Tema 4.

Tipurile de uniuni corporative

Agenţii economici, societatea sunt în căutarea formelor organizatorice de asociere a companiilor. În

practica mondială se evidenţiază o mulţime de forme de reuniune a firmelor, ce se deosebesc / se
aseamănă în dependenţă de scopurile cooperării, caracterul relaţiilor de parteneriat între participanţi
la „uniunea corporativă”, gradul de independenţă a participanţilor, domeniul de activitate, 
regiunea şi piaţa dezvoltării intereselor, etc.

     În Republica Moldova relaţiile de piaţă se conturează, însă nu au ajuns într-o stadie finală.
Şi la etapa actuală au loc procese de restructurare, reorganizare a întreprinderilor: atât a
întreprinderilor de stat, cât şi a întreprinderilor private.

            Perioada contemporană de dezvoltare a businessului internaţional se caracterizează prin

schimbări considerabile în toate ţările, ce afectează aspectele juridice, politice, economice, sociale,
culturale, etc.

            Tendinţa de alege „mijlocul de aur” între centralizare, decentralizare, responsabilitate,

autonomie în timpul reuniunii companiilor ne conduce spre selectarea a aşa forme organizatorice
care ar permite ridicarea eficienţei acesteia.

            Astfel la etapa actuală avem: alianţe strategice, uniuni, asociaţii, concerne, consorţium,
cartel, sindicat, pool, conglomerat, trusturi, holding, grupe financiar-industriale, franchising,etc.

            Este necesar de menţionat că formele de uniuni corporative nu au fost lichidate, înlocuite cu
altele mai noi, ci au fost completate, în dependență de necesităţile obiective ale societăţii şi, mai
ales, a agenţilor economici.

Astfel, procesul tehnico-ştiinţific, evoluţia necesităţilor a impus şi apariţia unui

număr mare de tipuri de uniuni corporative. Caracterul relaţiilor între participanţii la „uniune
corporativă” este din ce în ce mai complicat, mai complex. Deosebirile, hotarele acestor forme de
„uniuni corporative” sunt deseori greu de depistat, încât specialiştilor în domeniu le este dificil de a
determina dacă o companie sau alta face parte / sau se numeşte holding, concern, consorţium, alianţă
strategică, etc.

1.2.1. Uniune de întreprinderi

Uniunile de întreprinderi - reprezintă un grup de întreprinderi din aceeaşi ramură sau care se află

în acelaşi spaţiu economic, pentru aşi apăra interesele atât la nivel de stat cât şi la nivel de
organizaţii internaţionale. Uniunile au dreptul să-şi formeze reprezentanţele sale în diverse regiuni
ale lumii, care au un interes pentru uniune. Membrii asociaţiei pot să nu ducă o
activitatea economică împreună. Cu toate că funcţiile uniunii, de obicei, sunt concentrate spre
reprezentare, ele de obicei se amplifică prin interesele acesteia încât uniunile corporative pot
convoca reuniuni internaţionale, pot efectua previziuni atât economice cât şi juridice,organizează
conferinţe, oferă informaţii tuturor participanţilor la uniune. Activitatea uniunii pot să se bazează pe
cotizaţiile membrilor uniunii.
În Republica Moldova crearea şi activitatea uniunilor se admite în cazul:

intrării benevole a întreprinderilor în uniune şi ieşirii din uniune în condiţiile prevăzute de

contractul sau statutul uniunii;

respectării legislaţiei antimonopol şi a altor acte normative;

organizării pe bază de contract a raporturilor dintre întreprinderi ce fac parte din uniune.

De asemenea societatea-uniune este persoană juridică şi acţionează în baza contractului şi
statutului.

Societatea trebuie să aibă denumire proprie, patrimoniu separat şi patrimoniu distinct, bilanţ propriu
centralizator, cont de decontări şi alte conturi în instituţiile financiare, ştampilă cu firma sa şi alte
elemente caracteristice. Societatea va include unul din cuvintele: "asociaţie", "uniune" sau
"concern". Statutul societăţii va cuprinde: firma, sediul(adresa juridică), scopul activităţii, lista
asociaţilor, condiţiile formării şi competenţa organelor de conducere, modul de luare a deciziilor,
precum și modul de distribuire a bunurilor rămase după lichidarea societăţii. 

Întreprinderile ce intră în componenţa societăţii îşi păstrează independenţa şi drepturile de persoană

juridică sau fizică. Asociaţii societăţii, în activitatea lor de antreprenoriat, pot folosi firma societăţii,
indicând apartenenţa lor la aceasta. Uniunea nu poartă răspundere pentru obligaţiile întreprinderilor
care fac parte din componenţa acesteia, iar întreprinderile nu poartă răspundere pentru obligaţiile
uniunii, dacă documentele de constituirenu prevăd altfel. Înregistrarea şi reînregistrarea uniunilor,
condiţiilor de activitate, precum şi reorganizarea sau lichidarea acestora se efectuează în Republica
Moldova conform Legii Republicii Moldova „cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi”, legislaţia
antimonopol şi alte acte normative.

