Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
LUCRARE DE LICENȚĂ
Coordonator științific:
Profesor Univ. Dr. GISBERTO Alberta Georgeta
Student:
IGNAT Ramona-Camelia
BUCUREȘTI,
2017
Cuprins
Introducere 2
PARTEA I 3
Capitolul 1. ACTIVITĂȚILE AGRICOLE 3
1.1 Definirea conceptului 3
1.2 Organizarea și documentele entităților agricole 4
1.3 Formele de salarizare 5
Capitolul 2. PREZENTĂRILE INFORMAȚIILOR CONTABILE 6
2.1 Situațiile financiare 6
2.2Activele 7
2.2.1 Activele imobilizate 7
2.2.2 Evaluarea imobilizărilor corporale și noțiuni generale 10
2.2.3 Activele circulante (curente) 11
2.2.4 Evaluarea activelor circulante 14
Capitolul 3. CHELTUIELI, VENITURI, COSTURI 15
3.1 Contabilitatea cheltuielilor 15
3.2 Contabilitatea veniturilor 16
3.3 Costul-instrument de măsură, control și reglare 16
Capitolul 4. ACTIVITĂȚI SPECIFICE 20
4.1 Arenda 20
4.2 Culturile vegetale 21
4.3 Societăți cu profil zootehnic 23
4.4 Producția piscicolă, fazanii și produsele accesorii ale pădurii 23
PARTEA A II-A 25
1. Prezentarea firmei 25
2. Analiza financiară a firmei 26
3. Analiza producției obținute și înregistrările aferente 28
4. Salariile 33
Concluzii 35
Bibliografie: 37
ANEXE 38
Introducere
Încă din cele mai vechi timpuri, a existat această activitate, pe care o putem numi
„mama tuturor”, deoarece asemeni unei mame, care are grijă ca mereu copilul ei să aibe ce
mânca, așa agricultura este cea care a avut grijă mereu ca poporul să aibe ce mânca.
Această activitate care a apărut odată cu omul, sub o formă sau alta, este cea mai de
preț, pentru noi toți, este cea care face ca țara noastră să aibe cele mai frumoase câmpuri și
dealuri, acoperite de culori care mai de care, care îți dau impresia că sunt niște pături bine
întinse peste pământul rece și peste toate vietățile naturii, care iau parte la întregul proces al
agriculturii. Sau cel puțin aceasta este imaginea pe care o am eu despre frumoasele dealuri
din zona Moldovei, și nu numai, pe care le-am văzut din primăvară până în iarnă,
schimbându-și „pătura” după cum „juca” mama natură. Pasiunea aceasta pentru frumusețea
schimbărilor care au loc de-a lungul anului, asupra culturilor, dar și faptul că mi-am petrecut
multe zile din an alături de o tânără fermieră, m-au ajutat să aleg cu încredere această temă de
licență.
Lucrarea de licență este structurată pe două părți mari, partea teoretică și partea
practică. Având cunoștințe de bază în domeniul contabilității, m-am gândit de la început care
ar fi câteva dintre conceptele pe care trebuie să mă bazez, pentru partea teoretică, adică pe
cele de bază, despre activ și pasiv în general, elemente pe care le găsim în bilanțul oricărei
firme, indiferent de domeniu și despre venituri și cheltuieli, elementele regăsite în contul de
profit și pierdere. Am încercat să trec pe scurt prin toate aceste elemente, am scris despre
definițiile acestora, clasificările lor și despre conturile utilizate, încercând să evidențiez acele
conturi folosite, mai ales în agricultură. Dar înainte de toate am definit agricultura, am scris
care sunt domeniile acesteia, cum pot fi organizate societățile care aleg să practice această
activitate și alte particularități ale acestui domeniu.
Pentru partea de cercetare am ales să fac un studiu pe o firmă de agricultură, din zona
Moldovei, care are ca și domeniu de activitate doar cultura vegetală. Am urmărit să identific
înregistrările contabile aferente acestei societăți, pe baza unor situații financiare primite, pe
anul 2016 și am urmărit puțin și evoluția din punct de vedere al profitului obținut și poziția
financiară a acesteia. După cum mă așteptam și în acest domeniu regăsim înregistrările
contabile pe care le întâlnim în multe dintre domenii, doar câteva lucruri fiind noi, cum ar fi
înregistrarea producției agricole în curs, iar apoi cea obținută, înregistrarea erbicidelor și a
altor substanțe utilizate doar în acest domeniu și înregistrările despre arendare.
Conceperea acestei lucrări m-a făcut să mă informez din mai multe locuri despre
diferite aspecte ale contabilității și ale agriculturii, iar acest lucru m-a ajutat să îmi fixez și
mai bine elementele despre care am învățat deja și să descopăr și mai multe lucruri din
agricultură, lucruri noi, ceea ce m-a ajutat să înțeleg mai bine toate acele procese care au loc
din toamnă până în vară, dar și faptul că este un domeniu frumos, dar destul de complex și
care presupune foarte multă energie, mai ales în timpul recoltării.
PARTEA I
Agricultura este una dintre cele mai vechi activități, care continuă și în zilele noastre,
să asigure hrana omenirii, dar fiind și un comerciant foarte bun de materie primă. Aceasta
este o ramură foarte importantă atât în economia română, cât și în cea străină, una foarte
complexă și complicată.1
Potrivit definiției oferită de DEX, agricultura este „ramură a producției materiale care
are ca obiect cultura plantelor și creșterea animalelor în vederea obținerii unor produse
alimentare și a unor materii prime; totalitatea lucrărilor și a metodelor întrebuințate în acest
scop” 2. Doar citind această definiție putem spune că producția agricolă este un ansamblu
complex de activități de producție în ceea ce privește atât cultura vegetală cât și cea animală,
care consumă foarte multe resurse, dintre care le amintim pe cele naturale, cel mai important
fiind pământul, apoi soarele și ploaia, dar mai sunt și resursele umane, financiare și materiale,
toate acestea fiind folosite pentru a obține produse agroalimentare sau pentru comercializare.
