MINISTERUL EDUCATIE SI CERCETARII

OrdinM.E.C.T.Snr.4434/29.08.2014

LICEUL TEHNOLOGIC CRUCEA

Proiect pentru obținerea certificatului de calificare profesională nivel 4

TEMA PROIECTULUI
TEHNOLOGIA GENERALĂ A CULTIVĂRII PLANTELOR
LEGUMICOLE ÎN RĂSADNIȚE
CALIFICAREA : TEHNICIAN AGRONOM

ÎNDRUMĂTOR PROIECT:
PROF.ING. VRABIE MARILENA
ELEV: NITU PETRICA – ADRIAN

2015

1
 CUPRINS

Argument .........................................................................................................................4
Capitolil I –Sectoarele pentru producerea răsadurilor
1.1 Sectoarele pentru producerea răsadurilor ............................................................. 5
1.2 Instalarea răsadnițelor și pregătirea spațiilor pentru producerea
răsaduril.......................................................................................................................6
Capitolul II-
2.1Pământurile necesare și pregătirea substratului pentru producerea
răsadurilor ...........................................................................................................................
..................8
2.2.Semănatul...................................................................................................................10
2.3.Repicatul.....................................................................................................................13
Capitolul III
3.1.Lucrări de îngrijire a răsadurilor............................................................................15
Concluzii ..........................................................................................................................19
Bibliografie ......................................................................................................................22
Anexe ................................................................................................................................23

2
 TEMA PROIECTULUI
TEHNOLOGIA GENERALĂ A CULTIVĂRII PLANTELOR
LEGUMICOLE ÎN RĂSADNIȚE

3
 ARGUMENT

Răsadurile sunt plante legumicole tinere, la începutul vegetației obținute în

condiții organizatorice și tehnice speciale și care prin transplantare servesc la înființarea
culturilor.
Majoritatea legumelor care au pondere mare pentru legumicultura țării noastre se
cultivă prin răsad (tomate, ardei, vinete , legumele din grupa verzei, castraveți ,pepeni
galbeni și salată pentru culturi în sere, solarii și timpuriu în câmp, dovleceii pentru culturi
extratimpurii în câmp, țelină de rădăcină și pețiol, ceapă de apă, prazul).
La unele specii legumicole producerea răsadurilor este obligatorie . Ardeiul gras,
de exemplu , un poate fi semănat direct, deoarece , în condițiile țării noastre nu se
asigură în câmp suma gradelor de temperatură solicitată de plantă (36000C ), o parte
dintre acestea fiind asigurată în spațiile încălzite în timpul producerii răsadului. Țelina
prin specificul biologic (semințe foarte mici, ritm lent de creștere a plantelor , perioadă
lungă de vegetație) impune producerea răsadurilor.
Producerea răsadurilor este un proces tehnologic complex care solicită utilizarea
unor spații amenajate , un volum mare de muncă, un cost ridicat, condiții care impun
organizarea rațională și eficientă a acestui proces.
Anual în țara noastră se cultivă ,prin plantarea răsadurilor, o suprafață de
aproximativ 150 mii ha, care necesită 10-12 miliarde răsaduri, pentru producerea cărora
trebuie amenajate 3,5-4 mii ha spații.
Calificarea de horticultor precum şi studierea modulului “Tehnologia de cultivare
a speciilor legumicole ” m-a determinat să-mi aleg această temă de proiectului.
Lucrarea de faţă este structurată pe trei capitole, în primul capitol fiind prezentate
sectoarele pentru producerea răsadurilor , în al doilea capitol este descris modul de
pregătire a pământurilor și substratului necesar pentru producerea răsadului, în ultimul
capitol sunt prezentate lucrările de îngrijire a răsadurilor .
În finalul lucrării sunt prezentate concluziile desprinse din lucrarea de faţă.

