Semiologie chirurgicală – curs 1

Infecţiile chirurgicale acute

Infecţia ( latină „infecere”= a strica, a otrăvi ) : reprezintă reacţia organismului uman la

pătrunderea germenilor patogeni ( sau deveniţi patogeni în anumite condiţii).Această interrelaţie între
organism- germeni a fost pt. prima dată enunţată de către Pasteur , dar a fost întrevăzută şi de
Hipocrate.
Organismul uman reacţionează prin anumite semne la aceşti germeni : locale; regionale; generale ;
toate aceste semne pot avea caracter de specificitate legate de germenul cauzat.
Germenul poate produce o leziune însoţită de anumite manifestări clinice şi formează grupul
leziunilor specifice . Sunt specii microbiene care determină leziuni şi manifestări nespecifice ,
acestea fiind reprezentate de : fenomene inflamatorii banale, septicemii, şoc toxico- septic .

Caracterele infecţiilor chirurgicale :

 focarul infecţios este de regulă evidenţiat la examenul clinic sau prin investigaţii paraclinice ;
 focarul infecţios susceptibil de a fi tratat chirurgical prin : incizie, excizie şi drenaj ;
 infecţia chirurgicală are un caracter invaziv prin difuziune din focarul infecţios într-o anumită
regiune a organismului sau în tot organismul ;
 infecţia chirurgicală este de obicei o polimicrobiană prin asociere de mai multţi microbi ;

Cauza determinantă a infecţiilor chirurgicale este reprezentată de obicei de germeni patogeni ,

dintre care mai importanţi :
 cocii aerobici ( stafilococul auriu, streptococ, gonococi);
 bacili aerobi Gram (-) ;
 microbi anaerobi ( streptococ anaerob, clostridia tetanică )

Simptomatologia : este determinată de raportul existent între virulenţa germenilor pe de o parte şi

terenul receptor de cealaltă parte .
Contaminarea reprezintă prezenţa germenilor patogeni vii la un anumit nivel , dar în afara prod.
inf.; se face prin 2 metode :
 indirectă ( prin depunerea microorganismelor din aer pe suprafaţa plăgii ) ;
 directă ( prin venirea în contact a plăgii cu microorganismele respective )
Contaminarea se poate face cel mai adesea în urma traumatismelor care creează poarta de intrare pt.
germeni , cât şi condiţiile favorabile dezvoltării acestora .
O infecţie chirurgicală acută poate avea şi o cauză endogenă : însămânţarea cavităţilor seroase cu
germeni proveniţi de la tubul digestiv .
Pentru trecerea de la contaminare la infecţie sunt 3 condiţii :
 agresivitatea germenilor contaminaţi ;
 condiţii favorabile pt. multiplicare ;
 incompetenţa imunologică locală / sistemică .
Incubaţia : perioada de incubaţie reprezintă perioada din momentul contaminării până la apariţia
primelor semne subiective şi obiective sesizabile clinic .