Domeniile agriculturii
După cum am enunțat și mai sus, agricultura este formată din cele două mari culturi și
anume cultura vegetală și cultura animală, iar aceste culturi sunt și ele formate din mai multe
domenii, și anume3:
a) cultura vegetală este formată din:
● cultura de cereale pentru boabe, cu următoarele exemple: grâu, ovăz, porumb,
orzoaică și orz, caz în care România a avut mai mereu o cultură foarte bună,
care a plasat-o de multe ori pe unul dintre locurile fruntașe în Europa;
● cultura de oleaginoase cu următoarele exemple: floarea soarelui, rapiță,
cânepă și in, fiind de asemenea o cultură destul de importantă pentru
România, mai ales la floarea soarelui;
● cultura de leguminoase, având următoarele exemple: soia și mazăre, o cultură
nu foarte dezvoltată la noi în țară;
● cultura de legume, iar exemplele întâlnite aici sunt: cartofi, sfecla de zahăr,
vinete, varză, roșii, ceapă, pepeni, rădăcinoase etc., iar aici putem să ne
lăudăm cu o cultură foarte bună, România aflându-se pe locul trei la
cultivarea cartofilor in Europa;
● cultura de ciuperci;
● viticultura, pomicultura și silvicultura;
8 Ristea M., Dumitru C.G., Ioanăș C. (2001), Contabilitatea întreprinderii -vol. 1, Ed. Mărgăritar, București,
p.321
9 Dragomirescu S. E. (2012), ”Bazele contabilității”, Ed. Alma Mater, Bacău, p. 67
10 Ristea M., Dumitru C.G., Ioanăș C. (2001), Contabilitatea întreprinderii -vol. 1, Ed. Mărgăritar, București,
p.321
În continuare voi prezenta micile modificări pe care le aduce OMFP 1802/2014 11.
Potrivit acestui ordin dacă elementele de activ sau de datorie au o legatură cu mai multe
elemente din bilanț, aceasta trebuie să fie prezentată și în notele contabile, iar activele
imobilizate sau circulante trebuie să fie încadrate în funție de destinația acestora, trecerea de
la o categorie la o altă categorie se acceptă doar în urma deciziei luată de management. De
asemenea se mai trec în bilanț și acțiunile pe care le deține firma proprie sau la entitățile
afiliate. În funcție de durata depozitelor, acestea se trec la elementele de active imobilizate
financiare, casa și conturi sau la investiții pe termen scurt. Și ultima modificare ar fi faptul că
în bilanț la elementele de „investiții imobiliare” sau la cele de „terenuri și construcții” se trec
drepturile pentru proprietățile imobiliare.
2.2Activele
Planul de conturi este format din elemente de activ și elemente de pasiv, acestea fiind
și ele împărțite în mai multe categorii. Astfel voi începe să prezint activele, care sunt
împărțite în active imobilizate, active circulante și cheltuieli în avans.
Activitățile agricole reprezintă gestionarea și administrarea de o întreprindere a
diferitelor activități care presupun transfomarea biologică a unor active biologice pentru a fi
vândute ca și produse agricole sau ca și active biologice adiționale. 12 Este o activitate în urma
căreia se așteaptă generarea unui profit, care funcționează ca toate întreprinderile
a) Imbolizări necorporale
b) Imobilizări corporale
Cea de-a doua categorie ale activelor imobilizate cuprinde imobilizările corporale care
conform OMFP 1802/2014 sunt definite ca fiind „active deținute de o entitate pentru a fi
utilizate în producerea sau furnizarea de bunuri ori serivcii, pentru a fi închiriate terților sau
pentru a fi folosite în scopuri administrative și sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai
mari de un an”. Pe scurt imobilizările corporale sunt cele care au formă fizică și sunt utilizate
pe o perioadă mai mare de un an. Dar întâlnim niște particularități la această categorie, unele
dintre acestea specifice activităților agricole.
Piesele de schimb sunt încadrate în general în categoria stocurilor și trecute în contul
de profit și pierdere atunci când sunt date în consum, însă există și piese de schimb care sunt
mai importante sau echipamente de securitate pe care le încadrăm în categoria imoblizărilor
corporale, dacă entitatea consideră că le va folosi pe o perioadă mai mare de un an. Chiar
dacă se achiziționează terenuri și clădiri împreună, acestea trebuie înregistrate în contabilitate
separat deoarece sunt active separabile.
În contabilitate terenurile le întâlnim în două categorii distincte și anume prima
categorie este „terenuri”, deoarece acestea nu se amortizează, iar a doua categorie este
„amenajări de terenuri”, acestea se amortizează deoarece se realizează muncă vie,
materializată pentru a îmbunătății capacitatea de producție a acestora, se realizează irigații,
împăduriri și așa mai departe.
În domeniul agricol, dar și în alte domenii, vorbim despre contabilitatea analitică unde
terenurile sunt împărțite în următoarele subcategorii:
● „terenuri agricole”;
● „terenuri silvice”;
● „terenuri cu zăcăminte”;
● „terenuri fără construcție”;
● „terenuri cu construcții și altele”.
Alături de elementele imobilizărilor corporale cum ar fi terenuri, construcții, echipamente
etc., în OMFP 1802/2014 întâlnim și următoarele:
● „investițiile imobiliare”;
● „activele biologice productive”;
● „activele corporale de explorare și evaluare a resurselor minerale”.
Investițiile imobiliare reprezintă proprietățile (terenuri sau clădiri, sau o parte dintr-o
14 Apud.Ristea M., Dumitru C.G (2003), Contabilitatea financiară, Ed. Mărgăritar, București, p.144
clădire sau teren) deținute de o entitate, fiind proprietar sau prin contract de leasing financiar,
pentru a obține venituri din închirierea acestora, sau pentru a crește valoarea capitalului, ori
pentru ambele.
Iar în continuare urmează o primă parte particulară, cu privire la activitățile agricole.
Este pentru prima dată când OMFP 1802/2014 a inclus în cadrul contabilității activele
biologice productive distinct. Astfel potrivit acestei legi activele biologice productive sunt
definite ca fiind ”orice active, altele decât activele biologice de natura stocurilor; de exemplu,
animalele de lapte, vița-de-vie, pomii fructiferi, și copacii din care se obține lemn de foc, dar
care nu sunt tăiați”. Sau pe scurt un activ biologic este ”un animal viu sau o plantă vie”.