4
 CAPITOLUL I
SECTOARELE PENTRU PRODUCEREA RĂSADURILOR

1.1. Sectoarele pentru producerea răsadurilor se deosebesc ca suprafață , tip

constructiv și dotări, durată de exploatare, parametrii funcționali.
Construcțiile specifice utilizate pentru producerea răsadurilor sunt:
 Sere înmulțitor de tip industrial;
 Sere înmulțitor individuale;
 Solarii de diferite tipuri;
 Tunele joase;
 Răsadnițe.

Sere înmulțitor de tip industrial Solarii de diferite tipuri

5
 Tunele joase Rasadnita

Producerea unor cantități mari de răsaduri pentru unități producătoare de legume din
bazinele legumicole se face în complexele de sere, care își rezervă suprafețe pentru
producerea răsadurilor, pentru necesarul propriu și pentru valorificare.
În cazul fermelor legumicole aparținând unor exploatații agricole cu profil mixt, ca și
în cadrul unor ferme legumicole se pot produce în sectoare proprii, pe plan local. Acestea
folosesc ca spații în principal răsadnițele ca și alte construcții existente în unitate
ca:serele înmulțitor individuale, solariile acoperite cu sticlă sau folie de polietilenă.
Pentru realizarea uniu flux tehnologic corespunzător, indiferent de tipul de
construcție ce se folosește , raportul dintre suprafața pentru semănat și cea pentru repicat
trebuie să fie de 1:5, iar calculul suprafețelor necesare se bazează pe următoarele
elemente:
- în răsadniță suprafața utilă pentru semănat sau repicat este egală cu suprafața din
interiorulacestora;
-la solarii, din suprafața utilă acoperită, se scade suprafața potecilor interioare,
necesare efectuării lucrărilor de semănat, repicat și îngrijirea răsadurilor;
-pentru semănăturile dese, pe 1m2 de suprafață amenajată, se pot produce 1200-1500
fire de răsaduri care urmează să fie repicate;
-semănăturile rare, care se fac pentru răsadurile ce nu se mai repică, trebuie să aibă o
desime optimă de 500-600 fire/m2;
2
-în cazul repicatului, numărul de răsaduri care ocupă 1m depinde de mărimea
cuburilor nutritive sau ale ghivecelor folosite. Astfel,în cazul celor cu latura sau
diametrul de 5 cm, rezultă 400 de fire/m 2, la cele de 7 cm se obțin 200 fire/m 2, iar la
cele de 10 cm , doar 100 fire/ m2.
1.2 Instalarea răsadnițelor și pregătirea spațiilor pentru producerea
răsadurilor
Terenul destinat pentru instalarea răsadnițelor trebuie să fie ferit de vânturile
dominante din zonă, fie prin instalarea unor panouri înalte ( de cel puțin 2m) din stuf,
rogojini, etc. , fie prin amplasarea lui la adăpostul unor perdele de protecție naturale

