ACADEMIA DE ŞTIINŢE A MOLDOVEI

INSTITUTUL DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI

AGLAIDA BOLBOCEANU

GHID DE APLICARE

Chişinău – 2015
CZU 37.018: 331.548
B 66
Aprobată spre editare
de Consiliul Ştiinţifico-Didactic al Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei

Lucrarea a fost elaborată în cadrul proiectului:

Mecanisme şi metodologii de consultanţă şi consiliere a procesului de dezvoltare
a personalităţii elevului în contextul sociocultural modern.

Recenzenţi:
 Maria HADÎRCĂ – dr., conf. cercet., IŞE
 Lilia GOLOVEI – psiholog, Gimnaziul
„Galata”, mun. Chişinău

Redactor:
 STELA LUCA

Redactor tehnic:
 MARINA DARII

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii

Bolboceanu, Aglaida.
Consiliere psihologică pentru orientare şi dezvoltare în carieră: Ghid de
aplicare / Aglaida Bolboceanu; Acad. de Ştiinţe a Moldovei, Inst. de Ştiinţe ale
Educaţiei. – Chişinău: Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, 2015 (Tipogr. „Cavaioli”).
– 92 p.
Bibliogr.: p. 77-78 (30 tit.). – 50 ex.
ISBN 978-9975-48-071-0.
ISBN 978-9975-48-071-0. © Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, 2015
 CUPRINS

INTRODUCERE 5
I. ASPECTE GENERALE ALE CONSILIERII PSIHOLOGICE
PENTRU ORIENTARE ŞI DEZVOLTARE ÎN CARIERĂ
Ce este consilierea pentru orientare şi dezvoltare în carieră? .. 7
Ce este dezvoltarea în carieră şi autodeterminarea 8
profesională? ………………………………………………….....
Orientare şcolară, orientare profesională şi selecţie 9
profesională ……………………………………………………..
Cine şi cum influenţează opţiunea profesională? ……………. 12
Principiile orientării profesionale şi consilierii pentru carieră . 12
Clasificarea profesiilor ………………………………………..... 13
Care probleme pot fi soluţionate în procesul de consiliere 14
pentru orientare şi dezvoltare în carieră? ……………………...
Cine poate beneficia de consiliere psihologică pentru 15
orientare şi dezvoltare în carieră? ……………………………...
II. ÎNSUŞIRI ALE PERSONALITĂŢII
PENTRU AUTOREALIZAREA PROFESIONALĂ:
IDENTIFICARE ŞI DEZVOLTARE
Care este rolul imaginii de sine şi al stimei de sine pentru 17
carieră? ………………………………………………………….
Importanţa aptitudinilor ………………………………………. 20
De ce o persoană interesată de domeniu realizează mai multe 23
în carieră? …………...............................................................................
Valorile şi activitatea profesională …………………………….. 25
III. CONSILIEREA PROFESIONALĂ INIŢIALĂ.
TRASEE EDUCAŢIONALE ŞI OCUPAŢIONALE
Compartimentele consilierii profesionale iniţiale ……………. 30
Cum se colectează şi se analizează informaţia privind 33
traseele educaţionale şi ocupaţionale? ………………………...
IV. ELEMENTE DE MARKETING PERSONAL
Curriculum vitae (CV) ………………………………………..... 35
Scrisoarea de intenţie: Cum trebuie să fie o scrisoare de 36
intenţie convingătoare? ………………………………………...
Interviul ……………………………………………………….... 39
Scrisoarea de mulţumire ………………………………………. 41

-3-
V. CONSILIERE ŞI ORIENTARE ÎN CARIERĂ 42
LA LOCUL DE MUNCĂ

VI. METODE ŞI TEHNICI DE CONSILIERE PSIHOLOGICĂ

PENTRU ORIENTARE ŞI DEZVOLTARE ÎN CARIERĂ
Metode de cunoaştere a aptitudinilor generale (inteligenţă 45
şi creativitate) …………………………………………………...
Tehnici de cunoaştere şi autocunoaştere a personalităţii 50
elevului ………………………………………………………….
Metode şi tehnici de studiere a intereselor, intenţiilor 58
profesionale şi planurilor profesionale ………………………...
Determinarea preferinţelor profesionale în raport cu resursele 62
personale …………………………………………….....................
Exemple de activităţi pentru autocunoaştere şi 71
autodezvoltare …………………………………………………..
Exemple de activităţi pentru susţinerea elevilor în 74
autodeterminarea profesională ………………………………...
BIBLIOGRAFIE 77
ANEXE 79

-4-
 INTRODUCERE

Actualitatea problemelor vizând consilierea psihologică

pentru orientare şi dezvoltare în carieră este determinată de
importanţa lor personală, socială şi economică. Competenţele
de orientare şi dezvoltare în carieră, de rând cu altele, asigură
autonomia personalităţii, forţa ei de decizie, responsabilitatea
pentru propria viaţă şi dezvoltare – valori, de sorginte
europeană, la care se raliază în prezent şi Republica Moldova.
Rostul acestor competenţe se apreciază nu doar prin reducerea
numărului de şomeri, cărora societatea trebuie să le asigure
minimumul de viaţă, ci şi prin beneficiile sociale şi
psihologice, care le pot aduce. Este demonstrat că persoanele
implicate într-o activitate profesională adecvată, pe lângă
câştigurile materiale, au imaginea de sine pozitivă, sunt mai
optimiste, au un confort psihologic stabil, sunt orientate spre
soluţionarea problemelor, iar motivaţia de autoactualizare este
mai pronunţată. În mare măsură aceste competenţe ar putea
diminua fenomenul „neajutorării învăţate”, care se face tot mai
resimţit în viaţa cotidiană, în special printre persoanele tinere.
Prezentul ghid este elaborat în cheia poziţiilor
educaţionale, formulate în Educaţia-2020, Strategia de
dezvoltare sectorială, 2020: ghidare, suport psihologic pe tot
parcursul vieţii în contextual învăţării pe tot parcursul vieţii.
Materialele ghidului inserează o parte din rezultatele
cercetărilor efectuate în cadrul proiectului instituţional de
cercetare „Mecanisme şi metodologii de consultanţă şi
consiliere a procesului de dezvoltare a personalităţii elevului
în contextul sociocultural modern”, în sectorul
„Psihosociologia Educaţiei şi Incluziune Şcolară”. Scopul
ghidului constă asigurarea unui minimum de materiale practice,
-5-
care ar permite psihologului practician, consilierului
profesional sau

-6-
şcolar să realizeze procesul de orientare şi dezvoltare în carieră,
începând din momentul orientării spre un anumit tip de
instituţie şcolară şi până la orientarea şi dezvoltarea în carieră
la locul de muncă.
Ghidul este destinat este destinat psihologilor practicieni,
psihologilor-consilieri în domeniul orientării şi dezvoltării în
carieră, responsabilii de resurse umane în organizaţii, instituţii
etc. El va fi foarte util în formarea iniţială, studenţilor,
masteranzilor şi doctoranzilor la elucidarea problemelor
psihologice ale autodeterminării profesionale, metodelor şi
tehnicilor de lucru în domeniul consilierii psihologice pentru
orientarea şi dezvoltarea în carieră. În lucrare se conţin
materiale, care pot fi propuse beneficiarilor de consiliere pentru
activităţi independente.
Informaţia expusă în prezenta lucrare va asigura
soluţionarea de către specialişti a celor mai frecvente probleme
referitoare la autocunoaşterea intereselor profesionale şi a
resurselor personale, procesul de luare a deciziei, elaborarea
unui plan de dezvoltare în carieră, stimulând totodată nevoia de
creştere profesională a utilizatorilor ghidului.

-7-
 I. ASPECTE GENERALE
ALE CONSILIERII PSIHOLOGICE
PENTRU ORIENTARE ŞI DEZVOLTARE ÎN CARIERĂ

Ce este consilierea pentru orientare şi dezvoltare în carieră?

Studiul literaturii de specialitate sugerează că consilierea psihologică
pentru orientare şi dezvoltare în carieră presupune suportul psihologic al
dezvoltării profesionale a personalităţii [1; 7; 15] în contextul învăţării
pe întreg parcursul vieţii. Reprezentând un domeniu al consilierii
psihologice, consilierea pentru dezvoltare în carieră întruneşte ansamblul
activităţilor care au scopul să îi ajute pe beneficiari (clienţi) să
conştientizeze calificarea şi abilităţile de care dispun, să-şi diversifice
resursele şi opţiunile în relaţia cu sistemul educaţional, cu piaţa muncii şi
cu viaţa în general. În cadrul acestui tip de consiliere – profesională (acest
termen provoacă confuzii însă) – persoana este ajutată să-şi dezvolte şi să
accepte o imagine adecvată despre sine, despre rolul său în societate, să-şi
revadă concepţiile şi să le pună în concordanţă cu realitatea înconjurătoare.
Astfel, persoana va fi capabilă să desfăşoare o activitate benefică societăţii
şi să obţină satisfacţie în activitatea sa Profesională, numit şi consiliere [1;
7; 12; 15; 19].
Orientarea profesională şi dezvoltarea în carieră sunt strâns legate de
alegerea, schimbarea sau evoluţia profesională. Ea se îmbină cu orientarea
şcolară atunci când se acordă elevilor care se îndreaptă spre o şcoală
profesională, o şcoală de specialitate (liceu tehnologic, liceu de muzică,
liceu sportiv etc.) sau când doresc să urmeze o facultate [7].
Consilierea pentru orientarea şi dezvoltarea în carieră se acordă
adulţilor care doresc să acţioneze pe plan profesional din diferite motive:
sunt şomeri şi se află în căutarea unui loc de muncă; nu sunt şomeri, dar
doresc un loc de muncă mai bun; au un loc de muncă şi vor să-l păstreze;
intenţionează să-şi schimbe profesia, deoarece aceasta nu le mai oferă
satisfacţii profesionale sau materiale, le creează probleme familiale etc.; nu
intenţionează să-şi schimbe profesia, dar doresc să evolueze profesional
prin specializări, calificări suplimentare, perfecţionări [ibidem].
Conceptul de ghidare (gestionare) a carierei are două perspective:
a) cel al individului, care caută să-şi valorifice la maximum potenţialul fie
prin avansarea în carieră, în cazul salariaţilor, fie prin redobândirea unui
-8-
loc de

-9-
muncă, în cazul şomerilor b) şi/ sau cel al firmei, care tinde să găsească
criteriile optime de selectare a salariaţilor.
Fiecare perspectivă are ceva de oferit: cel ce vrea să facă o carieră
este pasionat de munca lui; salariatul este echilibrat, iar întreprinzătorul este
flexibil. Astfel, consilierea pentru dezvoltarea în carieră devine o
componentă semnificativă a serviciilor furnizate în domeniul muncii şi al
relaţiilor de muncă, precum şi o condiţie pentru o plasare adecvată în
câmpul muncii [2; 15; 24].

Ce este dezvoltarea în carieră şi autodeterminarea

profesională?
Teoriile privind dezvoltarea carierei vizează modul în care oamenii
învaţă să-şi administreze propriile cariere. Ele oferă descrieri privind modul
de alegere a ocupaţiei, explicaţii privind cauzele şi avansează predicţii
despre ceea ce se poate întâmpla în anumite condiţii [25].
Dezvoltarea în carieră. În cercetările sale, D. Super a stabilit că
dezvoltarea profesională nu are loc doar la o anumită vârstă, ea continuă
toată viaţă şi trece prin următoarele stadii (D.E. Super, M.L. Savickas &
C.M. Super) [28]:
 Creşterea (de la 4 la 14 ani) – Concepţia „Eu” se dezvoltă prin
identificaţia cu persoana semnificativă.
 Explorarea (15–24 de ani), când individul îşi încearcă posibilităţile
în roluri profesionale diverse, orientându-se la posibilităţile lui
profesionale reale.
 Consolidarea (25–44 de ani), când persoana tinde să-şi asigure o
poziţie personală stabilă în câmpul profesional identificat.
 Menţinerea (45–65 de ani) – Dezvoltarea profesională are loc într-o
singură direcţie, fără a ieşi din cadrul câmpului profesional stabilit.
 Dezangajarea (65+ ani) – pot apărea roluri noi, se poate păstra
participarea parţială în activitatea profesională, în formă de
monitorizare a activităţii altor persoane.
Autodeterminarea profesională este o etapă specială în procesul
dezvoltării – procesul de apariţie a opţiunilor profesionale. În acest proces
se pot fi evidenţiate următoarele stadii (Ghinsburg):
 Stadiul fanteziei (până la 11 ani) când copiii îşi imaginează cine vor
să devină, fără a face vreo legătură cu realitatea.
 Stadiul ipotetic (până la 17 ani) include 4 perioade, în dependenţă
de baza opţiunilor profesionale: a) interes şi înclinaţii (11-12 ani);

- 10
-
b) aptitudini (13-14 ani); c) evaluare – adolescenţii se orientează la

- 11
-
 interesele şi valorile proprii, compară cerinţele profesiei cu
posibilităţile reale proprii (15-16 ani); perioada de trecere – se trece
de la abordarea ipotetică a alegerii profesiei la abordarea realistică
(în jur de 17 ani).
 Stadiul realistic (de la 17 ani) în care adolescenţii optează pentru o
profesie anume. Acest stadiu implică perioada de cercetare
(17-18 ani), când se depun eforturi orientate spre a studia şi a
înţelege, a evalua situaţia, a decide; perioada de cristalizare (între
18-19 ani) – se micşorează aria de căutare, se determină direcţia
viitoarei activităţi; urmează perioada specializării, se alege
specializarea în cadrul profesiei alese anterior.

Orientare şcolară, orientare profesională şi selecţie

profesională
Consilierea şi orientarea în carieră începe cu orientarea şcolară,
care constă în îndrumarea clientului în vederea alegerii unei forme de
învăţământ potrivit nivelului de pregătire atins anterior şi, mai ales,
conform aptitudinilor, intereselor profesionale şi personalităţii lui.
Orientarea şcolară constituie o etapă premergătoare orientării profesionale.
Important este ca, încă de la această etapă, să se ţină seama de criteriul
integrării ulterioare a actualului elev în viaţa activă, inclusiv în activitatea
profesională [7; 15; 17; 22].
Orientarea şcolară se realizează prin următoarele acţiuni:
• Evaluarea nivelul cunoştinţelor şi deprinderilor care poate fi
efectuată prin examene şi probe profesionale.
• Diagnosticul psihologic stabilit de specialist prin aplicarea unor
baterii de teste psihologice: teste de aptitudini, teste de interese
profesionale, teste şi chestionare de personalitate.
• Formularea recomandărilor privind continuarea educaţiei,
• Informarea referitor la unităţile şcolare care corespund cerinţelor
educaţionale ale clientului, la condiţiile de acces la aceste unităţi şi la
formalităţile ce trebuie îndeplinite în acest scop.
• Alcătuirea unui plan de acţiuni orientate spre realizarea
recomandărilor formulate.
Consilierea pentru orientarea şcolară este un serviciu care se oferă
atât clienţilor individuali, cât şi unor grupuri de clienţi (de exemplu, elevii
unei clase). Orientarea şcolară presupune şi o serie de activităţi dedicate
părinţilor şi profesorilor. Influenţa acestora asupra deciziei copilului poate
fi mai mare sau mai mică în funcţie de mentalitate, de poziţia socială, de
- 12
-
nivelul lor cultural. Colaborarea cu părinţii se poate face prin întrevederi,
reuniuni, seminarii, conferinţe.

- 13
-
 Profesorilor li se pot propune stagii de formare prin activitatea de
orientare şi li se pot furniza materiale informative. Scopul este acelaşi:
transformarea părinţilor şi profesorilor în aliaţi în procesul de orientare
conştientă şi realistă a copiilor pe un drum profesional care să corespundă
aptitudinilor, dar şi posibilităţilor concrete oferite pe piaţa muncii.
Orientarea profesională [19; 24; 29] reprezintă ansamblul
acţiunilor opţionale şi consultative realizate prin modalităţi psihologice şi
pedagogice, generale şi speciale, destinate să sprijine elevul psihologic,
moral, informaţional în vederea elaborării unor opţiuni profesionale
adecvate.
Totodată consilierea şcolară în legătură cu fluctuaţia înaltă a cererii şi
ofertei pe piaţa forţei de muncă, presupune şi reorientarea şcolară şi/sau
profesională a elevilor.
Orientarea profesională are conţinuturi bine definite:
• cunoaşterea şi autocunoaşterea personalităţii elevilor, în vederea
autodeterminării profesionale, a corelării optime între posibilităţi,
aspiraţii şi cerinţe socioprofesionale;
• stimularea elevilor să opteze pentru domenii profesionale în
concordanţă cu aptitudinile generale şi speciale de care dispun etc.;
• educarea elevilor în vederea unor opţiuni profesionale corecte şi
realiste; facilitarea perceperii categoriilor socioprofesionale şi
aprecierii situaţiilor reale de muncă, de respect pentru fiecare
domeniu de activitate;
• îndrumarea şi consilierea elevilor în scopul elaborării planurilor
profesionale: planificarea propriilor studii în raport cu proiectele
profesionale şi de carieră; sprijinirea elevilor în prefigurarea
proiectivă a devenirii;
• informarea referitor la profesie şi domenii profesionale, cunoaşterea
realităţilor economice şi sociale, precum şi a riscurilor şi avantajelor
profesionale; informarea părinţilor cu privire la posibilităţile de
formare ale elevilor, precum şi cu dinamica obiectivă a rutelor
şcolare şi profesionale;
• corectarea opţiunilor formulate neadecvat, reorientarea prin consiliere.
Activităţile consilierului vizează în special sprijinirea procesului de
adaptare şi integrare a elevilor în comunitatea şcolară şi locală, proiectarea
pedagogică adecvată a activităţii didactice şi educative, dar şi elaborarea de
programe de formare diferenţiată.
Selecţia profesională [19; 24; 25] are drept scop depistarea acelor
persoane, care datorită proprietăţilor individuale ale personalităţii lor, sunt
- 14
-
cele mai potrivite pentru a însuşi şi a realiza activitatea profesională în
cadrul unei anumite specialităţi.

- 15
-
 A se potrivi unei profesii este o caracteristică probabilă, care reflectă
posibilităţile persoanei respective în cele ce priveşte însuşirea unei profesii.
Se poate stabili, dacă persoana este sau nu potrivită pentru o profesie
anume aplicând metodele de orientare profesională.
Elementele de structură ale potrivirii unei profesii, conform lui
E. Климов [19], sunt:
• Calităţile civice ale persoanei. În unele profesii, ca judecător,
învăţător, educator, manager, dezvoltarea insuficientă a acestor
calităţi poate împiedica realizarea cu succes a activităţii profesionale;
• Atitudinea faţă de muncă, de profesie, interesele, înclinaţiile spre
domeniul respectiv – orientarea profesională a personalităţii;
• Capacitatea generală, psihică şi intelectuală de muncă: profunzimea
şi largheţea gândirii, autodisciplina, autocontrol dezvoltat, iniţiativa
dezinteresată, activismul;
• Aptitudinile speciale, necesare unei profesii anumite, cum ar fi
memoria la arome pentru degustători, auzul muzical pentru
muzicieni, gândirea spaţială pentru constructori etc.;
• Cunoştinţe, abilităţi, experienţă în domeniul respectiv;
• Există trei criterii la care se orientează consilierul, atunci când
determină dacă persoana se potriveşte sau nu profesiei:
- Sănătatea – rezistenţa persoanelor la condiţii: temperaturi înalte
sau joase, influenţe chimice, radioactive etc., fără a se îmbolnăvi.
- Succesul şcolar, rezultatele evaluărilor care indică capacitatea de
învăţare a individului;
- Criteriul psihologic – sunt selectate persoane, ale căror aptitudini
şi însuşiri psihice individuale corespund cerinţelor specifice
înaintate de însuşirea şi realizarea activităţii profesionale date.
Etapele selecţiei profesionale:
I. Studierea psihologică a profesiei, determinarea acelor exigenţe care le
înaintează omului; elaborarea profesiogramei şi stabilirea gradului de
impact al fiecărei proprietăţi psihologice asupra activităţii profesionale;
II. Selectarea metodelor care vor fi utilizate pentru a determina dacă
optantul deţine însuşirile necesare, crearea unui set psihodiagnostic;
III.Promovarea probelor de diagnostică şi elaborarea prognozei referitor la
succesul însuşirii profesiei şi promovării ei. Prognoza poate fi valabilă
doar dacă diagnosticul a fost realizat în plan analitic, sintetic şi complex.
Psihodiagnostica se realizează prin teste şi la locul de muncă.
Optanţii merg la locul de muncă şi lucrează câteva ore în regim real.

- 16
-
 Cine şi cum influenţează opţiunea profesională
[1; 6; 13; 15; 19; 21; 25; 30]
Sinteza informaţiei referitor la circumstanţele care influenţează asupra
opţiunii profesionale permite a evidenţia următoarele grupuri de factori:
Factori sociali:
1. Poziţia celor mai mari, a membrilor familiei;
2. Poziţia celor de o vârstă, a colegilor;
3. Viziunea corpului didactic;
4. Prestigiul profesiei;
5. Tradiţia şi moda, stereotipurile.
Factori psihologici:
1. Planurile de viaţă şi profesionale personale;
2. Inteligenţa generală;
3. Aptitudinile şi manifestarea lor;
4. Pretinderea spre a fi recunoscut de societate;
5. Informaţia deţinută referitor la profesii;
6. Interesul;
7. Temperamentul;
8. Caracterul;
9. Imaginea de sine.
Factori psihofiziologici:
1. Starea sănătăţii;
2. Particularităţile anatomo-fiziologice şi psihofiziologice;
Factorii economici:
1. Salariul, alte câştiguri materiale;
2. Situaţia pe piaţa muncii.

Principiile orientării profesionale şi consilierii pentru carieră

1. Recomandările se oferă tacticos; consilierea se realizează într-o
atmosferă binevoitoare, de încredere şi siguranţă psihologică;
2. În procesul consilierii psihologul face cunoştinţă cu toate informaţiile
referitor la optant, dar ţine cont în primul rând de ultima informaţie;
3. Concluziile psihologului se bazează pe studierea integrală a
personalităţii optantului (date obţinute prin observare, metoda
biografică, anamneza, chestionare, rezultatele testării, diagnoza
medicală);
4. Orientare la calităţile pozitive ale personalităţii, sprijin optantului pentru
a se autocunoaşte şi a se autoaprecia adecvat, stimularea capacităţii de
autodeterminare;
- 17
-
5. Fiecare persoană dispune de capacităţi, interese, particularităţi
individuale, care pot fi şi trebuie valorificate în procesul de
autorealizare;
6. Psihologul-consilier, influenţând asupra intelectului şi emoţiilor
optantului, ţine cont de starea lui psihică. Scopul psihologului este să
înţeleagă optantul şi să se facă înţeles de optant;
7. Cunoaşterea profesiogramelor pentru profesiile solicitate în localitatea
respectivă;
8. Cunoaşterea indicaţiilor şi contraindicaţiilor pentru profesii (materialele
necesare pentru diagnostică trebuie să fie la îndemână în momentul
consilierii);
9. Toate probele de diagnostică se realizează respectând întocmai
instrucţiunile: elevul este ajutat să cunoască resursele şi limitele proprii
şi orientat spre dezvoltarea resurselor;
10.Psihologul poate întreba, analiza, genera informaţia, informa, oferi
recomandări, conştientizând, că este responsabil de urmări.

Clasificarea profesiilor
Conform relaţiei dintre om şi obiectul muncii, E.A. Kлимов a
evidenţiat 5 grupuri de profesii [19]:
1. Om – natură vie (ex.: veterinar, microbiolog);
2. Om – om (medic, frizer);
3. Om – tehnică (lăcătuş, tehnolog);
4. Om – sisteme de semne (programist, redactor la editură, cartograf);
5. Om – imagine artistică (actor, decorator, balerină).
Din punct de vedere al scopului activităţii, E.A. Kлимов a menţionat
profesii:
1. gnostice (de cunoaştere);
2. transformaţionale;
3. investigaţionale.
Dacă ne referim la uneltele principale de muncă, acelaşi
autor deosebeşte profesii:
1. care solicită eforturi fizice;
2. bazate pe munca intelectuală;
3. bazate pe munca maşinilor;
4. bazate pe sistemele automatizate şi automate;
5. profesii cu unelte de muncă funcţionale.
Din punct de vedere al condiţiilor de muncă există profesii care se
realizează:
- 18
-
1. în condiţii de microclimă, apropiate de cele casnice;

- 19
-
 2. în aer liber, indiferent de anotimp sau condiţii climaterice;
3. în condiţii fizice speciale (la înălţime, sub apă, sub pământ, la
temperaturi înalte sau joase etc.);
4. în condiţii de înaltă responsabilitate morală faţă de viaţa şi sănătatea
oamenilor.
Trei grupuri de profesii au fost evidenţiate conform criteriului „cerinţe
speciale faţă de sănătatea şi organizarea psihică a omului”:
1. Profesii care pot fi însuşite şi realizate de orice persoană practic
sănătoasă;
2. Profesii, care nu pot fi realizate de orice persoană;
3. Profesii cu cerinţe specifice faţă de sănătatea omului şi proprietăţile
lui individuale.