Condițiile de recunoaștere ale activelor biologice sunt:
● „entitatea controlează activul ca rezultat al evenimentelor trecute”
● „este probabil ca beneficiile economice viitoare asociate activului să revină entității;
și”
● „valoarea justă sau costul activului poate fi evaluat(ă) în mod credibil”.
Ținerea evidenței sau deținerea controlului în activitățile agricole se realizează prin
drepturile de proprietate asupra animalelor, sau acestea sunt marcate ori însemnate în
momentul în care sunt achiziționate, sau în momentul nașterii ori a înțărcării. Iar prin
evaluarea animalelor, a caracteristicilor fizice ale acestora, se estimează valoarea beneficiilor
viitoare.
În situațiile în care activele biologice sunt atașate fizic de un teren, pe care acestea se află,
există o piață activă pentru aceste active combinate, adică pentru terenul viran și amenajările
lui, luate ca un întreg. Astfel pentru a evalua valoarea justă a unor active biologice entitățile
pot utiliza informații cu privire la aceste active combinate.
Conform OMFP 1802/2014 „cheltuielile de explorare și evaluare a resurselor
minerale sunt cheltuieli generate de entitate în legătură cu explorarea și evaluarea resurselor
minerale, înainte ca fezabilitatea tehnică și viabiliatea comercială ale extracției resurselor
minerale să fie demonstrate”. În funcție de gradul în care cheltuielile pot fi asociate cu
descoperirea mineralelor, se va determina dacă acestea sunt recunoscute ca și imobilizări, iar
entitatea va stabili o politică pe care trebuie să o respecte mereu, potrivit căreia va stabili ce
cheltuieli sunt recunoscute ca și active de explorare și evaluare.
Exemple de cheltuieli pe care le-am putea include în evaluarea inițială a activelor de
explorare și evaluare:
● „achiziționarea drepturilor de a explora”
● „săpături”
● „foraje de exploatare”
● „studii topografice, geologice, geochimice și geofizice” etc.
c) Imobilizările financiare
➢ Evaluarea inițială
➢ Cheltuieli ulterioare
O imobilizare corporală, de-a lungul vieții, mai suferă anumite reparații sau revizii,
pentru a funcționa cât mai optim. Aceste reparații sau revizii sunt cheltuieli ale perioadei, iar
acestea pot majora valoarea activului, în funcție de beneficiile economice viitoare pe care le
va aduce aceste cheltuieli. Condițiile potrivit cărora aceste cheltuieli ale perioadei vor fi
încadrate în contul de profit și pierdere sau vor majora valoarea activului, vor fi stabilite de
fiecare entitate în parte prin stabilirea unor politici contabile.
Pentru reviziile sau inspecțiile realizate regulat de entitate pentru a depista
defecțiunile în momentul fiecărei inspecții, entitatea poate include aceste costuri în cadrul
cheltuielilor, ori în valoarea contabilă activului ca o recunoaștere, în cazul în care se
îndeplinesc condițiile de recunoaștere. În cazul în care acest cost este recunoscut în valoarea
activului, aceasta se va amortiza în perioada ce va trece până la următoarea inspecție.
➢ Amortizarea
➢ Cedarea și casarea
O imobilizarea corporală este casată sau cedată în momentul în care nu mai aduce nici un
beneficiu economic viitor din utilizarea acestuia. Dacă o entitatea a recunoscut în
contabilitate costul unei componente înlocuite, atunci va scoate din evidență valoarea acelei
componente, cu amortizarea aferentă. În momentul scoaterii din evidență a imobilizării
corporale se vor evidenția separat veniturile din vânzare, iar cheltuielile vor fi reprezentate
doar de valoarea neamortizată a activului și de alte cheltuieli ce țin de cedarea activului.17
Evidența stocurilor
Societățile agricole trebuie să aplice politici contabile cu privire la modul evaluare în
momentul intrării, la bilanț și la momentul ieșirii din gestiune a stocurilor.
De asemenea pe parcursul exercițiului financiar trebuie să se țină evidența stocurilor, care se
poate realiza prin două metode și anume „metoda inventarului permanent” și „metoda
inventarului intermitent”, această alegere fiind făcută de fiecare entitate în parte.
Exemplu:
Intrarea în gestiune
18 Apud. Ristea M., Dumitru C.G (2003), Contabilitatea financiară, Ed. Mărgăritar, București, p.207
% = 401 ”Furnizori”
301 ”Materii prime”
302 ”Materiale consumabile”
Exemplu:
Intrarea în gestiune:
% = 401 ”Furnizori”
601 ”Cheltuieli cu materiile
prime”
602 ”Cheltuieli cu materiale
consumabile”
La sfârșitul lunii:
Creanțele
„Creanţele reprezintă drepturi juridice ale întreprinderii de a primi la scadenţa stabilită în
contracte o sumă de bani sau alte valori de la peroane fizice sau juridice.” Astfel creanța este
un drept pe care entitatea îl capătă față de o altă persoană fizică sau juridică pentru a primi
ceva în schimbul unui bun sau serviciu. Creanțele pot fi comerciale, aferente personalului sau
decontărilor cu bugetul, ori creanțe privind veniturile calculate.
Investiții pe termen scurt
În această categorie regăsim acțiunile pe care entitatea le deține la entitățile afiliate sau
alte investiții pe termen scurt.
19 Apud. Niculescu M., Burlaud A. (2002), Contabilitate de gestiune, Ed. Economică, București, p.17
Potrivit Standardelor Internaționale de Contabilitate, cheltuielile se clasifică în primul
rând în „cheltuieli, sau costuri ale perioadei” și „cheltuieli, sau costuri de prelucrare”.
Cheltuielile perioadei se recunosc în contabilitate atunci când acestea se efectuează și sunt
reprezentate de consumul de resurse din perioada curentă, chiar dacă acestea nu pot fi
identificate în obținerea de stocuri, deoarece ele sunt necesare activității întreprinderii în
ansamblul ei.
Cheltuielile de prelucrare sunt recunoscute în contabilitate atunci când se realizează
activitatea de producției, deoarece acestea sunt cheltuieli directe și indirecte reprezentate de
procesul de obținere a produselor finite prin consumul materiilor prime.