6
sau special înființate.Terenul trebuie să fie plan sau cu o ușoară pantă spre sud, pentru
scurgerea excesului de umiditate, iar apa freatică să se găsească la o adâncime de
peste 2 m. Pe acest teren se prevăd și spații pentru depozitarea gunoiului, depozitarea
și pregătirea pământurilor, magazii pentru materiale și unelte etc. De asemenea,
asigurarea sursei de apă pentru udarea răsadurilor este absolut obligatorie. Sectorul de
răsadnițe trebuie să fie în apropierea unor căi de comunicații practicabile în tot timpul
anului .
Pentru răsadnițele cu încălzire biologică se folosește ca biocombustibil gunoiul de
grajd, cel mai bun fiind cel de cabaline .deoarece acesta se găsește în cantități mai
mici se amestecă sau se înlocuiește cu gunoi de bovine , care se îmbunătățește prin
amestec cu paie, pleavă , frunze, coceni tocați sau alte materiale vegetale uscate care
prin descompunere degajă căldură.
Gunoiul procurat din timp se păstrează în platforme mari , uscat sau bine tasat,
pentru a nu fermenta până la folosirea lui.
Cu 10-12 zile înainte de instalarea răsadnițelor , biocombustibilul se așează în
platforme mici ( de cca. 1 m înălțime și 1,5 m lățime). Pentru declanșarea
fermentației se asigură umiditatea optimă și eventual încălzirea lui din loc în loc cu
pietre încinse , bulgări de var nestins sau gunoi cald. De asemenea, alternarea stratului
de gunoi vechi cu gunoi proaspăt grăbește începerea fermentației. Când platforma de
gunoi începe să aburească , realizându-se în interiorul ei temperatura de 35- 40 0C, se
începe instalarea răsadnițelor. Lucrarea se execută din ianuarie până în aprilie,în
funcție de perioada în care urmează să fie plantat răsadul.răsadnițele se grupează în
baterii cu suprafața de 600-900m2 separate de drumuri de 3-4 m lățime.
Pentru instalarea răsadnițelor la suprafața solului , gunoiul încălzit se așează în
straturi înalte de 40-80 cm, în funcție de data instalării, zonă și specia cultivată.patul
se așează începând din partea de nord a viitoarei baterii,pe care sunt apoi puse
tocurile de răsadniță,lăsându-se poteci de 50 cm între acestea și la marginea
bateriei.Orientarea răsadnițelor cu o singură pantă se face cu latura lungă de la est la
vest , cu înclinare spre sud.

7
 Răsadnițele îngropate se instalează prin introducerea gunoiului în grosime de 40-
50 cm , în șanțul răsadniței . Aceste răsadnițe se orientează cu latura lungă de la nord
la sud, pentru ca ambele pante să primească lumină suficientă.
Imediat după instalare, răsadnițele se acoperă cu rame și rogojini. După 2-3 zile ,
când gunoiul își reia fermentația , se controlează temperatura. Când aceasta se
stabilizează la cca 250C, se introduce în răsadnițe stratul de amestec necesar
semănatului sau repicatului.
Răsadnițele cu încălzire tehnică, solariile și serele folosite pentru producerea
răsadurilor se pregătesc în felul următor:
-se evacuează resturile vegetale de la cultura premergătoare;
-se execută reparațiile curente( schelet,geamuri, instalații);
- se dezinfectează spațiile , uneltele și solul.
Dezinfectarea spațiilor se face cu multă atenție prin stropiri cu soluții de
insecticide sau mai rar prin fumigare ( cu sulf). Se pot folosi produse ca: Dithane,
Poliram Combi(fungicide) în concentrație de 0,4%, Carbetox 0,4% ,Folidol 0,2%. Cu
bune rezultate se folosesc formalina 2-3 % și sulfatul de cupru 3%.
Construcțiile se dezinfectează prin stropire cu soluțiile menționate ,iar uneltele și
ghivecele se dezinfectează prin îmbăierea în aceste soluții.
Pentru o bună igienă și prevenirea reinfectării se montează dezinfectoare la
intrarea în sere și solarii și se iau măsuri pentru păstrarea igienei culturale de către toți
cei care lucrează la producerea răsadului.Pentru a realiza economie de combustibil și
biocombustibil, în ultimul timp s-a experimentat cu bune rezultate , producerea
răsadurilor pentru câmp în spații neîncălzite dar cu dublă protejare. În acest scop se
folosesc solarii de tip tunel înalte , în care se instalează primăvara devreme adăposturi
joase din polietilenă, pe terenul îngrășat și modelat din toamnă.

