LUCRU INDIVIDUAL

Masteranda Gr.” MAP 11M” Colesnic Svetlana Data: 22.04.2019

Eseu la tema: Comunicare managerială si relatți publce.

”Scopul argumentaţiei sau al discuţiei nu trebuie să fie victoria, ci progesul. ” Joseph Joubert

În comunicare, unde există ”Emițător”, ”Receptor”, ”Mesaj” și ”Codificare-Decodificare”

cel mai mult contează, în lumea noastră entropică, să fie transmisă informația cît mai veridic,
fără distorsiuni. În comunicarea managerială acesastă comunicare are din punct de vedere
teleologic influențarea subalternilor sau a altor manageri. În contemporanietate, politico-
administrativ vorbind, relațiile dintre manageri și restul trebuie să fie ”Conducere-Subordonare”,
nu ”Dominare-Supunere”. Însă, care factori determină o așa relație și o așa comunicare?
Ca să răspundem la întrebarea susmenționată, în continuare vom releva structura și
conceptele comunicării susvizate.

Concepte manageriale de relații publice.

Societatea modernă, definită prin numărul mare de membri şi prin complexitatea
organizaţională, nu ar putea funcţiona fără relaţiile publice. Prin strategiile şi programele de
comunicare pe care le dezvoltă, acestea contribuie la crearea unor legături de încredere între
diversele organizaţii şi publicurile care le înconjoară, facilitând realizarea unor relaţii interactive
între diferitele niveluri ale societăţii.
Din ce în ce mai mult relaţiile publice se dovedesc un instrument original şi eficace
pentru a răspunde provocărilor cu care ne confruntăm. Relaţiile publice pot ajuta la dezvoltarea
unei probleme, lansarea unei idei, evitarea unei catastrofe.
Ele se alătură altor perspective - juridică, financiară, umană şi chiar spirituală - în efortul
de a depăşi problemele de zi cu zi. Deşi practica de relaţii publice, aşa cum o definim noi astăzi,
există numai de la începutul secolului XX, ea are rădăcini antice. De-a lungul istoriei, relaţiile
publice au fost folosite pentru promovarea războaielor, pentru lobby în slujba unor cauze
politice, pentru promovarea religiei, pentru a vinde produse, pentru a strânge bani şi pentru a
face cunoscute evenimente şi oameni.
Comunicarea managerială - reprezintă o formă de comunicare interumană, un
instrument de bază al managerului, cu ajutorul căruia acesta îşi poate exercita atribuţiile

1
manageriale: de planificare, de organizare, de motivare-antrenare, de coordonare, de control-
evaluare şi de realizare a obiectivelor propuse.
 .Comunicarea devine astfel o filosofie a managerului şi nu o acţiune mecanică
 .Resursele strategice ale oricărei organizaţii devin informaţia, cunoaşterea şi
creativitatea.
Comunicarea managerială este legată de funcţiile managementului, de funcţiile
comunicării şi de cultura organizaţională.
Scopul comunicării manageriale este de a realiza un flux informaţional corect, pertinent
şi eficient pe orizontala şi verticala structurii organizaţionale.
Astfel, comunicarea se realizează după anumite norme profesionale, etice şi morale ce
asigură stabilitatea şi funcţionalitatea organizaţiei.
De aici apar și caracteristicile comunicării manageriale, precum :
 Formularea clară şi fără ambiguitate a mesajelor;
 Transmiterea rapidă şi nedistorsionată a mesajelor;
 Descentralizarea decizională;
 Profesionalism înalt.
Rolurile comunicaţionale ale comunicării manageriale sunt :
 Interpersonale, caracterizînd capacitatea managerului de a organiza, coordona,
influenţa şi reprezenta o structură organizatorică;
 Informaţionale, vizează capacitatea managerului de a culege, prelucra, sintetiza,
monitoriza şi transmite informaţii spre interiorul organizaţiei, cît şi exteriorul
acestuia.
 Decizionale, evidenţiind capacitatea managerului de a rezolva rapid, competent şi
eficient anumite disfuncţionalităţi, ca şi abilitatea diplomatică de gestionare a
conflictelor.
Activitatea zilnică reală a unui manager, precum eu, ca sef al Secției resurse umane a
Inspectoratului de poliție Bălți al IGP al MAI o regăseam în:
 Comunicarea orală şi scrisă;
 Elaborarea strategiilor manageriale;
 Reprezentare (internă, externă).
Managementul resurselor umane include în sine motivare, antrenare, încurajare, sfătuire,
gestionarea conflictelor.
Pentru ca Relaţiile Publice să fie un instrument eficient în orice situaţie, managementul
trebuie să aibă o concepţie clară despre dimensiunile rolului lor - care include consiliere,