Cheltuielile sunt recunoscute în contabilitate în mai multe momente, și anume:
● În momentul în care se achiziționează lucrări sau servicii, sau bunuri de natura
stocurilor la întreprinderile care folosesc metoda inventarului intermitent pentru
ținerea evidenței stocurilor. În contabilitatea specifică activităților agricole, aceste
cheltuieli sunt înregistrate atunci când este transferat dreptul de proprietate.
● În momentul în care se realizează consumul efectiv, acest lucru fiind întâlnit în
activitățile agricole care utilizează metoda inventarului permanent pentru evidențierea
stocurilor. În acest caz întâlnim și înregistrarea cheltuielilor cu salariile angajaților și
cheltuielile angajatorului.
● În momentul în care se efectuează vânzări de bunuri, sau efecturea unor servicii cu
scopul tot a unei vânzări se recunosc cheltuielile aferente acestor vânzări.
● În momentul în care se efectuează plăți, lucru pe care îl întâlnim la contabilitatea de
casă, dar există momente în care se poate întâlni și în cazul contabilității de
anagajamente. Ca exemple în acest caz întâlnim plata primelor angajaților, sau a altor
plăți excepționale, sau în cazul creditelor avem cheltuielile cu dobânzile pe care le
înregistrăm în momentul în care sunt retrași banii din cont.
Iar o altă clasificare a cheltuielilor ar fi după destinația cheltuielilor și după natura
acestora astfel: 20
● Cheltuieli de exploatare: sunt cheltuielile care reflectă costurile pe care o
companie le suportă ca urmare a desfășurării activității specifice companiei;
● Cheltuieli financiare: aceste cheltuieli sunt acelea pe care le suportă o companie
cu privire la finanțare, investire, provizioane, sau cu privire la fluctuațiile cursului
valutar;
● Cheltuieli extraordinare: reprezintă cheltuielile apărute în urma unor situații nu
foarte întâlnite în activitatea desfășurată de entitate, sau a unor situații mai
neobișnuite;
3.2 Contabilitatea veniturilor
21 Ristea M., Dumitru C.G (2003), Contabilitatea financiară, Ed. Mărgăritar, București, p.339
22 Klaus E., Ladislau P., Ristea M. (2000), Calculaţia şi managementul costurilor , Ed. TEORA
23 Băviță I., Dumitru M., Pitulice I.C., Calu D.A., Popa A.F. (2008), Contabilitate în agricultură: abordări
teoretice și practice, Ed. Contaplus, București, p. 25
facbricate, lucrărilor executate sau serviciilor prestate destinate fie consumului intern,
fie desfacerii”;
● „consumurile de resurse sunt evaluate în unități monetare”, adică valoarea bunurilor
sau a serviciilor pe care entitatea le-a realizat, prin consumul resurselor, încorporează
costul în unități monetare a consumului resurselor;
● „costul este componentă a prețului de vânzare al produsului”.
În teorie întâlnim mai multe perspective și feluri de a clasificare a costurilor, iar una
dintre clasificările costurilor este:
a) Clasificarea folosită în repartizarea primară24
Costul produsului care este calculat pe baza informațiilor din contabilitatea financiară.
Acest cost este acela care apare în cazul achizițiilor de bunuri sau servicii, sau în cazul
fabricării pentru a fi vândute și sunt atașate de acestea până în momentul în care se vând. În
acest caz vom include cheltuieli directe și cheltuieli indirecte. În cazul în care acestea nu se
vând se vor trece în bilanț ca și stocuri obținute din producție proprie. Costul acesta are la
bază cheltuieli din contabilitatea financiară, dar cu unele dintre sume modificate după
anumite criterii, numite cheltuieli calculate, iar acestea pot fi grupate ca și „cheltuieli cu
uzura”, „cheltuieli evaluate” și „cheltuieli etalate”. Dar mai pot fi adăugate și niște cheltuieli
supletive, care nu apar în contabilitatea financiară, din motive juridice, cum ar fi ca și
exemplu „remunerarea întreprinzătorului”.
Costul perioadei este tratat ca și cheltuială, atunci când aceasta a apărut, intr-o
perioadă anume. Acest cost nu este un rezultat din activtatea curentă și nu are nici legătură
directă activitatea firmei, astfel nu face parte din procesul de producție. Dacă o societate
prestează anumite servicii, costurile pe care aceasta le suportă pe parcursul acestui serviciu
prestat va reprezenta cost al produsului, iar costurile apărute după finalizarea acestuia vor
reprezenta costurile perioadei. Iar la o entitate care produce anumite bunuri, costurile de
producție vor reprezenta costuri ale produsului, iar costurile apărute după ce bunurile au fost
produse, cum ar fi livrarea, vor reprezenta costuri ale perioadei.
Costul fix reprezintă un cost total al firmei, care acoperă toate nivelele de activitatea și
care nu se modifică. Pe termen lung pot suferi modificări, dacă se va realiza o schimbare
destul de majoră la nivelul entității, acestea fiind denumite „costuri fixe divizibile”.
Costul variabil este acela care se modifică în funcție de nivelul de activitate și este
foarte relevant și important în luarea deciziilor. Costul total variabil este un cost liniar, în
timp ce costul unitar variabil va fi mereu un cost constant.
Costul direct este acel cost care este legat de anumite produse, servicii, locații sau
lucrări, ca de exemplu o clutură, un bun care a fost fabricat, o anumită reparație etc. Costul
primar este însumarea costurilor directe. În principiu utilizarea materiilor prime și a
manoperei pentru obținerea unui bun reprezintă cheltuielile directe. Însă trebuie să ne gândim
și la relația dintre cheltuială și structura producției potrivit căreia la o întreprindere
„monoproducătoare” cheltuielile aferente producției produsului vor fi toate directe, în timp ce
la o întreprindere „pluriproducătoare”, doar o parte dintre acestea vor fi directe, iar celelalte
24 Băviță I., Dumitru M., Pitulice I.C., Calu D.A., Popa A.F. (2008), Contabilitate în agricultură: abordări
teoretice și practice, Ed. Contaplus, București, p. 26
cheltuieli vor fi indirecte.