CAPITOLUL II
PĂMÂNTURILE NECESARE ȘI PREGĂTIREA
SUBSTRATULUI PENTRU PRODUCEREA RĂSADURILOR

8
2.1 Pământurile necesare și pregătirea substratului pentru
producerea răsadului.
Substratul pentru semănat și repicat trebuie să fie afânat , permeabil , cu
capacitate mare de reținere a apei , aprovizionat cu elemente nutritive și cu ph
corespunzător cerințelor speciei la care se produce răsad.
Principalele componente care intră în alcătuirea amestecurilor folosite ca substrat
sânt: turba, mranița, pământul de țelină, nisip, îngrășăminte și mai rar composturi sau
pământ de frunze.
Turba are o capacitate mare de reținere a apei, este foarte afânată, liberă de boli
și dăunători. Pentru amestecurile folosite în legumicultură se ăpreferă turba roșie ,
mai săracă în elemente nutritive dar mai afânată. Deoarece turba este acidă, reacția sa
trebuie corectată prin adaus de amendamente ( cretă sau praf de var cca. 2 kg/m 3)
până la pH 6,5-7.
Mranița rezultă din gunoiul de grajd folosit la încălzirea răsadnițelor care își
contiuă descompunerea în platforme timp de 4- 6 luni; în complexele mari mranița se
poate pregăti prin fermentarea gunoiului de grajd în platforme speciale , în
aproximativ un an , timp în care platformele se udă și se refac periodic pentru
grăbirea descompunerii..
Mranița are un conținut ridicat în elemente nutritive în special azot, este afânată și
se încălzește ușor , având culoare închisă.
Dezinfectarea mraniței înainte de folosire este obligatorie deoarece conține
germeni de boli și dăunători.
Pământul de țelină se pregătește din brazde de la suprafața solului provenite din
ternuri înțelenite . Brazdele , cu grosimea de 10-12 cm , se pun în platforme unde se
descompun . După 6 luni pământul se poate folosi în amestec .
Pământul de țelină, cenușiu și bine structurat, are un conținut ridicat în azot, fiind
totuși mai sărac în elemente nutritive decât mranița .poate fi înlocuit cu pământ de
grădină , obținut din stratul de la suprafața solului gros de 10 cm de pe terenuri
cultivate cu plante furajere sau leguminoase.
Nisipul cel mai bun folosit în amestecuri , cu dimensiunile particulelor de 0,80
mm , provine de obicei din râuri.

9
 În complexele de producere industrială a răsadurilor , pregătirea amestecurilor se
face în sectoare speciale dotate cu hale , magazii, șoproane,platforme, vagonete, benzi
transportoare, ciururi mecanice, malaxoare și alte utilaje specifice care permit
mecanizarea lucrărilor de pregătire a amestecurilor.
În unitățile mici pregătirea amestecurilor se face manual.
Pregătirea amestecurilor de pământ impune o serie de lucrări obligatorii:
procurarea componentelor, cernerea, dezinfectarea, stabilirea proporțiilor și
amestecarea propriu-zisă.
Componentele se procură din timp și se depozitează în șoproane, ferite de
umezeală, după care sânt cernute.
Dezinfectarea este o lucrare obligatorie pentru mraniță , composturi și mai rar
pentru pământul de țelină sau grădină și se realizează pe cale termică sau chimică, în
funcție de posibilitățile și gradul de infestare.Dezinfecția se face așezând pământurile
în straturi de 40-50 cm grosime după care se dezinfectează cu aburi sau cu substanțe
chimice, așa cum se procedează pentru dezinfecția solului din sere.
Stabilirea ponderii fiecărui component în amestec se face în funcție de specia la
care se produce răsadul, modul de folosire( semănat sau repicat) și a posibilităților de
procurare a componentelor.
Pentru răsadurile destinate culturilor din sere, solarii sau pentru tomatele timpurii
în câmp , turba intră în proporție mai mare, mai ales în amestecul pentru repicat.
În amestecuri se adaugă și îngrășăminte chimice, în funcție de cerințele speciei și
compoziția inițială a pământurilor pe baza analizelor chimice de laborator.
După stabilirea proporțiilor , componentele amestecului, cernute în prealabil, se
măsoară în volume( m3, tărgi, roabe,remorci, vagoane) și se pun în grămezi unele
peste altele , alternativ. Amestecarea se face în funcție de cantități și dotare-
mecanizat sau manual , până se realizează o bună omogenizare. Amestecurile
pregătite din timp se păstrează ferite de umezeală până la folosire, introducându-se în
sere, solarii sau răsadnițe cu câteva zile înainte de semănat sau repicat în grosime
diferită după cum urmează:
-pentru semănat des în vederea repicatului, 5-6 cm în sere și solarii și 8-10 cm în
răsadnițe;