-1-
Semnele şi simptomele procesului inflamator :
 locale :
 rubor ( roşeaţă) expresia vasodilataţiei locale ( se instalează după depăşirea fazei de
vasoconstricţie) ;
 tumor ( tumefacţie) rezultanata acumulării exudatului lichidian şi în cele din urmă a
puroiului) ;
 dolor ( durere) expresia excitaţiei supraliminare a terminaţiilor nervoase din piele şi ţesuturi
 calor ( cald) reflectă activitatea fluxului sanguin
 functio lesa ( afectarea funcţiei)
 fluctuenţa este senzaţia de pulsiune la palparea bidigitală sau bimanuală la consistenţa unui
conţinut purulent
 regionale :
 evoluţia locală a fenomenelor inflamatorii este însoţită de la o anumită limită de fenomene
reacţionale regionale , dintre care interesarea sistemului limfatic este primul ;
 semnele regionale apar ca urmare a difuziunii germenilor şi a toxinelor lor de la locul infecţiei
 sunt reprezentate de : limfangită ; adenită ( adenoflegmon);
 generale : sutn reprezentate de ascensiunea termică ; frison ; tahicardia ; alterarea stării
generale ( manifestată prin astenie, adinamie, inapetenţă, insomnie)
Explorări paraclinice :
 au rolul de a identifica germenul şi sensibilitatea lui la antibiotice ;
 se utilizează : frotiul din plagă sau secreţia care identifică natura germenului ( → tratament de
urgenţă) ; culturi din plagă sau secreţie ; hemocultura recoltată în timpul frisonului ;
ABCESUL CALD:
 colecţie purulentă acută bine delimitată de structurile din jur printr-o membrană de neoformaţie ;
 agent cauzal : orice germen piogen singur sau în asociere ( cel mai des streptococ, stafilococ auriu)
 simptomatologie :
 faza presupurativă : include edem inflamator ; prezenţa unei eventuale plăgi ; discretă
ascensiune termică
 faza supurativă : tumefacţia se accentuează ; la periferie există edem , iar centrul leziunii este
roşu , în tensiune , pulsatil ( caracteristică fluctuenţa)
 faza de evacuare : curba termică ia aspect oscilatoriu , iar la ex. de laborator, nr. de leucocite
mare ; evacuarea se poate face chirurgical sau spontan ( fistulizare) ;puroiul evacuat poate
avea ascpect : cremos , gros , cu viscozitate mare ( stafilococ), fluid, seropurulent ( streptococ) ,
albicios cu miros de varză stricată ( colibacil) , cenuşiu murdar ( anaerobi);
 abcesul are 2 forme :
 buton de cămaşă : format de o colecţie de puroi situată subaponevrotic , ce formează abcesul
primar ce comunică prin canalul îngust cu colecţie secundară , superficială , de obicei mai mică
 abces în pisac : format prin evacuarea conţinutului într-un punct oarecare , într-o formaţiune
anatomică , de obicei ligament
 tratament : incizie ; debridare ; spălare cu soluţii antiseptice ; drenaj sau meşaj
ABCESUL RECE :
 a devenit din ce în ce mai rar ; este o colecţie ce se formează mai lent , iar semnele inflamaţiei sunt
absente ; natura sa este de cele mai multe ori tuberculoasă , f. rar micotică ;
 etiologie : apare ca urmare a unei necroze cazeoase subcutanată lichefiată sau ramolită ; apare ca o
adenopatie tuberculoasă ramolită sau ca o artrită tuberculoasă ;
 abcese reci nontuberculoase sunt f. rar ; de tipul „febra de Malta” sau micotice
 puroiul recoltat prin puncţie este cenuşiu, seros, cu resturi cazeoase în suspensie
 simptomatologie : în stadiul de început este o tumefacţie rece, omogenă , fără semne de inflamaţie
acută ; în stadiul de ramolisment după câteva luni de evoluţie , semnul esenţial este fluctuenţa ;
 fără tratament , evoluţia este spre fistulizare ; adenopatia este indoloră ; starea generală nu este
alterată sau când există nu e dată de abces , ci de procesul tuberculos pulmonar responsabil
-2-
FURUNCULUL :
 este o inf. cutanată circumscrisă a ap. pilosebaceu şi a dermului înconjurător ;
 etiologie : de apariţia lui sunt răspunzătoare 3 infecţii premergătoare :
 impetigo : dermatoză streptococică sau stafilococică , caracterizată de prezenţa unor vezicule
sau pustule ;
 acneea : leziune infl. foliculară seboreică
 sicozisul : leziune infl. foliculară profundă , piogenă sau micotică
 simptomatologie :
 faza de debut : apare o tumefacţie roşiatică, pruriginoasă, centrată de firul de păr , iritaţia
supraadăugată produce diseminare ;
 faza de stare : formaţiunea creşte în volum, ia aspect de con acoperit de piele roşie , violacee .
cu edem infl. în jur, iar în vârf apare o flictenă ce centrează firul de păr ;
 faza de fistulizare : flictena se deschide ; se elimină o mică serozitate , rămânând o mică
ulceraţie, în fundul căreia se află o masă necrozantă a firului de păr ; această necroză a firului
de păr cu dermul înconj. , formează burbionul ( care se elimină spontan după 1-2 zile )
 evoluţie :
 furunculul necomplicat durează în medie de 10 -12 zile ; în cazul când nu este corect îngrijit
apar complicaţii septice locale sau regionale ;
 furunculul localizat la nivelul feţei ( buza superioară, nas sau orbită ) poate îmbrăca un aspect
dramatic prin transformarea lui în flegmon (cu risc mare de diseminare pe cale venoasă la
nivelul sinusului cavernos , situat la nivelul creierului) , care poate fi mortal ; ( !!!! de aceea
orice furuncul existent la acest nivel este contraindicat comprimarea lui – stoarcerea lui !!!!)

