Pasivitatea metalelor

Definiție. Este o stare de maximă rezistență pe care o prezintă unele metale și

aliaje într-un mediu dat, în urma formării unei pelicule protectoare pe suprafața
metalică.
Pasivizarea conduce la inhibarea cinetică a reacției de ionizare, conferind
metalelor caracter de metal nobil, inatacabil. Dintre metale, o mare capacitate de
pasivizare prezintă cromul, nichelul, aluminiul, fierul etc.
De exemplu, fierul, aluminiul și cromul se dizolvă în acid azotic diluat. Dacă sunt
tratate inițial cu acid azotic concentrat, la introducerea în acid azotic diluat nu se mai
dizolvă.
Plumbul se pasivizează în acid sulfuric, datorită formării pe suprafață a unei
pelicule protectoare de sulfat de plumb. Magneziul se pasivizează în soluții alcaline.
Prin înlăturarea peliculei protectoare, metalul trece din nou în forma activă.

Separarea prin precipitare

Separarea prin precipitare se bazează pe transferul speciei (ion) dintr-o fază
lichidă într-o fază solidă, proces urmat de izolarea fazei solide din soluție printr-un
procedeu mecanic (filtrare, centrifugare).
Procesul de precipitare este influențat de mulți factori, dintre care cei mai
importanți sunt:
- compoziția probei;
- natura și numărul compușilor de determinat;
- tipul metodei de dozare finală (gravimetrică, volumetrică, spectrofotometrică
etc.);
- condițiile experimentale.
În general, deși laborioasă, metoda separării prin precipitare se aplică în analiza
chimică gravimetrică sau ca etapă intermediară în alte procedee de dozare.
Precipitanți anorganici
Separarea ionilor metalici din soluție se poate face sub formă de hidroxizi
metalici sau sub formă de sulfuri metalice. În analiza clasică se folosește mult
precipitarea hidroxizilor metalici cu amoniac, în mediu bazic asigurat de folosirea
soluțiilor tampon amoniac –clorură de amoniu.
Dacă se folosește separarea prin precipitare sub formă de sulfuri, în funcţie de
aciditatea la care precipită, metalele se pot clasifica în trei grupe:
- metale care precipită în soluții foarte acide, la pH = 1 – 2.
 grupa cuprului: Cu, Ag, Hg, Pb, Cd etc.
 grupa arsenului: As, Sn, Se, Au, Pt etc.
- metale care precipită în soluţii slab acide:
 Zn (pH = 2 – 3);
 Ni şi Co(pH = 5 – 6);
 Tl şi In (pH ≈ 7).
- metale care precipită în soluţii bazice: Fe, Mn etc.
În general, precipitanţii anorganici nu oferă o selectivitate bună, deaceea se
apelează şi la precipitanţi de natură organică.
Precipitanţi organici
Sunt preferați datorită selectivității lor. De exemplu, dimetilglioxima este
specifică pentru Ni şi Pd.

Cu ajutorul ei, la pH ≈ 5 precipită nichelul, iar paladiul precipită în mediu slab

acid.
O categorie importantă de reactivi organici de precipitare o reprezintă reactivii
de chelatizare. Ei au o formulă moleculară de tip HL sau H2L, unde H reprezintă
hidrogenul acid ce poate fi înlocuit cu un ion metalic. Reactivii de chelatizare sunt
formaţi de obicei dintr-o parte hidrofobă (lanţuri hidrocarbonate, nuclee aromatice) şi
grupări hidrofile carboxil (-COOH), hidroxil (-OH), tiol (-SH), sulfonice (-SO3H), etc.
care permit solubilizarea moleculelor organice în apă.
Formarea chelatului metalic presupune înlocuirea ionilor H+ din matricea
organică cu ionii metalici din soluție, ceea ce duce la scăderea bruscă a solubilității
noului compus și la separarea acestuia din mediul de reacţie.
Separarea constituenților în urme, prin precipitare
Izolarea microcantităţilor de elemente reprezintă o preocupare importantă în
chimia analitică modernă. Există și alte metode de separare, dar precipitarea este încă
mult folosită, mai ales în cazul elementelor radioactive.
Când un constituent se găsește în concentrații foarte mici, este greu de separat
pentru că precipitarea nu are loc sau compușii formați sunt solubili la diluții avansate.
Precipitarea completă a unui constituent în urme se realizează prin adăugarea unei
cantități dintr-o altă substanță care precipită și funcționează ca un colector al
constituentului de separat.
Mecanismul de bază este cel de adsorbție. De exemplu, se utilizează sulfura de
cupru pentru colectarea sulfurii de mercur (se recuperează 0,02 µg Hg dintr-un litru de
apă). În mod asemănător, sulfura de plumb antrenează 1 µg de aur din 1000 litri (1 m3)
apă de mare.