Alcooli mai importanţi

1. Metanolul
Este primul termen al seriei. Se prepară industrial din gazul de sinteză la
300-400˚C si 250 atmosfere pe catenă de ZnO şi Cr2 – O3 :
ZnO, Cr2O3
CO + 2H2 CH3 – OH
gaz de sinteză 350˚C / 250
Se poate obţine prin ditilarea uscată a lemnului . Este un lichid volatil cu
punctul de fierbere 65˚C , cu miros caracteristic, incolor, arde uşor cu flacară
albăstruie. Are putere calorică mare (circa 22300 kj/kg) ți se poate folosi drept
combustibil.
CH3OH + 3/2O2→ CO2 + 2H2O
Utilizarea sa drept combustibil este limitată din cauza toxicității sale.

Metanolul se foloseşte ca solvent pentru grasimi, lacuri, vopsele, la

obţinerea formaldehidei, la obținerea unor intermediari în sinteza fibrelor sintetice,
a unor coloranţi, etc.. Este toxic pentru organismul uman; consumat in cantităţi
mici provoacă orbirea, iar în cantintăţi mari – moartea.
2. Etanolul
Se obţine industrial – fie prin adiţia H2O la etenă:
H2C = CH2 + H – OH → CH3 – CH2 – OH
– fie prin fermentaţia alcoolică a glucozei. În cazul
sucurilor – din fructe sau a melasei, fermentaţia are loc direct, sub acţiunea
microorganismelor din drojdia de bere conform ecuaţiei:

C6H12O6 2CO2 + 2C2H5 – OH

Fermentarea cerealelor sau a cartofilor care conţin mult amidon se face după
o transformare prealabilă a acestuia în glucoză ( realizată tot fermentativ cu
amilază ).
Produsul de fermentaţie alcoolică este o soluţie apoasă ce conţine 12-18% alcool
etilic, care se supune distilării. Rezultă un alcool de 94-96% .
Se găsește în toate băuturile alcoolice. Produce dependență, alcoolism, boli
hepatice, etc.
Alcoolul etilic este un lichid incolor, cu miros plăcut, cu gust arzător, cu punctul de
fierbere=78˚C. Se amestecă cu apa în orice proporţie .
Este bun solvent pentru grăsimi, nitroceluloză, lacuri; se foloseşte în industria
medicamentelor, în parfumerie, la fabricarea esterilor. În unele domenii este
combustibil.
Se folosește la obținerea spirtului medicinal.
 3. Glicerina
Se obţine industrial prin hidroliza grăsimilor, rezultă acizi graşi şi aşa
numitele ape glicerice din care se extrage glicerina. O metodă petrochimică
de sinteză a glicerinei, folosind ca materie primă propena din gazele de cracare.
Glicerina este un lichid siropos, incolor,inodor, cu gust dulce, uşor solubil în apă.
Glicerina da reacţii de:
a) deshidratare – in prezenţă de H2O→ o aldehidă nesaturată (acroleina) cu
miros de grăsime rậncedă:
-2H2O
CH2 – CH – CH2 CH2 = CH – CH = O
H2SO4
OH OH OH

b) esterificare cu acid azotic→ trinitratul de glicerină, numit impropriu

nitroglicerină.

CH2 – OH HONO2 CH2 – O – NO2

H2SO4
CH – OH + HONO2 CH – O – NO2 + 3H2O

CH2 – OH HONO2 CH2 – O – NO2

Trinitratul de glicerină – este una din substanţele explozive cele mai

puternice; explodează la lovire; la zdruncinături .
Instabilitatea trinitratului se explică prin structura moleculei sale; în compoziţia
lui, în afară de atomii de C şi de H există şi atomi de O într-o cantitate suficientă
pentru ca să oxideze C la CO2 şi H la H2O. Cea mai mică intervenţie exterioară
produce reacţia de descompunere în urma căreia se pun în liberate mari cantităţi
de gaze.

4C3H5(ONO2)3 12CO2+10H2O+6N2+O2

Prin inhibarea trinitratului de glicerină în diferite substanţe absorbante,

(kieselgur) se obţine dinamita, mai stabilă şi mai uşor de manipulat.Explodează
sub influența unei capse de fulminat de mercur.
Pentru recunoaşterea glicerinei se foloseşte reacţia ei cu o soluţie bază de
CuSO4, când rezultă glicerat de Cu, produs intens colorat în albastru.
Glicerina se foloseşte în farmacie, la prepararea unor săpunuri speciale, a
unor rășini sintetice, etc.
 În timp de iarnă, glicerina se utilizează ca anticongelant în apele de racire
ale radiatoarelor din automobile.
Cantităţi mari de glicerină sunt transformate în nitroglicerină, exploziv
folosit în mine şi la dislocări de roci.