Care probleme pot fi soluţionate în procesul de consiliere

pentru orientare şi dezvoltare în carieră?
Consilierul acordă suport clientului în soluţionarea următoarelor
probleme [7; 13; 21]:
- Înţelegerea propriei persoane şi a pieţei muncii, corelarea propriilor
interese şi talente cu solicitările asociate diferitelor oportunităţi
ocupaţionale;
- Elaborarea unui plan de dezvoltare în carieră;
- Luarea unei decizii referitor la opţiunea profesională;
- Identificarea unui loc de muncă;
- Adaptarea la cerinţele postului sau climatului din organizaţia din care
face parte;
- Consilierul îi ajută pe clienţi să menţină echilibrul între valorile
proprii şi cele ale întreprinzătorului şi ale firmei.
- Consilierea pentru orientare şi dezvoltare în carieră prevede activităţi
şi programe prin care indivizii sunt ajutaţi în asimilarea şi integrarea
cunoştinţelor, a experienţei în corelaţie cu:
înţelegerea mecanismelor de funcţionare a societăţii şi a acelor
factori care contribuie la schimbarea permanentă a acestora,
incluzând aici şi atitudinea faţă de muncă;
conştientizarea rolului pe care îl poate juca timpul liber în viaţa
personală;
înţelegerea existenţei unei mulţimi de factori cu rol activ în
planificarea carierei;

- 20
-
 înţelegerea necesităţii informaţiilor şi abilităţilor în obţinerea
succesului şi a satisfacţiei în activităţile de muncă, dar şi în
activităţile desfăşurate în timpul liber;
învăţarea procesului de luare a deciziilor în alegerea şi
dezvoltarea carierei.
Conţinutul consilierii profesionale include: informare,
monitorizare, explicaţii, reflecţie, activităţi în grup şi şedinţe individuale de
consiliere.
În structura consilierii pentru orientare şi dezvoltare în carieră pot fi
diferenţiate compartimentele:
- Orientarea şcolară, în special spre finele gimnaziului, când elevii
trebuie să decidă la ce şcoală îşi vor continua studiile;
- Orientarea profesională în şcoală, spre finele gimnaziului sau a liceului;
- Consiliere şi orientarea persoanelor în perioada căutării unui loc de
muncă;
- Consilierea şi orientarea persoanelor la locul de muncă.

Cine poate beneficia de consiliere psihologică pentru orientare

şi dezvoltare în carieră?
Beneficiarii de consiliere psihologică pentru orientare şi dezvoltare
în carieră sunt persoane de diferite vârste, profesii şi statut social [7]. O
informare a elevilor asupra principiilor care guvernează piaţa muncii,
despre situaţia privind perspectivele reale de angajare, despre posibilităţile
profesionale oferite de un anumit nivel de educaţie, reprezintă un demers
util încă din perioada şcolarizării. Prin orientarea şcolară şi profesională
acordată elevilor se urmăreşte creşterea încrederii acestora în forţele proprii
şi în capacitatea lor de a alege [7; 8; 13].
Orientarea şcolară şi profesională presupune şi o serie de activităţi
destinate părinţilor şi profesorilor. Influenţa acestora asupra deciziei
copilului poate fi mai mare sau mai mică, în funcţie de mentalitate, de
poziţia socială, de nivelul lor cultural. Scopul este acelaşi: cooptarea
părinţilor şi profesorilor dret aliaţi în procesul de orientare conştientă şi
realistă a copiilor pe un drum profesional care să corespundă aptitudinilor,
dar şi posibilităţilor concrete oferite pe piaţa muncii.
Colaborarea cu părinţii se poate realiza prin întrevederi, reuniuni,
seminarii, conferinţe. Profesorilor li se pot propune stagii de formare prin
activitatea de orientare şi li se pot furniza materiale informative.
Părinţii pot participa la şedinţele de consiliere sau ulterior pot fi
informaţi despre mersul acestora. Ei pot să-şi prezinte propria experienţă de
- 21
-
muncă dacă aceasta oferă informaţii interesante pentru elevi.

- 22
-
 Beneficiarii activităţii de consiliere mai pot fi: şomerii, persoanele
care se confruntă cu anumite dificultăţi în procesul de dezvoltare în carieră
(dezvoltare personală, încredere, siguranţă); familia (siguranţă socială şi
economică); mediul de afaceri (personal calificat disponibil la momentul
potrivit); societatea la nivel local, naţional, global (creşterea veniturilor,
cunoaşterea ca instrument democratic).
În procesul consilierii psihologice, sub aspectul orientării şi
dezvoltării în carieră, se operează cu mai mulţi termeni, inclusiv orientare
în carieră, consilierea în carieră, educaţia pentru carieră, planificarea
carierei [1; 7; 12; 15;
19 etc.].
Activităţile de orientare privind cariera urmăresc dezvoltarea
personală şi înzestrarea individului cu cunoştinţe şi abilităţi necesare pentru
realizarea unui management eficient al propriei cariere. Orientare în
carieră implică activităţi de informare, consiliere de grup şi individual şi
educaţie pentru carieră [13].
Consilierea în carieră vizează dezvoltarea abilităţilor pentru
rezolvarea unor probleme, dificultăţi specifice legate de carieră
(insatisfacţie în activitatea profesională, dificultăţi de învăţare a profesiei,
greutăţi în luarea unor decizii privind cariera, anxietate legată de carieră
etc.), acestea solicitând intervenţie de natură psihologică.
Educaţia pentru carieră este o intervenţie educaţională de
dezvoltare a deprinderilor şi abilităţilor necesare pentru managementul
propriei cariere.
Planificarea carierei este procesul prin care o persoană îşi
conturează o direcţie de carieră, îşi stabileşte scopuri în legătură cu propria
carieră şi iniţiază acţiuni în vederea atingerii acestor scopuri. Planificarea
carierei nu înseamnă realizarea unui plan pentru întreaga viaţă, ci este un
proces continuu de ajustare a scopurilor de carieră la caracteristicile
personale şi oferta educaţională şi ocupaţională care este într-o continuă
dezvoltare.
Planificarea carierei presupune anumite acţiuni, orientate spre:
1. autocunoaştere;
2. explorarea profesiilor;
3. luarea deciziei privind o anumită profesie;
4. formarea iniţială profesională la o instituţie care formează specialişti
în domeniul respectiv;
5. căutarea unui loc de muncă şi angajarea;
6. dezvoltarea în carieră.
- 23
-
 II. ÎNSUŞIRI ALE PERSONALITĂŢII
PENTRU AUTOREALIZAREA PROFESIONALĂ:
IDENTIFICARE ŞI DEZVOLTARE

Pentru dezvoltarea în carieră sunt importante toate însuşirile

personalităţii. Unele proprietăţi psihologice şi psihosociale pot fi plasate
însă în prim-plan, dacă gândim la semnificaţia lor în procesul de luare a
deciziei referitor la calea profesională în viaţă [1; 2; 5; 8; 15; 20 etc.].
Printre ele
remarcăm [11; 12; 15; 17; 22]:
- Imaginea de sine şi stima de sine;
- Inteligenţa generală şi aptitudinile;
- Interesele;
- Valorile personale.

Care este rolul imaginii de sine şi al stimei de sine pentru

carieră?
Imaginea de sine constituie o structură psihologică proprie
omului care integrează reprezentările persoanelor despre calităţile şi
defectele lor (cine sunt eu şi cine nu sunt, ce pot şi ce nu pot, ce vreau să
obţin şi ce nu vreau); de care dispun, sau cred că dispun (de ex., o
adolescentă se poate considera fiică ascultătoare, studentă bună, prietenă
fidelă, talentată la desen etc.).
Stima de sine reprezintă atitudinea persoanei faţă de sine însăşi,
bazată pe autoaprecierea generală (pozitivă sau negativă), în raport cu
propriile aşteptări şi aşteptările celorlalţi. Sunt persoane cu stima de sine
înaltă şi personale cu stima de sine scăzută.
Pentru a cunoaşte care este atitudinea fiecăruia dintre noi faţă de
sine, ne întrebăm:
 Cine sunt eu?
 Prin ce mă deosebesc de cei din jur?
 Care sunt punctele mele tari şi slabe?
 Care sunt posibilităţile mele?
 Cum aş putea să-mi dezvolt calităţile şi să-mi depăşesc slăbiciunile?
Autocunoaşterea diverselor aspecte ale personalităţii poate fi
stimulată prin încercarea de a răspunde cât mai sincer şi mai obiectiv la
- 24
-
următoarele întrebări:

- 25
-
 1. Ce ştiu şi ce pot să fac bine? Răspunsurile formulate ne ajută să
ne identificăm cunoştinţele, capacităţile, abilităţile, deprinderile.
2. Ce aş dori, ce mi-ar plăcea să fac? Răspunsurile conduc la
conştientizarea intereselor, dorinţelor, preferinţelor, aspiraţiilor,
idealurilor referitoare la carieră.
3. Ce este important pentru mine? Răspunsurile se vor referi la
sistemul de valori.
4. Cum sunt? Această întrebare se referă la identificarea trăsăturilor
de personalitate.
5. Ce ar trebui să ştiu/ să pot/ să fac pentru a-mi satisface interesele
şi dorinţele, pentru a-mi îndeplini scopurile, aspiraţiile,
idealurile privind cariera?
Răspunsul la toate aceste întrebări va ajuta persoana să ia o decizie
referitoare la alegerea studiilor şi a programelor de formare profesională,
care asigură dobândirea competenţelor necesare pentru reuşita în carieră.
Pentru autocunoaştere este important să observăm comportamentele
proprii, modalitatea de a interacţiona cu cei din jur, de a acţiona şi de a
reacţiona în diferite situaţii.
Rezultatele eforturilor depuse pentru a ne cunoaşte pot fi sintetizate
într-o matrice SWOT în care sunt precizate:
- punctele tari – nu trebuie să fie considerate ca puncte tari numai
calităţile deosebite sau marile succese, ci toate însuşirile psihice şi
fizice, aptitudinile, convingerile, atitudinile, comportamentele etc.
care ne sunt de folos în activităţile desfăşurate ( ex.: sunt optimist, am
umor, sunt sănătos, nu obosesc repede, am mulţi prieteni, îmi place
pictura etc.).
- punctele slabe – atunci când le identificăm, important este să ne
gândim şi la modalitatea de a le depăşi;
- oportunităţile privind propria dezvoltare sunt resursele interne şi
externe pe care ne putem baza (bună capacitate de învăţare, părinţi
care mă susţin şi mă ajută întotdeauna, posibilităţi materiale etc.);
- ameninţările care ar putea complica procesul cunoaşterii de sine, al
formării unei imagini de sine pozitive, ameninţările care periclitează
şansele carierei dorite (necunoaşterea unor tehnici de învăţare
adecvate, probleme de sănătate, conflicte în familie, probleme
materiale etc.).
Autocunoaşterea poate fi îmbunătăţită şi prin amplificarea
cunoştinţelor de psihologie (citirea unor cărţi, accesarea unor site-uri de
acest gen). În unele cărţi de psihologie sunt prezentate metode de
- 26
-
autoevaluare a tipului de personalitate şi a aptitudinilor, bunăoară:
 Tieger P.D., Barron-Tieger B. Descoperirea propriei personalităţi.
Bucureşti, Teora, 1998.

- 27
-
 Autorii acestei cărţi ne ajută să ne determinăm tipul de personalitate
în funcţie de patru dimensiuni: extraversiune – introversiune, senzaţie –
intuiţie, gândire – sentiment şi judecată – percepţie. Sunt descrise 16 tipuri
de personalitate şi pentru fiecare se dau şi sugestii privind cariera.
 Chelcea A. (coord.) Psihoteste: Cunoaşterea de sine şi a
celorlalţi. Bucureşti, Ştiinţă şi Tehnică, 1997.
În următoarele lucrări găsim numeroase chestionare de personalitate
şi teste de aptitudini [2].
 Carter Ph., Russel K. Teste de inteligenţă. Bucureşti, Meteor Press,
2007.
 Silvestru A. Cunoaşte-te pe tine însuţi. Chişinău, Lumina, 1983.
 Жариков Е., Крушельницкий Е. Для тебе и о тебе. Москва, 1991.
 Коломинский Я.Л. Человек: психология. Москва, 1986.
Aceste modalităţi de autocunoaşterea nu pot înlocui însă serviciile de
consiliere ale psihologului, care prin experienţa sa şi prin utilizarea unor
teste profesioniste poate contribui la o autocunoaştere mai obiectivă. Apelul
la serviciile psihologului se recomandă mai ales în situaţiile în care apar
probleme (nesiguranţă, neîncredere, stări de anxietate, depresie), dar
psihologul poate ajuta şi atunci când se resimte nevoia de a îmbunătăţi, a
dezvolta abilităţile (creativitatea, tehnicile de învăţare, comunicarea etc.), a
lua o decizie, a te autoprezenta etc.
De asemenea e important să fie antrenată capacitatea de a accepta
propriile gânduri, emoţii, sentimente, motivaţii; a fi atenţi la informaţiile
verbale şi nonverbale, transmise de cei din jur, la opiniile persoanelor
semnificative pentru noi (prieteni, membrii familiei etc.).
Nevoia de a ridica stima de sine poate fi dedusă prin autoanaliză,
adolescentul comparându-se cu modul de a fi a persoanelor cu stima de sine
ridicată şi a celor cu stima de sine scăzută [15; 21; 22].
Persoanele cu nivelul înalt al stimei de sine:
- îşi asumă responsabilităţi („Pot să fac acest lucru.”);
- se comportă independent („Mă descurc singur.”);
- sunt mândre de realizările lor („Sunt mândru pentru că …”, „Sunt
important.”);
- realizează fără probleme sarcini noi („Sunt convins că pot să fac
acest lucru.”);
- îşi exprimă atât emoţiile pozitive, cât şi pe cele negative („Îmi place
de mine aşa cum sunt.”, „Sunt supărat când vorbeşti aşa cu mine.”);
- oferă şi cer ajutor şi sprijin celorlalţi colegi („Am nevoie de ajutorul
tău.”);
- 28
-
- îşi asumă consecinţele acţiunilor lor;
- interpretează situaţiile noi ca fiind provocatoare, nu ameninţătoare.

- 29
-
 Persoanele cu nivelul scăzut al stimei de sine:
- sunt nemulţumite de felul lor de a fi („Nu sunt bun de nimic.”, „Nu
sunt în stare să fac asta.”, „Nu am nici o calitate.”);
- se simt neiubite şi nevaloroase („Sunt antipatic.”. „Nu mă place
nimeni.”,
„Sunt plictisitor.”);
- evită să realizeze sau să se implice în sarcini noi („Nu voi fi în stare
să iau examenul.”);
- refuză să îşi asume consecinţele faptelor lor, îi blamează pe ceilalţi
pentru nerealizările lor („Profesorul a fost nedrept cu mine.”);
- pretind că sunt indiferente emoţional („Nu mă interesează că am luat
nota 4 la ….”); pare rebel, nepăsător.
- nu pot tolera un nivel mediu de frustrare („Nu ştiu cum să rezolv
problema.”, „Nu pot să învăţ.”);
- sunt uşor influenţabile („Prietenii mei cred că este bine să fumezi.”);
- nu îşi asumă responsabilităţi, este prea „cuminte”;
- consideră manifestarea emoţiilor o dovadă de slăbiciune.
Stima de sine are o mare importanţă pentru dezvoltarea în carieră.
Dacă stima de sine e scăzută, ea poate fi crescută prin învăţarea unor
competenţe, care sunt considerate de persoană că lipsesc, prin
îmbunătăţirea tehnicilor de învăţare şi mai ales, acordând scopurile cu
potenţialul propriu. Un procedeu rezultativ este autoreflecţia şi descoperirea
calităţilor pozitive, a situaţiilor în care poţi avea succes, valorificarea
potenţialului de dezvoltare.

Importanţa aptitudinilor
Pentru a alege un domeniu de dezvoltare a carierei este necesar să ne
cunoaştem aptitudinile – însuşiri psihice, care stau la baza performanţelor
în carieră, posibilităţi, punctele tari ale persoanei [5; 10; 27]. Valorificarea
lor depinde de motivaţie, învăţare, exersare, atitudinea părinţilor şi a
cadrelor didactice, condiţii materiale, sănătate etc.
După nivelul de generalitate, aptitudinile pot fi generale sau speciale.
Aptitudinile generale permit obţinerea unor rezultate superioare în
mai multe domenii. Dintre ele fac parte inteligenţa, aptitudinile generale de
învăţare, creativitatea, aptitudinile comunicative.
Aptitudinile speciale ne ajută să obţinem rezultate deosebite într-un
număr mai restrâns de domenii. Astfel vorbim despre aptitudine pentru
desen, gimnastică, muzică etc. aptitudinea verbală, numerică, spaţială, de
percepţie a formei, de a lua decizii), aptitudini artistice, muzicale, fizice etc.
- 30
-
 Pentru cunoaşterea propriilor aptitudini este important să acordăm
atenţie opiniilor celor care ne cunosc, şi în special, opiniilor profesorilor

- 31
-
noştri. Cadrele didactice cunosc mulţi elevi/ studenţi, şi pe această bază ele
pot realiza comparaţii, pot identifica domeniile în care elevii/ studenţii sunt
capabili de performanţe superioare.
Important este să cunoaştem că aptitudinile mai slab dezvoltate pot fi
compensate prin alte aptitudini sau prin ambiţie, perseverenţă (la şcoală
unii elevi, cu nivel intelectual redus, obţin rezultate mai bune decât elevii
foarte inteligenţi fiind mai perseverenţi). Cunoaştem cu toţii, că unii
oameni foarte bine dotaţi „de la natură” nu au rezultate deosebite în
activitate deoarece nu sunt bine motivaţi, fie că nu sunt perseverenţi.
În continuare, sunt descrise unele tipuri de aptitudini (după
„Traking Talents” – F. Gagné. 42 prototipuri ale talentului), la care ne
putem referi pentru a ne cunoaşte mai bine capacităţile şi pe noi înşine [6].
1. Aptitudini intelectuale:
Enciclopedicul: ştie multe lucruri despre orice subiect, nu numai cele din
programa şcolară.
Inventivul: înţelege repede explicaţiile şi adesea găseşte răspunsul corect
înaintea celorlalţi.
Strategicul: este foarte bun la jocurile de judecată (şah, dame, Risc,
Monopol) etc.
2. Aptitudini creative:
Creativul: are multă imaginaţie, multe sugestii şi proiecte pentru
activităţile din clasă şi din şcoală.
Originalul: are opinii şi sugestii noi, diferite, la care nu s-a gândit altcineva.
3. Aptitudini socioafective:
Diplomatul: ştie cum să-şi facă prieteni, vorbeşte uşor cu oricine, chiar
adulţi sau copii pe care nu ia mai cunoscut.
Confidentul: ştie cum să asculte şi nu spune nimănui secretele aliate, ştie
cum să-i facă pe alţi copii să se simtă mai bine.
Sfătuitorul: ştie ce este bine şi rău, drept şi nedrept, dă sfaturi bune care
să-i ajute pe ceilalţi să facă ce trebuie.
Binevoitorul: ştie cum să-i încurajeze pe ceilalţi să depună tot efortul şi să nu
renunţe când lucrurile nu merg bine.
4. Aptitudini fizice:
Rapidul: este întotdeauna mai rapid decât ceilalţi la activităţi fizice, cum
ar fi, de exemplu: alergare, înot, mers pe bicicletă.
Neobositul: poate practica sporturi sau jocuri pentru un timp îndelungat
fără a fi extenuat.
Herculeanul: are mâinile şi picioarele puternice, poate ridica obiecte
foarte grele.
- 32
-
Gimnastul: este foarte bun la exerciţii fizice care presupun: ritm, echilibru,
flexibilitate şi coordonarea mişcărilor.
Agilul: este foarte bun în cadrul sporturilor sau jocurilor care presupun
viteza de reacţie, cum ar fi: jocuri video pe calculator, ping-pong.
5. Aptitudini academice:
Gramaticianul: ştie bine regulile gramaticale şi scrie fără greşeli.
Lexicologul: are un vocabular bogat şi utilizează corect cuvintele
complicate. Lingvistul: învaţă să vorbească limbi străine foarte repede şi
uşor.
Geograful: ştie multe lucruri despre diferite părţi ale lumii şi despre felul
în care trăiesc oamenii din diferite ţări.
Savantul: ştie multe despre ştiinţă, de exemplu: despre plante, animale,
substanţe chimice, planete etc.
Matematicianul: este foarte rapid la calcule numerice, poate rezolva
foarte uşor probleme matematice.
6. Talente tehnice:
Mecanicul: este foarte priceput în lucrul cu aparate tehnice (video,
televizor, radio, casetofon etc.), poate repara chiar mecanisme simple.
Programatorul: ştie să lucreze pe calculator, poate învăţa programe noi
singur şi nu cere ajutor când programul nu funcţionează.
Inventatorul: poate inventa mecanisme şi maşini originale, construieşte
tot felul de lucruri.
7. Talente artistice:
Scriitorul: poate scrie povestiri, poeme şi scurte piese de teatru originale şi
pline de imaginaţie.
Meşteşugarul: poate face tot felul de lucruri originale şi drăguţe: sculpturi,
măşti, bijuterii, tricotaje, ceramică etc.
Artistul: poate desena orice obiecte, animale, oameni. Unii preferă să realizeze
desene cu acuarele, picturi în ulei sau desene animate, caricaturi.
Comediantul: face pe toată lumea să râdă cu glumele sale, imitaţiile şi
improvizaţii.
Actorul: cel care este ales şi doreşte să joace în rolul principal din filme
sau piese de teatru.
Dansatorul: se adaptează repede oricărui ritm muzical, iar mişcările sunt
graţioase şi uşoare (fără efort).
Muzicianul: cântă foarte bine la un instrument muzical.
Cântăreţul: are o voce foarte frumoasă şi cântă corect.
8. Talente interpersonale:
Animatorul: întotdeauna propune jocuri sau alte activităţi de grup, înviorează

- 33
-
atmosfera la petreceri, astfel încât toată lumea se simte bine şi se distrează.

- 34
-
Judecătorul: ştie să cântărească foarte bine argumentele altor copii care s-
au certat şi îi poate împăca, ştie cum să-i ajute pe cei compromişi, găseşte
repede o cale de înţelegere.
Profesorul: ştie cum să găsească cele mai potrivite cuvinte şi exemple
pentru a explica lucruri pe care alţii nu le-au înţeles în clasă.
Oratorul: ştie cum să se exprime, poate vorbi despre un anumit subiect în
faţa clasei sau a altor oameni fără a citi un text.
Liderul: îi dirijează pe alţii foarte bine, ştie cum să-i facă pe alţii să asculte
şi să-l urmeze atunci când le spune ce au de făcut şi cum.
Reprezentantul: apără foarte bine punctul de vedere al clasei când trebuie
să obţină permisiunea de a face ceva, de a schimba unele reguli sau decizii
ale profesorilor.
Persuasivul: ştie cum să găsească cele mai bune argumente pentru a
convinge pe ceilalţi că ideile sale sunt optime.
Administratorul: lucrează foarte ordonat, iar când este un proiect de făcut
se gândeşte la toate detaliile, la modul în care să-şi distribuie eforturile şi
nu pierde nici un minut.
Afaceristul: se pricepe la afaceri, ştie cum să rezolve lucrurile, cum să
organizeze activitatea astfel încât să economisească şi să adune bani.
9. Realizări (succese) inferioare:
Isteţul: este foarte deştept, dar de obicei ascunde acest lucru nestudiind şi
luând note proaste.
Sporadicul: realizează foarte bine ce are de făcut, dar numai când este
interesat în unele probleme noi.