 Exemple de uniuni:

1.Uniunea Naţională a Societăţilor de Asigurare şi Reasigurare (UNSAR,România,www.unsar.ro)

2.Uniunea Internaţională de Telecomunicaţii (Geneva, 1992)

3.Uniunea Poştală Universală

4.Uniunea Europeană de radioteleviziune

5.Uniunea Vamală între Republica Moldova şi Ucraina

1.2.2. Cooperativa

Întreprinderea (organizaţia) cooperatista, sau cooperativa, este oorganizaţie a cetăţenilor

asociaţi benevol în calitate de membri pentru a desfăşura în comun o
activitate de antreprenor sau de altă natură pe baza bunurilor ce-i aparţin cu drept de proprietate, a
bunurilor arendate sau primite în folosinţă şi este recunoscută ca persoană juridică. Membru al
cooperativei poate fi oricare cetăţean (în Republica Moldova care a atinsvârsta de 16 ani), cetăţenii
altor state, precum şi apatrizii. Important este faptul că persoanele juridice nu pot fi membri ai
cooperativei. Cooperativa se bucură de drepturi, îndeplineşte obligaţii privind activitatea ei şi are
balanţa proprie. Cooperativa are dreptul să-şi deschidă filiale şi reprezentanţe, care se înregistrează
la locul lor de amplasare, în modul prevăzut de legislaţie.

În cadrul sistemului cooperatist activează următoarele tipuri de cooperative:

1.cooperative de producţie,

2.cooperative de consum,

3.cooperative mixte.

Cooperativele de producţie produc mărfuri, îndeplinesc lucrări şi prestează servicii întreprinderilor,

instituţiilor, organizaţiilor şi cetăţenilor.

Cooperativele de consum satisfac necesităţile cetăţenilor în ceea ce priveşte deservirea comerciala şi

socială, precum şi ale membrilor lor privind asigurarea cu locuinţe, cu
terenuri pentru grădinărit, cu garaje şi locuri de parcare a autoturismelor şi privind prestarea
serviciilor de ordin social-cultural şi de altă natură.

Cooperativele mixte îmbină activitatea de producţie cu cea de consum.

Cooperativele pot să se creeze şi să acţioneze în toate ramurile economiei naţionale, având dreptul să
desfăşoare orice tip de activitate, cu excepţia celor interzise de legislaţie sau acelor la care au dreptul
in mod exclusiv întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile de stat. Unele tipuri de activităţi pot fi
practicate de cooperative numai in baza licenţelor.

 Cooperativa se organizează şi funcţionează în bază următoarelor principii:

a) asocierea benevolă în cooperativa şi retragerea liberă din ea; 

b) administrarea pe principii democratice a activităţii cooperativei;

c) unitatea intereselor de muncă, contribuţia economică şi ajutorul reciproc al

membrilor cooperativei;

d) accesul liber la informația privind activitatea cooperativei.

Organul superior de conducere al cooperativei este adunarea generală, care alege pentru dirijarea act
ivităţii curente un preşedinte sau un comitet de conducere.

Fiecare membrual cooperativei are un singur vot, indiferent de aportul lui patrimonial.

Adunarea generală este deliberativa, dacă la ea sunt prezenţi nu mai puţin de jumătate din numărul
total al membrilor cooperativei.
Structura supremă a cooperativelor din Moldova este Moldcoop-ul care dirijază și apără interesele
cooperativelor care sunt associate la ea. 

1.2.3. Asociaţia de producere

 Asociaţiile de producere.(lat.  associatio  – asociere,eng. - economic union) –

Asociaţiile gospodăreşti sunt foarte apropiate după organizarea sa de uniuni, deoarece are foarte
multe puncte tangente. Acestea la rândul său se formează tot după apartenenţă la ramură
a participanţilor şi, la rândul său, participanţii pot să fie membri şi a altor asociaţii.

Asociaţiile, uniunile mai au un scop comun care este reprezentarea intereselor în faţa societăţii și a
statului. Reprezintă o grupare de întreprinderi reunite pentr-un interes comun şi pe baza liberei
iniţiative. Dar în asociaţiile gospodăreşti - de producere principalul este că ea constituie o formă de
organizare a utilizării în comun a tuturor factorilor de producţie aflaţi în proprietate sau a unei părţi a
acestora în vederea satisfacerii în condiţii mai bune a cerinţelor de bunuri şi servicii ale populaţiei,
prin folosirea eficientă a resurselor de materii prime şi materiale, precum şi prin creşterea gradului
de utilizare a resurselor de muncă.