2
cercetare si planificare - dincolo de comunicare. În acest domeniu se cauta echilibru între
realizarea comunicării şi consilierea şi instruirea strategică a tuturor membrilor administraţiei, in
legatură cu reponsabilităţile lor de comunicare.
Astfel, lipsa de comunicare interna, atăt pe orizontală (intre angajati), căt si pe verticală
(între management şi angajaţi) poate deveni un factor negativ important în determinarea unui
moral scăzut al angajaţilor. La aceasta se poate adăuga şi o interacţiune de proastă calitate cu
celelalte publicuri ale administraţiei publice, care poate duce la lezarea reputaţiei acesteia, pentru
că angajaţii sunt în prima linie a orcărei organizaţii.
Comunicarea managerială eficace şi eficientă este deci una dintre variabilele şi în acelaşi
timp unul dintre instrumentele strategiilor de schimbare a organizaţiei, implicit a strategiilor
rezultante referitoare la resursa umană. Ea poate contribui la ajustarea atitudinilor, a "modului de
a privi lucrurile" şi la schimbarea comportamentelor. Misiunea şi obiectivele comunicării
manageriale sunt strâns corelate cu schimbarea organizaţională şi cu caracteristicile mediului în
care funcţionează organizaţia. Deaceea prin faptul comunicării este și va fi necesar să se asigure
un mod eficient de informare, educare, instruire şi motivare prin crearea unui climat care să
încurajeze schimbul de informaţii, păreri, idei, să asigure satisfacţia în muncă şi productivitatea
individuală.
Angajatul trebuie să înţeleagă:
 ce produce organizaţia,
 politica organizaţiei,
 regulile şi standardele acesteia, precum şi mediul extern căruia organizaţia trebuie
să-i facă faţă.
În paralel, prin comunicare trebuie să se asigure crearea şi menţinerea unei imagini
pozitive a conducerii organizaţiei în faţa auditoriului intern şi extern organizaţiei.Totodată,
comunicarea managerială are un rol important în întărirea spiritului de echipă, a sentimentului de
apartenenţă la organizaţie, în perfecţionarea deprinderilor angajaţilor. Prin comunicare se pot
identifica şi dezvolta talentele angajaţilor şi chiar spiritul antreprenorial, se poate sprijini dorinţa
de perfecţionare şi autodezvoltare a acestora.
Dacă să concluzionăm, indiferent de specialitatea managerului şi cât de bine este pregătit
profesional, succesul lui e condiţionat de abilitatea de a comunica pertinent şi eficace;
 Are o formă de comunicare umană;
 Particularităţile comunicării sunt impuse de scopul, obiectivele şi rolul ei în
cadrul structurii organizaţionale;

3
  Stabilitatea, coeziunea şi eficiența organizaţiei depinde de fiabilitatea şi
rapiditatea comunicării;
 Necesitatea posedării de către manager a metodelor şi tehnicilor de comunicare;
 Între comunicarea managerială şi cultura organizaţională există o strînsă
interdependenţă;
 Importanţa comunicării manageriale este condiţionată de ponderea ierarhică.

Comunicarea managerială și relațiile publice.

Unele concepte, relații, funcții sunt indefinibile, dacă nu abordăm prin prisma Teoriei
Sistemice și în Plan Strategic. Deaceea, în continuare vom releva și așa aspect.
Management

Finalitatea ofertei informationale depinde de organizatie (partid politic, universitate, asociatii

studentesti, cluburi sportive, ministere, etc.)

Organizația

1. „cadrul institutionalizat in care mai multi indivizi conlucreaza pentru a atinge un anumit
scop”;
2. „sistemele sociale in interiorul carora dominante sunt raporturile scop-mijloace”.

Subsistemele organizației

Activitatile unei organizatii sunt de obicei impartite in trei categorii: activitatea de

productie (transformarea), activitatea de conducere (management) si activitatea de
informare. Fiecarei categorii ii corespunde un subsistem:

 sistemul de transformare a unui input oarecare (materii prime sau energice) intr-

un output (bunuri sau servicii), destinat in general pietei (mediul social).
 sistemul de management la care se supune intregul proces de productie;
 sistemul informational prin care managerul este aliomentat cu date din interiorul si din
exteriorul organizatiei.

Sistemul de management implica trei tipuri de activitati manageriale: planificarea, organizarea

si administrarea. Planificarea presupune stabilirea scopurilor pe care le are organizatia
respectiva si a etapelor de realizare a acestor scopuri. Fazele activitatii de planificare in

4
management sunt: intelligence (alegerea de informatii), design (conceperea modelului de
actiune) si choice (optiunea de ordin strategic). Semnalarea unei probleme este urmata de
conceperea unui model prin care aceasta poate fi rezolvata, rezolvare care implica optiuni in faza
de executie a planului.