10
 -pentru semănat rar ( fără a mai fi urmat de repicat), ca și pentru repicat 15-18 cm,
indiferent de spațiul folosit.
În sere și solarii se recomandă ca amestecul să se aștearnă pe folie de polietilenă.
A mestecurile pentru repicat se așează ca atare în strat se folosesc pentru umplerea
ghivecelor în care se repică răsadul.
2.2 Semănatul pentru producerea răsadurilor se face în funcție de culturi și de
perioadele optime de plantare a acestora. Pentru culturile din seră, solarii și timpurii
în câmp, semănatul se face în sere înmulțitor , iar pentru culturile de vară se face în
solarii sau răsadnițe.
Răsadurile destinate culturilor de toamnă se pregătesc pe brazde reci sau după
răsadul timpuriu în răsadnițe.
Înainte de semănat stratul de pământ se afânează cu grebla , se nivelează și se
tasează ușor.
Semănatul se face prin împrăștiere sau în rânduri. Prin împrăștiere se
seamănă când răsadul urmează să fie repicat. În rânduri se seamănă de obicei când
răsadul nu se mai repică. Pentru semănatul în rânduri se fac șănțulețe adânci de 1-2
cm la distanța de 7-8 cm între rânduri, sămânța repartizându-se cât mai uniform . în
acest mod se fac semănăturilor pentru culturile de vară și de toamnă în câmp.
După semănat, semințele se acoperă cu un strat de amestec de 0,5-2 cm ( cu
aceiași compoziție ca substratul) , se tasează ușor și se udă. Semănăturile se acoperă
cu o folie de polietilenă( în sere și solarii) sau cu ferestre în răsadniță.
În ultimii ani se practică și metoda semănatului direct în cuburi sau ghivece,
pentru a se evita repicatul.
Epoca semănatului diferă în funcție de momentul plantării răsadului și de vârsta
optimă a acestuia. Pentru ușurarea repicatului semănatul se face eșalonat în 2-3 etape.
Semanatul pe strat nutritiv, urmat de repicarea rasadurilor atunci
cand se produce un numar mare de rasaduri

Pentru aceasta se pregateste un strat nutritiv afanat, bine maruntit si nivelat, alcatuit dintr-
un amestec nutritiv nu prea bogat in elemente nutritive, alcatuit din mranita, pamant de
gradina si nisip, gros de 7-10 cm.

Semintele se distribuie fie prin imprastiere, cu conditia asigurarii unei distribuiri

11
uniforme a acestora, fie in randuri, cand este necesara marcarea randurilor cu o rigla
prevazuta cu o muchie ascutita sau un gratar format din mai multe rigle distantate in
functie de distanta intre randuri care este de 5 cm, iar pe rand semintele se distribuie la 1-
2 cm.

Dupa semanat, semintele se acopera cu un strat de 0,5-1 cm grosime de amestec nutritiv

cernut, repartizat uniform care se taxeaza cu un tavalug manual pentru a asigura un
contact bun intre seminte si stratul nutritiv.

Semanatura se uda cu apa la temperatura mediului ambiant si se acopera cu rogojini sau

folie de polietilena pentru a mentine umiditatea la nivelul semintelor pe tot parcursul
germinarii semintelor.

Cand plantele incep sa rasara, se inlatura materialele de acoperire pentru a beneficia de

lumina de care au nevoie.