Asociaţiile pot fi :

 de producţie, se creează pentru fabricarea producţiei;

 de producţie ştiinţifică, pentru elaborarea şi fabricarea în perioadă scurtă de timp a complexurilor

de utilaje;

tehnice şi de producţie, în frunte se află o organizaţie de producere. Deseori asociaţiile după o

perioadă scurtă de activitate se transformă în / sau înfiinţează /tovărăşii sau alte societăţi comerciale.

 Exemple de Asociaţii de producere:

Asociaţia Republicană de Producţie "Termocomenergo"

Asociaţia de Stat de Producţie pentru Combustibil

Asociaţia de producţie "Vibroaparat"

Asociaţia de producţie „Aroma” (la moment societate pe acţiuni)

 
 

1.2.4.Concern

Concernele în comparaţie cu formele enumerate mai sus este o uniune corporativă mai centralizată şi
mai dură. Este o formă de asociere ce se caracterizează prin unitatea proprietăţii şi a controlului.

De asemenea ele reprezintă o fuziune centralizată a tuturor funcţiilor întreprinderilor: 

de producere,  de investiţii, financiare, tehnice, politice, economice care îşi are scopurile sale.

Conducerea concernelor este compusă dintr-un organ format de toţi fondatorii concernului.

Anume existenţa unui organ deconducere unic este o caracteristică de bază a aşa tipuri de uniuni

corporative.

Relaţiile dintre participanţii la concern sunt destul de severe, cu toate că fuziunea a avut loc benevol
şi sunt formate nu pe bază ierarhică ci pe baze contractuale. De exemplu fără aprobarea concernului
membrii ei nu pot fi şi membri ai altor uniuni corporative.

Deasemenea concernele pot forma propriile corporaţii, centre, departamente, statutul
juridic al cărora îl stabileşte de asemenea concernul. 

Membrii concernului poartă răspundere de obligaţiile concernului, iar,

respectiv, concernul poartă răspundere de obligaţiile, datoriile membrilor.

Concernul este persoană juridică, îşi desfăşoară activitatea în condiţii de autonomie, 

dispune de cont în instituţiile bancare, ştampilă şi denumirea firmei, precum şi de marcă de

deservire.

Concernele se împart în două categorii principale:

1.Concerne verticale;

2.Concerne orizontale.

Concernele verticale au o structură foarte complicată şi reuneşte organizaţii din diferite domenii

industriale, ce activează în procese tehnologice asemănătoare.

Concernele orizontale după structura sa organizatorică sunt mai simple, deoarece acestea reunesc
companii ce se referă la aceeaşi ramură.

 Exemple de concerne în Republica Moldova:

1.Concernul de Stat "Inmacom" (an. 1994)
2.Concernul de Stat "Moldovagaz" (an. 1994, reorganizat în SA an. 1996)

3.Concernul de Stat pentru Gospodărirea Apelor "ACVA" (an.1995)

4.Concernul republican pentru resurse materiale "Moldresurse" (an.1995)

5.Concernul "Presa", (înfiinţat an.1997, lichidat an. 2001)

Concerne în diferite ţări:

1.Concernul „Continental AG”(Germania)

2.Concernul „BAYER” (Germania)

3.Concernul farmaceutic „Schering” (Germania)

4.Concernul „Simson” (Germania)

5.Concernul chimic si farmaceutic „Grupul Schering” (Germania)

6.Concernul „Merck” (SUA)

7.Concernul petrolier „LUKOIL” (Rusia)

5.2.5. Consorţiu

Consorţiu - Este una din formele de asociere juridic-o rganizatorico a partenerilor, create, de regulă,
pentru realizarea unor proiecte de mari proporţii, care din motive financiare, comerciale, tehnice sau
din alte motive necesită unirea eforturilor a câtorva parteneri. Aceste tipuri de uniuni sunt formate
pe perioade limitate de timp. Participanţi la consorţiu pot fi atât organizaţiile particulare, băncile, cât
şi state întregi. Participanţii la consorţiu îşi păstrează independenţa deplină.

Activitatea uniunii se bazează pe fondurile financiare transferate de către participanţii la uniune. De

asemenea este admis cazul folosirii mijloacelor împrumutate. Conducerii pe care ei o aleg în comun,
ei i se supun numai atunci când activitatea este îndreptată spre realizarea scopurilor comune.

