UNIVERSITATEA “DIMITRIE CANTEMIR” DIN TÂRGU MUREȘ

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

CURS POSTUNIVERSITAR ÎN DOMENIUL

PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ
PROFESOR DE SPRIJIN PENTRU PERSOANELE CU
NEVOI SPECIALE

Metode și tehnici de cunoaștere a persoanelor cu CES

Lector univ. dr. Camelia Stanciu

CURSANT: CAPAR ROXANA AYBUKE

 Observația

Observația ca metodă de cunoștere a persoanelor cu CES, constă în urmărirea atentă şi

sistematică a comportamentului, cu scopul de a sesiza aspectele sale caracteristice. Prin aplicarea
acestei metode de cunoaștere a copilului avem posibilitatea să evaluăm diferite comportamente ale
lui și să sesizăm existența unei eventuale dizabilități. [ CITATION IHo01 \l 1048 ]

  Clasificarea observației:

1.  Din punct de vedere al prezentei scopului de a observa: 

Observația spontană – în timpul desfășurării unor activități se pot observa greșelile cele mai
frecvente, unele comportamente, stări emoționale etc.  
Observația sistematică – debutează cu stabilirea scopului și impune respectarea unor exigențe
științifice.  
2.   După obiect și modul de realizare, observția poate fi : 
Observație directă – se concentrează asupra aspectelor psihopedagogice ușor observabile și accesibile
organelor de simț. Se pot sesiza comportamentele copilului în timpul diferitelor activități
(activism, pasivitate, dezinteres, neatenție etc.). 
Observație indirectă - se pune problema descifrării unor variabile „ascunse”, care nu sunt accesibile
unei observații directe deoarece nu apar imediat în comportamentul, conduita copilului (inteligența,
aptitudini, motivație, capacitate de adaptare etc.)  
3.  După timp, observația poate fi: 
Observație transversală -se surprinde integral personalitatea în ansamblu a unui individ, fie se
urmărește un anumit fenomen la un grup de persoane. 
Observație longitudinală -se surprinde personalitatea unui individ sau a unui grup de-a lungul unei
perioade de timp a cărei durată poate să varieze de la zile, săptămâni, luni, ani. 
4. După locul unde se desfașoară, observația poate fi: 
Observație de teren - observatorul se deplasează în afara cadrului în care lucrează în mod obișnuit. 
Observație de laborator - se realizează în cadrul instituționalizat în care își desfășoară observatorul
activitatea. 
5. După modul de organizare, observația poate fi: 
Observație integrală - urmărește să surprindă personalitatea individului în totalitatea
manifestărilor sale. 
Observație selectivă - se procedează la izolarea unui singur fenomen din multitudinea celor care
definesc personalitatea subiectului observat (ex. fluctuția atenției în timpul unei activități). 
 6. După [ CITATION ACo96 \l 1048 ], în psihologie există două  feluri de observație:
introspecția și extrospecția. 
Introspecția constă în observarea atentă a propriilor trăiri, insesizabile din exterior. Introspecția
constă în capacitatea omului de a trăi o stare și în același timp să fie conștient de ea. 
Acestui tip de observație i se aduc următoarele obiecții: 
- este o investigație strict individuală și nu poate fi verificat adevărul celor afirmate; 
- este subiectivă, suntem tentați să ne prezentăm într-o lumină favorabilă; 
- ne dă o imagine incompletă, recurgerea la memorie poate să ne ofere informații lacunare sau
poate fi afectată de emoții etc.; 
- se susține că nici nu există o introspecție ci mai degrabă o retrospecție, o examinare a ceea ce
s-a întâmplat cu o fracțiune de secundă înainte. 
Extrospecția observația externă, constă în urmărirea manifestărilor exterioare ale altor persoane.  
7. Dupa prezența sau absența observatorului:
Observația directă - observatorul este prezent  
Observația indirectă - observatorul nu este prezent este plasat în spatele unor geamuri cu vedere
unilaterală. 
Observatorul uitat, ignorat - observatorul este prezent, însă este atât de cunoscut de către grupul
supus observației încât este ignorat, uitat. 
Observatorul ascuns - observatorul se plasează în spatele unor paravane. 
8. După implicarea sau nonimplicarea obervatorului [ CITATION SCh98 \l 1048 ]: 
Observația nonparticipativă - observatorul nu este implicat în activitatea grupului. 
Observația participativă - înseamnă a lua parte atât cât permite situația, conștient și sistematic, la
viața activă ca și la interesele și sentimentele grupului studiat. 
9. După durata observației 
Observație continuă - observația se întinde pe perioade lungi. 
Observație discontinuă - observația este realizată pe perioade scurte și intervale diferite. 
10. După conținut: 
Din acest punct de vedere se poate vorbi despre [ CITATION MZl96 \l 1048 ]:
Simptomatica stabilă - se au în vedere trasăturile bioconstituționale ale individului (înălțimea,
greutatea, lungimea membrelor etc.), cât și trăsăturile fizionomice (aspectul feței, fruntea, nasul etc.).  
Simptomatica labilă - se are în vedere multitudinea comportamentelor și conduitelor flexibile,
mobile ale individului cum ar fi: comportamentele și conduitele verbale, cognitive, afective, sociale
etc. După felul în care un individ se deplasează, gesticulează, cum vorbește, cum se exteriorizează, ne
putem da seama despre unele însușiri și trăsături ale acestuia. Simptomatica labilă poate fi observată
în situații și contexte diferite, cu prilejul unor experimente sau convorbiri. [ CITATION MZl961 \l
1048 ] recomandă a fi observate în aceste situații urmatoarele aspecte: 
• atitudinile prezente la debutul activitații: opoziție, pasivitate, cooperare, entuziasm. 
 • atitudinile din timpul activității: iritare, spontaneitate, formularea unor întrebări. 
• respectarea consemnelor: tine sau nu tine seama de ele. 
• acțiuni și mișcări necontrolate: agitație, ticuri, mișcări ale ochilor, mâinilor,
picioarelor, corpului. 
• vorbirea: pronunția și articularea, număr de cuvinte emise spontan, tipul de
comportament verbal, conți-nutul comportamentului verbal. 
• metode spontane de lucru: în manipularea obiectelor sau cum procedează în
rezolvarea unor probleme. 
• reacțiile la incidentele materiale, la eșecuri, dificultăți. 