De ce o persoană interesată de domeniu realizează mai multe

în carieră?
Interesele reprezintă un fenomen psihologic foarte complicat,
sintetizând atitudinea emoţională pozitivă cu elemente cognitive şi energie
motivaţională. Ele reflectă preferinţele stabile ale unei persoane pentru
anumite domenii de cunoştinţe sau de activitate. Fiind sursă de energie
psihică şi emoţie intelectuală pozitivă, interesele fac ca executarea
activităţilor, inclusiv a celor complicate, să decurgă mai uşor, cu mai puţine
eforturi. De aceea intereselor le revine un rol esenţial în luarea deciziilor
privind cariera. O posibilitate la îndemâna oricui pentru a-şi conştientiza
interesele este cea de a reflecta la alegerile anterioare pe care le-a făcut: în
ce activităţi s-a implicat, în ce domenii a lucrat ca voluntar, ce cursuri
opţionale sau facultative a frecventat. Reflectând asupra asemănărilor dintre
domeniile preferate, persoana îşi poate cunoaşte propriile interese.
- 35
-
 Deşi interesele reprezintă o stare internă, psihică a omului, ele pot fi
recunoscute şi după manifestările lor externe, care formează indicatorii
cantitativi şi calitativi ai intereselor. Interesele se manifestă prin
comportamente de apropiere faţă de anumite activităţi şi pot fi identificate
pe baza unor indicatori calitativi şi cantitativi (Tabelul 1) [2].
Tabelul 1.
Indicatori ai intereselor
Indicatori cantitativi Indicatori calitativi
1. Frecvenţă crescută a activităţilor Atenţie focalizată pe activitate
specifice domeniului de interes (concentrare în timpul realizării
(realizarea activităţii chiar şi în activităţii)
timpul liber)
2. Persistenţă în timp a preferinţei Afectivitate pozitivă ce
pentru anumite activităţi acompaniază realizarea activităţii
(manifestarea preferinţei pentru cel (plăcerea de a realiza o anumită
puţin 6 luni în ultima perioadă de activitate)
timp)
3. Intensitatea de manifestare (nivel Menţinerea unei tendinţe de
minim de stimulare necesar pentru apropiere faţă de activitate (dorinţa
declanşarea activităţii) de a se reîntoarce la activitatea
respectivă)
4. Persistenţa în activitate (cât timp Implicare în realizarea activităţii
continuă să facă (atitudine activă în
activitatea realizarea
respectivă activităţii)

Interesele pot fi descoperite şi prin utilizarea inventarelor de interese.

Aceste inventare în general sunt alcătuite din liste de activităţi şi ocupaţii
dintre care ni se cere să le selectăm pe cele preferate. Prin gruparea
preferinţelor pot fi puse în evidenţă interesele şi modul în care pot fi
valorificate acestea.
Actualmente, cel mai utilizat chestionar de interese este cel creat de
John L. Holland, psiholog american, specialist în consiliere şi dezvoltare în
carieră. John L. Holland este autorul unui model de dezvoltare în carieră,
bazat pe interpretarea opţiunii profesionale ca expresie „voalată” a
individualităţi. În contextul acestei teorii, el a descris 6 tipuri de
personalitate în funcţie de preferinţele manifestate faţă de obiecte, date,
idei, oameni, instrumente, artă.
1. Realist: nesociabil, orientat spre prezent, stabilitate emoţională,
preocupat de realitatea concretă (obiecte, maşini, instrumente) preferă
- 36
-
activităţi ce solicită abilităţi psihomotorii, gândire concretă. Capacităţi
matematice, neverbale.
 Profesii recomandate: mecanic, electrician, inginer, agronom.

- 37
-
2. Intelectual: raţional, independent, analitic, nesocial, original.
Predomină valorile teoretice, îi place să rezolve probleme ce solicită
gândire abstractă. Inteligent. Combinaţie armonioasă a capacităţilor
verbale şi neverbale.
 Profesii recomandate: cercetarea, botanic, astronom, matematician,
fizician.
3. Social: dispune de abilităţi sociale, nevoie pronunţată de contacte
sociale, comunicabil, tinde să înveţe şi să educe, umanist, feminitate,
abordează psihologic persoană. Evită problemele intelectuale; este activ,
deseori dependent de părerea grupului, rezolvă probleme bazându-se pe
emoţii, sentimente, competenţe comunicative. Capacităţi verbale bine
dezvoltate.
 Profesii recomandate: învăţător, psiholog, medic.
4. Convenţional: preferă activitatea algoritmizată, este practic, concret,
stereotipic. Conservativ, dependent, rigid (nu-i place schimbul de
activitate); nu manifestă criticism, originalitate. Predomină capacităţile
matematice.
 Profesii recomandate: lucrător de cancelarie, calcule.
5. Întreprinzător: alege obiective care permit manifestarea energiei, este
entuziast, impulsiv, îi plac aventurile. Dominant, iubeşte să conducă, să
i se recunoască meritele. Nu-i sunt pe plac activităţile ce solicită
inteligentă, eforturi, asiduitate, nu-i place munca practică. Soluţionează
reuşit probleme legate de conducere, statut, putere, e agresiv şi
întreprinzător. Capacităţi verbale bine dezvoltate.
 Profesii recomandate: artist, ziarist, cameraman, administrator,
director, diplomat.
6. Artistic: se bazează pe emoţii, imaginaţie, intuiţie; concepţie neliniară
asupra vieţii. Soluţii originale, independenţă. Capacităţi psihomotore şi
verbale. Nu respectă convenţionalităţile. Idealuri înalte, autoafirmare.
 Profesii recomandate: creaţie – pictor, muzician, poet, prozator.
John L. Holland a elaborat un chestionar pentru determinarea tipului
de personalitate raportat la grupurile de profesii – Inventarul Profesional al
lui Holland (a se vedea setul de instrumente).

Valorile şi activitatea profesională

Valorile constituie convingerile fundamentale ale oamenilor referitor
la ceea ce este important în viaţă, în relaţiile interpersonale şi în muncă.
- 38
-
Fiecare om îşi formează în cursul vieţii un sistem de valori care îi ghidează
viaţa, opţiunile, inclusiv pe cele referitoare la carieră. Valori sunt familia,
sănătatea, securitatea, banii, puterea etc. Corelate cu munca, valorile pot
viza mediul şi relaţiile de muncă, conţinutul muncii sau munca în general
(Tabelul 2) [2].

- 39
-
 Tabelul 2.
Exemple de valori corelate cu munca
Mediul Relaţii de Conţinutul Munca
de muncă muncă muncii în general
Flexibilitate Contacte Provocare Integritate
mediu plăcut directe cu competenţă statut
securitate clienţii munca expertiză prestigiu
câştiguri în echipă risc realizare
mari acţiune încredere orientare spre respect
ritm rapid competiţie detalii responsabilitat
structură amabilitate activism e putere
ritm cooperare social influenţă
relaxat umor învăţare apreciere
predictibilitate armonie focalizare pe ajutorare
autonomie sarcini apartenenţă
comunicar creativitate egalitate
e deschisă varietate independenţă
dezvoltare contribuţie
cunoaştere participare
control autenticitate

Omul se simte atras de acele profesiuni care sunt în concordanţă cu

valorile care îl caracterizează. Tabelul 3 conţine exemple referitor la relaţia
dintre valori şi mediul de muncă preferat [2].

Tabelul 3.
Relaţia dintre valori şi mediul de activitate
Valori Cerinţe faţă de mediul de activitate
Autorealizare Ocupaţii care conferă prestigiu
Avansare Medii de muncă în care există posibilitatea de a promova pe
baza performanţelor
Autoritate Sarcini care necesită decizii şi coordonarea activităţii unui
grup
Autonomie Medii de muncă ce presupun o planificare individuală a
timpului şi activităţii, fără supraveghere strictă
Structură Medii de muncă în care strategiile de lucru sunt clar
explicate
şi sistematic monitorizate
Recompensare Medii în care recompensarea se realizează în funcţie de
cantitatea şi calitatea muncii depuse, în mod echitabil

- 40
-
Colaborare Medii de muncă în care sunt apreciate interacţiunile sociale

- 41
-
Creativitate Medii de muncă în care sarcinile permit inovaţie şi iniţiativă
Independenţă Medii de muncă în care se lucrează individual
Recunoaştere Medii de muncă în care sunt recompensate performanţele
individuale
Securitate Medii de muncă ce garantează continuitatea
Serviciu social Medii de muncă în care activităţile presupun ajutorarea
oamenilor
Diversitate Medii de muncă în care sarcinile pot implica o gamă largă şi
diversă de activităţi
Valorificare Sarcini care permit exersarea abilităţilor şi deprinderilor
a abilităţilor
proprii
Valori morale Medii de muncă ce nu vă obligă să participaţi la acţiuni ce
contravin valorilor morale proprii

Tabelul de mai jos conţine exemple de relaţii dintre interesele

dominante, valorile caracteristice, însuşirile de personalitate şi abilităţile
noastre pe de o parte, iar pe de altă parte, activităţile şi domeniile
profesionale recomandate (Tabelul 4) [2]:

Tabelul 4.
Caracteristici personale şi domenii ocupaţionale (exemple)
Activităţi şi
Însuşiri de
Interese Valori Abilităţi domenii
personalitate
profesionale
Realiste Tradiţie, Conformist, Ingeniozitat Operare cu
realism, sincer, e tehnică, echipamente,
Maşini
simţ onest, supus, aptitudini folosirea
,
practic. materialist, mecanice, uneltelor,
unelte,
firesc, dexteritate, construcţie,
aer
consecvent, coordonare reparaţie.
liber.
practic, manuală şi
Inginer
modest, digitală.
constructor,
timid, stabil,
şofer,
econom.
operator,
maşinist,
fermier.
Investigative Independenţă, Analitic Aptitudini Muncă de
curiozitate, , matematice laborator,
Ştiinţ
învăţare, precaut, , verbale, rezolvare
e,
- 42
-
 dezvoltare. critic, de analiză. de
teorii,
idei, curios, probleme

- 43
-
date. independent, abstracte,
introvertit, cercetare.
metodic,
Medic,
modest,
chimist,
precis,
matematicia
raţional,
n, biolog.
rezervat.
Artistice Frumos, Complex, Creativitate, Compoziţie
originalitate, dezordonat, aptitudini muzicală,
Artă,
independenţă, emoţional, artistice, scris, arte
Auto-
imaginaţie. expresiv, expresivitat vizuale.
exprimare.
idealist, e artistică.
Muzicia
imaginativ,
n, poet,
lipsit de
sculptor,
abilităţi
scriitor.
practice,
impulsiv,
independent,
intuitiv,
nonconformist,
original.
Sociale Bunăstarea Convingător Aptitudini Predare,
Oameni, oamenilor, , cooperant, verbale, consiliere
muncă în cooperare, prietenos, comunicare , suport
echipă, generozitate generos, , ascultare, social.
servicii , servicii în săritor, înţelegere.
Profes
comunitare. avantajul idealist,
or,
celorlalţi. centrat pe
consili
probleme,
er,
amabil,
terape
responsabil,
ut.
sociabil,
tacticos,
înţelegător.
Antrepre Asumarea Curajos, Aptitudini Vânzare,
- noriale riscului, ambiţios, verbale, management,
statut, atrage abilitatea de negociere.
Afaceri,
competiţie atenţia, a-i motiva şi
politică, Manager,
. dominant, direcţiona
conduc politician,
energic, pe ceilalţi.
ere, agent
impulsiv,
influenţ vânzări.
- 44
-
 optimist,
ă.

- 45
-
 caută
plăcere,
popular,
încrezător în
sine,
sociabil,
vorbăreţ.
Convenţionale Organizare Conformist, Aptitudini Organizare,
Organiza , stabilitate, conştiincios matematice, operare pe
re, date, eficienţă. , atent, analiza computer,
finanţe. conservator, datelor, aplicarea
inhibat, înregistrarea unor
supus, informaţiilor proceduri.
ordonat, , aptitudini
Munci
consecvent, de
administrati
eficient, funcţionar,
ve, în
practic, atenţie la
domeniul
controlat, detalii.
financiar,
lipsit de
bibliotecar,
imaginaţie,
funcţionar.
eficient.

- 46
-
 III. CONSILIEREA PROFESIONALĂ INIŢIALĂ.
TRASEE EDUCAŢIONALE ŞI PROFESIONALE

Compartimentele consilierii profesionale iniţiale [19]

I. Studierea fişei de orientare profesională a optantului
(în cazul când optantul vine la un Centru specializat dintr-o
instituţie de învăţământ general).
II. Convorbirea prealabilă cu optantul:
-Se discută cauzele adresării pentru consiliere;
-Se clarifică starea sănătăţii;
-Se depistează gradul de formare a planurilor profesionale;
-Se înregistrează informaţia despre optant în registru şi se fixează ora şi
data consilierii (grupurile se formează conform criteriului „vârstă”).
III. Şedinţa de consiliere profesională iniţială:
Fiecare optant se aşează la masa de lucru, are loc procedura de salut
şi prezentările; se clarifică scopul şi conţinutul consilierii profesionale
iniţiale:
1. Convorbirea cu optanţii (30 de minute)
Unul dintre obiectivele convorbirii este determinarea nivelului
aproximativ de informare a optantului despre domeniul profesiilor (bine
informat, informat, neinformat), acordându-le întrebări de tipul:
Ce profesii cunoaşteţi? Ce grupuri de profesii cunoaşteţi?
Unde vreţi să faceţi studiile pentru a însuşi profesia care Vă
interesează? Ce trebuie să poţi, ca să realizezi această
profesie, ce calităţi trebuie să ai? Ce este un plan
profesional şi ce trebuie să ai în vedere, atunci când îl faci?
Un alt obiectiv este să se constate, la ce nivel este elaborarea
planurilor profesionale şi cum trebuie elaborat un plan profesional. Se
stabileşte, dacă planul a fost elaborat independent, dacă s-a ţinut cont de
factorii principali, şi dacă optantul realizează unele activităţi, pregătindu-se
pentru însuşirea profesiei dorite.
Planul profesional se consideră:
Bine format – a fost aleasă profesia şi instituţia unde poate fi
- 47
-
însuşită; Parţial format – este aleasă doar profesia;
Nu este format – nu este aleasă nici profesia, nici instituţia.

- 48
-
 Gradul de independenţă a elaborării:
Independent;
Neindependent sub influenţa prietenilor, fiind presat de părinţi, rude
etc.
Gradul de conştientizare a opţiunii:
Având în vedere factorii principali: interese, înclinaţii, aptitudini, starea
sănătăţii, cunoaşterea bună a profesiei, necesitatea de cadre în domeniu;
Sub influenţa unor condiţii accidentale.
Realizare:
Efectuează anumite activităţi în vederea însuşirii profesiei
dorite; Povesteşte despre cum ar putea fi însuşită profesia;
Nu face nimic.
2. Completarea chestionarelor şi formularelor de răspuns la teste
(a se vedea setul de metode)
Chestionarul optantului;
Chestionarul diferenţial
diagnostic; Harta intereselor;
Capacităţile comunicative şi
organizatorice (a se vedea mai jos setul
de probe);
Alte probe la decizia consilierului;
Prelucrarea cantitativă, interpretarea şi analiza rezultatelor
obţinute; Lucru cu fişierul profesiilor;
Convorbirea de încheiere conform rezultatelor obţinute în etapele
anterioare.
3. Calcularea rezultatelor, interpretarea şi analiza datelor obţinute
La elaborarea concluziilor consilierul are în vedere şi propriile
observări în procesul consilierii.
Contradicţiile sau necorespondenţele dintre observări şi rezultatele
probelor este motiv de invitaţie la o altă şedinţă de consiliere şi o
cercetare mai detailată, înainte de a lua decizia.
În discuţie cu optanţii, consilierul atrage atenţia optanţilor la
rezultatele probelor şi corespondenţa lor cu profesia aleasă.
4. Informarea optanţilor cu privire la tipurile de profesii şi
instituţiile unde pot fi însuşite.
Consilierul foloseşte cataloage de profesii, profesiograme pentru a
studia împreună cu optantul conţinutul profesiei alese, fişe cu
profesii, liste ale instituţiilor de învăţământ profesional, alte
materiale.
- 49
-
 Pentru a descrie detailat tipurile de profesii se poate apela la
clasificările conform obiectului muncii ale lui E. Climov şi ale lui
Holland.

- 50
-
 IV. Încheierea şedinţei de consiliere iniţială
Includerea rezultatelor convorbirii într-un tabel de tipul celui de mai
jos permite de a face concluzii rapide privind rezultatele consilierii şi de a
formula recomandări pentru fiecare optant separat.
Tabelul 5.
*
Formular pentru înregistrarea rezultatelor consilierii iniţiale
3. Rezultatele
1. Nivelul 2. Cât de acţiunilor consilierului
4. Concluzia Recoman-
de argumentat cu optantul orientate
consilierului dări
formare este planul spre formarea sau
a PF definitivarea planului
1. Argumentat PF este format. Alegerea Informare
Planul este şi
este făcută. dezvoltare
Neargumentat PF a fost completat. Alegerea Informare
format
este şi
făcută. dezvoltare
A fost format un nou Alegerea Informare
PF. este şi
făcută. dezvoltare
PF nu este Alegerea Informare,
încă format. încă nu este invitaţie la
făcută. consiliere
2. Argumentat PF a fost completat. Alegerea Informare
Planul este şi
este făcută. dezvoltare
Neargumentat A fost format PF Alegerea Informare
parţial
format nou. este şi
făcută. dezvoltare
PF nu este Alegerea Informare,
încă format. nu este invitaţie la
făcută. consiliere
3. PF a fost format în Alegerea Informare
Planul procesul este şi
nu este consilierii. făcută. dezvoltare
format Este Alegerea Informare,
stabilit nu este invitaţie
domeniul făcută. la
profesional. consiliere
PF nu este format. Alegerea Informare,
nu este invitaţie la
făcută. consiliere
- 51
-
*Notă: (PF – plan profesional)

- 52
-
 Cum se colectează şi se analizează informaţia privind traseele
educaţionale şi ocupaţionale?
Informaţia se referă la:
- natura muncii pe care dorim să o efectuăm;
- cerinţele educaţionale pentru a ocupa un loc de muncă;
- perspectivele de angajare;
- mediul muncii;
- câştiguri etc.
Pentru a obţine cât mai multe informaţii despre traseele educaţionale şi
profesionale posibile, pot fi valorificate diverse surse de informare [2; 7; 30]:
- Un lucru util pentru a înţelege totul despre o meserie este să fie
consultaţi cei care o exercită. Adolescenţii ar putea apela la diriginte
sau la psiholog să le faciliteze posibilitatea de a fi, pentru o vreme,
„umbra” unui profesionist de a cărui meserie sunt interesaţi.
- O altă cale este de a întocmi o listă a persoanelor experte în domeniu
care ar putea fi rugate să le vorbească despre profesia lor. La sfârşitul
întrevederii trebuie să se mulţumească interlocutorul pentru timpul şi
informaţiile acordate.
Lista de întrebări: Cum aţi început să exercitaţi această meserie?
Ce fel de experienţă aveaţi înainte de a intra în acest domeniu? Ce fel de
aptitudini sunt necesare pentru această meserie? Ce calităţi personale se
cer pentru a o exercita? Ce pregătire profesională se cere? Ce nivel de
educaţie? Este posibilă calificarea la locul de muncă? Este necesară o
diplomă sau un atestat? Aveţi nevoie de unelte sau instrumente specifice
meseriei? Cum se desfăşoară o zi obişnuită la acest loc de muncă? Cum vă
simţiţi când munciţi? Care sunt momentele de vârf şi cele de destindere?
Ce vă atrage cel mai mult la acest gen de muncă? Dar cel mai puţin? Care
sunt prognozele în legătură cu meseria Dumneavoastră? Este în creştere
sau în declin? Ce schimbări majore în plan tehnic, tehnologic au intervenit
în acest domeniu şi cum i-au afectat ele pe angajaţi? Care sunt
posibilităţile de avansare? Dacă ar fi să o luaţi de la început, aţi alege
aceeaşi meserie? Aţi proceda în mod diferit? Recomandaţi altora să
aleagă această ocupaţie?
- Materialele tipărite: broşurile, pliantele, profilele ocupaţionale,
ziare şi reviste reprezintă o sursă de informaţii exacte, în rubricile lor
de specialitate pot fi găsite oportunităţi educaţionale sau
profesionale, diverse aspecte legate de piaţa muncii.
- Materialele audiovizuale. Din această categorie fac parte anumite
casete audio-video, CD-uri, emisiuni radio sau TV care furnizează
- 53
-
informaţii despre unele instituţii de învăţământ sau despre unele
ocupaţii.

- 54
-
 - Internetul. Există multe site-uri pe care găsim informaţii despre
oferte educaţionale şi ocupaţionale: site-ului Ministerului Educaţiei,
site-ul Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei. Tot aici
găsim şi Clasificatorul Ocupaţiilor din Republica Moldova prin care
ne putem informa referitor la ocupaţiile care ne interesează.
- Interviul de informare. Pentru a ne informa, putem apela şi la
persoane care, prin natura poziţiei pe care o ocupă în cadrul unei
firme, pot oferi informaţii. Putem solicita un interviu (o discuţie) cu
astfel de persoane, pentru a obţine direct de la sursă informaţii despre
oportunităţile educaţionale şi/sau ocupaţionale de la firma respectivă.
- Reţeaua socială din care fac parte părinţii, alţi membri ai familiei,
prieteni, profesori, vecini etc., persoane care pot oferi informaţii
despre trasee educaţionale, despre firme potenţial angajatoare, şi cu
care putem discuta despre experienţa lor profesională.
- Experienţa directă în muncă are o importanţă deosebit de mare.
Această experienţă se poate obţine prin activităţi de voluntariat,
muncă în timpul vacanţei, prin observarea modului în care îşi
desfăşoară activitatea diferite persoane: membrii familiei, prieteni,
cunoştinţe.
Activităţile de acest gen oferă şi şansa extinderii reţelei sociale care
poate fi utilă mai târziu, pentru a găsi un loc de muncă.
Luarea unei decizii privind cariera şi căutarea unui loc de
muncă. Atunci când adolescentul ia o decizie referitor la profesie, alături
de responsabilitate, trebuie să fie conştient, că nu ia o decizie pentru
întreaga viaţă. În cursul vieţii pot interveni circumstanţe noi, vor apărea
oportunităţi noi, va fi nevoie să se identifice alte trasee profesionale, care,
posibil, să se potrivească mai bine subiectului şi procesul de dezvoltare în
carieră va continua.
Cum se caută un loc de muncă?
•publicarea unor anunţuri în publicaţii specializate;
•participarea la târgurile de locuri de muncă (job shop-uri) organizate
periodic de agenţiile de ocupare a forţei de muncă;
•identificarea şi consultarea cu regularitate a anunţurilor cu oferte de
locuri de muncă din ziare, reviste;
•informaţii direct de pe site-ul firmei şi din discuţiile directe cu persoane
care lucrează la firma care ne interesează;
•consultarea site-urilor electronice specializate (de exemplu, European
Employment Services), a site-ului Agenţiei Naţionale pentru
Ocuparea Forţei de Muncă [2; 7; 29].

- 55
-
 IV. ELEMENTE DE MARKETING PERSONAL

Marketingul personal constă în sistematizarea şi prezentarea

informaţiilor despre abilităţile, competenţele, interesele şi experienţele
educaţionale şi profesionale proprii în vederea atingerii scopurilor de
carieră [2; 7; 29]. Două „instrumente” esenţiale ale promovării personale
sunt CV-ul şi scrisoarea de intenţie. Obţinerea unui loc de muncă, într-o
foarte mare măsură, depinde şi de modul în care ne prezentăm la interviul
de angajare.