În Republica Moldova în scopul menţinerii solvabilităţii băncilor, reducerii riscului 

posibil şi pierderilor în cazul insolvabilităţii debitorilor, în scopul creditării 

întreprinderilor şi proiectelor de proporţii mari, ce necesită cheltuieli mari, băncile comerciale pot

asocial resursele creditare şi acorda credite de consorţiu.
Debitorul ce doreşte să obţină un credit în suma mare, determină independent banca, care-
şi asumă responsabilitatea organizării consorţiului bancar şi realizarea funcţiilor de conducere în
efectuarea de credit. Se alege ca principala bancă mai mare, de regula banca în care este deschis
contul de decontări al agentului economic. Banca coordonatoare efectuează
analiza eficienţei acordării creditului de consorţiu şi la adoptarea unei decizii positive selectează
băncile - potenţiali participanţi la creditul de consorţiu.

 Numărul băncilor participante la consorţiul bancar nu se limitează şi depinde de mărimea creditului

solicitat, capacitatea băncilor şi cointeresarea lor în afacere. Totodata, fiecare dintre băncile
creditoare urmează să respecte normativele economice stabilite, ţinând cont de cota sa în creditul de
consorţiu.

Banca coordonatoare exercită funcţii de legătură între debitor şi restul băncilor  

participante, ce constau în următoarele:

- organizarea tratativelor referitor la condiţiile afacerii de credit;

- elaborarea, acordarea si perfectarea contractului de credit;

- efectuarea controlului referitor la starea financiara a debitorului si gestionarea activităţiicreditare

comune;

- asigurarea prezentării raporturilor lunare si trimestriale a băncilor comerciale

- participante la creditul de consorţiu a informaţiei referitoare la starea financiara a agentului

economic şi a dărilor de seama.

 Exemple de consorţiu

:1.Consorţiul unional "Delovoi mir" (an. 1991)

2.Consorţiul interstatal "Uzina de autoturisme din Elabuga"

3.Consorţiul european al bibliotecilor ştiinţifice (Consortium of EuropeanResearch Libraries)

4.Consorţiul pentru gestiunea şi dezvoltarea sistemei de distribuţie a gazului în Ukraina

5.Consorţiul „Alfa-Grup” (Rusia)

6.Grupul financiar-industrial „Consorţiul Rusesc Aerian”

O asemănare destul de mare cu consorţiile o au Grupele Financiar-industriale:

 
5.2.6. Grupa financiar-industrială (GFI)

Grupa financiar-industrială (GFI) este o reuniune de persoane, ce activează ca întreprindere de bază

şi întreprinderi - fiice, care parţial sau total au unit activele materiale şi
nemateriale în baza contractelor de formare a acestei Grupe (GFI) în scopul integrării economice şi
tehnologice necesare pentru realizarea proiectelor şi programelor, orientate spre ridicarea
competitivităţii şi dezvoltării pieţelor de desfacere a produselor şi serviciilor, ridicarea capacităţii şi
eficienţei producerii, formarea noilor locuri de muncă.

În Republica Moldova compania centrală a grupei financiar-industriale –persoană juridică, instituită
de către toţi participanţii la contractul de constituire a grupei financiar-industriale sub  forma
juridica de organizare "societate pe acţiuni", care reprezintă interesele membrilor grupei, şi
abilitata cu gestiunea afacerilor.

Compania centrală a grupei financiar-industriale răspunde pentru obligatiile sale cu întreg

patrimoniul ce îi aparţine cu drept de proprietate şi nu răspunde pentru obligaţiile membrilor grupei
financiar-industriale. Particularităţile răspunderii companiei centrale şi a membrilor grupei financiar-
industriale se stabilesc în contractul de constituire a grupei.            Rezultatele activităţii grupei
financiar-industriale pe parcursul exerciţiului financiar se dau publicităţii.

Membri ai grupei financiar-industriale sunt recunoscute persoanele juridice cu orice tip de

proprietate şi formă juridica de organizare rezidente sau nerezidente în Republica Moldova, care
au semnat contractul de constituire a grupei. Printre membrii grupei financiar-industriale trebuie sa
fie organizaţii ce funcţionează în sfera producţiei de mărfuri şi servicii, precum şi bănci sau alte
instituţii financiare. Băncile străine participă la grupa financiar-industrială numai prin filialele lor,
care funcţionează în baza licenţei Băncii Naţionale a R. Moldova.

În Rusia grupele financiar-industriale pot fi compuse din organizaţii comerciale,
necomerciale, inclusiv şi nerezidente cu excepţia organizaţiilor obşteşti şi religioase; dar  

participarea în mai multe grupe financiare este interzisă

.Majoritatea întreprinderilor japoneze sunt reunite în diferite uniuni financiar-industriale, ce includ

bănci, companii de asigurări, companii comerciale, corporaţii industriale, de transport, etc., iar în
centru sunt situate băncile.

Dar Grupele Financiar-industriale (după cum sunt în Republica Moldova, Rusia, Ukraina, Belorusia
s.a.) nu au un statut aparte ca în Japonia şi de asemenea nu au un organ unic de control, fapt ce le
scoate din zona de influenţă a legislaţiei antimonopoliste.