  Condițiile unei observații științifice:

Pentru a putea surprinde esențialul, relațiile semnificative între fenomenele observate,

observația științifică trebuie să îndeplinească urmatoarele condiții: 
• Stabilirea clară, precisă a scopului, a obiectivelor urmărite. 
•  Să  se apeleze la o serie de repere de control, rezultate din observațiile anterioare ale
cercetătorului [ CITATION MZl962 \l 1048 ], din experiența sa personala de viață, din
lucrările de specialitate.. 
• Consemnarea imediată a datelor observate Efectuarea unui numar suficient de observatii, in
conditii cat mai diferite, in contexte diferite si cat mai discret posibil. 
• Combaterea obstacolelor care ar putea influența obiectivitatea observației

Avantajele observației:

Avantajele observației constau în faptul că permit surprinderea unor

manifestări comportamentale naturale, firești, în condiții obișnuite de viață și activitate. Datele
obținute în acest fel sunt de ordin calitativ. 

Dezavantajele observației:

Dezavantajele observației sunt determinate de faptul că de multe ori observatorul trebuie să

aștepte declanșarea fenomenului propus pentru a fi studiat. Aspectele observate pot fi, de asemenea,
influențate de intrarea în funcțiune a mecanismelor de apărare a subiecților observați,  determinate de
personalitatea observatorului care poate declanșa fie anumite efecte tonice fie anumite efecte
deprimante. 
 Toate aceste aspecte conferă o importanță deosebită observației, dar în același timp, pentru a
realiza o cunoaștere cât mai realistă a copilului este necesar ca datele ei să fie coroborate cu alte
metode. 
Metoda  de observație:  se poate aplica sub forma unei grile, care poate să cuprindă
următoarele datele de observație : 
- Cât este de punctual elevul la ore.  
- Cum își pregăteşte rechizitele şcolare pe bancă. 
- Cum este ținuta vestimentară. 
- Cum se comportă cu ceilalţi colegi. 
- Cum se comportă în timpul orelor. 
- Dacă este activă în permanenţă pe parcursul orei. 
- Vorbeşte cursiv, fluent, fără pauze în exprimare 
- Răspunsurile la întrebări sunt elaborate, gândite, argumentate 
- Răspunde cu un ton civilizat atât învăţătoarei, cât şi colegilor ei 
- Reţine cu uşurinţă sarcinile de lucru, ideile prezentate 
- Este atentă în permanenţă la ceea ce se discută în jurul ei, la răspunsurile care se dau în clasă şi
la învăţătoare 
- Cere informaţii suplimentare asupra unor idei 
- Îşi rezolvă singură, corect sarcinile de lucru, fără să ceară ajutor şi fără să renunţe la
îndeplinirea sarcinii 
- Este o fire veselă, sociabilă, caută grupul, dar nu se lasă condusă de opiniile lui 
    Aceste date de observație vor fi interpretare și se stabilesc diferitele comportamente ale elevilor
eventual existența unei dizabilități. 

PROTOCOL DE OBSERVAȚIE
Tema observției: Studierea comportamentul elevei „X” ., clasa a II-a în vederea realizării
caracterizării psihologice – Observație directă
Condiții de spațiu: Școala..
Localitate:

Județul:

Data:2021

- limbajul este prezent ca activitate............................ DA NU

- pronunţă corect sunetele ..................................... DA NU
- articulează bine sunetele ...................................... DA NU
- are probleme de:

a) bâlbâială;
b) disartrie;
c) dislalie.

- foloseşte mimica şi gesturile pentru comunicare ... DA NU

- ce limbaj foloseşte cu precădere pentru comunicare

a) limbajul verbal, scris şi/sau oral;

b) limbajul gestual;
c) limbajul mimic;
d) limbajul grafico-pictografic.

- foloseşte cuvinte - propoziţii ................................... DA NU

- foloseşte un limbaj complet, dar limitat la
cuvinte uzuale ....................................................... DA NU
- foloseşte un limbaj complet şi amplu .................... DA NU
- foloseşte limbajul pentru a obţine informaţii .......... DA NU

BIBLIOGRAFIE

 A. Cosmovici. (1996).

I. Holban, A. M., P. Golu, E. M., & A. Cosmovici, S. A. (1978, 1995, 1996, 2001,).

S. Chelcea. (1998).

Zlate , M. (1996).

Zlate, M. (1996).

Zlate, M. (1996).

M. Anca, (2007) Metode Cluj-Napoca p85