Curriculum vitae (CV)

Curriculum Vitae (în limba latină: „cursul / desfăşurarea vieţii”)
este un document universal care, bine redactat, poate spori semnificativ
şansele de a obţine postul dorit. Informaţiile incluse într-un CV trebuie să
fie în acord cu cerinţele şi competenţele postului, relevante şi prezentate cu
maximă concizie, precizie şi claritate.
La întocmirea unui CV trebuie să se ţină seama de un ansamblu de
reguli cu caracter obligatoriu:
- se foloseşte coală albă format A4 de bună calitate;
- CV-ul trebuie să fie prezentabil, îngrijit, corect încadrat în pagină şi
fără greşeli gramaticale;
- de preferinţă, nu trebuie să depăşească o pagină (maximum două) şi
să fie cât mai aerisit pentru a fi uşor de citit;
- pentru fiecare post – un CV distinct;
- se va specifica evoluţia în carieră, competenţele avute în ordine
invers cronologică a locurilor de muncă avute;
- în cazul absolvenţilor şi a persoanelor fără experienţă în muncă,
accentul se pune pe calităţile personale care pot compensa lipsa
acesteia, precum şi pe premii şcolare, burse, alte cursuri urmate,
slujbe temporare, atribuţii de lider etc., care demonstrează potenţialul
lor pentru postul solicitat;
- nu se lasă perioade de discontinuitate în prezentarea carierei;
- este util să fie menţionate şi alte competenţe personale necesare
ocupării postului: cursuri de limbi străine, informatică, management,
- 56
-
marketing, posesia carnetului de conducere etc.;

- 57
-
 - este importantă, atunci când este cazul, menţionarea disponibilităţii
de a călători sau de a schimba domiciliul la solicitarea instituţiei;
- în CV nu se prezintă date eronate, fictive; informaţii sau pretenţii
salariale; informaţii de natură religioasă, politică sau de altă natură
controversată.
Actualmente, în majoritatea ţărilor europene este acceptat Modelul
de CV în format Europass (Anexa 1).

Scrisoarea de intenţie: Cum trebuie să fie o scrisoare

de intenţie convingătoare? [12; 29; 30]
1) Axată pe necesităţile angajatorului într-o scrisoare de intenţie. Se
analizează activitatea companiei, cum poate candidatul să aducă mai
mulţi bani, să fie o soluţie a problemelor pe care organizaţia le
întâmpină.
2) Adresată personal. Pentru a avea şi mai mult efect, candidatul se
interesează care este persoana ce se va ocupa de recrutări şi se
adresează direct.
3) Să răspundă la întrebările angajatorului: Ce poţi face pentru
respectiva companie? Care este situaţia ta curentă? Eşti calificat
pentru respectivul job? De ce vrei să lucrezi pentru companie?
4) Scurt şi la obiect. Se folosesc propoziţii scurte. Textul se împarte în
3-4 paragrafe despărţite printr-un spaţiu.
5) Se scrie aşa cum se vorbeşte, dar îngrijit. Pentru un plus de
originalitate în scrisoarea de intenţie se combină limbajul formal cu
stilul simplu, conversaţional.
6) Pozitivă. Un ton optimist şi plin de energie într-o scrisoare de intenţie
îl va molipsi şi pe angajator.
7) Pentru a menţine legătura, se stabileşte următorul pas: interviul.
Reguli generale de construire a unei scrisori de intenţie.
1. Scrisoarea de intenţie e bine să fie tehnoredactată, cu încadrare într-o
pagină.
2. Scrisoarea începe cu numele companiei.
3. Se adresează departamentului resurse umane sau persoanei
responsabile de angajări.
Conţinut:
1. Numele candidatului şi posibilitatea de contact – să apară vizibil
(bold, caractere cu un font mărit);
2. Interesul pentru un anumit post/ domeniu, care trebuie precizat
- 58
-
explicit de la începutul scrisorii, precum şi modul în care ai aflat că
acest post e

- 59
-
 disponibil. Se evită tonul evaziv, pentru a ţinti mai multe posturi
simultan.
3. Motivarea interesului pentru postul/ domeniul de activitate vizat
(enumeră câteva calităţi personale şi câteva succese profesionale
relevante pe domeniul ales).
4. Argumentarea intenţiei de a candida pentru postul respectiv.
5. Se folosesc verbe de acţiune (intenţionez, pot, vreau etc.), se evită
redundanţa şi clişeele!
6. Se declară disponibilitatea pentru un interviu.
7. Se semnează şi datează scrisoarea.
Responsabilitate. Se precizează clar situaţia sau problema, dând astfel
dovadă că se înţeleg nevoile angajatorilor.
Pentru a organiza mai bine informaţia pot fi urmaţi paşii:
1. Se face o listă cu lucrurile care se doresc a fi comunicate, indiferent
de ordinea acestora;
2. Se utilizează argumente, exemple;
3. Se apreciază relevanţa fiecărei probleme;
4. Se renunţă la tot ce nu este relevant;
5. Se rearanjează informaţiile într-o ordine logică, firească.
Greşeli în Scrisoarea de intenţie. Greşelile majore identificate se
reduc la trei teme de bază:
•Un început „moale”. Nu este nevoie de două, trei paragrafe pentru a
face o introducere. Se poate începe cu ceva de genul: „Numele meu
este X şi doresc să aplic pentru poziţia Y, din cadrul firmei W, ca
urmare a anunţului din Z”. Este o cale uşoară de a deschide
scrisoarea de intenţie.
•Obiectivele carierei candidatului. O afirmaţie de genul „caut o
poziţie unde abilităţile mele să fie folosite şi recunoscute în vederea
unei avansări” va crea o impresie de îngâmfare şi îl va face pe
evaluator să treacă peste această aplicaţie. Afirmaţiile de acest gen se
vor păstra pentru momentul întâlnirii faţă în faţă.
•Plecarea de la jobul precedent. Oricât de puternic ar fi impulsul de a
explica motivul plecării de la fostul job, trebuie evitată tentaţia! Se
pregătesc răspunsuri pentru orice întrebări-capcană despre istoricul
angajărilor candidatului, care pot apărea la interviu. Scrisoarea de
intenţie nu este un loc potrivit pentru confidenţe. De multe ori acest
lucru poate să conducă la uşi închise. Candidatul nu va critica
organizaţiile la care a lucrat anterior. Asta ar putea pune sub semnul
întrebării integritatea sa.

- 60
-
•O scrisoare prea lungă. Scrisoarea de intenţie trebuie să fie scurtă,
precisă şi personalizată în funcţie de locul de muncă pentru care
aplici.

- 61
-
 Recrutorii sunt îndeajuns de ocupaţi şi pot decide foarte uşor să
treacă de aplicaţie, dacă scrisoarea de intenţie se lungeşte prea mult
sau nu are legătura directă cu jobul.
•Repetarea informaţiilor din CV. O scrisoare de intenţie va trezi
interesul recrutorului şi va face o introducere pentru ca, prin CV, să
fie prezentată mai detaliat experienţa, studiile şi abilităţile.
Informaţiile din curriculum vitae, repetate în scrisoarea de intenţie, o
vor lungi şi vor plictisi recrutorul.
•Ignoranţa în ceea ce priveşte compania. Dacă se doreşte ca
scrisoarea de intenţie să spună recrutorului cât de potrivit este
candidatul pentru job, trebuie ştiut ce face compania şi care este
rolul pe care respectivul loc de muncă îl joacă în cadrul
organizaţiei. Este indicată documentarea înainte de a redacta
scrisoarea de intenţie şi notarea unor detalii relevante, care pot fi
utilizate în document. Altfel, angajatorul ar putea deduce că
candidatul nu este pregătit să depună efortul necesar ca să afle cât
mai multe despre companie şi să se implice.
•Folosirea unui format extravagant. Scrisoarea de intenţie va atrage
atenţia, dar într-un fel negativ, dacă textul va fi aranjat prea deosebit.
Un document curat, cu un font lizibil şi margini albe va recomanda
candidatul mai bine.
•Greşelile de ortografie şi gramatică – primele taxate.
Cum se redactează o scrisoare de intenţie nesolicitată? Dacă
cineva vrea să lucreze la o anumită companie şi consideră că are toate
şansele să primească un post sau, pur şi simplu CV-ul să rămână în baza de
date a unor companii, pentru joburi viitoare, atunci cea mai decentă
abordare reprezintă un email direct către departamentul de resurse umane al
firmei sau direct către şeful departamentului, la care se anexează CV-ul
actualizat şi o scrisoare de intenţie.
Nu trebuie aşteptat ca o companie să publice oferte de locuri de
muncă pentru a trimite CV-ul şi scrisoarea de intenţie; trebuie doar ştiut
clar ce se vrea: poziţie, companie, domeniu.
Se începe prin a defini:
- Ce se doreşte să se facă pentru respectiva organizaţie?
- În ce departament se doreşte angajarea?
- Cine va fi şeful? – se află numele celui care coordonează
departamentul de pe site-ul de companie sau pur şi simplu se
telefonează şi se întreabă.
- Se redactează o scrisoare de intenţie adresată potenţialului şef.
- 62
-
 Şansele ca scrisoarea de intenţie să fie citită sunt mai mari dacă este
adresată direct persoanei în cauză. Totodată, cunoaşterea necesităţilor

- 63
-
departamentului şi a oportunităţilor de dezvoltare va da posibilitatea ca
discursul candidatului în momentul interviului să se axeze pe anumite
lacune pe care acesta le va umple.
Foarte importantă în realizarea unei scrisori de intenţie este
formularea motivelor pentru postul vizat.
În Anexa 2 sunt prezentate trei exemple de scrisoare de intenţie.
Scrisoarea de intenţie poate fi adaptată la unul dintre ele, în funcţie de
nivelul de carieră sau de domeniul în care se caută un job. Succes!

Interviul
1. Cum te prezinţi la un interviu? [2; 12; 29]
Scopul candidatului la interviu este să-l convingă pe intervievatorul
că el, candidatul, este persoana cea mai potrivită pentru postul respectiv, că
are abilităţile şi deprinderile necesare. Pregătirea pentru interviu constă în a
învăţa să porţi o conversaţie cu examinatorul (examinatorii) şi să răspunzi
la anumite întrebări.
Categorii de întrebări care se vor pune:
 Întrebări despre studii. Trebuie răspuns exact, accentuând reuşitele,
evitând a discuta despre insuccese. Se demonstrează interesul pentru
profesie – persoanele indiferente nu sunt decât foarte rar angajate.
 Întrebări despre experienţa profesională. Atenţie! Nu se vor
critica foştii şefi!
 Întrebări despre postul vizat/firma respectivă. Candidatul se va
informa dinainte ce trebuie să facă în postul respectiv. Dacă nu are
toate deprinderile, va arată disponibilitatea de a învăţa repede!
 Întrebări despre obiectivele carierei. Pe examinator îl interesează
dacă candidatul poate contribui la succesul firmei/ instituţiei
respective. Orice răspuns la astfel de întrebări trebuie să arate că
candidatul este competent şi poate deveni şi mai competent.
Obiectivul carierei trebuie să fie compatibil cu interesele firmei.
 O întrebare-capcană: „Vrei să afli ceva despre postul respectiv sau
firma noastră?”. Această întrebare se adresează pentru a vedea dacă
eşti o persoană motivată – în nici un caz nu se va răspunde negativ!
Candidatul poate întreba:
-Care sunt planurile de dezvoltare ale firmei?
-Cu cine vei lucra?
-Care sunt posibilităţile de specializare?
-Care este programul de lucru?
- 64
-
Astfel va demonstra interesul faţă de slujba vizată şi dorinţa de a începe lucrul!

- 65
-
 2. Prejudecăţile examinatorilor.
Orice examinator este un om care are simpatiile, antipatiile,
capriciile şi reţinerile sale. Nu se va crea din acest fapt o problemă!
Prejudecăţile examinatorului reprezintă un mic obstacol ascuns, care poate
fi depăşit!
Ce gândesc examinatorii:
 Persoanele care au absolvit facultatea X sunt foarte bine
pregătite. Absolvenţii altor facultăţi nu ştiu nimic.
 Nu angajez pe nimeni care a lucrat la instituţia/firma Y. Toţi de
acolo sunt incompetenţi.
 Nu angajez o femeie pe acest post. Nu face faţă stresului!
 Nu angajez studenţi. Sunt neserioşi şi întârzie mereu.
Dacă, dintr-o întâmplare, candidatul face parte într-o categorie
neagreată de examinator, singura soluţie este să-i arate că, indiferent de
aceasta, este o persoană foarte valoroasă şi că are calităţi care compensează
cu mult lucrurile care pot să nu îi placă angajatorului!
3. Pentru a face o impresie bună:
-Îmbrăcămintea trebuie să fie discretă şi potrivită situaţiei, să atragă
atenţia asupra persoanei, şi să nu iasă în evidenţă;
-Punctualitatea este foarte apreciată;
-Nu se mestecă gumă şi nu se fumează în timpul interviului;
-Se salută într-un mod ferm şi hotărât;
-Se aduc copii după CV şi diploma de studii;
-Nu se evită privirea celui care examinează – se priveşte direct!
-Se trimite o scrisoare de mulţumire după câteva zile, prin care se
reafirmă dorinţa de a lucra la firma respectivă!
4. Elemente de management al stresului la interviu
Pentru marea majoritate a celor care îşi caută un loc de muncă,
cuvintele „stres” şi „interviu” sunt sinonime. Stresul are o mulţime de
efecte asupra oamenilor – îi poate face să tremure, să intre în panică, să
vorbească prea mult, să se agite sau să îşi piardă ideile. Iată în continuare
câteva tehnici simple care pot ajuta să se liniştească şi să se relaxeze, când
se simte stresat înaintea unui interviu [2].
a) Înainte de interviu
Punctualitatea la un interviu este una din cele mai importante
aspecte de care trebuie să te asiguri; nu-ţi provoca inutil situaţii de stres –
încearcă să ajungi cu 10 minute înainte de începerea interviului. Dacă vei
ajunge prea devreme, vei aştepta şi vei fi îngrijorat, iar dacă vei ajunge
prea târziu, va trebui să te grăbeşti şi nu vei avea timp să-ţi pui ideile în
- 66
-
ordine pentru interviu. O pauză înaintea interviului, de 10 minute, îţi va
permite să-ţi tragi răsuflarea şi să te obişnuieşti cu mediul – este suficient
timp, fără a fi prea mult.

- 67
-
b) Imaginează-ţi!
Îţi poţi transforma visele în realitate – foloseşte-ţi imaginaţia pentru
a-ţi păstra calmul pe parcursul unui interviu. Vizualizarea reprezintă o
tehnică de relaxare, cu ajutorul căreia îţi creezi în minte imaginea unei
situaţii stresante, pe care o rezolvi cu succes. Astfel, te pregăteşti psihic
pentru a face faţă cât mai bine situaţiei reale.
Poţi practica vizualizarea cu câteva zile, ore sau chiar câteva minute
înainte de interviu – închide ochii, respiră adânc şi imaginează-ţi discuţia
cu angajatorul, fiind încrezător şi răspunzând cu uşurinţă chiar şi
întrebărilor grele. Exersează succesul în imaginaţia ta şi curând vei avea
parte de el şi în realitate.
c) Relaxează-te!
Un candidat relaxat este un candidat încrezător în propriile
capacităţi. Demonstrează-i intervievatorului că eşti calm, liniştit şi
încrezător pe parcursul discuţiei cu acesta şi te va considera potrivit
pentru job.
Iată câteva sfaturi pentru a menţine calmul pe parcursul interviului:
- Respiră rar şi adânc (şi, desigur, silenţios).
- Stai drept pe cât posibil, şi nu îţi încrucişa braţele sau picioarele, ţine-
le relaxate.
- Vorbeşte rar şi fă pauze dese de respiraţie.
- Zâmbeşte – este contagios!
d) Ia pauze, nu intra în panică!
Pe parcursul oricărui interviu se întâmplă ceva care nu decurge
conform planurilor tale: fie are loc o pauză prea lungă, în care tăcerea
devine apăsătoare, fie te bâlbâi sau nu îţi găseşti cuvintele pentru a
răspunde unei întrebări dificile. NU intra în panică – acum este momentul
să aplici tehnicile de relaxare prezentate mai sus. Este mai uşor să îţi
controlezi frica şi panica pe măsură ce simţi că acestea apar, decât să te
relaxezi când deja ţi-ai pierdut calmul şi controlul asupra ideilor. Aşa că,
ia o pauză în momentul în care simţi că începi să intri în panică, repetă în
gând că poţi trece peste acest moment, răsuflă adânc, concentrează- te şi
reia interviul. O pauză scurtă de numai 10 secunde poate fi exact ceea ce
ai nevoie pentru a-ţi recâştiga calmul şi controlul, iar intervievatorul cu
siguranţă nici nu va observa acest lucru.

Scrisoarea de mulţumire
După interviul de angajare se recomandă a trimite o scrisoare prin
- 68
-
care se mulţumeşte persoanei care te-a intervievat sau echipei de evaluatori
pentru oportunitatea oferită de firmă de a participa la interviul de angajare.
Printr-o astfel de scrisoare intervievatorul îşi va reaminti mai uşor de
candidat în momentul luării deciziei pentru ocuparea locului de muncă.

- 69
-
 V. CONSILIERE ŞI ORIENTARE ÎN CARIERĂ
LA LOCUL DE MUNCĂ

Dezvoltarea carierei presupune lărgirea, îmbogăţirea şi

perfecţionarea carierei ca urmare a proceselor psihologice de învăţare şi
formare, conducând spre modificarea personalităţii în general a omului, dar
mai ales a activităţii lui profesional-vocaţionale. Dezvoltarea carierei este
un proces ce se desfăşoară de- a lungul întregii vieţi. După absolvirea unei
instituţii de învăţământ profesional şi angajarea în câmpul muncii,
dezvoltarea profesională continuă la locul de muncă.
Obiectivele activităţii de consiliere şi dezvoltare în carieră la locul de
muncă:
 Susţinerea angajatului în procesul de adaptare la rolul pe care
acesta îl are în organizaţie;
 Suport în procesul de integrare în echipa de lucru şi dezvoltarea ei;
 Asimilarea de cunoştinţe necesare unui post prezent sau unui post
viitor în interiorul companiei;
 Dezvoltarea unor tehnici de acţiune adaptate situaţiilor concrete;
 Îmbunătăţirea comunicării şi a climatului organizaţional;
 Dezvoltarea de abilităţi şi capacitate profesională.
Toate aceste obiective, odată atinse, îl vor ajuta pe individ să
identifice o modalitate adecvată de a se afla mai aproape de viaţa
organizaţiei.
La rândul său, consilierul trebuie să urmărească o serie de principii
de bază în activitatea sa:
- să fie conştient de responsabilităţile sale şi să şi le asume în întregime;
- să încurajeze clientul să valorifice la maxim potenţialul lui;
- să manifeste abilităţi de ascultare activă faţă de ceea ce îi
împărtăşeşte clientul;
- îi permite să îşi asume propriile decizii şi să facă propriile greşeli;
- să încurajeze iniţiativele clientului;
- să dezvolte şi pe sine, pentru succesul său personal şi pentru succesul
proiectului de mentorat;
- să demonstreze în mod constant atitudine pozitivă, optimistă în
raport cu progresele realizate sau cu cele ce pot avea loc;
- 70
-
- să dea dovadă de calm în situaţiile de criză, situaţii pe care să le
administreze şi să le rezolve împreună cu protejatul său;

- 71
-
 - să se orienteze la client şi nevoile acestuia, nu la propria persoană;
- să se manifeste ca o persoană sigură pe sine, şi nu să perceapă în
competiţie clientul.
Integrarea profesională reprezintă o precondiţie a dezvoltării
profesionale la locul de muncă. Antrenarea noilor angajaţi în efortul de
dezvoltare a resurselor companiei este condiţionată de un dublu proces de
acomodare – al persoanelor în cauză la grupul de lucru din care urmează să
facă parte şi al organizaţiei însăşi faţă de noii săi membri – proces care este
cunoscut sub titlu de integrare profesională.
Activităţile de susţinere psihologică a procesului de integrare
profesională pot fi privite prin prisma a trei dimensiuni:
- dimensiunea informaţională sau cognitivă;
- dimensiunea relaţională, faţă de indivizi şi grupurile de muncă;
- dimensiunea culturală, legată de apartenenţa la noua organizaţie.
Dintre acestea fac parte contactul cu noul şef, pregătirea grupului,
realizarea cadrului de comunicare şi structurarea (pe categorii, pe suporturi
de prezentare şi în timp) a informaţiilor oferite în cursul procesului de
integrare.
Responsabilităţile programelor de integrare sunt, de regulă,
distribuite între departamentul de resurse umane, şeful ierarhic direct şi
managerul coordonator.
Procedurile de integrare depind, în mare măsură, de specificul
fiecărei organizaţii şi pot fi: scrisoarea de bun venit, manualul angajatului,
instructajele, conferinţele şi filmele de îndrumare sau lucrul sub tutelă.
Metodele de integrare nu se referă exclusiv la asimilarea performantă
a cerinţelor postului vacant, ci privesc şi potenţialul noilor angajaţi faţă de
cerinţele viitoare de dezvoltare a firmei. Gama acestor metode este destul
de diversă, incluzând, de exemplu, integrarea pe postul disponibil,
monitorizarea procesului de integrare, cunoaşterea problematicii
organizaţiei prin „rotirea” noului angajat prin compartimentele conexe
postului său de lucru şi realizarea unui proiect concret.
Dar procesul de dezvoltare profesională nu se reduce la integrarea
profesională. Dinamica accentuată a transformărilor din mediul economic şi
social impune un proces permanent de reconsiderare a cunoştinţelor şi
abilităţilor individuale în raport cu cerinţele, mereu mai complexe, ale
activităţilor desfăşurate în cadrul organizaţiei, iar menţinerea nivelului de
competitivitate a firmelor, într-un spaţiu concurenţial, necesită
instituţionalizarea preocupărilor privind formarea şi perfecţionarea
profesională a angajaţilor.
- 72
-
 Procesul formativ este o componentă a planificării strategice în
domeniul resurselor umane, Acţiunile privind dezvoltarea profesională
necesită abordare sistemică. Din această perspectivă rezultă rolul important
al consilierului la toate trei faze ale dezvoltării resurselor umane:
- identificarea necesităţilor de pregătire profesională;
- derularea propriu-zisă a programelor de pregătire profesională;
- evaluarea rezultatelor procesului.
La faza de identificare a nevoilor se efectuează analiza
organizaţională, analiza sarcinilor şi analiza individuală (potenţialului şi
nevoilor de formare); evaluarea necesităţilor de pregătire porneşte de la
cele două categorii de cauze ce pot genera procesul formativ: eliminarea
deficienţelor constatate şi noile cerinţe organizaţionale.
Faza de derulare a programelor presupune întocmirea programelor cu
orientare la rezultatele obţinute în prima fază şi selectarea metodelor
potrivite sarcinilor de formare. În faza de derulare propriu-zisă a
programelor de pregătire profesională se pune problema existenţei celor
două precondiţii ale procesului de instruire, respectiv – pregătirea
prealabilă şi motivaţia.
Faza de evaluare a procesului şi a rezultatelor de pregătire
profesională cuprinde activităţile referitoare la măsurarea nivelului de
realizare a obiectivelor propuse, a costurilor pregătirii şi a beneficiilor
rezultate.

- 73
-
 VI. METODE ŞI TEHNICI
DE CONSILIERE PSIHOLOGICĂ
PENTRU ORIENTARE ŞI DEZVOLTARE ÎN CARIERĂ

Scopul orientării şcolare şi profesionale în gimnazii şi licee este

susţinerea elevilor în elaborarea unor planuri profesionale reale, bazate pe
cunoaşterea propriului potenţial şi pe situaţia socioeconomică. A lua o
decizie în vederea viitoarei profesii este un proces responsabil şi complicat
pentru adolescentul, care trebuie să aleagă dintr-o varietate atât de mare de
profesii, mai familiare sau mai puţin familiare celui ce alege. Această
alegere poate valorifica şi amplifica potenţialul existent sau poate duce spre
eşec profesional şi social, ceea ce depinde în mare măsură de sprijinul pe
care îl va avea optantul de la părinţi, profesori, de la diriginte şi consilier.
Rolul acestuia este să sprijine adolescentul în formarea unei imagini integre
şi clare despre scopurile şi resursele sale personale, încât să-şi elaboreze pe
această bază planul profesional, care include: a) profesia (grupul de
profesii) aleasă,
b) oportunităţile de obţinere şi c) mijloacele necesare.
Consilierul va începe cunoaşterea şi stimularea autocunoaşterii cu
caracteristici mai generale ale elevului, ca treptat să se apropie de interesele
şi opţiunile profesionale. Pot fi aplicate procedeele de cunoaştere sau
autocunoaştere din celelalte compartimente ale prezentului Ghid sau pot fi
utilizate rezultatele obţinute anterior. Vom reţine principiul fundamental al
orientării profesionale: decizia finală aparţine optantului, inclusiv în
cazurile când acesta ar accepta să o ia altcineva pentru el. În continuare
propunem unele tehnici ce pot fi aplicate pentru cunoaşterea intereselor şi
preferinţelor profesionale.
Sugestiile făcute elevilor, se vor formula pe baza sintezei rezultatelor
la mai multe probe, nu doar a unor date fragmentare.