Coordonarea activităţii acestor grupuri se efectuează în baza întrunirilor preşedinţilor corporaţiilor şi

băncilor – membri ai acestui GFI. La aceste întruniri se iau decizii referitor la politica GFI în
domeniul preţurilor, investiţiilor şi dezvoltării, a relaţiilor cu alte grupe (inclusivGFI), corporaţii,
organizaţii statale, partide politice, companii de peste hotare, etc.

 Exemple de Grupe financiar-industriale în diferite ţări 

 
:1.Finance Industrial Group „Dragotsennosti Urala” (Rusia)

2.Grupa Financiar-industrială "Rushim", (Rusia)

3.Grupa Financiar-industrială "Evrozoloto,

4.Grupa Financiar-industrială "Avico-М", (Rusia)

5.Grupa Financiar-industrială Interros (Rusia)

6.Grupa Financiar-industrială "Mobila Grup" SA (Moldova)

7.Grupa Financiar-industrială „Incon” SA (Moldova)

1.2.7. Holding

 Holdinguri (eng. holding) -  funcţia principală costă în deţinerea participaţiilor financiare în alte

întreprinderi cu scopul de a controla activitatea acestora, fără să-şi asume
eaînsăşi exploataţia. Deci, holdingul are o vocaţie pur financiară, urmărind valorificareacapitalului
investit.

Holdingul este companie în componenţa activelor căreia intră pachetele de control a

altor întreprinderi (afiliate).

Deci, holding este compus din o societate mamă, una sau mai multe societăţi filiale, unasau mai
multe societăţi subfiliale, una sau mai multe participaţii, una sau mai multe societăţi„aliate”.

Societatea-mamă are următoarele caracteristici:

 capitalul său nu este deţinut în proporţie mai mare de 50% de o altă societate,

  posedă participaţii de peste 50% în una sau mai multe societăţi.

Societăţi filiale - au capitalul deţinut în proporţie de peste 50% de către societatea-mamă.

Societăţi subfiliale - sunt controlate în proporţie de peste 50% de către filiale.

Participaţiile - sunt inferioare proporţiei de 50% şi ele pot oferi holdingului posibilitatea de

acontrola societăţile cu capital dispersat. Societăţile affiliate deţin relaţii tehnice, comerciale
cuholdingul.

Holdingurile se creează pentru a sprijini cooperarea în procesul de producţie,

activitateainvestiţională, economica externa şi alte genuri de activitate.

Holdingul are dreptul să exercite activităţi investiţionale, inclusiv să cumpere şi să vândăhârtii

de valoare în conformitate cu legislaţia în vigoare.

În Republica Moldova principalele tipuri de holdinguri sunt:

 holding simplu - holding care se ocupa în exclusivitate cu activitatea de control şiadministrare;

 holding mixt - holding de competenţa căruia, în afară de funcţiile de control şiadministrare, ţine
şi activitatea de antreprenoriat;

 holding de stat - holding ale cărui peste 50% din suma capitalului statutar aparţinstatului.

Holdingurile sunt considerate uniunile de întreprinderi, nu atât benevole cât impusespre uniune, din
cauza situaţiei economico-financiare pentru a supravieţui. Deseori, sub formăde holdinguri sunt
reunite diferite departamente, ministere, întreprinderi de stat.

Holdingurile pot fi create:

 La divizarea întreprinderilor mari cu separarea din componenţa lor a unor subdiviziuni în calitate
de persoane juridice independente (întreprinderi afiliate);

 La comasarea pachetelor de acţiuni (cote) ale întreprinderilor independente din punct de vedere

juridic, inclusiv prin absorbţia întreprinderilor;

 La constituirea noilor societăţi pe acţiuni şi altor

întreprinderi.Prin hotărârea Guvernului Republicii Moldova, pot fi create holdinguri de stat înramuri
le (subramurile) economiei.

Fondatori (cofondator) al holdingului nestatal pot fi oricare persoane juridice sau fizice,daca aceasta
nu contravine legislaţiei în vigoare.

Holdingurile se creează sub forma de societăţi pe acţiuni de tip deschis şi alte formeorganizatorice-
juridice, iar întreprinderile afiliate - sub forma de societăţi pe acţiuni, societăţicu răspundere
limitata, societăţi în comandită şi societăţi cu răspundere nelimitata.

Holdingul poate fi întreprindere afiliata a altui holding. Întreprinderea afiliata îşi păstrează
independenţa juridică, financiara şi economică.