Iar o altă relație la care trebuie să ne gândim atunci când vine vorba de cheltuieli
directe este aceea dintre fazele unui proces de obținere a produsului și cheltuielile apărute. În
aceste caz putem face următoarele observații: în cadrul unui departament de achiziție prețul
cu care se achiziționează materii prime, poate fi cost direct pentru un bun, dar cheltuielile
acestui departament vor fi costuri indirecte, deoarece acestea sunt comune pentru mai multe
bunuri; un alt exemplu ar fi salariile angajaților care realizează un produs, vor fi costuri
indirecte pentru acestea, iar salariile angajaților care realizează mai multe produse, vor fi
costuri indirecte.
Costul indirect este un cost ce se repartizează unui număr de unități, sub forma unei
repartizări suplimentare. Dacă față de anumite produse unele costuri sunt indirecte, în același
timp acestea vor putea fi costuri directe față de anumite departamente, secții, ferme etc.
b) Clasificare bazată pe relații de incluziune25
Costul unitar, sau costul mediu, este obținut prin relația matematică de împărțire a
costului total la numărul total de unități. Potrivit unei teorii a costurilor, costul unitar se
micșorează rapid, în primă fază, iar apoi acesta rămâne în general constant, acest lucru fiind
valabil când este vorba pe termen lung. În acest caz întâlnim un nou termen, și anume „curbă
de experiență”, această curbă fiind reprezentată în figura 3.1 pe un grafic și care exprimă
„legătura dintre costul mediu și volumul de activitate”. Această curbă are o importanță
deosebită ca și mărime și consecințe, iar conform graficului aceasta se atenuează în timp,
pentru ca apoi când produsul se aproprie de final aceasta să devină neglijabilă.
Cost mediu
Figura 3.1 Curbă de experiență
25 Băviță I., Dumitru M., Pitulice I.C., Calu D.A., Popa A.F. (2008), Contabilitate în agricultură: abordări
teoretice și practice, Ed. Contaplus, București, p. 33
c) Clasificare din punct de vedere al utilității în procesul decizional
Curbă de experiență
Costul relevant este costul care în viitor poate să se modifice datorită unei decizii.
Altfel spus acest cost este diferența dintre ceea ce se va obține ca și flux de trezorerie viitor,
dar în cazul actual și acel flux de trezorerie viitor care se va obține în urma luării acelei
decizii. În cazul în care există două alternative, diferența dintre aceste două costuri relevante
se va numi ”cost diferențial” sau „cost relevant Q cumulată
Q1 net”.Q2
Costul nerelevant este acel cost care pe viitor nu se va modifica în funcție de o
decizie, cum ar fi de exemplu în cazul mașinilor, pentru care valoarea asigurării este un cost
nerelevant, în timp ce costul combustibililor este un cost relevant.
Costul de oportunitate este un „cost sacrificat”. Acest cost reprezintă valoarea celei
mai bune dintre oportunitățile sacrificate, pentru optarea unei decizii, renunțând la o altă
opțiune. În mod evident o entitate va alege de fiecare dată acele opțiuni care vor duce la cele
mai mici costuri. Costurile reprezintă o bază foarte importantă în alegerea procedeului tehnic,
indiferent de activitate.
Costul controlabil reprezintă costul la îndemâna managerului, spre modelare, cum ar
fi salariile.
Costul necontrolabil nu este la îndemâna managerului, deoarece nu este
responsabilitatea lui. Acest cost cuprinde taxele, impozitele pe care le impune legea unei
entități.
Costul vizibil cuprinde costurile care sunt caracterizate prin următoarele caracteristici:
„au o denumire precisă, normalizată și recunoscută”, ”sunt măsurate după reguli precise și
cunoscute” și „fac obiectul unei supravegheri regulate, periodice pentru a verificare evoluția
sau abaterea lor în raport cu un obiectiv prealabil fixat”.
Costul ascuns este un cost care nu va putea fi schimbat niciodată, prin nici un fel de
decizie și care a fost constituit în trecut. Uneori aceste costuri pot fi destul de ridicate și ele
apar în plus pe lângă orice procedură. Acest cost este de asemenea si un cost nerelevant. Un
exemplu de cost ascuns este amortizarea mașinii, deoarece aceasta nu se poate modifica în
funcție de nici o decizie.
d) Clasificarea bazată pe relații de succesiune în timp26
Costul prestabilit este costul unui produs calculat dinainte în funcție de anumite norme
fizice sau valorice. Contabilitatea financiară înregistrează conform acestui cost, produsele
finite, serviciile și lucrările executate. Îar în contabilitatea de gestiune aceste cost ajută la
supravegherea consumurilor asemenea nivelului pe care entitatea l-a stabilit.
Costul efectiv realizat este costul pe care entitatea îl calculează pe baza unor acte
justificative, care cuprind cheltuielile ce vor fi cuprinse în valoarea costului.
26 Băviță I., Dumitru M., Pitulice I.C., Calu D.A., Popa A.F. (2008), Contabilitate în agricultură: abordări
teoretice și practice, Ed. Contaplus, București, p. 37
Capitolul 4. ACTIVITĂȚI SPECIFICE
4.1 Arenda
612 = 401
„Cheltuieli cu redevențele, „Furnizori”
locațiile de gestiune și chiriile”
➢ În cazul în care arendatorul este persoană fizică, vom avea următoarea înregistrare:
612 = 462
„Cheltuieli cu redevențele, „Creditori diverși”
locațiile de gestiune și chiriile”
Iar după ce se recoltează, livrarea produselor agricole spre arendator se va înregistra astfel:
4111 = 701
„Clienți” „Venituri din vânzarea
produselor finite”
Se poate întâlni și situația în care arendașul plătește anticipat, iar în acest caz contul utilizat
este 471 „Cheltuieli înregistrate în avans”.
