Hiperpolarizarea este o modificare a potențialului membranei unei celule care o face mai negativă.

Este opusul unei depolarizări . Inhibă potențialele de acțiune prin creșterea stimulului necesar
pentru mutarea potențialului membranei în pragul potențial de acțiune. Hiperpolarizarea este
adesea cauzata de eflux de K + (un cation ) prin K + canale sau influx de Cl - (un anion ) prin Cl -
canale . Pe de altă parte, afluxul de cationi , de exemplu Na + prin canalele Na + sau Ca 2+ prin
canalele Ca 2+ , inhibă hiperpolarizarea. Dacă o celulă are curenți Na + sau Ca 2+ în repaus, atunci
inhibarea acestor curenți va avea ca rezultat și o hiperpolarizare. Acest răspuns de canal ionic de
tensiune este modul în care este atinsă starea de hiperpolarizare. În neuroni , celula intră într-o stare
de hiperpolarizare imediat după generarea unui potențial de acțiune. În timp ce este hiperpolarizat,
neuronul se află într-o perioadă refractară care durează aproximativ 2 milisecunde, timp în care
neuronul nu este în măsură să genereze potențiale ulterioare de acțiune. ATPazele de sodiu-potasiu
redistribuie ionii K + și Na + până când potențialul membranei se întoarce la potențialul său de
repaus de aproximativ 70 de milivoliți, moment în care neuronul este din nou gata să transmită un
alt potențial de acțiune. Canale ionice de tensiune și hiperpolarizare ( A ) potențialul membranei de
repaus este rezultatul concentrațiilor diferite de ioni Na + și K + din interiorul și din exteriorul celulei.
Un impuls nervos face ca Na + să intre în celulă, ducând la (b) depolarizare. La potențialul maxim de
acțiune, canalele K + se deschid și celula devine (c) hiperpolarizată. Canalele ionice cu tensiune
răspund la modificările potențialului membranei. Canalele de potasiu, clorură și sodiu cu tensiune
sunt componente esențiale pentru generarea potențialului de acțiune, precum și hiper-polarizare.
Aceste canale funcționează selectând un ion bazat pe atracție electrostatică sau repulsie care
permite ionului să se lege cu canalul. Aceasta eliberează molecula de apă atașată canalului și ionul
este trecut prin por. Canalele de sodiu cu tensiune se deschid ca răspuns la un stimul și se închid din
nou. Acest lucru înseamnă că canalul este deschis sau nu, nu există un drum parțial deschis. Uneori,
canalul se închide, dar este capabil să fie redeschis imediat, cunoscut sub numele de canalizare, sau
poate fi închis fără a putea fi redeschis imediat, cunoscut sub denumirea de inactivare a canalului. La
potențialul de repaus , atât canalele de sodiu, cât și potasiul cu tensiune sunt închise, dar pe măsură
ce membrana celulară se depolarizează, canalele de sodiu închise de tensiune încep să se deschidă,
iar neuronul începe să se depolarizeze, creând o buclă de feedback curentă cunoscută drept ciclul
Hodgkin . Cu toate acestea, ionii de potasiu se mută în mod natural din celulă și dacă evenimentul
original de depolarizare nu a fost suficient de important atunci neuronul nu generează un potențial
de acțiune. Dacă toate canalele de sodiu sunt deschise, atunci neuronul devine de zece ori mai
permeabil la sodiu decât potasiul, depolarizând rapid celula până la un vârf de +40 mV. La acest
nivel, canalele de sodiu încep să se închidă și canalele de potasiu cu tensiune încep să se deschidă.
Această combinație de canale de sodiu închise și canale deschise de potasiu duce la re-polarizarea
neuronului și a devenit din nou negativ. Neuronul continuă să polarizeze până când celula atinge ~
-75 mV, ceea ce este potențialul de echilibru al ionilor de potasiu. Acesta este punctul în care
neuronul este hiperpolarizat, între –70 mV și –75 mV. După hiperpolarizare, canalele de potasiu se
închid, iar permeabilitatea naturală a neuronului la sodiu și potasiu permite neuronului să revină la
potențialul său de odihnă de -70 mV. În timpul perioadei refractare , care este după hiper-polarizare,
dar înainte ca neuronul să revină la potențialul său de repaus, neuronul este capabil să declanșeze
un potențial de acțiune datorită capacității canalelor de sodiu de a fi deschise, însă, deoarece
neuronul este mai negativ devine mai greu de atins pragul potențial de acțiune. Canalele HCN sunt
activate prin hiperpolarizare.
Hiperpolarizarea este o modificare a potențialului de membrană, neurologii o măsoară folosind o
tehnică cunoscută sub numele de plasture . Folosind această metodă, ei sunt capabili să înregistreze
curenții ionici care trec prin canale individuale. Aceasta se face folosind o micropipetă de sticlă,
numită și pipetă de plasture, cu un diametru de 1 micrometru. Există un plasture mic care conține
câteva canale ionice, iar restul este sigilat, ceea ce face ca acesta să fie punctul de intrare pentru
curent. Folosind un amplificator și o clemă de tensiune , care este un circuit de feedback electronic,
permite experimentatorului să mențină potențialul membranei într-un punct fix, iar clema de
tensiune măsoară apoi modificări minuscule ale fluxului de curent. Curenții de membrană care
generează hiperpolarizare sunt fie o creștere a curentului exterior, fie o scădere a curentului interior.

În perioada de hiperpolarizare după un potențial de acțiune , potențialul membranei este mai

negativ decât atunci când celula se află la potențialul de repaus . În figura din dreapta, această
subdimensionare apare la aproximativ 3 până la 4 milisecunde (ms) pe scala de timp. Ulterior
hiperpolarizarea este momentul în care potențialul membranei este hiperpolarizat în raport cu
potențialul de repaus. În faza în creștere a unui potențial de acțiune, potențialul membranei se
schimbă de la negativ la pozitiv, o depolarizare. În figură, faza de creștere este de aproximativ 1 până
la 2 ms pe grafic. În faza de creștere, odată ce potențialul membranei devine pozitiv, potențialul
membranei continuă să se depolarizeze (depășește) până la atingerea maximului potențialului de
acțiune la aproximativ +40 de milivolți (mV). După vârful potențialului de acțiune, o hiperpolarizare
repolarizează potențialul membranei până la valoarea sa de repaus, mai întâi făcând-o mai puțin
pozitivă, până se atinge 0 mV și apoi continuând să o facă mai negativă. Această repolarizare apare în
figură de la aproximativ 2 până la 3 ms pe scara de timp.