 Exemple de holdinguri:

Holdingului de stat S.A. "Avicola" (R. Moldova)

Holdingul de stat "Agromecanica" SA (R. Moldova)

MONTTEHSAN Holdingul S.A., CHIŞINĂU (R. Moldova)

Holdingul ROKURA CSR(România)

Holdingul Zepter (Germania)

Holdingul Porsche (Germania)

 

1.2.8. Trust

Trusturile

(din engl. trust – încredere, răspundere, tutelă) reprezintă o uniune de corporaţii, care se deosebeşte

prin trăinicia relaţiilor economice şi organizaţionale. Corporaţiilecare participă în trusturi îşi pierd
individualitatea juridică, deoarece în trusturi unirea are loc după toţi parametrii de
activitate.Trăsăturile caracteristice a trusturilor sunt:

1.una din cele mai dure forme de uniune a companiilor;

2.sunt unite toate funcţiile activităţii companiilor, nu doar una sau o parte din acestea;

3. trusturile se deosebesc prin omogenitatea activităţii, ce este un rezultat al specializării;

4. în cadrul trustului companiile pierd independenţa juridică, de producere, comercială;

5. toate companiile, unite în trust sunt subordinate unei Companii-conducătoare, care îndeplineşte

toate funcţiile – planificarea unică, planurile de aprovizionare şi desfacere unice; organizarea,
controlul, motivarea – unice pentru toată compania.

Trusturile deseori se formau mai ales în domeniul construcţiei, deoarece este una din modalităţile de
concentrare a resurselor financiare şi a acţiunilor companiilor participante pentru finalizarea
proiectului stabilit. Anume centralizarea tuturor funcţiilor este un factor ce influenţează doritorii
(companiile) de se uni sau nu în aşa tipuri de uniuni: managerii care simt necesitatea în
decentralizare, în posibilitatea de a adopta singuri deciziile strategice, tactice pentru companie – nu
acceptă fuziunea cu aşa / în aşa uniune cum este trustul, mai ales dacă nu au posibilitatea de a
participa, având unul din voturile decisive (cum are loc în cadrul unei corporaţii). La momentul
actual trusturile activează în foarte multe domenii. Trusturile publică darea de seama despre
activitatea sa o dată pe an, nu mai târziu de 3 luni după sfârşitul anului financiar.

 Exemple de trusturi:

 Compania fiduciară "Europa-trust" (R.Moldova)

 "Green Hills" Trust (R.Moldova)

 Trustul investiţional «SPDR Trust» (SUA)

 Central European Trust

 SPDR Trust (SUA)

 CF "Trust-petrol" (R.Moldova)

 CF "Mobiastrast" (R.Moldova)

 CF "Fond" (R.Moldova)

 CF "Codru" (R.Moldova)

 Trustul "Nord", (amplasat în Rusia, aparţine R.Moldova)

 Trustul de Presă „Agenda“ (România)

 Trustul de Presa al Armatei (T.P.A.) (România)

 Trustul Editorial LIDER (România)

 Trustul de presa ADEVARUL (România)

 Trustul Instalatii Montaj Iasi (România)

5.2.9. Conglomerat

Conglomerate (engl. conglomarate) - reprezintă uniuni corporative formate din corporaţii care sunt

unite reciproc în procesul de producţie. Dar se întâlnesc şi uniuni care nu sunt bazate pe capacităţi de
producţie. Deosebirea conglomeratului de concern este faptul că participanţii la conglomerat sunt
mai autonomi. Această autonomie se datorează faptului că participanţii pot investi mai efectiv
capitalul, fără a avea permisiunea celorlalţi parteneri de la
conglomerat. Această autonomie este benefică pentru conglomerat deoarece investiţiile efectuate
aduc rezultate pozitive atât investitorilor cât şi conglomeratului în parte.

Conglomeratele sunt uniuni diversificate, care funcţionează mai mult decât într-o ramură a
economiei. Decentralizarea este una din caracteristicile de bază ce caracterizează aceste uniuni
corporative.

Din punct de vedere economic conglomeratele se caracterizează prin:

1.amploarea activităţii;

2.independenţa reală;

3.stabilitatea instituţională şi economică;

4.perspective reale de dezvoltare;

5.interdependenţa cu relaţiile de piaţă;

6.activitatea pe pieţele interne şi externe.

Conglomeratele au de asemenea şi roluri informaţionale şi politice. Punctul cel mai slab ar fi

responsabilitatea managerilor de a lua decizii pentru domenii foarte diferite de activitate a
companiilor.

În legislaţia Republicii Moldova aşa formă de uniuni nu este întâlnită.