Metode de cunoaştere a aptitudinilor generale (inteligenţă şi

creativitate)
Inventarul inteligenţelor multiple poate fi aplicat pentru a constata
tipul de inteligenţă predominant şi a-i ajuta elevului să-şi identifice
strategiile cele mai adecvate de învăţare [6; 11].
La inventar se poate recurge în cadrul unei ore de dirigenţie, în
- 74
-
special la clasele de liceu, şi poate constitui punctul de pornire al unor
dezbateri

- 75
-
interesante legate de specificul individual al învăţării şi de alegerea
profesiei. Aplicarea inventarului poate reprezenta o modalitate de a
cunoaşte interesele şi înclinaţiile elevilor pentru diriginte.
Elevii sunt instruiţi să examineze atent afirmaţiile de mai jos şi să
marcheze cu semnul „+” pe cele ce li se potrivesc mai mult. Pentru fiecare
afirmaţie marcată cu „+” se acordă un punct.
1. Gândeşti în imagini.
2. Înveţi făcând.
3. Eşti o persoană sigură pe tine.
4. Eşti atent la emoţii, vise, idei.
5. Cânţi la un instrument muzical sau într-un cor.
6. Scrii corect.
7. Îţi place calculatorul.
8. Înveţi văzând şi observând.
9. Te pricepi la tricotat.
10. Îţi place să lucrezi în echipă.
11. Ai încredere în propria intuiţie.
12. Colecţionezi CD-uri, casete şi discuri.
13. Îţi plac jocurile de cuvinte.
14. Îţi plac lucrurile logice.
15. Îţi aminteşti uşor figurile.
16. Îţi controlezi deplin motricitatea.
17. Intuieşti ce gândesc, simt şi cred ceilalţi oameni.
18. Trăieşti în propria ta lume.
19. Lucrezi ritmat, asociat cu muzica.
20. Îţi place să dezlegi cuvinte încrucişate.
21. Memorezi bine teorii şi principii.
22. Eşti priceput la rezolvarea puzzle-urilor.
23. Comunici bine non-verbal.
24. Eşti un bun mediator de conflicte.
25. Ai opinii forte.
26. Îţi aminteşti mai bine faptele pe fond muzical.
27. Ai talent la spus poveşti şi bancuri.
28. Îţi plac romanele SF.
29. În timpul liber confecţionezi obiecte artizanale sau de artă plastică.
30. Te amesteci în tot felul de lucruri, poate inconştient.
31. Îţi place să te joci, să participi la activităţi de grup.
32. Ai un stil propriu şi original de a te îmbrăca şi de a te comporta.
33. Dai drumul la muzică pentru că te ajută să îţi exprimi sentimentele.
34. Eşti un bun scriitor. Îţi place să scrii.
35. Se spune despre tine că eşti „strălucitor”, „deştept”, „inteligent”.
36. Îţi plac filmele, casetele video şi să fotografiezi.
- 76
-
37. Îţi plac activităţile fizice.
38. Vorbeşti mult cu vecinii.
39. Ai un hobby (de exemplu, colecţionarea timbrelor).
40. Compui cântece pentru ocazii festive.
41. Se spune despre tine că eşti „isteţ”, „rapid”, sau „vorbăreţ”.
42. Reflectezi adesea la structuri, idei, concepte.
43. Respecţi cu minuţiozitate locul lucrurilor din casă.
44. Preferi povestiri cu multă acţiune.
45. Îi înţelegi bine pe ceilalţi.
46. Ai o solidă încredere în tine despre care nu prea vorbeşti.
47. Se spune despre tine că eşti „muzical” sau „talentat”.
48. Gândeşti în cuvinte.
49. Înveţi mai bine senzorial şi examinând contextul.
50. Îţi plac tehnica şi maşinăriile.
51. Când vorbeşti, emoţionezi cu uşurinţă oamenii.
52. Ştii cu ce se ocupă colegii tăi în afara şcolii.
53. Se spune despre tine că eşti o „personalitate”, „bine informat”.
54. Obişnuieşti să fluieri sau să murmuri pentru tine.
55. Înveţi cel mai bine spunând cu voce tare ceea ce înveţi.
56. Eşti permanent întrebător şi sceptic.
57. Citeşti uşor hărţi şi grafice.
58. Imiţi bine.
59. Se spune despre tine că eşti „un bun ascultător”, „suportiv”.
60. Îţi cunoşti sentimentele.
61. Îţi place să dansezi sau să ieşi să asculţi muzică.
62. Îţi place să scrii.
63. Îţi plac ghicitorile, exerciţiile şi puzzle-urile logice.
64. Adesea visezi cu ochii deschişi.
65. Se spune despre tine că eşti „graţios”, „bun dansator” sau „atletic”.
66. În timp ce vorbeşti, gândeşti.
67. Înveţi cel mai bine independent de alţii.
68. Ai întotdeauna opinii despre muzică.
69. Îţi aminteşti uşor nume şi detalii.
70. Gândeşti bine abstract şi teoretic.
71. Se spune despre tine că eşti „creativ”, „constructiv” sau „talentat”.
72. Te simţi bine când faci mişcare şi îi simţi efectele în tot corpul.
73. Înveţi cel mai bine în grupuri de studiu.
74. Ai o personalitate puternică, te simţi independent.
75. Te deranjează zgomotul din încăpere.
76. Îţi place să citeşti cărţi bune.
77. Eşti bun la matematică.

- 77
-
 Totalul răspunsurilor afirmative se face pe tipul de inteligenţă (există
maximum 11 răspunsuri afirmative pentru fiecare din cele 7 categorii).
Nr. Tipul de inteligenţă Punctaj
1. Vizual-spaţial
2. Corporal-kinestezic
3. Umanist
4. Introvert-filosofic
5. Muzical-ritmic
6. Verbal-lingvistic
7. Logico-matematic

Cheia pentru interpretare:

Nr. Tipul de inteligenţă Itemii
1. Vizual-spaţial 1, 8, 15, 22, 29, 36, 43, 50, 57, 64, 71
2. Corporal-kinestezic 2, 9, 16, 23, 30, 37, 44, 51, 58, 65, 72
3. Umanist 3, 10, 17, 24, 31, 38, 45, 52, 59, 66, 73
4. Introvert-filosofic 4, 11, 18, 25, 32, 39, 46, 53, 60, 67, 74
5. Muzical-ritmic 5, 12, 19, 26, 33, 40, 47, 54, 61, 68, 75
6. Verbal-lingvistic 6, 13, 20, 27, 34, 41, 48, 55, 62, 69, 76
7. Logico-matematic 7, 14, 21, 28, 35, 42, 49, 56, 63, 70, 77

Tehnici de studiere a creativităţii elevilor [6]

► Utilizări
Aplicarea probei permite să depistăm particularităţile individuale ale
creativităţii verbale. Elevii scriu cât mai multe modalităţi neobişnuite de
utilizare a unor obiecte.
 Instrucţiune: Ziarele se citesc, voi puteţi să inventaţi alte moduri de
întrebuinţare a lor. Scrieţi cât mai multe şi mai neobişnuite variante.
Timpul: 3 minute
Rezultatele se analizează din perspectiva fluidităţii: cu cât mai multe
variante a găsit subiectul, cu atât este mai mare fluiditatea ideilor. Pentru
fiecare variantă se acordă un punct. Al doilea criteriu este originalitatea:
varianta se consideră originală, dacă este 1 (una) la 46 participanţi la probă.
Pentru o variantă originală se acordă 4 puncte.
► Consecinţe. Cu această probă de asemenea poate fi studiată
creativitatea verbală. Propunem elevilor să scrie cât mai multe consecinţe
ale unei situaţii. Spre exemplu, ei trebuie să-şi imagineze, ce s-ar întâmpla,
dacă animalele şi păsările ar putea vorbi ca oamenii. Timpul de lucru – 3
- 78
-
minute.

- 79
-
 Rezultatele se analizează analogic cu proba precedentă.
► Construcţia imaginilor. Următoarele două probe: „Construcţia
imaginilor” şi „Modificarea figurilor” se aplică pentru studierea
creativităţii nonverbale. Elevii desenează imagini ale obiectelor,
folosindu-se de un anumit set de figuri.
 Instrucţiune: Desenaţi un clovn, o casă, o faţă, şi un obiect la dorinţă,
folosind doar figurile de mai jos. O figură poate fi folosită de mai multe ori.
Dimensiunile şi poziţia figurilor pot fi modificate, dar nu pot fi utilizate alte
figuri, decât cele din desenul 1. Fiecare obiect se desenează pe o foaie

separată.
Desenul 1. Figuri pentru construcţia imaginilor

Desenul 2. Exemplu: Cheie

Prelucrarea rezultatelor la ambele probe, „Construcţia imaginilor” şi

„Modificarea figurilor”, se efectuează tot după criteriile „fluiditate” şi
„originalitate”, ca şi în cazul creativităţii verbale.
► Modificarea figurilor. Elevul primeşte o foaie cu 6 pătrate. În
fiecare pătrat este înscris un cerc (Desenul 3). Figurile trebuie modificate
astfel ca să se obţină din ele imagini de obiecte.

Desenul 3. Foaie de lucru

- 80
-
 Tehnici de cunoaştere şi autocunoaştere a personalităţii
elevului
Cine sunt eu?
În psihologie au fost elaborate mai multe instrumente de cunoaştere
şi autocunoaştere [6; 16; 18; 23; 26; 28].
Pentru a studia imaginea de sine, iniţial se poate aplica tehnica „ Cine
sunt eu?”. Participanţilor li se propune să răspundă la întrebarea „Cine
sunt eu?” prin 20 de calificative. Rugăm participanţii să nu se gândească
prea mult, să scrie fără ezitare primele calificativele care vin în minte.
Pentru analiză şi interpretare prezintă interes: conţinutul răspunsurilor; până
la care calificativ a fost uşor de scris; care au trebuit căutate timp mai
îndelungat; timpul necesar pentru a îndeplini sarcina. Primele 1-2
calificative (în special, primul), care sunt expuse îndată, indică rolurile cele
mai semnificative pentru subiect. Cei care realizează repede sarcina au o
imagine mai clară despre sine, la cei ce nu găsesc calificativele procesul de
identificare este lent. Totodată aplicarea tehnicii va oferi ocazie elevilor să
reflecteze asupra calităţilor şi a rolurilor sale sociale.
O altă variantă a acestei tehnici este aplicată pentru a depista
aspectele concrete ale imaginii despre sine [28]. Adolescenţii sunt rugaţi să
răspundă la aceeaşi întrebare, conform unui formular special, prezentat în
continuare.

Formularul 1.
CINE SUNT EU?
Oamenii de care îmi pasă cel mai mult sunt:
Mă simt mândru de mine pentru că

Oamenii pe care îi admir cel mai mult sunt

Îmi place mult să

Îmi doresc să

Unul dintre cele mai bune lucruri făcute de mine este

Mi-ar plăcea să devin

Îmi propun să
- 81
Prefer să - decât să

Ştiu că pot să
 Pentru o examinare şi mai detailată a imaginii de sine a
adolescentului şi, mai ales, pentru o autoexaminare, propunem o a treia
variantă a tehnicii
„Cine sunt eu?”.

- 82
-
 Formularul 2.
CELE MAI IMPORTANTE LUCRURI PENTRU MINE
Cea mai importantă realizare a mea
Cel mai mare succes din viaţa mea

Cel mai important eveniment din viaţa mea

Cel mai important obiectiv realizat

Cea mai importantă decizie pe care am luat-o

Tehnică pentru studierea autoaprecierii elevilor
Cele mai importante persoane
O parte componentă a din viaţa mea
imaginii de sine este autoaprecierea
subiectului. Cunoscând însuşirile proprii, persoana le apreciază subiectiv,
fiind pozitive şi negative, ceea ce se manifestă în autoapreciere ca structură
psihologică.
Pentru determinarea nivelului autoaprecierii psihologul poate aplica
următoarea metodă [14]. Se pregăteşte o listă de cuvinte care semnifică
calităţi pozitive şi negative ale personalităţii: acurateţe, nepăsător,
chibzuit, impulsiv, receptiv, mândru, brutal, bucuros de viaţă, grijuliu,
invidios, timid, ranchiunos, ipohondric, răzbunător, perseverent, gingaş,
degajat, nervos, şovăitor, nestăpânit, fermecător, susceptibil, prudent,
cordial, pedant, vioi, suspicios, principial, poetic, dispreţuitor, amabil,
obraznic, înţelept, ferm, plin de abnegaţie, cumpătat, compătimitor, pudic,
răbdător, laş, pasionat, tenacitate, conciliant, rece, entuziasmat.
Participanţii examinează şirul de cuvinte, clarifică sensul fiecărui
cuvânt. Apoi le propunem să selecteze şi să formeze două grupuri a câte 10
cuvinte: grupul А – 10 cuvinte care reflectă idealul subiectiv a fiecărui
participant şi B – cuvinte ce reflectă antiidealul subiectiv. Apoi, din cele
două grupuri de cuvinte fiecare elev formează al treilea grup C, în care
introduce 10 însuşiri care, în opinia lui, îi sunt caracteristice. Indicele
autoaprecierii este raportul dintre numărul de cuvinte selectate din şirul A şi
cel din şirul B. Cu cât mai multe cuvinte au fost introduse în grupul C din
grupul A, cu atât mai înalt este autoaprecierea subiectului; dacă în şirul C
sunt mai multe cuvinte din grupul B
– elevul se subautoapreciază. Autoaprecierea este adecvată dacă grupul de
cuvinte C cuprinde aproximativ acelaşi număr de cuvinte din grupul A şi
din grupul B, raportul fiind 5-5; 4-6; 6-4.
- 83
-
 Orientarea personalităţii
Aplicând procedeele simple descrise mai jos se poate determina,
dacă subiectul este orientat spre interesele grupului – orientare colectivistă,
sau spre interesele sale personale – orientare individualistă [6].
Procedura constă în următoarele. La una din lecţiile de educaţie
fizică sau într-o situaţie extraşcolară (un marş turistic, la pădure etc.)
propunem elevilor un joc-competiţie: aruncarea mingii în ţintă.
Competiţiile derulează între elevi la performanţa individuală, între grupuri
– performanţa de echipă, între clase. Sunt trei ţinte: una pentru clasă, alta
pentru echipă şi a treia pentru performanţa individuală. Subiectul aruncă
mingea de 10 ori şi trebuie să nimerească în una din ele. Fiecare aruncare
reuşită aduce un punct: în ţintă din stânga – în contul personal, pentru
echipă – ţinta din mijloc, iar pentru clasă – ţinta din dreapta. Dacă mingea
nu nimereşte în ţintă, se scade un punct. Adolescentul spune, din contul cui
se face penalizarea: al lui personal, al echipei sau al clasei. Calculând
punctele care le-a câştigat adolescentul pentru clasă, pentru sine şi pentru
echipă, se face concluzie despre orientarea personalităţii lui.

Formula temperamentului
O bună parte din particularităţile individuale ale elevului îşi au
provenienţa în tipul de temperament. De această însuşire psihofiziologică
depind mai multe manifestări de conduită ale omului: exteriorizarea
emoţiilor, viteza proceselor de memorizare şi gândire, stabilitatea atenţiei
etc. Temperamentul este una din cele mai populare teme în psihologie.
Elevilor le este interesant să-şi cunoască tipul de temperament. E cunoscut
însă că orice persoană îmbină în structura sa psihologică însuşiri ale tuturor
tipurilor temperamentale. Propunem o formulă de autoapreciere a structurii
temperamentului subiectului, care va reflecta raportul dintre diferite tipuri,
caracteristic persoanei concrete [18].
Instrucţiune: Citiţi afirmaţiile ce urmează şi să exprimaţi măsura în care
sunteţi de acord cu ele cu ajutorul unei scale cu 9 trepte (1-9). Dacă sunteţi
absolut de acord apreciaţi afirmaţia respectivă cu 9 puncte, absolut nu
– 1 punct, aşa şi aşa – 5 puncte. Cu cât mai aproape de acord, cu atât mai
multe puncte şi invers, cu cât mai departe, cu atât mai puţine puncte
acordaţi afirmaţiei.
1. Înainte de un eveniment semnificativ pentru mine, încep să mă enervez.
2. Nu pot lucra uniform, perioadele de lucru intens sunt urmate de
unele când nu pot face nimic.
- 84
-
3. Pot trece repede de la o activitate la alta.

- 85
-
 4. Dacă trebuie, eu pot aştepta liniştit timp îndelungat.
5. Simt nevoia de a fi compătimit şi susţinut, în special în situaţii de
insucces şi dificultăţi.
6. Cu cei egali sunt nestăpânit şi violent.
7. Nu-mi vine greu să fac o alegere.
8. Nu trebuie să fac eforturi ca să-mi stăpânesc emoţiile, le pot reţine uşor.
Calculaţi apoi punctele obţinute pentru fiecare din cele 4 tipuri, folosind
formulele:
M (melancolic) = 1 (punctele acordate afirmaţiei 1) + 5 (punctele acordate
afirmaţiei 5); C (coleric) = 2 + 6; S (sanguinic) = 3 + 7; F (flegmatic) = 4 +
8.
Aranjaţi simbolurile tipurilor în ordinea descreşterii numărului de
puncte şi veţi obţine formula structurii temperamentului Dvs. Spre
exemplu, dacă M = 7, F = 4, C = 15 şi S = 8, formula Dvs este CSMF, deci
aveţi mai multe însuşiri proprii colericului, e destul de pronunţat în Dvs
sanguinicul, dar mult mai slab sunt prezentaţi melancolicul şi flegmaticul.

Orientarea emoţională a personalităţii

Scopul: Determinarea orientării emoţionale a elevilor-liceeni [20].
Procedura: Consilierul citeşte instrucţiunea: „Această probă nu conţine
răspunsuri care ar putea fi apreciate ca corecte sau incorecte. Orice variantă
veţi alege vă va caracteriza la fel de bine, dacă veţi lua o atitudine serioasă
şi veţi răspunde sincer”.
1. Citiţi atent lista emoţiilor plăcute pozitive de pe formular.
2. Aranjaţi numerele de rând ale acestor emoţii în ordinea preferinţei
lor. Puneţi pe primul loc numărul emoţiilor pe care vă place mai mult
că le trăiţi, apoi a celor care vă plac ceva mai puţin ş.a.m.d. Pe
ultimul loc puneţi numărul emoţiilor care nu vă plac deloc. Veţi
obţine un rând din 10 numere. Cu o linie verticală împărţiţi şirul în
două părţi: emoţii care în general vă plac şi emoţii care nu vă plac.
Exemplu: 8, 3, 6, 5, 9, 1, 10, 4, 2, 7.
- Sentimentul misterului, a neobişnuitului, necunoscutului, care
apare în situaţii noi, în locuri necunoscute;
- Emoţii plăcute de bucurie, nerăbdare în momentul achiziţiei unor
obiecte, noi, a obiectelor de colecţie, satisfacţie la gândul că ai
mai multe acum;
- Bucurie, excitaţie, pasiune, senzaţia de zbor când lucru merge
bine, obţii rezultate foarte bune;
- 86
-
- Mulţumire, mândrie, înaripare când poţi demonstra valoarea ta ca
personalitate sau superioritate faţă de adversar, când toţi te
admiră;

- 87
-
 - Veselie, lipsă de griji, sentimentul de bine în raport cu starea
fizică, plăcere, delectare cu mâncăruri gustoase, senzaţia
securităţii, liniştii, atmosferei libere;
- Sentimentul de bucurie şi satisfacere, când reuşeşti să faci ceva
bun pentru apropiaţii tăi;
- Interes viu, delectare când descoperi ceva nou, faci cunoştinţe cu
fapte uimitoare din ştiinţă. Bucurie şi satisfacere când înţelegi
esenţa fenomenelor, sau se confirmă presupunerile tale;
- Bucurie, excitaţie când rişti, patină, frenezie, senzaţii „tari” în
luptă, competiţii, situaţii periculoase;
- Bucurie, dispoziţie bună, simpatie, recunoştinţă comunicând cu
persoane pe care le respecţi şi le iubeşti, când oamenii se înţeleg
reciproc, prietenesc sau când eşti lăudat şi susţinut personal;
- Sentiment de frumuseţe şi dulceaţă care apare când asculţi
muzică, priveşti tablouri, citeşti versuri, contempli natura, opere
de aptă.
Analizând calitativ rezultatele, se constată spre care tip de emoţii şi
sentimente este orientat elevul: intelectuale, praxice, glorice etc.

Alegerea
Tehnica expusă mai jos se aplică pentru a depista atitudinea faţă de
colegi, faţă de grupul şcolar şi faţă de sine ca membru al acestui grup [6].
Participantului sau grupului se propune să îndeplinească următoarea
sarcină:
Cum vei proceda în situaţiile descrise? Alege varianta care ţi se
potriveşte sau scrie răspunsul tău la punctul „e”.
1. Este vacanţă, tu te pregăteşti să pleci la mare, dar dirigintele pe
neaşteptate te roagă să ajuţi la reparaţia cabinetului de studii. Cum
vei proceda?
a)Vei fi de acord şi vei amâna plecarea la odihnă;
b)Vei aduna colegii şi veţi face tot lucrul într-o zi;
c)Vei promite să faci lucru după ce te întorci din vacanţă;
d) Propui să facă reparaţie cei care rămân în oraş;
e)sau…
2. Dirigintele ţi-a dat o sarcină care nu te atrage, dar îndeplinirea ei
urgentă este importantă pentru clasa ta. Ce vei face?
a)Vei îndeplini conştient sarcina;
b) Îi vei antrena şi pe colegii tăi, ca să nu lucrezi de unul singur;
c)Vei ruga să ţi se dea altă sarcină mai interesantă;
- 88
-
d)Vei găsi un motiv să refuzi;
e)sau…

- 89
-
 3. Întâmplător ai auzit elevii din clasa ta spunând despre tine lucruri
neplăcute, dar adevărate. Cum vei proceda?
a)Vei încerca să explici colegilor de ce ai greşit sau ţi-a scăpat ceva;
b) Vei lua lucrurile în glumă, dar te vei strădui să elimini negativismele
despre care se discută;
c)Te vei preface că nu ai auzit nimic;
d) Vei spune colegilor că ei nu sunt mai buni, cu atât mai mult că
discută despre tine în lipsa ta;
e)sau...
4. Lucraţi în câmp, ajutaţi oamenii de la ţară. Ai făcut bătături şi te
doare. Cum vei proceda?
a) Vei căuta să-ţi faci în continuare lucru, fără a te plânge;
b) Te vei adresa prietenilor să te ajute;
c)Vei ruga sa-ţi dea alt lucru mai uşor;
d)Vei lăsa lucru şi te vei duce să te odihneşti;
e)sau...
5. Eşti martor, când o persoană a jignit-o pe alta în prezenţa ta. Cum vei
proceda?
a)Vei insista să-şi ceară scuze de la cel pe care l-a jignit;
b)Vei încerca să clarifici cauza conflictului şi să găseşti o soluţie adecvată;
c)Îl vei compătimi pe cel care a suferit;
d)Vei considera că nu te priveşte;
e)sau...
6. Fără să vrei ai cauzat rău altei persoane. Cum vei proceda?
a)Vei face totul ca să repari greşeala;
b)Vei ruga scuze, îi vei explica că nu ai făcut-o special;
c)Te vei strădui să nu observe nimeni ce-ai făcut, te vei preface că nu eşti
vinovat;
d)Vei da vina pe celălalt, vei spune să nu se bage, singur este vinovat;
e)sau…

Prelucrarea şi interpretarea datelor. Consilierul se bazează pe

analiza calitativă a răspunsurilor.
Copiii care aleg mai frecvent varianta A manifestă o atitudine
pozitivă şi participativă vizavi de activităţile colective.
Răspunsurile B denotă o atitudine pozitivă, participativă, dar
instabilă, care necesită susţinere şi consolidare, pentru a se contura
definitiv.
Varianta C reflectă atitudini pozitive, dar pasive, instabile, iar D –
atitudine negativă faţă de alţi colegi şi de activităţile colectivului.
- 90
-
Răspunsurile din varianta E pot coincide prin semnificarea lor morală cu
unul din variantele A, B, C, D, confirmând validitatea răspunsului.