4.2 Culturile vegetale
331 = 711
„Produse în curs de execuție” „Variația stocurilor-venituri
aferente costurilor stocurilor de
producție”
Iar în continuare vor fi prezentate înregistrările de la sfârșitul culturii, unde vom avea
desființarea lor, care se înregistrează sub forma unor cheltuieli și care se vor repartiza acelei
culturi. Iar la recoltare se va face „Nota de cântar”, conform căreia vom se va ști care este
cantitatea produsă aferentă fiecărei culturi.
a. Producția finită terminată:
345 = 331
„Produse finite” „Produse în curs de execuție”
354 = 345
„Produse aflat la terți” „Produse finite”
3025 = 345
„Semințe și material de „Produse finite”
plantat”
411 = %
„Clienți ” 701
„Venituri din vânzarea
produselor finite”
4427
„TVA colectat”
e. Descărcarea gestiunii:
711 = 345
„Variația stocurilor- venituri „Produse finite”
aferente costurilor stocurilor de
producție”
Iar dacă vânzarea se face din spațiile de depozitare, înregistrarea aferentă va fi:
711 = 354
„Variația stocurilor- venituri „Produse aflate la terți”
aferente costurilor stocurilor de
producție”
28 Conf. Univ. Dr. Pitulice I. C. (2017), Suport de curs ”Contabilitatea instituțiilor publice”, p. 66
29 Conf. Univ. Dr. Pitulice I. C. (2017), Suport de curs ”Contabilitatea instituțiilor publice”, p. 52
contabilitate la cost de achiziție, care cuprinde și cheltuielile cu întreținerea fazanilor si hrana,
iar ouăle și puii obținuți din creșterea fazanilor se înregistrează la cost de producție.
Accesoriile de pădure sunt formate din plantele medicinale pe care le găsim în pădure,
ciuperci, fructe de pădure s.a, iar de procesul de recolta se ocupă ocoalele silvice. Contul
utilizat pentru a înregistra achiziția acestora este 301 „Materii prime”, sau un cont de
cheltuială 658 „Alte cheltuieli de exploatare”, cu analitice stabilite de entitate.
PARTEA A II-A
Această societatea este o societate care se ocupă de culturile vegetale, așadar înregistrările
pe care această firmă le face în contabilitate vor fi doar cele aferente culturilor vegetale,
despre care am discutat și în partea teoretică, neavând legătură cu activitatea animală,
piscicolă, fazani sau alte feluri. Datele necesare vor fi preluate din bilanț, cont de profit și
pierdere, date informative, situația activelor imobilizate si balanța, toate aferente anului 2016,
primite direct de la societate. Pentru cunoașterea firmei am fost și am luat parte la unele
activități desfășurate pe perioada verii, pe timpul campaniei, când are loc recoltarea.
Societatea deține o hală cu o suprafață de 4000 mp pentru a depozita produsele agricole, o
clădire de birouri cu suprafața de 215 mp și o magazie pentru stocarea temporară a
substanțelor chimice periculoare pe care le va utiliza cu o suprafață de 180 mp. De asemenea
aceasta mai are 6 tractoare, 4 pluguri, 4 discuri, două semănătoare și o combină.
Societatea AGROMEC CODĂEȘTI este o societatea care are ca și obiect de activitate
cultivarea cerealelor, a oleaginoaselor și a leguminoaselor, iar în unii dintre ani s-a cultiva și
din clasa legumelor, sfecla. Mai concret în anul 2016 activitatea societății s-a concentrat pe
cultivarea grâului, porumbului, orzoacei și a orzului din clasa cerealelor. Din clasa
oleoginoaselor societatea a cultivat floarea soarelui și rapiță, iar din clasa leguminoaselor s-a
cultivat lucerna și a fost primul an în care societatea a ales să cultive soia. Producția obținută
este destinată integral comercializării.
Din punct de vedere geografic suprafața județului Vaslui este formată din zonă agricolă
într-un procentaj de 72,2%, dar societatea este puțin defavorizată, față de alte zone ale
României unde se pratică culturile vegetale, deoarece clima din zona Vasluiului este o climă
temperat-continentală cu nuanțe excesive, iar verile sunt foarte călduroase și secetoase și
iernile sunt foarte geroase.30 Iar după cum știm agricultura este un domeniu mai deosebit,
deoarece pământul este un mijloc de producție natural și în același timp este principalul
mijloc de muncă, iar toate procesele care au loc de-a lungul activității sunt determinate de
organismele vii din pământ și cel mai important de condițiile naturale ale climei și ale
mediului. Iar o altă particularitate a acestui domeniu ar fi faptul că forța de muncă are în mare
parte un caracter sezonier.
Din datele informative am aflat că numărul mediu de salariați la 31.12.2016 a fost de 12.
INDICATORI 2016
Rata autonomiei financiare 63,79%
Rata de finanţare a stocurilor 29,87%
Rata de autofinanţare a activelor 46,93%
Rata datoriilor 72,15%
În urma analizei ratelor calculate în tabelul de mai sus putem constata faptul că
societatea SC AGROMEC CODĂEȘTI SA se finanțează, în majoritatea cazurilor, din surse
proprii. Rata de finanțare a stocurilor reprezintă mărimea stocurilor în total active, această
rată fiind influențată de durata aprovizionării și durata ciclului de producție. În acest caz
valoarea acestei rate nu este foarte mare, lucru pe care îl întâlnim la societățile cu un ciclu de
producție nu foarte lung. Rata de autofinanțare a activelor este favorabila, iar rata datoriilor,
sau levierul financiar, sub altă denumire, ne indică faptul că societatea are datorii destul de
mari. Cam acestea ar fi informațiile cu privire la situația financiară a societății, care este una
destul de bine, punctul slab ar fi datoriile destul de mari ale acesteia.
3. Analiza producției obținute și înregistrările aferente
În anul 2016 producția obținută de această societate a fost formată din orz, rapiță, grâu,
floarea soarelui, proumb. Acestea se înregistrează în contabilitate în contul 331, fiecare având
analitice corespunzătoare.