FURUNCULUL ANTRACOID :
 o acumulare de furuncule în aceeaşi zonă : ceafă, faţa dorsală a degetelor ;
 etiologie : lipsa de îngrijire a unui furuncul iniţial , de la care se face diseminare ; datorită şi
furuncului favorizat de diabet zaharat ;
 simptomatologie : dpdv clinic se constituie un placard dur, dureros, colorat violet pe care apar
flictene ; apare ascensiune termică ;
 vindecarea : în urma inciziei în cruce ( cu bisturiul electric) va rămâne o cicatrice mare

HIDROSADENITĂ :
 inflamaţia piogenă stafilococică a glandelor sudoripare apocrine de la nivelul axilelor ;
 din cauza aspectului macroscopic , mai este denumit şi furunculul glandei sudoripare , dar sediul
este profund în hipoderm ;
 simptomatologie : dpdv clinic se prezintă sub forma unui nodul hipodermic, de aspectul unei
nodozităţi dureroase, pruriginoase , localizate axilar ; leziunea nu este centrată de firul de păr ;
este aderentă la piele , mobilă pe planurile profunde ; pacientul prezintă multe leziuni supurative ,
asociate cu noduli, fistule ,
 caracteristic hidrosadenitei : multiplicitatea leziunilor ; axila conţine numeroase abcese în faze
diferite de dezvoltare ; are caracter repetitiv ;

ERIZIPELUL :
 este o dermită dată de streptococul β hemolitic ; boală infecţioasă şi contagioasă prin inoculare
directă, putând fi diseminată în spital de personalul de îngrijire ;
 clinic , în perioada prodromală prezintă frison, febră , în medie 3 zile ; local : tumefacţie,
dureroasă, înconjurată de o zonă de culoare roz – roşu violaceu , constituie placard erizipelatos;
 în perioada de stare : dacă germenul îşi păstrează virulenţa are tendinţa la extindere, mărginită de
un chenar proeminent, dureros la palpare ;
 evoluţie : 8-10 zile , fenomenele infl. cedează , erizipelul păleşte, urmat de descuamare
 tratament : răspunde f. bine la penicilina G; complicaţiile sunt date de apariţia adenopatiei
-3-
FLEGMONUL :
 este o infecţie acută a ţesutului cutanat / subcutanat caracterizat prin difuziune, extindere, necrozare
datorită streptococului / stafilococului / anaerobilor ;
 clinic : semne generale : frison , ascensiune termică mare, stare generală alterată ;
 perioada de invazie (2-4 zile): edemul inflamator este constituit din serozitate tulbure, aspect
slăninos, uşor gălbui ; în această perioadă nu apare puroiul, dar există limfangită , adenopatie ;
 perioada de inflamaţie (2-3 zile) : se formează puroiul necolectat ; ţesutul se necrozează; se
accentuează durerea ; apar semne de inflamaţie ; agitaţie / frison /febră ( se menţin sau se
accentuează) ; apar vărsături ; facies pământiu ; ochi înfundaţi în orbită ;
 perioada de necroză : apare supuraţia, care disecă formaţiuni anatomice , favorizează hemoragia ,
duce la necroza unor tendoane ; stare generală alterată ; fără tratament , pielea se facelează , lăsând
să se scurgă puroi şi fragmente de ţesuturi ;
 perioada de reparaţie : după eliminarea ţesuturilor devitalizate se produc procese de vindecare cu
apariţia de cicatrici deformante;
 tratamentul : chirurgical constă în : incizie ; evacuare ; toaletă ; meşaj ; antibiotice cu spectru larg,
de obicei în asociere ;

GANGRENA GAZOASĂ :
 infecţie telurică gravă produsă de anaerobi din clasa Clostridiilor , caracterizată prin necroză
extensivă ţesuturilor cu eliminare de gaze ; fără tratament duce la deces ;
 etiologie :
 cauze determinante : germenii anaerobi ( se găsesc în pământ / pe mucoase / cavităţi de tipul
colon, apendice, colecist, vagin) ; germeni de tip peptococ sau peptostreptococ asociaţi cu
aerobi / anaerobi , se ajută reciproc ( aerobii sunt consumatori de oxigen);
 factori favorizanţi : plăgi cutanate cu ţesuturi zdrobite ; retenţie de corpi străini ; ischemia
ţesuturilor ; infecţii ano-rectale sau genitale ; diabet zaharat ; cancer ; anemie ; vârsta înaintată ;
 dpdv clinic : la examenul local se constată prezenţa de flictene cu conţinut hemoragic, ţesuturi cu
aspect de „carne fiartă „ edemaţiată; se simt crepitaţii ; primul semn acuzat de pacient este că „îl
strânge pansamentul „ datorat distensiei locale a cărei cauză e prezenţa de gaze în ţesuturi ; din
plagă se degajă un miros fetid ; stare generală alterată ; tulburări de comportament ; febră ;
tahicardie ; hipotensiune ; insuficienţă renală ;