Semanatul in ladite se practica pentru producerea unui numar mic de rasaduri, pentru
gospodariile particulare, dar si atunci cand conditiile de temperaturi sunt mai precare,
laditele fiind usor de manipulat in locurile mai calduroase si mai usor de supravegheat.

Se folosesc diferite tipuri de ladite: de lemn, de plastic de diferite dimensiuni. Acestea se

dezinfecteaza cu solutii de formalina 2%, sulfat de cupru 2-3%, si se pregatesc in felul
urmator: pe fundul laditei se asaza un strat de nisip de 1-1,5 cm grosime apoi se pune
amestecul nutritiv astfel incat sa ramana goala ladita circa 2 cm, se taseaza si se
marcheaza randurile la 4-5 cm.

Se acopera cu bucati de sticla, cu hartie sau cu folie, se duc in locuri calde si se urmaresc
pana in momentul repicarii rasadurilor.

Producerea rasadurilor pentru cultura in solarii se poate face si in solarii incalzite

cu biocombustibil.

Pentru aceasta sunt mai multe variante:

- introducerea gunoiului de grajd pe intreaga suprafata a solarului, in grosime de 40-50

cm, circulatia facandu-se pe o poteca de 60 cm. De o parte si de alta a potecii se pune
amestec pe care se va produce rasadul;
- saparea unor santuri de 30-40 cm de o parte si de alta a potecii si introducerea gunoiului
in aceste santuri;
- instalarea de tocuri de rasadnite in interiorul solarului, peste patul de gunoi asezat.

12
Pentru obtinerea unui rasad bun de plantat intr-o anumita perioada de timp se aplica o
serie de lucrari de ingrasare si anume:

- dirijarea factorilor de vegtatie si in special a temperaturii care s-a hotarat. Astfel,

imediat dupa semanat temperatura este mai ridicata, insa in limitele specifice fiecarei
specii legumicole, scade cu cateva grade in perioada rasaririi pentru a nu se alungi si apoi
creste si ramane constanta pana la plantare. Inainte de plantare cu circa 10-15 zile,
temperatura scade, in vederea calirii rasadurilor, pana aproape de nivelul temperaturii
care se atinge dupa plantare.
- lumina trebuie corelata cu temperatura si se iau masuri de patrundere a unei cantitati
maxime de lumina (curatirea geamurilor, folosirea de folie de polietilena noua etc.).
- aerisirea se face zilnic, in scopul reglarii temperaturii cat si al compozitiei aerului.
- udarea se face moderat cu apa calduta (20-22°C);
- udarea excesiva duce la putrezirea rasadurilor sau la alungirea acestora.
- fertilizarea suplimentara cu solutii de ingrasaminte in concentratie de 0,4-0,5 - 1%.

Se fac 2-4 fertilizari, prima la 7-10 zile de la repicat iar urmatoarea la interval de 10-15
zile.

Repicatul se face in faza de frunze cotiledonale in pozitie orizontala si aparitia primelor

frunze adevarate, in ghivece de diferite tipuri nutritive ale caror dimensiuni sunt diferite
in functie de specii. Se mai folosesc ghivece de plastic, de hartie, de turba etc. Adancimea
de repicat este si ea diferita cu specia si trebuie respectata altfel rasadurile se prind mai
greu.

- raritul la distante mai mari pentru a crea conditii optime de lumina, prevenind alungirea;
- tratarea cu substante retardante de crestere care previne deprecierea rasadului prin
alungire;
- combaterea bolilor si daunatorilor;
- calirea rasadurilor care consta in obisnuirea treptata a plantelor cu temperaturi mai
scazute, cu lumina mai multa, apa mai putina si aerisire mai buna.

Un rasad bine calit trebuie sa aiba tulpina groasa si scurta, iar la tomate, varzoase, rasadul
capata o culoare violacee.

2.3 Repicatul este lucrarea de transplantare provizorie a răsadurilor mici, din

semănătură deasă, la distanțe mai mari. Prin repicat se realizează economii mari de
combustibil deoarece se folosește pentru semănat inițial o suprafață mult mai mică.