Exemple de conglomerate:

 The Supervision of Financial Conglomerates (SUA)

 Conglomeratul Bakrie & Brothers (Indonezia);

 „General Electric” (SUA)

 „Textron Inc” (SUA)

 „United Technologies Corp” (SUA)

 „Hanson” (M.Britanie)

 „Philips Electronics” (Olanda)

 „Hyundai” (Coreea de Sud)

 „Thakral Group” (Singapore)

 Daewoo Group (Coreea de Sud)

 „Elektrim” (Polonia)

Deseori, chiar dacă în denumire nu există cuvântul conglomerat, aceste uniuni, din cauza
diversificării domeniilor de activitatea, sunt numite anume aşa.

1.2.10.Sindicat

Sindicate (engl.  Syndicate, germ.  Syndikat, din greacă syndikos – în vigoare) – uniuni de

antreprenori, producători cu scopul de realizarea a produselor, pentru asigurarea unei politici
de preţ unice şi a altor activităţi comerciale, păstrând totodată independenţa juridică şi de 

producere.

Sindicatul anderraiterilor (Underwriting syndicate) – grupa băncilor de investiţii, formată pe
perioade neîndeplungate de timp pentru asigurarea realizării unei emisii noi de hârtii de valoare la
preţul stabilit în contractul anterior.
Sindicat de asigurări – o grupă de companii de asigurare, ce poartă răspundere doar pentru cota
parte a sa de risc. De asemenea sindicatul reprezintă uniunea, a cărei membri - corporaţiile îşi pierd
autonomia comercială. Cea mai importantă funcţie a sindicatului
este rezolvarea problemelor de realizare. Pentru realizarea acestor scopuri în sindicate se formează
departamente de realizare. 

Dar activitatea lor nu este limitată doar la procesul de desfacere a producţiei, ei se pot ocupa şi cu
probleme de gospodărie, de reprezentare, de formarea a politicilor unice, a
strategiilor de dezvoltare, care pot să nu fie obligatorii pentru membrii acestei uniuni corporative.

Confederaţia Naţională Sindicală "Cartel ALFA" (România)

1.2.11.Franchising

Franchisingul - reprezintă un sistem de raporturi contractuale între întreprinderi în care partea

denumită franchiser acordă parţii denumite franchisee dreptul de a produce şi / sau a
comercializa anumite produse (mărfuri), de a presta anumite servicii în numele şi cu marca
franchiserului, precum şi dreptul de a beneficia de asistenţa tehnica şi organizatorică a acestuia.

Franchiser este întreprinderea producătoare, reputată pe o anumita piaţă, care dispune de marcă

proprie şi care a încheiat contract de franchising cu o altă întreprindere.

Franchiser poate fi o persoana fizica sau juridică:

a) din Republica Moldova care a încheiat contract de franchising cu o întreprindere autohtonă sau

străină; 

b) din alta ţară care a încheiat contract de franchising cu o întreprindere autohtonă.

Franchisee este întreprinderea care a încheiat contract de franchising sau care s-a creat în urma

încheierii unui astfel de contract.

Franchisee  poate fi o persoana fizică sau juridică:

a) din Republica Moldova care a încheiat contract de franchising cu o întreprindere autohtonă sau

străină; 

b) din altă tara care a încheiat contract de franchising cu o întreprindere autohtonă.

1.2.12.Cartel
Cartel (Cartel, ital. Carta – document). - reprezintă uniuni de corporaţii care sau unit pentru
rezolvarea problemelor de realizare a producţiei. Formarea cartelului se formează
pe baze contractuale şi de bună-voinţă. De asemenea ele sunt formate pentru rezolvarea problemelor
cum ar fi: găsirea pieţelor de desfacere, regularea preţului pe pieţe și determinarea sferelor de
influenţă.

Cartelul se formează de obicei sub formă de societăţi pe acţiuni sau societăţi cu răspundere limitată.
Membrii cartelului îşi păstrează independenţa comercială şi de
producere,totodată făcând înţelegeri / contracte ce afectează volumul de producere, condiţiile de
realizarea a produselor, divizarea sau împărţirea pieţelor de influenţă, aprovizionarea cu
materie primă şi materiale, stabilirea politicii de preţ ş.a.

1.2.13. Pul (Pool)

Pul (Pool) – uniune temporară a unor companii pentru atingerea unor scopuri anumite.Există mai
multe tipuri de pool-uri în dependenţă de domeniul de activitatea, specificul activităţi etc.

Pool bursier – poolul format pentru coordonarea afacerilor speculative cu hârtiile de valoare.

Pool de patent – înţelegerea mai multor companii întru utilizarea comună a patentelor sau a unui
grup de patente. Membrii poolului de patent primesc profitul de la utilizare, în corespundere cu cota
de participare stabilită la intrarea în pool, a patentelor.

Pool nevăzător (  Blind pool) – parteneriat limitat, ce nu anunţă din timp care va fi obiectul
investiţiei.

Pool specific ( Specified pool  ) - parteneriat limitat, ce anunţă din timp obiectul investiţiei.