- 91
-
 Rezultatele obţinute pot servi ca motiv pentru o autoanaliză a
relaţiilor cu grupul sub formă de comentariu, compunere sau desen.
Similarităţi şi diferenţe
Metoda „Similarităţi şi diferenţe” permite să cunoaştem unele
aspecte ale perceperii altor persoane de către preadolescenţi, stimulând
totodată şi autocunoaşterea şi sensibilizându-i la existenţa paralelă a
asemănărilor şi diferenţelor între oameni [27].
Formularul 3.
Scrieţi câte trei asemănări (coloana din mijloc) şi câte trei diferenţe
(coloana din dreapta) între Dvs. şi reprezentanţii fiecărei categorii din coloana
stângă.
Numele
Data
№
d/o Categorii Asemănări Diferenţe
1. Membrii familiei Trei asemănări între Trei diferenţe între
mine şi membrii familiei mine şi membrii
1. familiei
2. 1.
3. 2.
3.
2. Prieteni Trei asemănări între Trei diferenţe între
mine şi prieteni mine şi prieteni
1. 1.
2. 2.
3. 3.
3. Animale Trei asemănări între Trei diferenţe între
mine şi animale mine şi animale
1. 1.
2. 2.
3. 3.
4. Oameni de Trei asemănări între Trei diferenţe între
alte religii mine şi oameni de alte mine şi oameni de alte
religii religii 1.
1. 2.
2. 3.
3

- 92
-
5. Oameni din Trei asemănări între Trei diferenţe între
alte ţări mine şi oameni din alte mine şi oameni din alte
ţări ţări
1. 1.
2. 2.
3. 3.

- 93
-
 Rezultatele obţinute vor deschide discuţia despre perceperea altor
persoane, despre stereotipuri în relaţii cu alte persoane.

Referentometria
Metoda permite constatarea grupurilor de referinţă a personalităţii,
un grup de persoane reale sau imaginate, sub influenţa căruia elevul îşi
formează viziunile, idealurile; opiniile şi aprecierile acestui grup contează
în primul rând pentru subiect [6].
Procedura. Fiecărui participant i se propun 10 întrebări-situaţii (1-A)
şi lista persoanelor din anturajul apropiat (1-B). Pentru fiecare întrebare-
situaţie elevul selectează minimum două persoane din 1-B şi le indică în
ordinea descreşterii semnificaţiei. Când participanţii au indicat persoanele
pentru toate
10 întrebări, întorc lista 1-B psihologului, apoi apreciază fiecare persoană
selectată cu o scală de 5 puncte (1, 2, 3, 4, 5).
1-A
1. Cu cine ai pleca în excursie în alt oraş?
2. Dacă ai o neplăcere, cui te vei destăinui?
3. Vrei să-ţi serbezi ziua ta. Cu cine împreună ai vrea să o faci?
4. Care este persoana cu care te strădui să fii mai mult timp împreună?
5. Cine poate să-ţi vorbească despre neajunsurile tale, pe cine vei asculta mai
mult?
6. Ai întâlnit o persoană şi ţi-a plăcut. Cine te poate ajuta s-o apreciezi la
justa valoare?
7. Vrei să-ţi schimbi viaţa. Cu cine te vei discuta despre acesta?
8. Cine poate să-ţi fie exemplu în viaţă?
9. Cui ai vrea să placi cel mai mult?
10. Cu cine eşti mai deschis decât cu oricine altul?
1-B
1. Părinţii
2. Rudele (bunelul, bunica, unchiul, mătuşa)
3. Fratele, sora
4. Un cunoscut matur
5. Un cunoscut al părinţilor
6. Prietenii
7. Cel mai bun prieten (cea mai bună prietenă)
8. Compania, grupul de tovarăşi
9. O fată sau un băiat cunoscut
10. Colegii din clasă
11. Colegii de la cercuri pe interese, de la secţia sportivă
- 94
-
12. O personalitate istorică
13. O persoană bine cunoscută
14. Un om, despre care aţi auzit de la alţii
15. Un personaj din literatura artistică

- 95
-
 Toţi cei indicaţi de elev se includ într-o listă aparte, apoi se introduc
notele acordate şi se sumează punctele obţinute de fiecare persoană. Prin
comparaţie se constată două-trei persoane, care au obţinut cel mai mare
număr de puncte. Ele alcătuiesc grupul de referinţă a preadolescentului ce l-
a selectat.
Cunoaşterea grupului de referinţă permite să înţelegem sursele de
formare a atitudinilor elevului.

Metode şi tehnici de studiere a intereselor, intenţiilor

profesionale şi planurilor profesionale
Interesele elevilor şi intenţiile lor profesionale [19; 25]. Pentru
acumularea unor informaţii iniţiale despre planurile viitoare ale elevului se
poate promova o convorbire individuală în procesul căreia se vor clarifica
următoarele:

Interese
1. Care sunt disciplinele preferate ale subiectului?
2. Realizează anumite acţiuni în vederea autodeterminării profesionale
(citeşte literatură specială, discută cu specialiştii, a vizitat instituţiile
unde poate însuşi profesia dorită)?
3. Realizează anumite acţiuni de pregătire pentru însuşirea profesiei
dorite (se pregăteşte după o programă specială, participă ca voluntar,
participă la cluburi pe interese, frecventează facultative)?
4. Este susţinut şi ajutat de părinţi în activităţile de dezvoltare ale
intereselor şcolare şi profesionale? Ce ajutor îi acordă părinţii?

Intenţii
1. Cu ce se va ocupa elevul după absolvirea gimnaziului (liceului)? Va
continua studiile în liceu, colegiu, şcoală tehnico-profesională? Va
începe activitatea de muncă? Unde, în calitate de ce?
2. Ce cunoaşte despre studiile viitoare sau profesia aleasă, conţinutul
activităţii, condiţiile de învăţare, muncă?
3. Cunoaşte elevul exigenţele profesiei faţă de caracteristicile
fiziologice, psihologice, sociale şi fizice ale subiectului?
4. Care este opinia părinţilor vis a vis de activitatea elevului după
absolvirea gimnaziului (liceului). El este de acord cu opinia
părinţilor?

- 96
-
 CHESTIONARUL OPTANTULUI
Elevilor li se propune să completeze următorul formular:
1. Enumeră disciplinele de studiu preferate.
2. Enumeră disciplinele de studiu pe care nu le agreezi.
3. Enumeră profesiile care-ţi plac.
4. Enumeră profesiile care nu-ţi plac.
5. Ce-ţi place să faci în timpul liber?
6. Care cercuri, secţii, cursuri, facultative frecventezi sau ai frecventat?
7. La care activităţi ale clasei sau şcolii participi (ai participat)?
8. Cât timp consumi pentru pregătirea temelor pe acasă?
9. Care domeniu de activităţi/ cunoştinţe din cele expuse te captivează:
a. ştiinţele naturii (chimia, biologia, medicina, geologia, agricultura);
b. ştiinţele exacte (matematica, fizica);
c. ştiinţele sociale (istoria, filozofia, economia, dreptul);
d. ştiinţele umanitare (filologie, jurnalistica, lingvistica, pedagogie,
psihologie);
e. artă (muzicală, teatrală, plastică);
f. sau nu aveţi interese determinate.
10. Ce profesie ai decis să-ţi alegi?
11. Ţi-ai proiectat căile de însuşire ale ei?
12. Ai rude sau prieteni care lucrează în profesia pe care ţi-ai ales-o?
13. Ai prieteni care optează pentru aceeaşi profesie ca şi tine?
14. Ce te atrage în profesia preferată?
a. Condiţiile de muncă;
b. Procesul activităţii de muncă;
c. Buna asigurare materială;
d. Caracterul mobil şi posibilităţile de a culege noi impresii;
e. Caracterul liniştit;
f. Gradul înalt de responsabilitate;
g. Existenţa unor situaţii dificile, chiar periculoase;
h. Posibilitatea de a lua tu însuşi decizii;
i. Contactul cu oamenii;
k. Caracterul creativ al activităţii;
l. Delegaţii frecvente;
m.Posibilitatea de a crea ceva cu propriile mâini;
n. Munca în aer liber;
o. Caracterul romantic;
p. Utilitatea rezultatelor;
q. Independenţa;
r. Perspectiva;
- 97
-
s. Apropierea de locul de trai.

- 98
-
 Analizând răspunsurile elevului, consilierul va constata dacă:
1. cel examinat are un plan profesional şi în ce măsură e format acesta;
2. profesia şi-a ales-o conştient, au fost luate în consideraţie interesele
şi experienţa anterioară;
3. profesia coincide aleasă cu interesele manifestate în activităţile
şcolare anterioare, sunt adecvate motivele alegerii profesiei.
Atunci când elevul nu şi-a format planul profesional, examinarea
continuă.

Chestionarul diferenţial diagnostic (E. Климов) [19]

Aplicarea Chestionarul diferenţial diagnostic (CDD) permite să se
constate profesiile preferate de optant din cele 5 grupuri evidenţiate de E.
Climov în dependenţă de obiectul activităţii de muncă.
Pe formularul de mai jos elevii marchează una din fiecare pereche de
opţiuni, „a” sau „b”, care îl atrage mai mult.
Formular pentru răspunsuri
CE ŢI-AR PLĂCEA MAI MULT?
1a. Să îngrijeşti de animale. 1b. Să întreţii în stare bună maşini.
2a. Să ajuţi bolnavii sau să-i tratezi 2b. Să alcătuieşti tabele, scheme,
programe p/u maşinile de calcul.
3a. Să urmăreşti calitatea ilustraţiilor 3b. Să urmăreşti starea, dezvoltarea
de carte, a placardelor, ilustratelor plantelor.
artistice, discurilor.
4a. Să prelucrezi materiale (lemn, 4b. Să faci publicitate, vânzări.
metal)
5a. Să discuţi cărţi, articole 5b. Să discuţi despre cărţi artistice.
ştiinţifice. 6a. Să creşti vite sau 6b. Să înveţi pe cineva de seama ta
animale. sau mai mici executarea anumitor
acţiuni de muncă, sport.
7b. Să conduci maşini, camioane.
7a. Să copii desene, imagini, să
acordezi instrumente muzicale. 8b. Să prezinţi artistic expoziţii,
8a. Să comunici, să explici vitrine, să participi la pregătirea
oamenilor informaţia de care au Pieselor, concertelor.
nevoie (la un birou de informaţie, în 9b. Să cauţi şi să corectezi greşeli în
excursie). texte, tabele, desene.
9a. Să repari tehnică, locuinţe. 10b. Să faci operaţii matematice,
calcule.
10a. Să tratezi animale 11b. Să modelezi, să proiectezi noi
- 99
-
bolnave. tipuri de mărfuri industriale
(maşini,
11a. Să creezi soiuri noi de plante.

- 100
-
 produse alimentare, îmbrăcăminte,
blocuri locative,).
12a. Să rezolvi dispute, conflicte 12b. Să descifrezi desene tehnice,
între oameni, să convingi, să explici, scheme, tabele, să le verifici, să
să încurajezi, să pedepseşti. clarifici.
13a. Să urmăreşti, să studiezi. 13b. Să cercetezi, să studiezi viaţa
activitatea cercurilor artistice de microbilor.
amatori.
14a. Să păstrezi în stare de lucru, să 14b. Să acorzi oamenilor ajutor
reglezi aparatele de medicină. medical la răniri, arsuri.
15a. Să alcătuieşti descrieri, dări de 15b. Să descrii artistic, să reprezinţi
seama exacte asupra fenomenelor, evenimentele pe care le vezi, sau ţi
evenimentelor, indicaţiile obiectelor le imaginezi.
de măsurat.
16a. Să faci analize de laborator în 16b. Să primeşti, să examinezi
spital. bolnavi, să discuţi cu ei, să le fixezi
tratament.
17a. Să vopseşti sau să zugrăveşti 17b. Să efectuezi montajul unui bloc
pereţii, încăperilor, suprafaţă sau asamblarea unei maşini, a unor
obiectelor. mecanisme.
18a. Să organizezi excursii cu 18b. Să cânţi pe scenă, să participi la
colegii de o vârstă cu tine sau mai concerte.
mici la teatre, muzee, marşuri
turistice. 19b. Să te ocupi de desenul liniar, să
19a. Să confecţionezi după scheme copii desene tehnice, cărţi.
tehnice piese, obiecte, să
construieşti clădiri. 20b. Să lucrezi la maşini cu clape
20a. Să lupţi cu bolile plantelor cu (maşina de scris, calculator,
dăunătorii pădurii, livezilor. lenotip).

Tabel pentru calcularea rezultatelor la chestionarul CDD

Grupuri de 1 2 3 4 5
profesii
1a 1b 2a 2b 3a
3b 4a 4b 5a 5b
6a 7b 6b 9b 7a
10a 9a 8a 10b 8b
Itemi 11a 11b 12a 12b 13a
13b 14a 14b 15a 15b
16a 17b 16b 19b 17a
20a 19a 18a 20b 18b
- 101
-
Total

- 102
-
 Fiecare afirmaţie marcată se apreciază cu un punct. Se sumează
punctele vertical şi se interpretează conform schemei: 1. om – natură; 2. om
– tehnică; 3. om – om; 4. om – sistem de semne; 5. om – imagine artistică.
Grupul (grupurile de profesii la care elevul a obţinut cel mai mare număr de
puncte este preferabil.

Determinarea preferinţelor profesionale în raport cu resursele

personale
Studierea valorilor profesionale [6]. Adolescenţilor se propune un
formular în care sunt expuse 16 valori relativ la activitatea profesională şi
se explică fiecare punct din formular.
Instrucţiune pentru participanţi:
Vă propunem să apreciaţi cât sunt de importante pentru voi valorile
profesionale, prezentate prin lista afirmaţiilor de mai jos, atunci când
trebuie să vă alegeţi o profesie. Importanţa fiecăruia din ele o puteţi
aprecia alegând în scara de note pe cea care corespunde cu reprezentările a
voastre proprii. Atenţie, fiecare valoare poate fi apreciată doar cu o singură
notă. Înainte de a începe lucrul faceţi cunoştinţă cu conţinutul valorilor.
0 = nu are nici o
importanţă. 1 = uneori are
importanţă.
2 = uneori are importanţă mare.
3 = are importanţă pentru toată viaţa.
4 = are importanţă mare pentru toată viaţa.
1. A îndeplini bine orice lucru (practică).
2. A avea prieteni adevăraţi. (socială).
3. A putea să ajuţi pe alţi oameni (socială).
4. A obţine studii superioare.
5. A fi omul de care au nevoie toţi.
6. A avea posibilitatea să exişti independent.
7. A realiza în viaţa ceva deosebit.
8. A obţine popularitate, stimă, slavă. (individuală).
9. A fi în relaţii bune cu cei din jur (socială, individuală).
10.A duce o viaţă interesantă şi bogată în evenimente.
11.A avea curajul să refuzi ceva pentru altul (socială, individuală).
12.A obţine dragostea şi stima celor apropiaţi (socială).
13.A fi maestru în domeniul respectiv.
14.A avea un lucru interesant (profesională).

- 103
-
15.A şti să înveseleşti pe alţii.
16.A fi util altor oameni (socială).

- 104
-
 Când termină lucru, elevii predau formularele psihologului, care
studiază rezultatele şi evidenţiază valorile dominante ale fiecărui
participant, care, de obicei, sunt apreciate cu 2-3 puncte mai mult decât
celelalte.

Motivele opţiunilor profesionale

Este important să cunoaştem care sunt motivele opţiunilor
profesionale ale adolescenţilor. Există relaţie directă între motivul alegerii
şi succesul însuşirii ei, stabilitatea intereselor profesionale, atitudinile la
locul de muncă.
Motivele opţiunilor profesionale sunt foarte diferite: semnificaţia
socială a profesiei, prestigiul, salariul, oportunităţile de creştere
profesională etc. Pentru o mai bună orientare în diversitatea lor vom
evidenţia motive intrinseci – interesul pentru conţinutul profesiei,
importanţa socială, muncă creativă, sentimentul de satisfacţie profesională,
comunicare. Aceste motive apar din propriile tendinţe ale personalităţii, de
aceea persoana munceşte cu satisfacţie, pasionat, fără tensionări
psihologice. Al doilea grup de motive îl alcătuiesc motivele extrinseci –
salariul, prestigiul, frica de opinia grupului, evitarea insuccesului. Unele
motive intrinseci sunt pozitive: stimularea materială, prestigiul, înaintare
pe scara socială, altele – negative: presiunile, critica, pedeapsa, alte
sancţiuni.
Tehnica „Motivele opţiunilor profesionale” [6] permite să
determinăm motivele predominante în procesul de autodeterminare
profesională şi să intervenim, în caz de necesitate. Pentru promovarea ei
pregătim şi distribuim formulare speciale, care conţin instrucţiunea şi
afirmaţiile cu care se lucrează.
Formularul 4.
Instrucţiune: Citeşte atent afirmaţiile din tabel. Apreciază, în ce măsură ai
fost influenţat de condiţiile ce se conţin în fiecare afirmaţie atunci când ai
făcut alegerea ta. Aprecierea se face în conformitate cu scara ce urmează:
M-a influenţat foarte mult – 5 puncte
Mult – 4 puncte
Nici prea mult, nici prea puţin – 3 puncte
Puţin – 2 puncte
Nu m-a influenţat – 1 puncte

- 105
-
 № Tipul
d/o Afirmaţiile Puncte motivului
1. Solicită comunicare cu persoane diferite i
2. Le place părinţilor -
3. Presupune sentimentul responsabilităţii s
4. Trebuie să trec într-un loc de trai nou +
5. Corespunde capacităţilor mele i
6. Poţi să te descurci cu echipamentul de care -
dispui
7. Poţi să fii util oamenilor s
8. Contribuie la dezvoltarea mintală şi fizică i
9. Se plăteşte bine +
10. Poţi lucra aproape de casă +
11. Este prestigioasă -
12. Oferă oportunităţi de creştere profesională s
13. Este unica posibilă în situaţia actuală -
14. Oferă oportunităţi de realizare a capacităţilor de s
conducere
15. Este atractivă i
16. Este aproape de disciplina şcolară preferată +
17. Permite să obţii repede rezultate bune pentru s
alţii
18. Au ales-o prietenii mei -
19. Poţi folosi abilităţile profesionale şi în afara +
locului de muncă
20. Posibilităţile largi de creaţie i
Intrinseci sociale = ; intrinseci individuale = ;
Total
Extrinseci pozitive = ; extrinseci negative = ;

- 106
-
 *Semne convenţionale:
i – motive intrinseci + – motive extrinseci pozitive;
individuale;
(-) – motive extrinseci negative
s – motive intrinseci sociale;
Interpretarea: Cel mai mare număr de puncte reflectă motivul predominant.

Determinarea tipului de personalitate în relaţie cu profesiile preferabile

În activitatea de orientare şcolară şi profesională sunt utile datele
care pot fi obţinute aplicând tehnica lui J. Holland de determinare a tipului
de personalitate în relaţie cu profesiile recomandabile. Reprezentant al
concepţiei individualităţii, J. Holland a elaborat un instrument pentru
cunoaşterea personalităţii din perspectiva orientării sociale. El a descris
următoarele tipuri de personalitate: Realist, Intelectual, Social,
Convenţional, Întreprinzător, Artistic. Descrierea tipurilor de personalitate
după Holland şi profesiile care li

- 107
-
se potrivesc le găsiţi la subcapitolul „De ce o persoană interesată de domeniu
realizează mai multe în carieră?” în prezentul ghid.

Test de determinare a tipurilor de

personalitate în legătură cu profesiile
preferabile [6; 7]
Aplicarea testului începe cu următoarea instrucţiune: În formularul
pe care îl aveţi în faţă sunt prezentate perechi de profesii diverse. Găsiţi în
fiecare pereche profesia preferată şi însemnaţi-o prin semnul „+” în fişa de
răspuns. Spre exemplu, dacă din două profesii – poet şi psiholog, aţi
preferat-o pe ultima, în fişa de răspuns puneţi semnul „+” alături de 41 b.
1 2 3 4
a) inginer- a) tricoteză a) bucătar a) fotograf
tehnician b) medic-sanitar b) culegător b) şef de magazin
b) inginer-
controlor
5 6 7 8
a) desen tehnic a) filosof a) savant chimist a) redactor
b) designer b) psihiatru b) contabil al unor
reviste
ştiinţifice
b) avocat
9 10 11 12
a) lingvist a) pediatru a) organizator al a) medicina
b) translator de b) statistician muncii sportivă
literatură artistică educative b) foiletonist
b) şef la sindicate
13 14 15 16
a) notar a) perforator a) politician a) grădinar
b) agent de b) caricaturist b) scriitor b) meteorolog
aprovizionare
17 18 19 20
a) şofer de a) inginer a) zugrav a) biolog
troleibuz electricia b) pictor pe metal b) medic-şef
b) asistent n
medical b) secretară-
dactilografă
21 22 23 24
a) teleoperator a) hidrolog a) zoolog a) matematician
b) regizor b) revizor b) zootehnician b) arhitect
65
 25 26 27 28
a) calculator a) învăţător a) educator a) economist
b) comandant de b) ceramist b) şef de secţie
voluntari ai

66
 ordinii publice
29 30 31 32
a) corector a) şef de a) radioinginer a) ajustor
b) critic gospodări b) specialist în b) mecanic
e fizica nucleară
b) director
33 34 35 36
a) agronom a) croitor- a) arheolog a) lucrător de
b) preşedinte de modelier b) expert muzeu
asociaţie agricolă b) decorator b) consultant
37 38 39 40
a) savant a) logoped a) medic a) contabil-şef
b) actor b) stenografist b) diplomat b) director
41 42
a) poet a) arhivar
b) psiholog b) sculptor

Fişa de răspuns
Realist Intelectual Social Convenţional Întreprinzător Artist
1a 1b 2b 3b 4b 5b
2a 6a 6b 7b 8b 9b
3a 7a 10a 10b 11b 12b
4a 8a 11a 13a 13a 14b
5a 9b 12a 14a 15b 15b
16a 16b 17b 18b 23b 19b
17a 20a 20b 22b 26b 21b
18a 22a 25a 25b 28b 24b
19a 23a 26a 28a 30a 27b
21a 24a 27a 29a 33b 29b
31a 31b 36b 32b 35b 30b
32a 35a 38a 38b 34b 37b
33a 36a 39a 40a 39b 41a
34a 37a 41b 42a 40b 42b
∑= ∑= ∑= ∑= ∑= ∑=

Prelucrarea şi interpretarea datelor. Se sumează punctele

acumulate la fiecare tip. Tipul la care scorul este mai mare se consideră
dominant.
Harta intereselor. Metoda se foloseşte în scopul orientării
profesionale şi pentru angajarea în câmpul muncii (după E. Climov [19]).
Timpul de studierea nu este limitat, însă nu trebuie depăşit de 40-45 de
67
minute.

68
 Instrucţiune: „Dvs. aveţi posibilitatea de a continua studiile sau să vă
angajaţi la un serviciu interesant. Pentru a vă ajuta la alegerea profesiei, vă
propun o listă de întrebări. Gândiţi-vă bine, înainte de a da răspuns la
fiecare întrebare. Străduiţi-vă să daţi răspunsuri concrete.
Dacă Dvs. nu o dată v-aţi convins, că vă pasionează sau vă place
ceea, despre ce vă vom întreba, atunci în lista cu răspunsuri din rubrică sub
numărul ce coincide cu numărul întrebării, puneţi două plusuri; dacă pur şi
simplu vă place – un plus; dacă nu sunteţi încrezut, staţi la dubii – zero;
dacă nu vă place
– minus; dacă în genere nu vă place – doi de minus.
Răspundeţi la fiecare item, nu treceţi nici de unul. Dacă apar
întrebări, adresaţi-vă deodată. Timpul de completare nu este limitat (a se
vedea foaia de răspuns în Anexa 6).
Prelucrarea rezultatelor obţinute se compară cu cantitatea plusurilor
şi minusurilor din fiecare coloană de răspuns, iar apoi din prima sumă se
scade a doua Sumă, în aşa mod, se obţin 24 cifre cu semne de plus sau
minus, care corespund la 24 de tipuri de activităţi. Se aleg 2-3 tipuri de
activităţi, care formează scoruri cu semne de plus.