Niveluri de decizie in comunicarea manageriala: nivelul strategic, nivelul tactic si nivelul

operational.

Deciziile privind scopurile pe care la vireaza o institutie sunt luate la un nivel strategic. Este
vorba de decizii pe termen lung, cum ar fi lansarea de produse noi pe piete de desfacere sau
utilizarea de noi strategii comerciale.

Mijloacele care urmeaza a fi folosite formeaza obiectul unor decizii la nivel tactic (decizii pe
termen mijlociu, de aproximativ un an). Exemplu: bugetul alocat campaniilor publicitare.

Deciziile imediate (pe termen scurt) – privind programul de lucru, ritmul de acumulare sau
desfacere a stocurilor – sunt luate la  nivel operational.

Management informational - este un „sistem elaborat cu scopul de a procura informatiile

necesare unor activitati bine determinate” (Bemelmans). Acest sitem cuprinde „un ansamblu de
metode, de mijloace auxiliare si de operatii prin care unei organizatii ii este asigurata informatia
necesara”. In functie de cele trei tipuri de activitati manageriale (planificare, organizare si
administrare) sistemel informationale cunosc trei variante:

  Planificare – informatie din exteriorul organizatiei (piata) si interiorul organizatiei

– informatie despre ceea ce se poate intreprinde si despre rezultatele posibile.
  Organizare – informatii privind defalcarea planului de activitate si elaborarea
standardelor de control
 Administrare – informatii cu specific de monitorizare.

O alta modalitate de descriere a sitemelorinformationale pleaca de la nivelurile de decizie la care

informatia este exploatata. Fiecarui nivel de decizie ii corespunde o anumita activitate
informationala:

   Nivel strategic – sondarea pietei sau a dezvoltarii demografice;

   Nivel tactic – analiza rezultatelor, comparatia cu rezultatele planificate;
  Nivel operational – analiza activitatii de desfacere (pe produs, clientela sau zona).
5
    Nivel tranzactional – inregistrarea comenzilor si a activitatilor publicitare.

Structura organizatională și prelucrarea informațiilor - cuprinde „dispozitia subsistemelor

(sau compartimentelor) unei organizatii, diviziunea muncii si relatiile ierarhice dintre ele” (Hall,
Mintzberg). Diferentierea o dau particularitatile concrete. Exemplu: gradul de centralizare al
deciziilor – de la centralizare (aproape toate deciziile sunt luate „la varf”) pana la descentralizare
(deciziile sunt luate de subordonati). Combinand criteriile de diferentiere, Mintzberg descrie
urmatoarele tipuri de organizatii:  organizatia minimala, birocratia masinala, birocratia
profesionala, organizarea divizionara si „adhocratia”.

Necesitatea și posibilitatea de a coordona informațiile. Coordonarea presupune schimbul de

informatii. Informatiile necesare sunt ordonate prin reguli, programe sau proceduri. Acestes
stabilesc rolul fiecarui actant intr-o situatie data. Lucrurile se complica in situatiile neprevazute.
O modalitate de rezolvare a acestor situatii este de a lasa deciziile pe seama conducerii sau a
managerilor. O alta modalitate de a rezolva situatiile neprevazute presupune o modificare de
perspectiva. In loc sa i se descrie precis functia, fiecarui membru al organizatiei i se lasa
libertatea de a hotari cum trebuie sa actioneze. Exista doua modalitati de contracarare a situatiilor
neprevazute: reducerea cantitatii de informatii sau marirea capacitatii de prelucrare a informatiei.

Reducerea cantității de informații asigura departamentelor un spatiu de joc mai mare. O

metoda de diminuare a necesarului informational este crearea de departamente autonome, care
dispun de mijloacele si conditiile de a lua ele insele deciziile, fara a mai utiliza canalele de
comunicare.

Mărirea capacității de prelucrare a informației presupune crearea relatiilor laterale. Deciziile

sunt luate in afara relatiilor ierarhice, se disperseaza spre esaloanele inferioare. Contactul direct
(relatiile laterale) dintre departamente depaseste cadrul ierarhic. Relatiile laterale sunt asigurate
de intermediari, grupuri comune de lucru, managerii interdepartamentali, etc.

În concluzie, factorii care determină relațiile de comunicare managerială efciciente sunt

”Resursele manageriale personale”, ”Resursele comunicaționale a organizației și managerului” și
”Resursele Strategice și Tactice a Managementului sectorial”.