TETANOSUL :
 toxiinfecţie datorată contaminării cu Clostridium tetanicum; este o boală cu declarare obligatorie ;
 etiologie :
 cauza majoră a infectării tetanice o reprezintă absenţa imunităţii active / pasive ;
 imunitatea activă este obţinută prin vaccinare antitetanică la copii de 12-18 luni prin efectuarea
a 3 injecţii de anatoxină tetanică activă , la o lună interval între ele şi apoi rapel la 1,5 şi 10 ani ;
 imunitatea pasivă se face cu ser antitetanic ;
 originea telurică explică prezenţa sa mai des în mediul rural ( agricol) ; bacilul rămâne cantonat la
poarta de intrare , iar toxina difuzează de-a lungul trunchiurilor nervoase ;
 dpdv clinic : debutul este marcat de contractura localizată a muşchilor maseteri şi pterigoidieni ;
semnul relevator major este trismusul ( intens dureros; ireversibil; permanent);
 perioada de stare :
 contractura se generalizează şi devine permanentă ;
 sunt prinse toate grupele musculare : ceilalţi muşchi ai feţei , m. paravertebrali, m.toracici, m.
abdominali, m. membrelor ;
 de o gravitate particulară este atingerea m. toracici cu diminuarea excursiilor intercostale şi
suprimarea mobilităţii respiratorii şi a jocului diafragmatic ;
 contractura m. laringieni şi faringieni afectează deglutiţia , antrenează staza salivară , risc de
spasm al glotei
-4-
 LIMFANGITA :
 este inflamaţia vaselor şi trunchiurilor limfatice , dată de prezenţa în sânge a microbilor
virulenţi ( streptococ, stafilococ ) ;
 este o infecţie regională a cărei cauză este dată de o plagă infectată a teg. , de leziunile
infecţioase ale membrelor ; febră peste 40 ºC ;
 este de 2 tipuri : reticulară ( la suprafaţa tegumentului) şi tronculară ;
 limfangita reticulară : prezenţa de linii fine de culoare roşie datorită unor plăgi infectate ;
totdeauna există un edem ; digitopresiunea este dureroasă şi face să dispară pt. moment roşeaţa ;
prezintă obligatoriu ganglioni dureroşi ;
 limfangita tronculară : travee roşii de-a lungul trunchiurilor limfatice , constituite din mai
multe culoare paralele, rectilinii, care se anstomozează între ele ; la palpare acest tip de
liimfangită are senzaţie de cordon dureros ce rulează sub degete ;

INFECŢII OSOASE (OSTEOMIELITA) :

 afecţiune medulară, corticală, periostul osului ;
 germenii întâlniţi sunt : colibacil ; stafilococ auriu ;
 patogenie :
 germenii pot să ajungă în cavitatea medulară pe 2 căi : directă → printr-o plagă deschisă
contaminată ( ex. în fractura deschisă) sau indirectă → focar septic ( furuncul, pielonefrită,
rinofaringită ) ;
 odată ajunşi în sânge , germenii se localizeză la osul lung ( femur, tibiei) la nivelul metafizei
(porţiunea lată a diafizei ) ;
 la copil localizarea la metafiză – cea mai fertilă , la membrele inferioare ( femur, tibie) aproape
de genunchi ; mai rar la membrele superioare ( extremitatea superioară a humerusului ,
inferioară a radiusului , aproape de cot ) ;
 simptomatologie :
 infecţie generală cu semne şi simptome specifice , localizare osoasă coresp. focarului septic ;
 febră ( 39 - 40 ºC ) ; durere spontană , vie , atrage atenţia asupra zonei afectate ;
 la copil , în faţa unui sindrom infecţios trebuie palpate extremităţile infecţioase , cu examinarea
plămânului sau gâtului
 la ex. local : la inspecţie – regiune aparent normală, uşoară tumefacţie, roşeaţă ; la palpare - se
observă mobilizarea posibilă a articulaţiei ( elimină o artrită acută ) ;
 simptomatologia are sediul deasupra articulaţiei respective : la extremitatea inferioară a femurului
sau superioară a humerusului ;
 anamneza : prezenţa în antecedente a traumatismelor ; prezenţa unor porţi de intrare ( furuncul,
impetigo);
 hemocultura efectuată în timpul frisonului arată prezenţa stafilococului auriu ;
 radiografia : faţă / profil arată normalitate ;
 tratament : sub tratament şi imobilizare , simptomatologia dispare ; bolnavul este urmărit în
dinamică ; la 10 – 15 zile de la debut se face bilanţ clinic → evoluţie favorabilă → sau formă
clinică cu abces prezent la palpare , confirmată radiologic ; forma acută → forma cronică dacă
tratamentul nu este bine administrat