VĂ PASIONEAZĂ? AŢI DORI? VĂ PLACE?

1. Lecţiile de fizică
2. Lecţiile de
3. matematică
4. Lecţiile de chimie
5. Să citiţi cărţi sau articole despre
6. astronomie Să citiţi despre
7. experimente şi animale
8. Să citiţi despre viaţa şi activitatea medicilor
9. Să citiţi despre gospodăria agricolă, plante
10. şi animale Să citiţi despre păduri
11. Să citiţi lucrările clasicilor literaturii mondiale
12. Să citiţi ziare, reviste, să ascultaţi radioul, să priviţi
13. televizorul Lecţii de istorie
14. Să frecventaţi teatre, muzee, expoziţii
15. artistice Să citiţi literatură despre
16. expediţii geologice
17. Să citiţi despre diferite ţări, referitor la economia lor,
18. organizaţiile de stat Să organizaţi colegii la îndeplinirea
19. lucrărilor publice şi să-i dirijaţi
20. Să citiţi despre activitatea
21. poliţiei Să citiţi despre
69
22. marinari, aviatori Să citiţi
23. despre lucrul educatorului
Să cercetaţi utilajul şi lucrul maşinilor
(uneltelor) Să preparaţi bucate
Să citiţi despre constructori
Să aveţi grijă ca în încăperea în care studiaţi, locuiţi, activaţi să aibă
aspect frumos
Să citiţi despre realizările tehnologice (spre exemplu, revista „Tehnologia
tineretului”,

70
 „Tânărul tehnolog” ş.a.)
24. Să cercetaţi instalarea aparatelor electrice şi radio
25. Să citiţi literatură ştiinţifico-populară referitor la
26. descoperirile fizice Să citiţi literatură ştiinţifico-
27. populară despre matematică
Să aflaţi despre noile descoperiri din domeniul chimiei (din reviste,
28. radio, emisiuni televizate ş.a.)
29. Să vizionaţi emisiuni televizate despre
30. cosmonauţi Să studiaţi biologia
31. Să vă interesaţi despre cauzele şi
32. tratarea bolilor Să studiaţi botanica
33. Să petreceţi timpul în
34. pădure Să citiţi articole
35. critice
36. Să participaţi activ la viaţa publică
37. Să citiţi cărţi despre
38. evenimentele istorice Să
39. ascultaţi simfonii
40. Să aflaţi despre locurile de descoperire a noilor
41. minerale utile Să aflaţi despre descoperirile
42. geografice
Să analizaţi problemele şi evenimentele
43. actuale Să stabiliţi disciplină între
44. semeni şi cei mai mici Să călătoriţi prin
45. ţară
46. Să explicaţi persoanelor cum să rezolvaţi un exerciţiu complicat, să
47. scrieţi corect o propoziţie ş.a.
48. Să cercetaţi diverse
49. instrumente Lecţii de menaj
50. (activităţi casnice)
51. Să aflaţi despre noile descoperiri din domeniul
52. construcţiei Să vizitaţi fabrici
53. Să cercetaţi dispozitivele mecanismelor şi a maşinilor
54. Să citiţi articole ştiinţifico-populare despre descoperirile din
55. domeniul radiotehnicii Să vă clarificaţi în teoriile despre
56. fenomenele fizice
57. Să rezolvaţi exerciţii complicate de matematică
58. Să faceţi experienţe chimice, să urmăriţi procesul
59. reacţiilor chimice Să urmăriţi după corpuri cereşti
60. Să urmăriţi după plante
61. Să faceţi pansamente, să acordaţi primul ajutor
62. ş.a.m.d. Să creşteţi animale şi să le îngrijiţi
63.
Să colectaţi plante uscate
64.
71
(ierbar) Să scrieţi
povestiri şi poezii
Să urmăriţi după comportamentul şi viaţa
oamenilor Să studiaţi într-un cerc de istorie,
să colectaţi materiale Să recitaţi, să cântaţi
în cor, să evoluaţi pe scenă
Să colectaţi minerale, să vă interesaţi de
apariţia lor Să studiaţi natura meleagului
natal
Să organizaţi activităţi publice în şcoală
Să atrageţi atenţie deosebită asupra comportamentului altor oameni

72
65. Să frecventaţi cercul automobilistului, să deserviţi automobile
66. Să petreceţi timpul cu copii mici (să le citiţi cărţi, să la
67. povestiţi, să-i ajutaţi) Să confecţionaţi diverse detalii şi
68. obiecte
69. Să organizaţi aprovizionarea produselor alimentare
70. pentru excursie Să vizitaţi şantiere de construcţii
71. Să coaseţi haine
72. Să colectaţi şi să reparaţi piesele bicicletelor, maşinilor de cusut,
73. ceasurilor ş.a.m.d. Să reparaţi aparate de radio şi electrice
74. Să studiaţi cercul de fizică
75. Să studiaţi cercul de matematică
76. Să pregătiţi soluţii, să cântăriţi
77. reactive Să frecventaţi
78. planetariul
79. Să frecventaţi cercul de biologie
80. Să îngrijiţi de bolnavi, să-i acordaţi
81. primul ajutor Să admiraţi natura şi să
82. faceţi notiţe, înscrieri Să sădiţi copaci şi
83. să aveţi grijă de ei
84. Să lucraţi cu dicţionare şi surse literare, informaţii
85. bibliografice Să treceţi în mod rapid de la un lucru
86. la altul
87. Să prezentaţi referate pe teme istorice
88. Să cântaţi la instrumente muzicale, să pictaţi sau să
89. sculptaţi în lemn Să elaboraţi liste cu minerale
90. Să participaţi la expoziţii geografice
91. Să prezentaţi informaţii despre situaţiile
92. internaţionale Să acordaţi ajutor
93. colaboratorilor de poliţie
94. Să frecventaţi cercul tinerilor
95. marinari Să îndepliniţi lucrul
96. educatorului
97. Lecţiile de muncă
98. Să daţi sfaturi cunoscuţilor, la procurarea
99. hainelor Să urmăriţi constructorii în
100. timpul lucrului
101. Să faceţi cunoştinţă cu industria uşoară
102. Să confecţionaţi modele de avioane, planoare,
103. nave maritime Să montaţi aparate de radio şi
104. electrice
105. Să participaţi la olimpiade la fizică
106. Să participaţi la olimpiade la
107. matematică Să rezolvaţi exerciţii
108.
73
la chimie
Să participaţi la lucrările de
construcţii Să participaţi la
cercuri de astronomie Să faceţi
experimente pe animale
Să studiaţi funcţiile organismului omului şi cauzele
apariţiei bolii Să faceţi experimente în scopul
cultivării culturilor agricole
Să fiţi membru al societăţii de ocrotire a
naturii Să participaţi la discuţii şi
conferinţe
Să analizaţi fenomenele şi evenimentele vieţii
Să vă interesaţi de trecutul ţării noastre

74
109. Să manifestaţi interes referitor la teoria şi istoria dezvoltării artelor
110. Să efectuaţi excursii dificile şi de lungă durată, în timpul cărora
trebuie de efectuat lucrări complicate conform programului dat
111. Să întocmiţi hărţi geografice şi să colecţionaţi
112. materiale geografice Să studiaţi sistema politică a
113. diferitor ţări
114. Să lucraţi jurist
115. Să frecventaţi cercul tinerilor
116. cosmonauţi Să activaţi în calitate
117. de învăţător
118. Să vizitaţi uzine
119. Să acordaţi oamenilor diverse
120. servicii Să participaţi la
121. lucrările de construcţii Să vă
122. clarificaţi în circuite de radio
123. Să luaţi cunoştinţă cu confecţionarea mărfurilor
124. industriale Să vă clarificaţi în scheme şi desene
125. tehnice
126. Să vă folosiţi de aparate de măsurare exactă şi să faceţi calcule
127. conform datelor obţinute Să faceţi experimente la fizică
128. Să îndepliniţi lucrări, ce necesită cunoştinţe a regulilor şi
129. formulelor matematice Să asistaţi la efectuarea experimentelor la
130. chimie
131. Să acumulaţi informaţie despre
132. alte planete Să citiţi despre
133. activitatea biologilor celebri Să
134. fiţi membru activ al echipelor
135. sanitare
136. Să îndepliniţi lucrări ce ţin de îngrijirea maşinilor agricole şi
137. uneltelor de muncă Să faci cunoştinţă cu gospodăria silvică
138. Să studiaţi apariţia cuvintelor şi a îmbinărilor de cuvânt
139. Să îndepliniţi agenda, să faceţi notiţe în ziarul şcolar
140. şi orăşenesc Să studiaţi istoria altor ţări
141. Să vizionaţi de nenumărate ori aceleaşi piese
142. Să citiţi despre viaţa şi activitatea
143. geologilor celebri Să studiaţi geografia
144. planetei noastre
145. Să studiaţi biografia oamenilor politici celebri
Să apreciaţi la justa valoare fapta prietenului, cunoscutului,
eroului literar ş.a. Să citiţi cărţi despre mijloacele de transport
Să educaţi şi să învăţaţi copii
Să urmăriţi după acţiunile
lucrătorului calificat Să comunicaţi în
75
permanenţă cu multe persoane Să
proiectaţi obiecte de construcţii
Să vizitaţi expoziţii de industrie uşoară
Să elaboraţi schiţe şi să proiectaţi maşini

76
 Tabel pentru interpretare
1. Fizica 13. Geologia
2. Matematica 14. Geografia
3. Chimia 15. Lucrul obştesc
4. Astronomia 16. Dreptul
5. Biologia 17. Transport
6. Medicina 18. Pedagogia
7. Gospodăria agricolă 19. Lucrători auxiliari
8. Gospodăria silvică 20. Domeniu de deservire
9. Filologia 21. Construcţia
10. Jurnalistica 22. Industria uşoară
11. Istoria 23. Tehnica
12. Arta 24. Electrotehnica

Exemple de activităţi pentru autocunoaştere şi autodezvoltare

►Oglinda mea
Scopul acestui exerciţiu constă în dezvoltarea capacităţilor de
autocunoaştere, autoobservare, dezvoltarea imaginii de sine.
Exerciţiul: Fiecare participant îşi va alege un personaj preferat (din
animate, din filme, literatură, Internet etc.), şi va „cere” personajului
respectiv să scrie 4-5 caracteristici ale sale (ale elevului) pe care să le şi
justifice. Dacă în prima fază vor fi descrise caracteristici fizice,
instrucţiunile vor viza intrarea mai în profunzime, spre caracter, aptitudini,
calităţi personale, comportament.
Într-o fază ulterioară a exerciţiului elevul va primi instrucţia să îşi
aleagă o persoană (reală) din anturajul său, şi să-şi imagineze cum l-ar
caracteriza aceasta.
Spre exemplu, în prima fază cineva va alege ca personaj preferat pe
„Superman”, care va trebui să spună (sau să scrie) câteva lucruri despre el.
În faza următoare, acelaşi elev poate alege pe cineva dintre părinţi,
profesori, prieteni, care să îl caracterizeze, în acelaşi mod.
Este o provocare pentru elev la explorarea propriei persoane,
realizată într-un mod indirect, prin intermediul personajului preferat,
determinându-l la o autoobservare „din exterior”. Această aparentă detaşare
de propria persoană poate uşura atât identificarea şi verbalizarea unor
caracteristici, comportamente sau calităţi, în special la elevii din gimnazii,
cât şi perceperea mai bună a modului în care sunt „văzuţi” de cei din jur.

77
►Emoţii
La această activitate adolescenţii se vor învăţa să identifice şi să
exprime (verbal şi/sau nonverbal) emoţii şi sentimente, să descrie
sentimente; îşi vor extinde vocabularul afectivităţii; se vor dezvolta
capacităţile de lucru în echipă; creşterea coeziunii grupului; dezvoltarea
imaginaţiei; detensionarea atmosferei.
Activitatea: Participanţii sunt împărţiţi în patru grupuri, după care li
se vor prezenta cele patru categorii de sentimente: fericire, tristeţe,
supărare, frică. Fiecare grup va avea în vedere una din cele patru categorii
de sentimente, având două sarcini de lucru: găsirea cât mai multor sinonime
pentru sentimentul respectiv, iar apoi realizarea unei scenete în care cel
puţin un personaj să fie dominat de acel sentiment. Rezultatele activităţii pe
grupuri vor fi prezentate apoi grupului mare (clasei).
►Două părţi ale Eu-lui
Obiective: Orice om, inclusiv adolescentul, antrenat într-un proces
decizional trece printr-un conflict interior. Deseori nu suntem conştienţi de
conflictele noastre interioare, nu cunoaştem noi înşine esenţa şi sursele lor,
nu înţelegem, care valori sau sentimente sunt implicate. Psihologul sau
consilierul poate promova activităţi speciale de familiarizare a elevilor cu
fenomenul
„conflict interior”, făcându-i să înţeleagă unele mecanisme interne ale
conflictului, pentru al depăşi.
Activitatea: Psihologul clarifică în discuţie cu grupul, ce este un
conflict interior, care este diferenţa dintre conflictul exterior şi cel interior.
Se listează conflictele interioare caracteristice adolescenţilor.
Li se propune apoi participanţilor să-şi amintească de un conflict
interior trăit personal, atenţionându-i că conflictele se vor discuta între
colegi, deci fiecare îşi va aminti un conflict pe care poate să-l pună în
discuţie.
Elevii formează grupuri a câte trei persoane. Unul dintre ei (spre
exemplu, cel care preferă mai mult îngheţata), este regizor, ceilalţi doi –
actori. Regizorul explică timp de 30 secunde unui actor o parte a
conflictului său intern, iar celuilalt – altă parte tot 30 secunde.
Actorii „joacă” conflictul intern, iar regizorul urmăreşte spectacolul.
Spre exemplu, dacă conflictul constă în a alege, să fugă elevul de la şcoală,
sau să stea la lecţii, un elev argumentează de ce trebuie să stea la lecţii, iar
altul – de ce ar fi mai bine să plece. Peste aproximativ 2 minute actorii
încetează jocul şi regizorul comentează spectacolul şi emoţiile pe care le-a
78
avut, urmărind
„conflictul său intern”.
Elevii se schimbă cu rolurile, fiecare trece prin rolul de regizor.

79
 La etapa finală se discută următoarele întrebări:
1. Ce este conflictul interior?
2. Ce simţi când se „înscenează” conflictul tău interior?
3. Cum soluţionaţi de obicei conflictele interioare?
4. Ce trebuie să ai în vedere, soluţionând conflictul interior?
Aceste exerciţii, precum şi altele pot fi utilizate în forma actuală sau
pot fi transformate astfel încât să răspundă cât mai bine nevoilor specifice
ale fiecărei clase şi fiecărui copil în parte.
►Conflictele interpersonale şi emoţiile
Conflictele interpersonale sunt mult mai bine cunoscute de oameni, decât
cele intrapersonale (interne). Dacă de cele intrapersonale omul uneori nici
nu este conştient, cele interpersonale, adică între colegi, între profesori şi
elevi, părinţi şi copii, ne preocupă mult pe fiecare.
Activitatea ce urmează îi va face pe participanţi să-şi înţeleagă
propriile emoţii în situaţiile de conflict şi emoţiile altor persoane, să
clarifice, cum pot fi controlate emoţiile în asemenea situaţii.
Pentru această activitate sunt necesare situaţii de conflict de cele mai
diferite, de la conflicte între copii până la conflicte internaţionale. Ele pot fi
selectate din ziare, reviste, literatură artistică, psihologică, şi aranjate pe
fişe separat.
Elevii formează grupuri a câte trei persoane. Fiecare grup primeşte
descrierea unui conflict şi următoarele sarcini:
a) Se citeşte descrierea conflictului;
b) Membrii grupului determină ce fel de conflict este;
c) În continuare grupul încearcă să determine, ce emoţii
trăieşte fiecare participant la conflict.
La următoare etapă a activităţii, grupul prezintă esenţa conflictului
clasei, descrie emoţiile fiecărui personaj, explică, de ce au constatat anume
aceste emoţii.
Apoi psihologul discută cu clasa despre emoţii în situaţia de conflict:
Toţi indivizii manifestă aceleaşi emoţii în situaţiile de conflict? Emoţiile
sunt manifestate la fel de toate persoanele? Spre exemplu, cum îşi
manifestă emoţiile fiecare dintre elevii care participă la activitate? Vă vine
uşor să controlezi emoţiile în situaţia de conflict? Dar celuilalt? Cum am
putea să controlăm emoţiile? Ce este compasiunea?

80
 Exemple de activităţi pentru susţinerea elevilor în
autodeterminarea profesională
 Tipul de inteligenţă şi profesia. Cunoaşterea tipului
predominant propriu de inteligenţă la etapa iniţială a autodeterminării
profesionale ar sugera elevilor anumite idei de explorare a capacităţilor sale
şi de fixare a tipurilor de profesii, din care poate alege.
o Obiectivele şedinţei:
•Identificarea tipului/tipurilor de inteligenţă predominante pentru
fiecare elev;
•Conştientizarea de către elevi a resurselor personale şi a oportunităţilor
oferite de profesiile spre care se orientează;
•Întărirea stimei de sine;
•Identificarea elevilor indecişi şi a celor pentru care nu există
compatibilitate între tipurile de inteligenţă predominante şi profesia
spre care s-au orientat, în scopul consilierii individuale ulterioare;
Desfăşurarea şedinţei:
I. La început psihologul anunţă, cu explicaţiile de rigoare, scopul
activităţii: clarificarea importanţei tipului de inteligenţă în alegerea
profesiei.
II. Pentru încălzire fiecare elev timp de 30 secunde completează (oral)
fraza: „În ultima săptămână mi-a reuşit foarte bine să...”.
III.Sondarea opţiunilor: Elevii sunt solicitaţi să noteze pe o foaie de
hârtie profesia/ profesiile spre care se orientează.
IV. Urmează aplicarea chestionarului „Inventarul inteligenţelor multiple”.
V. Prelucrarea şi interpretarea rezultatelor: Elevii calculează numărul de
puncte obţinut şi îşi determină tipul/ tipurile de inteligenţă
predominant cu ajutorul tabelului de interpretare. Psihologul
aminteşte sau explică specificul fiecărui tip de inteligenţă, iar elevii
sunt încurajaţi să precizeze dacă rezultatele sunt sau nu în
concordanţă cu aşteptările şi cu preocupările lor. Se elaborează lista
profesiilor care necesită tipul respectiv de inteligenţă împreună cu
clasa.
VI. Discutarea eventualelor discordanţe între rezultatele obţinute la test
şi propriile aşteptări.

81
  Pro sau contra
o Obiective: Elevii se vor antrena să argumenteze deciziile referitor la
profesia aleasă şi să înlocuiască miturile (idei iraţionale) cu idei
raţionale.
Desfăşurare: Se constituie 2 grupuri, unul care să susţină afirmaţiile
prezentate şi celălalt, care să încerce a le contesta. Se construieşte apoi
împreună cu elevii explicaţia raţională.
Material: Mituri despre profesie (după A. Moiş).
1. Există o singură profesie/ocupaţie care mi se potriveşte.
Adevărat Fals
De ce? Individul se manifestă printr-o multitudine de abilităţi,
interese, valori. Nici o profesie nu va exploata întregul potenţial, dar
bineînţeles că vor exista unele mai potrivite decât altele. Important este să
fii convins că ai decis în cunoştinţă de cauză şi că interesele, abilităţile şi
valorile tale se încadrează în cerinţele ocupaţiei alese.
2. Nimeni altcineva nu este indecis.
Fals Adevărat
De ce? Majoritatea tinerilor sunt indecişi raportat la ce fel de muncă
vor presta. Nu e nimic rău în a fi indecis atât cât timp te preocupi să aduni
informaţiile de care ai nevoie pentru a alege la timpul potrivit. Există câteva
studii care arată că, cu cât ai mai multe abilităţi şi interese cu atât iţi va fi
mai greu să elimini unele opţiuni şi să te opreşti la altele. Alegerea poate fi
grea mai ales pentru cei cu potenţial multiplu.
3. Părinţii, un test sau un expert ştiu mai bine decât mine ce ar trebui să
Fals Adevărat
fac.
De ce? Părinţii, testele, consilierii privind cariera pot fi resurse
semnificative, dar în final tu trebuie să decizi. Aceasta implică încredere în
capacitatea ta de a lua decizii în ceea ce priveşte viitorul tău. Este normal ca
acest stadiu să fie asociat cu un anumit nivel de anxietate care decurge din
importanţa deciziei pe care trebuie să o iei.
4. Toată lumea trebuie să aibă succes în carieră, chiar dacă aceasta
înseamnă să facă lucruri care nu îi interesează.
Fals Adevărat
De ce? Dacă alegi o ocupaţie care nu îţi place doar pentru că este
82
acceptată din punct de vedere social ca fiind de succes, poţi să fii aproape

83
sigur de eşec în carieră. Trebuie să analizezi ce înseamnă succes pentru tine
pe plan social. Definiţia succesului include deseori bani, statut, putere,
faimă. Uneori poţi ajunge să atingi toate aceste repere şi să nu fii mulţumit
de cariera ta.
5. Profesia mea trebuie să fie ideală, să îmi satisfacă toate dorinţele şi
Fals Adevărat
nevoile.
De ce? Toate ocupaţiile au aspecte pozitive şi aspecte negative. Dacă
aştepţi ca ocupaţia ta să fie cea ideală eşti nerealist. Aminteşte-ţi că poţi fi
mulţumit făcând multe alte lucruri. Este important să alegi profesia care îţi
satisface cât mai multe dintre nevoile, interesele tale şi contribuie la
dezvoltarea aptitudinilor tale.
6. Oamenii fie au succes în carieră fie eşuează total.
Fals Adevărat
De ce? Mulţumirea şi succesul nu depind de a fi cel mai bun în
domeniul tău ci de aţi valorifica cât mai bine resursele. De cele mai multe
ori eşecurile sunt cele din care învăţăm cel mai mult, cele care reprezintă
sămânţa viitoarelor succese. Învaţă să îţi evaluezi cariera în termeni relativi
şi nu în termeni de „totul sau nimic”.
7. Piaţa muncii se schimbă atât de repede încât nu poţi efectiv să-ţi
Fals Adevărat
planifici viitorul.
De ce? Lumea se schimbă în mod constant, dar poţi să profiţi de
oportunităţi planificându-ţi cariera. Cunoscând cât mai multe lucruri despre
tine poţi să determini ce oportunităţi se potrivesc cel mai bine cu nevoile
tale. Trebuie să îţi dezvolţi o arie de abilităţi şi o atitudine flexibilă
raportată la carieră.
8. Individul trebuie să aibă control total asupra carierei lui.
Fals Adevărat
De ce? Unele lucruri pot fi controlate în carieră, altele nu. Între
factorii care sunt în afara controlului tău se pot regăsi: falimentele
companiilor, îmbolnăvirile, dezastrele naturale, crizele economice,
schimbările de legislaţie. Schimbările în cursul carierei pot fi privite fie ca
oportunităţi, fie ca bariere. Este important să fii flexibil, să-ţi dezvolţi
abilităţi ce pot fi aplicate în mai multe domenii.
84
 BIBLIOGRAFIE

1. Băban A. (coord.) Consiliere educaţională. Cluj-Napoca, Editura

Psinet, 2001, pp. 3-15, 177-193, 205-225.
2. Bócsa E., Munteanu R. Consiliere şi orientare în carieră. Ghid
pentru studenţi şi absolvenţi. Petroşani, Universitatea Petroşani,
2010. 27 p.
3. Bolboceanu A. Cercetarea dezvoltării intelectuale a elevilor de
vârstă şcolară mică. Chişinău, 1991. 25 p.
4. Bolboceanu A. Dezvoltare cognitivă şi comunicare în
preadolescenţă, Revista de psihologie, Editura Academiei Romane,
tomul 50, № 3-4, 2004, p. 149-156.
5. Bolboceanu A. Unele particularităţi ale dezvoltării gândirii creative
a preadolescenţilor în comunicare cu adultul. În: Analele ştiinţifice
ale Universităţii de Stat din Moldova, Vol. III, Chişinău, 2004, p.
151-153.
6. Bolboceanu A. Cunoaşterea elevului: consiliere şi orientare (Ghid
metodologic pentru formarea cadrelor didactice din învăţămîntul
preuniversitar). Chişinău, Ştiinţa, 2007. 64 p.
7. Сonsilierea şi orientarea şcolară şi profesională.
Disponibil: ro.scribd.com/…/Сonsiliere-şi-Orientare.
8. Cosmovici A., Iacob L. Psihologie şcolară. Iaşi, Editura Polirom,
1998. 301 p.
9. Druţă F. Psihologie şi educaţie. Bucureşti, Editura Didactică şi
Pedagogică 1997. 121 p.
10.Fodor D. Comunicarea cu elevul. Disponibil:
ro.scribd.com/doc/ 153857405/Consilierea-in-Scoala.
11.Fodor D. Tipurile de inteligenţă: şedinţă de consiliere a carierei la
clasele a XII-a. Disponibil:
ro.scribd.com/doc/153857405/Consilierea-in-Scoala.
12.Ghidul studentului pentru orientarea şi consilierea în carieră.
Bucureşti, Universitatea Atrifex, 2010. 62 p.
13.Levenson L., Miclea M., Opre A. Orientare în carieră. Ghid pentru
profesori. Bucureşti, Editura Atelier Didactic, 2007. 85 p.
14.Lucrări practice la psihologie, coord. A.V. Petrovski. Chişinău, 1989.
200 p.
15.Mih V. Consiliere şcolară. Cluj-Napoca, Universitatea „Babeş-
Bolyai”, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Catedra de
psihologie. 47 p.
85
16.Plosca M. Consilierea în şcoală. Disponibil: ro.scribd.com/doc/
153857405/Consilierea-in-Scoala.
17.Plosca M., Mois A., Tudose R. Tinerii capabili de performanţe
superioare – să-i cunoaştem! Disponibil:
ro.scribd.com/doc/153857405/Consilierea- in-Scoala.