Pool de asigurare – o formă de parteneriat benevol a companiilor de asigurarea, care încheie

acorduri, în baza cărora fiecare din ei ia asupra sa o anumită cotă parte din riscurile de anumită
categorie. De obicei, poolurile de asigurarea se formează pentru asigurarea riscurilor aviatice,
atomice, militarea, medicale, etc.

Pool de reasigurarea: fiecare membru are o asigurarea independentă, utilizând poolul ca metodă
suplimentară de asigurarea a responsabilităţii primite. Poolul de reasigurarea intervine ca
intermediar, ce repartizează riscul asumat între participanţi.

Pool regional – pool de asigurarea, format cu scopul de mărire a sumei totale de asigurare şi
menţinere în regiunea dată a sumei maxime. Poolul regional este gestionat din una din companiile-
membre, sau de o companie special formată pentr aceste necesităţi.

Pool de piaţă – format între companiile de asigurări în cadrul unei ţări, în domeniul stabilit cu
scopul de acoperire a riscurilor naţionale specifice. Acest tip de pool activează ca persoană juridică
independentă şi emite poliţe de asigurarea din numele tuturor participanţilor.
Pool ipotecar – formarea portofoliului ipotecar cu caracteristice specifice: tipuri de proprietăţi
gajate, termenele de scadenţă, cote procentuale.

Pool ipotecar gigant ( Jumbo) –  poolul ce constă din ipoteca a mai mulţi emitenţi. Deobicei aceste
organizaţii au o arie geografică de activitate foarte mare. Cotele procentuale deosebindu-se de
obicei, în limitele a câtorva procente (+/-1,2%).

Pool cu mai mulţi emitenţi ( Multiple-issuer pool  ) - poolul cu mai mulţi emitenţi, înSUA se
formează prin intermediul agregării pachetelor creditare a emitenţilor individuali în ramurile
proiectelor de stat a Asociaţiei Ipotecare Naţionale de Stat.

1.2.14.Alianţa strategică

Alianţele strategice (Stategic Alliance) – sunt înţelegerile de cooperare între două sau
mai multe companii independente pentru atingerea anumitor scopuri comerciale, pentru obţinerea
unei sinergii în utilizarea resurselor strategice a companiilor.

Uniunile strategice sunt una din cele mai importante forme ce au o perspectivă foarte mare de
dezvoltarea, fiind o modalitate foarte rapidă de apărare a intereselor „corporative” şi de formare a
acestor uniuni fără anunţarea organelor ce au în competenţă lupta antimonopol, fără trecerea peste
anumite bariere birocratice, ce sunt legate de formarea unor noi uniuni.

În calitate de trăsături caracteristice ala alianţelor strategice putem menţiona:

- aceste cooperări au loc între firmele care formează legături foarte puternice dar nu merg spre
fuziune;

- aceste alianţe sunt bazate pe încheierea contractelor pe perioade medii şi lungi de activitatea (3-5-
10 ani);

- în alianţa strategică pot intra nu numai partenerii ci şi concurenţii (Honda şi Rover în domeniul
telefoniei mobile; Parteneriatul în industria auto este ceva obişnuit:
GENERAL MOTORS cu FIAT,SUBARU cu SAAB, FORD MOTORS cu MAZDA şi VOLVO, NI
SSAN cuRENAULT. Singurii independenti sunt HONDA si BMW:http://www.angelfire.com)

- în limitele alianţei strategice se efectuează o coordonare comună a planurilor strategice, ceea ce
permite elaborarea planurilor strategice de lungă durată;

- alianţa de obicei nu este persoană juridică independentă;

- companiile pot fi membre a mai multor alianţe strategice;

- alianţele sunt lichidate atunci când necesitatea acestora este depăşită;

- alianţele se formează pentru orientarea puterilor spre concurenţi şi nu pentru lupta între
participanţi;

- este o modalitate care nu este limitată de legislaţie, ceea ce permite promovarea politicii şi

produselor pe noi pieţe, fără mari limite birocratice, legislative, etc.

Alianţele deseori sunt ascunse şi nu sunt răspândite aşa tipuri de informaţii public.Motivele
principale ce influenţează formarea alianţelor sunt:

1.profitabilitatea;

2.utilizarea în comun a capacităţilor de producere;

3.uniunea capacităţilor în producerea unor componente sau pentru asamblarea producţiei finite;

4. creşterea stabilităţii pieţei;

5.micşorarea riscurilor;

6.obţinerea accseului la pieţe;

7.transmiterea tehnologiilor, inovaţiilor;

8.producerea produselor ce necesită tehnologii complexe şi complicate ş.a.

Uniunile corporative sunt foarte greu de depistat, chiar având mai multe informaţii despre una sau
mai multe uniuni, membrii ai acestor uniuni.