-5-
Dicţionar semiologie chirurgicală :

 abces = colecţie purulentă bine delimitată într-un ţesut sau organ , formată în urma dezintegrării
ţesuturilor sub acţiunea unor agenţi microbieni
 acnee = boală a pielii din cauza inflamaţiei glandelor sebacee şi a glandelor pilosebacee ; se
localizează în principal pe faţă, umeri, spate ; forma cea mai frecventă este acneea juvenilă sau
acneea vulgară care survine în perioada pubertară
 adenită = inflamaţia ganglionilor limfatici
 burbion = partea centrală a unui furuncul formată din puroi şi ţesut dermic sfacelat ; acesta se
elimină odată cu deschiderea furunculului
 cicatrizare = procesul de vindecare a unei plăgi
 diseminare = „a împrăştia”, răspândirea germenilor infecţioşi într-un ţesut , organ sau în întreg
organismul pe cale sanguină sau limfatică cu punct de plecare dintr-un focar iniţial
 eczemă = afecţiune cutanată eritematoveziculoasă manifestată prin placarde roşii foarte
pruriginoase acoperite de mici vezicule care se sparg, zemuiesc şi formează cruste şi scuame
 edem = acumulare de lichid seros în ţesuturi, mai ales în ţesutul subcutanat şi mucos
 fistulă = orificiu sau canal format accidental sau operator , care comunică cu o cavitate naturală
sau patologică sau cu o glandă , şi care drenează în afară secreţiile acestora (ex.fistulă anală)
 furuncul = inflamaţia unui folicul pilosebaceu , cauzată de stafilococul auriu ; rămâne cu
cicatrice după vindecare ; nu trebuie niciodată manipulat , presat pt. eliminarea puroiului,
fiindcă există risc de diseminare a microbilor
 flictenă = ridicătură a epidermului , umplută cu serozitate ,apărută consecutiv acţiunii locale a
unui agent fizic sau chimic ( arsura cu lichide sau aburi fierbinţi , temperaturi joase)
 erizipel = infecţie a dermului provocată de streptococul hemolitic
 eritem = roşeaţă a pielii sau mucoaselor care dispare la presiune ; eritemul se produce prin
dilatarea capilarelor
 hidrosadenită = inflamaţie stafilococică a glandelor sudoripare şi sebacee, localizată de cele
mai multe ori în axilă
 incubaţie = perioadă de latenţă între contaminarea unei boli şi debutul său clinic; timpul scurs
de la pătrunderea microorg. patogene în organism până la apariţia simptomelor de boală
 icter mecanic = coloraţia galbenă a pielii şi mucoaselor produsă prin obstrucţia căilor biliare
extrahepatice de calculi, cancer ( în special de cancer de cap de pancreas care comprimă canclul
coledoc) sau mai rar prin contracţia spastică a sfincterului Oddi ; bila nu se varsă în duoden şi
atunci se va vărsa în sânge
 nodul = leziune elementară ( în formă de nod) solidă, circumscrisă şi ovalară cu sediul în derm
sau hipoderm
 prurit = senzaţie de mâncărime cutanată care poate fi produsă de o boală de piele sau de o
afecţiune generală ( prurit diabetic, senil, prurit din icterul mecanic)
 pustulă = bulă sau veziculă cu conţinut purulent ; leziune cutanată elementară întâlnită în
special în infecţii cutanate cu stafilococ, streptococ;
 veziculă = băşică cutanată de dimensiuni mici ( < 5mm diametrul) , de formă emisferică,
umplută cu lichid limpede, incolor sau gălbui ( se întâlneşte în herpes, zona Zoster, varicela)

-6-