Cultivarea acestor culturi presupune mai multe faze prin care societatea va trece. În
primul rând vom avea pregătirea terenului, sau a patului germinativ, care presupune aratul,
discuitul și lucrările cu combinatorul. Aceste activități vor înregistra în contabilitate niște
cheltuieli cu combustibilul, deoarece aceste faze se fac cu ajutorul utilajelor, dar pe lângă
această cheltuială, odată cu începerea activității societatea înregistrează si producția în curs,
cheltuieli cu energia, apa, salariile personalului, asigurările sociale, amortizarea și alte
cheltuieli specifice, iar înregistrările aferente vor fi:
a) Înregistrarea producției în curs
% = 711 Suma
331.01 „Orz” „Variația stocurilor” produselor,
331.02 „Rapiță” serviciilor și a
331.04 „Orzoaică”
altor cheltuieli
331.08 „Lucerna”
331.11 „Grâu” și se face
331.14 „Floarea soarelui” proporțional cu
331.15 „Porbum” suprafața
331.16 „Soia” cultivată
b) Consumul de combustibil
d) Cheltuieli cu salariile
Dar societatea a scos din evidență un element aferent contului 213 „Instalații tehnice,
mijloace de transport, animale și plantații”, integral amortizat și a înregistrat astfel:
Apoi următoarea fază presupune semănatul, unde vom regăsi cheltuielile cu achiziția
semințelor, întreținrerea culturilor prin prașile mecanice, tratamente fitosanitare, erbicidat și
aplicarea îngrășămintelor organice și chimice, etape care presupun înregistrarea cheltuielilor
cu achiziția erbicidelor, consumul acestora și regăsim și aici consum de combustibil
h) Achiziția de semințe
i) Consumul de semințe
Iar în utlima fază a întregului proces se va face recoltarea, transportul recoltei în hale
de depozitare, sau direct la client (din nou cheltuieli cu combustibilul) și valorificarea
recoltei.
l) Trecerea produselor în curs de execuție la produse finite
În continuare vom putea urmări într-un table valoarea producției obținute, dar și
soldurile inițiale ale unor culturi și valoarea producției vândute, iar apoi se vor regăsi
înregistrările aferente vânzării.
411.01 = % Prețul de
„Clienți” 701 vânzare stabilit
„Venituri din vânzarea
produselor finite”
4427
„TVA Colectată”
Arendarea
Societatea are încheiate contracte cu persoane fizice pentru terenuri luate în arendă.
Arenda este practic închirierea terenului deținut de persoane fizice, sau juridice, numite
arendatori și persoane care desfășoară anumite activități agricole pe acel teren, numit arendaș.
Între cele două părți se încheie în scris un contract de arendare, pe o durată determinată și
contra unui preț care este stabilit în contract. Arenda se poate da sub formă de numerar, sau
sub forma produselor agricole obținute. Înregistrările aferente arendării sunt:
a) Datoria față de arendator
c) Compensarea creanței
➢ Subvenție suprafață:
O altă achiziție făcută de societate a fost achiziția unor piese de schimb. Piesele de schimb se
achiziționează în general, pentru a fi schimbate unele mai vechi, uzate, sau chiar stricate, iar
în acest caz aceste se capitalizează în valoarea activului pentru care au fost achiziționate. În
cazul societății piesele de schimb au fost înregistrate separate, ceea ce înseamnă că valoarea
acestora nu se capitalizează și sunt înregistrate astfel:
În cazul în care ar fi fost achiziționate pentru un utilaj și s-ar fi capitalizat valoarea acestora,
s-ar fi înregistrat astfel:
1) Salariul brut
2) Înregistrarea contribuțiilor
Tot ceea ce ne înconjoară reprezintă un lanț trofic, suntem conectați între noi, de la
oameni la animale, plante, vegetație și tot ce se află în jurul nostru. Același lucru putem
spune și despre agricultură. Oamenii ca să supraviețuiască trebuie să se hrânească, iar hrana
este concepută de oameni, astfel așa cum oamenii fără hrană nu ar exista, nici hrana fără
oameni nu ar exista.
Pentru a putea prelucra pământul, omul s-a ajutat dintotdeauna de animale, cum ar fi
caii, sau boii, pentru a ara pământul sau alte activități, de îngrășăminte naturale de la aceștia,
de tractoare, căruțe, ca apoi în timp tehnologia să evolueze ușurând munca oamenilor. Odată
cu trecerea timpului au început să apară mașini si utilaje mai performante, ceea ce a scutit
oamenii de o muncă fizică în plus, de statul în soare pe câmp și a dus la o realizare mai rapidă
a tuturor proceselor. Astfel procesul de achiziție a semințelor și a erbicidelor, sau a altor
substanțe necesare pentru cultura vegetală, se face mai ușor, de pe internet, transportul fiind
realizat cu ușurință și rapid cu mașini. Apoi tractoarele și toate utilajele pregătesc pământul
pentru semănat, într-un timp scurt și foarte bine organizat. Iar recoltarea și valorificarea
producției se face la fel de ușor cu ajutorul combinelor și respectiv a mașinilor. Oamenii au la
îndemână combustibil, semințe, erbicid, forță de muncă și tot așa mai departe multe alte
elemente necesare desfășurării activității agricole, toate contra cost, desigur. Acest cost pe
care fermierul îl plătește pentru a-și putea desfășura activitatea, trebuie să îl înregistreze în
contabilitate.
Singurul element de care mai are nevoie un agricultor este vremea favorabilă, un
element pe care nu îl poate controla, pentru care nu plătește, dar de care depinde în egală
măsură cu celelalte elemente. Soarele, căldura naturală, ploaia, vântul și tot ce oferă mama
natură este gratis și nu se înregistrează în contabilitate. Iar ceea ce am vrut să spun mai sus,
cu toate acele elemente care iau parte la procesul de cultivare, a fost să evidențiez cele mai
importante lucruri de care omul are nevoie pentru a obține un produs agricol și faptul că toate
acestea se înregistrează în contabilitate. Fiecare mișcare și toate activitățile pe care omul le
face trebuie evidențiate în contabilitate, de la început până la sfărșit.
Cercetarea realizată în partea teoretică pe societatea SC AGROMEC CODĂEȘTI SA,
a fost cu scopul de a urmări care sunt principalele înregistrări pe care o societatea agricolă le
face. De asemenea am urmărit care sunt cheltuielile pe care și le asumă și nivelul de muncă
pentru a obține un profit. Am aflat despre locul în care este poziționată societatea și unde își
desfășoară activitatea, deoarece în domeniul activităților agricole este foarte importantă
așezarea geografică și în funcție de asta se pot cultiva doar anumite culturi în acea zonă, în
funcție de temperaturile și condițiile climei. Am văzut că pe lângă multe elemente și vremea
din fiecare an a fost un factor care a dus la creșterea, sau scăderea profitului societății. Am
extras din situațiile financiare primite, sume necesare pentru a face înregistrările pentru anul
2016, dar am extras și elemente mai importante, pe care le-am pus într-un tabel pentru a putea
observa care este situația societății din punctul de vedere al valorii utilajelor, mașinăriilor și a
altor active corporale pe care le deține, dar și a datoriilor pentru a putea analiza situația
societății.
