conceptual Ida Jean Orlando
Ida Jean Orlando a identificat patru practici pe care le-
a considerat de bază pentrunursing (observarea, raportarea,
înregistrarea şi îndeplinirea acţiunilor, pentru şi cu pacientul)
descriind două tipuri de acţiuni nursing:
• Acţiuni nursing planificate sunt cele care stabilesc sau satisfac
nevoile imediate ale clientului
• Acţiuni nursing automate sunt cele care au fost decise pe alte
considerente decât pe nevoile imediate ale clientului,
dar acestea sunt consecvent ineficiente.
Teoria Orlando este specifică interacţiunii nursă-pacient. Scopul
asistentului este de a determina şi de a răspunde nevoilor
imediate ale pacienţilor şi de a îmbunătăţi starea lor.