14) Găsiți în reproducerea propusă liniile calde și reci. Indicați coloritul lucrării.
15) Enumerați etapele de lucru asupra unui ‘’peisaj’’ (în culoare).
Etapele
1) schițăm peisajul
2) aranjăm in foaie
3) pregatirea culorilor
4) vom folosi metoda strat peste strat
5) Îl desenăm pe plac și în final creăm un chenar și îl prezentăm.
Tipuri
1) peisaj în natură
2) natură static
Culorile reci, în funcție de psihologia culorii, sunt de obicei asociate cu anumite concepte
precum:
seninătate
pasivitate
sentimentalism
lățime
depărtare
Senzație de frig
În plus, culorile reci se asociază, de obicei, cu zorii, noaptea și elemente precum apa sau gheața.
18) Găsiți în reproducerea propusă forme calde și reci.
19) Numiți noțiunea și rolul punctului plastic în lucrări de pictură și desen.
Punctul este urma lăsată de un instrument (creion, pix, pensulă etc.) pe un suport, printr-o singură
atingere. El este cel mai simplu element de limbaj plastic care stă la baza întregii creaţii plastice.
Punctul se obţine prin mai multe mijloace:
■ prin atingerea suportului cu vîrful creionului, peniţei etc.;
■ prin stropirea cu vopsele, tuş ;
■ prin decuparea, ruperea diferitor forme mici ;
■ prin amprentarea cu degetul sau cu diverse instrumente, precum coada pensulei, carioca etc.
Punctul are un rol important în crearea compoziţiilor plastice. În desenul decorativ, punctul
reprezintă un semn mic, geometrizat în formă de pată. Dintre toate configuraţiile, punctul în formă de
cerc mic este cel mai des utilizat în decorarea articolelor de vestimentaţie, a obiectelor de uz casnic,
de tapiserie etc.
În desenul constructiv, punctul sugerează impresia de spaţiu, contribuind la redarea volumului şi la
construcţia formelor. Ca element de limbaj plastic, punctul poate avea diferite mărimi, configuraţii şi
culori. Punctul cromatic (colorat) este utilizat în picturile neoimpresioniste.
Într-o compoziţie plastică, cu ajutorul punctelor se obţin efecte expresive în funcţie de mărimea,
culoarea şi poziţia acestora. Punctele de diferite mărimi şi culori creează impresia de spaţiu: punctele
mari, reprezentate prin culori calde, dau iluzia de apropiere, iar cele mici, realizate în culori reci, de
depărtare.
20) Demonstrați exerciții de obținere a culorilor binare de gradul I.
Culorile binare se obţin prin amestecarea fizică a două culori primare în cantităţi egale. Culorile
binare („bi“ − două) sunt: oranj, verde, violet.
R + G = O A + G = Ve A + R = Vi.
De exemplu, amestecînd roşu cu galben, galben cu
albastru, albastru cu roşu, în aceleaşi cantităţi,
obţinem, respectiv, culorile oranj, verde şi violet
21) Explicați noțiunea de ‘’tonalitate’’. Redați practic schimbarea tonalității unei culori
primare.
TONALITATE= Ambianță cromatică specifică unei picture
Culorile primare sunt un set de culori care pot fi combinate pentru a forma alte culori. Pentru
vederea umană, cele trei culori primare sunt roșu, verde și albastru.
oranj = rosu + galben
verde = galben + albastru
violet = rosu + albastru
22) Executați practic o compoziție plastică cu ajutorul punctului plastic.
23) Numiți tehnicile de lucru în acuarelă. Descriețile.
Acuarela este o vopsea obţinută din pigment de culoare ușor solubil în apă. Ea lasă pe hîrtie urme
transparente, creînd senzaţia suprapunerii unor plăcuţe de sticlă colorată. Deoarece se dizolvă ușor în
apă, acuarela se extinde pe hîrtie fără dificultate. Acest tip de vopsea poate fi aplicat nu doar pe hîrtie
sau pe carton, dar și pe stofă. În trecut, pictorii japonezi și chinezi preferau mătasea naturală. În
calitate de suport plastic poate fi utilizată și mătasea din fibre sintetice (nuanţe deschise).
Mai întîi se umezește ușor foaia cu pensula, apoi, pe suprafaţa umedă, se așază tușele păstoase ale
acuarelei. În locurile unde s-a acumulat mai multă culoare, se poate presăra sare de bucătărie, pentru a
da picturii originalitate. Obţinerea diferitelor nuanţe se realizeasă prin amestecul a cel mult 2-3 culori
în cantităţi diferite cu ajutorul pensulei. Astfel, există acuarela pură, acuarela după metoda guaşă şi
guaşă.
24) Executați practic spectrul de culori cromatice.
26) Expuneți părerea despre lucrarea propusă sub forma unui mic eseu nestructurat.
27) Explicați clasificarea liniilor plastice.
În natură şi în artă linia plastică are diverse expresivităţi şi semnificaţii. Linia poate reprezenta un
obiect, poate accentua trăsăturile distinctive ale acestuia, poate sugera mişcare, poate comunica
anumite stări emotive sau idei. În natură, putem admira linii decorative ce subliniază frumuseţea
zebrelor, fluturilor etc , iar în arta plastică, le vedem pe diverse obiecte de artă, precum ceramica,
broderia, imprimeurile textile etc.
Paul Klee spunea că linia este un punct plecat la plimbare, deci linia este o trăsătură continuă, făcută
cu creionul, pixul etc., pe o suprafaţă plană (fig. 1). Grosimea liniilor e determinată de instrumentul
folosit. Liniile pot fi clasificate astfel:
Liniile
subţiri şi liniile groase pot fi utilizate în compoziţii, pentru redarea efectului de apropiat-îndepărtat
sau pentru a contura o formă. Drept mijloc de expresie plastică, linia poate fi şi cromatică, modulată
cromatică sau abia vizibilă, aşa încît să poată transmite mesajul plastic al unei opere de artă