86
18.Жариков Е., Крушельницкий Е. Для тебя и о тебе. Москва,
Просвещение, 1991. 224 с.
19.Климов Е.А. Психология профессионала. Москва, Издательство
„Институт практической психологии”, Воронеж, НПО „МО-
ДЭК”, 1996. 400 с.
20.Коломинский Я.Л. Человек. Психология. Москва, Просвещение,
1986. 224 с.
21.Кулагина И.Ю., Колюцкий В.Н. Возрастная психология.
Полный жизненный цикл развития человека. Учебное пособие.
Москва, Сфера, 2002. 464 с.
22.Маркова А. Психология профессионализма. Москва,
Международный гуманитарный фонд „Знание”, 1996. 257 с.
23.Марищук В.Л., Блудов Ю.М., Плахтиенко В.А. Методики
психодиагностики в спорте. Москва, Просвещение, 1994. 208 с.
24.Овчарова Р.В. Справочная книга школьного психолога. Москва,
Просвещение, 1993. 200 с.
25.Столяренко Л.Д. Педагогическая психология. Ростов-на-Дону,
Феникс, 2003, с. 399-510.
26.Фридман Л.М., Пушкина Т.А., Каплунович И.Я. Изучение
личности учащегося и ученических коллективов. Москва,
Просвещение, 1988. 204 с.
27.Шапиро Д. Конфликт и общение: Путеводитель по лабиринту
регулирования конфликтов. Кишинэу, АРЦ, 1997. 320 с.
28.Super D.E., Savickas M.L. & Super C.M. The life-span, life-space
approach to careers. In: D. Brown, L. Brooks et al. (Eds.) Career
choice and development: Applying contemporary theories to practice
San Franscisco: Jossey-Bass, 1996, pp. 121-178.
29.www.preferatele.com/…ocs/marketing/3/dezvoltarea
30.www.creeaza.com\...cariera şi dezvoltare personala144.php

87
 ANEXE
Anexa 1.

SCHEMA CV, MODEL EUROPASS

CURRICULUM VITAE
1. Prenume:
2. Nume:
3. Data naşterii:
4. Naţionalitatea:
5. Statut social:
6. Adresa:
Adresa de acasă
Adresa de serviciu
Număr imobil, nume
stradă, cod poştal,
localitate, ţară (dacă
sunteţi în serviciu)

7. Telefon(oane) (rubrică facultativă) Mobil: (rubrică facultativă)

Fax(-uri) (rubrică facultativă)
E-mail(-uri) (rubrică facultativă)
Naţionalitate(-tăţi) (rubrică
facultativă) Data naşterii (rubrică
facultativă)
Sex (rubrică facultativă)
8. Locul de muncă în prezent
9. Stagiul de muncă (dacă este)
10. Experienţa profesională (începând cu actualul loc de muncă, pentru
fiecare post de muncă se completează separat)
Data
Locul
Compania
Postul
Descriere

88
Data
Locul
Compania
Postul
Descrierea

11.Educaţie şi formare (în ordine descrescândă, pentru fiecare formare

separat)
Instituţia
Data
Calificarea/ diploma obţinută

Instituţia
Data
Calificarea/ diploma obţinută

12. Abilităţi personale şi competenţe

Competenţe şi aptitudini organizatorice.
Descrieţi aceste competenţe şi indicaţi contextul în care au fost dobândite.
(Rubrică facultativă)
Competenţe şi aptitudini tehnice.
Descrieţi aceste competenţe şi indicaţi contextul în care au fost dobândite.
(Rubrică facultativă)
Competenţe şi aptitudini de utilizare a calculatorului
Descrieţi aceste competenţe şi indicaţi contextul în care au fost dobândite.
(Rubrică facultativă)
Competenţe şi aptitudini artistice.
Descrieţi aceste competenţe şi indicaţi contextul în care au fost dobândite.
(Rubrică facultativă)
Limbi vorbite (autoevaluare conform Nivelul Cadrului European
Comun de Referinţă Pentru Limbi Străine).
Percepere Vorbire
Participare Exprimare
Limba audiţie citire Discurs oral
la convorbire în scris

89
13. Alte competenţe şi aptitudini

Descrieţi aceste competenţe şi indicaţi contextul în care au fost

dobândite. (Rubrică facultativă)
Permis(e) de conducere. Menţionaţi dacă deţineţi un permis de
conducere şi categoria. (Rubrică facultativă)
Informaţii suplimentare. Includeţi aici orice alte informaţii utile,
care nu au fost menţionate anterior, de exemplu: persoane de contact,
referinţe etc. (Rubrică facultativă)
Anexe: Enumeraţi documentele anexate CV-ului. (Rubrică facultativă)

14. Informaţie adiţională

Data completării

CV Semnătura

90
 Anexa 2.

MODELE DE SCRISOARE DE INTENŢIE

 Primul model de scrisoare de intenţie

Stimate Domnule/Doamnă,
Vă adresez această scrisoare de intenţie ca răspuns la anunţul
dumneavoastră pentru postul vacant pe care îl aveţi în instituţie.
Am absolvit Facultatea de Administraţie şi Afaceri, Universitatea din
Bucureşti şi consider că în anii de studenţie am acumulat multe cunoştinţe
în drept, economie, management, marketing şi finanţe. Aştept cu nerăbdare
să pun în practică aceste cunoştinţe, combinate cu abilităţi utile domeniului
şi, implicit, jobului dvs.
Sunt o persoană dinamică, cu aptitudini foarte bune de comunicare,
dobândite în experienţa mea (de promoter), responsabilă, hotărâtă,
interesată în perfecţionarea profesională în domeniul economic. Îmi doresc
să am şansa de a lucra în compania dumneavoastră, unde aş putea să-mi
pun în evidenţă capacităţile intelectuale şi experienţa acumulată (conform
CV anexat) pentru a îndeplini sarcinile şi scopurile organizaţiei, cât şi
pentru dezvoltarea carierei mele.
Dacă veţi considera că motivaţia şi calificarea mea sunt oportune
pentru obţinerea unui loc în cadrul companiei dumneavoastră, sunt
disponibil în orice moment pentru a fi contactat în vederea discutării
detaliilor unei posibile colaborări.
Vă mulţumesc,
Prenume Nume.

Al doilea exemplu de scrisoare de intenţie este mult mai sobru, în aşa zis
„limbaj de lemn”. Acest model de scrisoare de intenţie este recomandat
mai ales în mediile formale, cum ar fi bănci şi companii de stat sau pentru
joburi cu un mare grad de responsabilitate şi seriozitate.

91
  Al doilea model de scrisoare de intenţie

Stimate Domnule/Doamnă,
Subsemnatul, Prenume Nume, am luat la cunoştinţă cu interes de
posibilităţile pe care le oferă compania dumneavoastră. Animat de dorinţa
de a reuşi, de ambiţie, tenacitate şi optimism, supun atenţiei dvs.
candidatura mea în vederea obţinerii postului de Analist vânzări.
Am beneficiat de o pregătire universitară şi de o experienţă în vânzări
acumulată în cadrul SC XYZ SRL şi sunt pregătit pentru un parteneriat
fructuos prin care veţi avea la dispoziţie avantajele formării mele teoretice
şi pe cele ale unei semnificative experienţe de care dispun în domeniul
vânzărilor. Documentându-mă asupra activităţilor derulate de firma dvs.,
am constatat cu satisfacţie că profilul şi realizările acesteia corespund pe
deplin aspiraţiilor şi nevoilor mele.
Acesta este motivul pentru care îmi permit să apreciez că dorinţa mea
de afirmare, entuziasmul, tenacitatea, fidelitatea şi pasiunea mea pentru
reuşita totală (atingerea obiectivelor) sunt numai câteva din trăsăturile pe
care voi fi onorat să le pun la dispoziţia unei echipe tinere şi dinamice.
Oportunitatea unei discuţii despre cum ar putea fi folosite cunoştinţele
şi priceperea mea în avantajul companiei dvs. ar fi binevenită.
Cu deosebită
consideraţie, Prenume
Nume

Cel de-al treilea model de scrisoare de intenţie poate fi utilizat

pentru un post managerial. în funcţie de profilul tău, al companiei care
oferă jobul şi de preferinţe, alege cea mai potrivită scrisoare de intenţie.

 Al treilea model de scrisoare de intenţie

Stimat(ă) Domn/Doamnă,
Vă prezint candidatura mea pentru postul de care am luat la cunoştinţă
cu interes prin intermediul anunţului apărut pe site-ul Myjob. Pe parcursul
întregii mele activităţi profesionale (conform CV anexat) am avut ocazia să
îmi valorific cu succes calităţile manageriale de decizie şi acţiune.
92
 Am dezvoltat activitatea de organizare de evenimente şi m-am ocupat,
în acelaşi timp, de prezentarea companiei atât în faţa unui public larg, cât şi
în faţa diverşilor clienţi. Consider că satisfacţia clientului este cel mai
important lucru al unei afaceri şi am reuşit să impun echipei mele această
orientare. Am în subordine o echipă pe care am reorganizat-o şi am instruit-
o. Conceperea şi administrarea bugetului proiectului au reprezentat două
dintre responsabilităţile mele, având ca principal scop gestionarea eficientă
a resurselor financiare şi controlul costurilor.
Doresc să pun un accent deosebit pe importanţa pe care o acord
muncii mele şi pe scopul declarat de a obţine rezultate măsurabile.
Capacitatea de a găsi soluţii şi de a mă adapta diverselor situaţii de muncă,
precum şi importanţa acordată oferirii unor servicii de calitate reprezintă
atuuri suplimentare ale pregătirii mele profesionale. Nu în ultimul rând
menţionez foarte buna cunoaştere a limbii engleze şi faptul că am absolvit o
facultate cu specialitatea „x” şi în prezent urmez cursurile de master
„XYZ”.
Doresc să vă mulţumesc pentru timpul şi interesul acordat candidaturii
mele şi sunt convins că în cadrul unui interviu vă puteţi convinge de
calităţile profesionale menţionate mai sus.
Cu deosebită consideraţie, Prenume Nume.

 Model de scrisoare de intenţie nesolicitată

Stimate domnule X (scrii numele şefului de departament),

Doresc să vă ajut în dezvoltarea noilor proiecte din cadrul
departamentului dumneavoastră. Urmăresc evoluţia companiei Y de ceva
vreme şi consider că pot contribui la îmbunătăţirea … pentru o mai mare
eficienţă a costurilor. După cum puteţi observa din CV-ul anexat,
experienţa mea de 5 ani în domeniul … şi concentrarea asupra elementelor
de … reprezintă un atu pentru echipa dumneavoastră.
Realizările mele la locurile de muncă anterioare constau În... Şi...,
ceea ce mă recomandă ca un profesionist în domeniu. Aştept cu interes
stabilirea unei întâlniri pentru a discuta felul în care pot ajuta departamentul
şi compania într- o mai bună poziţionare pe piaţă. Sper că veţi răspunde
telefonului meu marţi, la ora 11.00.

93
 Anexa 3.

EXEMPLE DE ÎNTREBĂRI LA INTERVIU

1. Întrebări despre studiile tale:

• Unde ai făcut liceul/facultatea?
• Eşti absolvent? Cu ce medie ai absolvit?
• De ce ai ales acest domeniu?
• Ai avut vreo slujbă paralel cu şcoala?
Trebuie să răspunzi exact, să-ţi accentuezi reuşitele şi să eviţi să vorbeşti
despre insuccese.
Demonstrează interesul pentru profesia ta, persoanele indiferente nu
sunt decât foarte rar angajate.

2. Întrebări despre experienţa profesională

• Care a fost prima ta slujbă?
• Cui te subordonai?
• Ai fost vreodată promovat?
• Care erau sarcinile de serviciu?
• Ai avut creşteri de salariu?
• De ce ţi-ai schimbat locul de
muncă? ATENŢIE! Nu îţi critica
foştii şefi!

3. Întrebări despre postul vizat/firma respectivă

• Ce crezi că va trebui să faci dacă vei fi angajat?
• Ce deprinderi ai pentru postul X?
• Poţi să înveţi repede să faci?
• Cunoşti activitatea firmei noastre?
Informează-te dinainte ce trebuie să faci în postul respectiv. Dacă nu
ai toate deprinderile, arată-ţi disponibilitatea de a învăţa repede!

4. Întrebări despre obiectivele carierei tale

Pe examinator îl interesează dacă poţi contribui la succesul firmei/
94
instituţiei respective.

95
 Orice răspuns la astfel de întrebări trebuie să arate că eşti competent
şi poţi deveni şi mai competent.
Obiectivul carierei tale trebuie să fie compatibil cu interesele firmei.
O întrebare capcană: „Vrei să afli ceva despre postul respectiv sau
firma noastră?”.
Această întrebare este pusă pentru a vedea dacă eşti o persoană
motivată, în nici un caz nu răspunde negativ!

Poţi întreba:
• Care sunt planurile de dezvoltare ale firmei?
• Cu cine vei lucra?
• Care sunt posibilităţile de specializare?
• Care este programul de lucru?
Arată-te interesat de postul vizat şi dornic de a începe să lucrezi!

Anexa 4.

RECOMANDĂRI
PENTRU AUTOCUNOAŞTERE ŞI AUTODEZVOLTARE

 Autoeducaţie.
Procesul de autocunoaştere trebuie să fie îmbinat cu cel de
autoformare, autoeducare. Pentru reuşita în cariera profesională este
important să ne dezvoltăm în mod intenţionat acele calităţi care au o mai
mare importanţă în activitatea pe care dorim să o desfăşurăm. Există unele
abilităţi, calităţi care sunt apreciate şi valorizate de mulţi angajatori:
 abilităţile de comunicare: înţelegerea mesajelor verbale şi
nonverbale, exprimare clară;
 abilităţi interpersonale: cooperare; adaptabilitate în munca de echipă;
 respect faţă de colegi; diplomaţie; discreţie; empatie; toleranţă;
 abilităţi de investigare şi manipulare de date: capacitate de analiză,
explorarea surselor de informaţii şi utilizarea eficientă a
informaţiilor;
 abilităţi de planificare şi rezolvare de probleme: capacitatea de a-şi
planifica singur munca, iniţiativă în realizarea diverselor sarcini şi

96
 acţiuni, capacitatea de a dobândi cu uşurinţă noi deprinderi;
 abilitatea de a lua decizii;

97
  conştiinciozitate;
 asumarea responsabilităţii pentru munca realizată;
 abilităţi de utilizare a tehnologiilor informatice;
 adaptare la schimbare;
 orientare spre progres şi autodezvoltare;
 calm, stabilitate emoţională; bună dispoziţie; entuziasm în muncă;
 loialitate; sinceritate; onestitate;
 spirit de observaţie;
 imaginaţie;
 perspicacitate;
 fermitate în apărarea principiilor;
 abilităţi fizice.

 Aplicaţie
Autocunoaşterea, conştientizarea punctelor tari şi slabe, a
motivaţiilor ne sunt de folos atunci când ne prezentăm la un interviu de
angajare. Pentru a ne verifica pregătirea din acest punct de vedere putem
cere unui prieten sau părinţilor să participe la un mic joc de rol. Ei vor
interpreta rolul intervievatorului, iar noi, bineînţeles, rolul celui care
doreşte să se angajeze.
Întrebările ar putea fi:
 Ce ştii să faci?
 Care sunt studiile tale?
 Care este experienţa ta de lucru sau de voluntariat?
 Care sunt însuşirile tale de personalitate care te pot ajuta să ai
succes la acest loc de muncă?
 Care sunt cele mai importante motive pentru care te interesează acest
loc de muncă?

Acest „test” va fi trecut dacă reuşeşti să vorbeşti cel puţin 10 minute

despre aceste probleme.

98
 Anexa 5.

INVENTARUL INTELIGENŢELOR MULTIPLE

Inventarul inteligenţelor multiple poate fi aplicat pentru a constata

tipul de inteligenţă predominant şi ai ajuta elevului să-şi identifice
strategiile cele mai adecvate de învăţare.
Chestionarul se poate aplica în cadrul unei ore de dirigenţie, în
special la clasele de liceu şi poate constitui punctul de pornire al unor
dezbateri interesante legate de specificul individual al învăţării şi de
alegerea profesiei. Pentru diriginte poate reprezenta o modalitate de a
cunoaşte interesele şi înclinaţiile elevilor.
Elevii sunt instruiţi să examineze atent afirmaţiile de mai jos şi să
marcheze cu semnul „+” pe cele ce li se potrivesc mai mult. Pentru fiecare
afirmaţie marcată cu „+” se acordă un punct.
1. Gândeşti în imagini.
2. Înveţi făcând.
3. Eşti o persoană sigură pe tine.
4. Eşti atent la emoţii, vise, idei.
5. Cânţi la un instrument muzical sau într-un cor.
6. Scrii corect.
7. Îţi place calculatorul.
8. Înveţi văzând şi observând.
9. Te pricepi la tricotat.
10. Îţi place să lucrezi în echipă.
11. Ai încredere în propria intuiţie.
12. Colecţionezi CD-uri, casete şi discuri.
13. Îţi plac jocurile de cuvinte.
14. Îţi plac lucrurile logice.
15. Îţi aminteşti uşor figurile.
16. Îţi controlezi deplin motricitatea.
17. Intuieşti ce gândesc, simt şi cred ceilalţi oameni.
18. Trăieşti în propria ta lume.
19. Lucrezi ritmat, asociat cu muzica.
20. Îţi place să dezlegi cuvinte încrucişate.
21. Memorezi bine teorii şi principii.
22. Eşti priceput la rezolvarea puzzle-urilor.
23. Comunici bine non-verbal.
99
24. Eşti un bun mediator de conflicte.
25. Ai opinii puternice.
26. Îţi aminteşti mai bine faptele pe fond muzical.
27. Ai talent la spus poveşti şi bancuri.
28. Îţi plac romanele SF.
29. În timpul liber confecţionezi obiecte artizanale sau de artă plastică.
30. Te amesteci în tot felul de lucruri, poate inconştient.
31. Îţi place să te joci, să participi la activităţi de grup.
32. Ai un stil propriu şi original de a te îmbrăca şi de a te comporta.
33. Dai drumul la muzică pentru că te ajută să îţi exprimi sentimentele.
34. Eşti un bun scriitor. Îţi place să scrii.
35. Se spune despre tine că eşti „strălucitor”, „deştept”, „inteligent”.
36. Îţi plac filmele, casetele video şi să fotografiezi.
37. Îţi plac activităţile fizice.
38. Vorbeşti mult cu vecinii.
39. Ai un hobby (de exemplu, colecţionarea timbrelor).
40. Compui cântece pentru ocazii festive.
41. Se spune despre tine că eşti „isteţ”, „rapid”, sau „vorbăreţ”.
42. Reflectezi adesea la structuri, idei, concepte.
43. Respecţi cu minuţiozitate locul lucrurilor din casă.
44. Preferi povestiri cu multă acţiune.
45. Îi înţelegi bine pe ceilalţi.
46. Ai o solidă încredere în tine despre care nu prea vorbeşti.
47. Se spune despre tine că eşti „muzical” sau „talentat”.
48. Gândeşti în cuvinte.
49. Înveţi mai bine senzorial şi examinând contextul.
50. Îţi plac tehnica şi maşinăriile.
51. Când vorbeşti, emoţionezi cu uşurinţă oamenii.
52. Ştii cu ce se ocupă colegii tăi în afara şcolii.
53. Se spune despre tine că eşti o „personalitate”, „bine informat”.
54. Obişnuieşti să fluieri sau să murmuri pentru tine.
55. Înveţi cel mai bine spunând cu voce tare ceea ce înveţi.
56. Eşti permanent întrebător şi sceptic.
57. Citeşti uşor hărţi şi grafice.
58. Imiţi bine.
59. Se spune despre tine că eşti „un bun ascultător”, „suportiv”.
60. Îţi cunoşti sentimentele.
61. Îţi place să dansezi sau să ieşi să asculţi muzică.
62. Îţi place să scrii.
63. Îţi plac ghicitorile, exerciţiile şi puzzle-urile logice.
64. Adesea visezi cu ochii deschişi.
65. Se spune despre tine că eşti „graţios”, „bun dansator” sau „atletic”.
10
0
 66. În timp ce vorbeşti, gândeşti.
67. Înveţi cel mai bine independent de alţii.
68. Ai întotdeauna opinii despre muzică.
69. Îţi aminteşti uşor nume şi detalii.
70. Gândeşti bine abstract şi teoretic.
71. Se spune despre tine că eşti „creativ”, „constructiv” sau „talentat”.
72. Te simţi bine când faci mişcare şi îi simţi efectele în tot corpul.
73. Înveţi cel mai bine în grupuri de studiu.
74. Ai o personalitate puternică, te simţi independent.
75. Te deranjează zgomotul din încăpere.
76. Îţi place să citeşti cărţi bune.
77. Eşti bun la matematică.
Totalul răspunsurilor afirmative se face pe tipul de inteligenţă (există
maximum 11 răspunsuri afirmative pentru fiecare din cele 7 categorii).

Nr. Tipul de inteligenţă Punctaj

1. Vizual-spaţial
2. Corporal-kinestezic
3. Umanist
4. Introvert-filosofic
5. Muzical-ritmic
6. Verbal-lingvistic
7. Logico-matematic

Cheia pentru interpretare:

Nr. Tipul de inteligenţă Itemii
1. Vizual-spaţial 1, 8, 15, 22, 29, 36, 43, 50, 57, 64, 71
2. Corporal-kinestezic 2, 9, 16, 23, 30, 37, 44, 51, 58, 65, 72
3. Umanist 3, 10, 17, 24, 31, 38, 45, 52, 59, 66, 73
4. Introvert-filosofic 4, 11, 18, 25, 32, 39, 46, 53, 60, 67, 74,
5. Muzical-ritmic 5, 12, 19, 26, 33, 40, 47, 54, 61, 68, 75
6. Verbal-lingvistic 6, 13, 20, 27, 34, 41, 48, 55, 62, 69, 76
7. Logico-matematic 7, 14, 21, 28, 35, 42, 49, 56, 63, 70, 77

10
1
 Anexa
.

FOAIA DE RĂSPUNS LA HARTA INTERESELOR

10
2
 Anexa 7.

FOAIA DE RĂSPUNS LA TESTUL DE INTERESE

FOAIE DE RĂSPUNS LA TESTUL DE INTERESE

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24

25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36

37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48

49 50 51 52 53 54 55 56 57 58 59 60

61 62 63 64 65 66 67 68 69 70 71 72

73 74 75 76 77 78 79 80 81 82 83 84

85 86 87 88 89 90 91 92 93 94 95 96

97 98 99 100 101 102 103 104 105 106 107 108

109 110 111 112 113 114 115 116 117 118 119 120

121 122 123 124 125 126 127 128 129 130 131 132

133 134 135 136 137 138 139 140 141 142 143 144

10
3