În concluzie la nivelul societății analizate am reușit să urmărim elementele folosite
din domeniul contabilității și înregistrările contabile pe care o societate agricolă le folosește,
iar după cum am spus și în introducere, agricultura este o activitate foarte frumoasă și
solicitantă, dar care oferă rezultate atât de frumoase vizual, dar și care ne ajută să ne hrănim
și să supraviețuim.
a.
Bibliografie:
Link-uri:
- https://biblioteca.regielive.ro/referate/agronomie/importanta-agriculturii-pentru-existenta-si-
activitatea-umana-163609.html (18.03.2017)
- https://dexonline.ro/definitie/agricultură (18.03.2017)
- https://ro.wikipedia.org/wiki/Agricultura_Rom%C3%A2niei (18.03.2017)
-https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/OrdineMFP/OMEF_3512_2008.pdf
(23.03.2017)
- http://www.onrc.ro/documente/legislatie/noi/legea_31_1990.pdf (15.04.2017)
-http://www.rasfoiesc.com/business/economie/FORMELE-DE-SALARIZARE41.php
(15.04.2017)
-http://lege5.ro/Gratuit/hezdeobxgm/ordinul-nr-123-2016-privind-principalele-aspecte-legate-
de-intocmirea-si-depunerea-situatiilor-financiare-anuale-si-a-raportarilor-contabile-anuale-
ale-operatorilor-economici-la-unitatile-teritoriale- (21.04.2017)
- http://legeaz.net/dictionar-juridic/situatie-financiar (21.04.2017)
- https://dexonline.ro/definitie/crean%C8%9B%C4%83 (08.05.2017)
-http://legestart.ro/informatiile-pe-care-ar-trebui-sa-le-cunoastem-despre-arendare/
(17.06.2017)
- https://ro.wikipedia.org/wiki/Jude%C8%9Bul_Vaslui (19.06.2016)
ANEXE
Numărul 1
Bilanț contabil
A. Active imobilizate
I. Imobilizări necorporale
1. Cheltuieli de constituire
2. Cheltuieli de dezvoltare
3. Concesiuni, brevete, licențe, mărci comerciale, drepturi şi active similare, dacă acestea au
fost
achiziționate cu titlu oneros şi nu trebuie prezentate la A I 5
4. Active necorporale de explorare şi evaluare a resurselor minerale
5. Fondul comercial, în măsura în care acesta a fost achiziționat cu titlu oneros
6. Avansuri
II. Imobilizări corporale
1. Terenuri şi construcții
2. Instalații tehnice şi maşini
3. Alte instalații, utilaje şi mobilier
4. Investiții imobiliare
5. Active corporale de explorare şi evaluare a resurselor minerale
6. Active biologice productive
7. Avansuri şi imobilizări corporale în curs de execuție
III. Imobilizări financiare
1. Acțiuni deținute la entitățile afiliate
2. Împrumuturi acordate entităților afiliate
3. Interese de participare
4. Împrumuturi acordate entităților de care entitatea este legată în virtutea intereselor de
participare
5. Investiții deținute ca imobilizări
6. Alte împrumuturi
B. Active circulante
I. Stocuri
1. Materii prime şi materiale consumabile
2. Producția în curs de execuție
3. Produse finite şi mărfuri
4. Avansuri
II. Creanțe
(Sumele care urmează să fie încasate după o perioadă mai mare de un an trebuie prezentate
separat pentru fiecare element.)
1. Creanțe comerciale
2. Sume de încasat de la entitățile afiliate
3. Sume de încasat de la entitățile de care entitatea este legată în virtutea intereselor de
participare
4. Alte creanțe
5. Capital subscris şi nevărsat
III. Investiții pe termen scurt
1. Acțiuni deținute la entitățile afiliate
2. Alte investiții pe termen scurt
IV. Casa şi conturi la bănci
C. Cheltuieli în avans
D. Datorii: sumele care trebuie plătite într‐o perioadă de până la un an
1. Împrumuturi din emisiunea de obligațiuni, prezentându‐se separat împrumuturile din
emisiunea de obligațiuni convertibile
2. Sume datorate instituțiilor de credit
3. Avansuri încasate în contul comenzilor
4. Datorii comerciale ‐ furnizori
5. Efecte de comerț de plătit
6. Sume datorate entităților afiliate
7. Sume datorate entităților de care entitatea este legată în virtutea intereselor de participare
8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările sociale
E. Active circulante nete/datorii curente nete
F. Total active minus datorii curente
G. Datorii: sumele care trebuie plătite într‐o perioadă mai mare de un an
1. Împrumuturi din emisiunea de obligațiuni, prezentându‐se separat împrumuturile din
emisiunea de obligațiuni convertibile
2. Sume datorate instituțiilor de credit
3. Avansuri încasate în contul comenzilor
4. Datorii comerciale ‐ furnizori
5. Efecte de comerț de plătit
6. Sume datorate entităților afiliate
7. Sume datorate entităților de care entitatea este legată în virtutea intereselor de participare
8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările sociale
H. Provizioane
1. Provizioane pentru litigii
2. Provizioane pentru garanții acordate clienților
3. Provizioane pentru pensii şi obligații similare
4. Provizioane pentru impozite
5. Alte provizioane
I. Venituri în avans
J. Capitaluri proprii
I. Capital subscris
1. Capital subscris vărsat
2. Capital subscris nevărsat
II. Prime de capital
III. Rezerve din reevaluare
IV. Rezerve
1. Rezerve legale
2. Rezerve statutare sau contractuale
3. Alte rezerve
V. Profitul sau pierderea reportat(ă)
VI. Profitul sau pierderea exercițiului financiar