13
 Se repică atunci când răsadurile sânt încă mici ( cu 1-2 frunze adevărate).Înainte
de repicat se udă bine stratul de pământ, iar plantele se scot în grup. Dacă rădăcinile
sânt prea lungi, se suprimă din lungimea lor, astfel ca să se realizeze adâncimea
necesară de repicat . majoritate răsadurilor se repică cu 1-2 cm mai adânc decât au
crescut în semănătură, iar tomatele chiar mai adânc. Fac excepție răsadurile de gulie,
salată, țelină,ceapă,praz, care se repică chiar mai adânc decît au crescut în
semănătură.

Repicatul
Repicatul se poate face în strat de amestec de pământ , în ghivece și în pat
nutritiv.
Repicatul în strat se face în rânduri distanțate la 5-10 cm în funcție de vigoarea
plantelor, folosindu-se pentru aceasta plantatore mici, cu care se fac orificii în care se
introduc rădăcinile răsadurilor .tot cu ajutorul plantatoarelor se stânge pământul lăngă
plante.
Repicatul în ghivece oferă un spațiu de nutriție corespunzător , iar la plantare
rădăcinile se păstrează intacte , favorizând o prindere foarte bună. Ghivecele se
folosesc obligatoriu pentru culturile din sere , solarii și timpurii în câmp.cele mai
uzuale ghivece sunt : ghivecele nutritive( cuburi) din amestecuri de pământ ,
ghivecele de plastic , pământ ars, turbă, hârtie.
Ghivecele sau cuburile nutritive se confecționează din amestecurile de pămțnt
pentru repicat, umectate până la umiditatea de 65% și preste cu prese mecanice.
Ghivecele se așează în sere sau solarii pe o folie de material plastic , iar în
răsadnițe pe un strat subțire de nisip, unele lăngă altele , urmând a fi distanțate atunci
când plantele cresc.
Repicatul trebuie făcut imediat după confecționarea ghivecelor înainte ca acestea
să-și piardă umiditatea. Repicatul se face manual, în orificiile ghivecelor , după care
se udă.

14
 Ghivecele au avantajul că se transportă ușor și oferă răsadurilor condiții foarte
bune de creștere. Se folosesc mai mult în țări cu tradiție în cultura legumelor, iar la
noi în țară, în mod experimental , dar cu tendință de extindere în producție
Metoda patului nutritiv constă în repicarea răsadului într-un pat de amestec de
pământ care se așează pe o folie de polietilenă, se umectează și se tasează. Între
răsadurile repicate în pătrat , cu 10-12 zile înainte de plantare, pământul se taie ,
formându-se astfel cuburi menținute și de sistemul radicular al răsadului care le
împânzește.
Indiferent de metoda folosită ( în strat , în ghiveci, în pat, etc) după repicat
răsadurile se udă , iar pe timp însorit se umbresc.
O alta metoda de producere a rasadurilor consta in folosirea paletelor celulare,
care se pot utiliza pentru orice fel de rasaduri. Paletele celulare sunt niste structuri
rigide sau flexibile, formate din mai multe celule (ghivece), cu forme si marimi
diferite, in functie de soiurile care vor fi insamantate si, deci, de volumul de substrat
necesar. In aceste celule, rasadurile pot creste pana la 40-50 de zile, dupa aceasta
perioada, spatiul si solul nemaifiind suficiente pentru dezvoltarea normala a plantei.
Metodele de obtinere a rasadurilor eco presupun un substrat format dintr-un
amestec  de mranita, pamant de telina (obtinut din terenurile care au fost cultivate cu
legume, prin putrezirea radacinilor) si nisip (10%), care se pune in ladite captusite cu
folie. Semintele se asaza in randuri paralele, la o distanta de 2-3 milimetri intre ele si
se acopera cu acelasi amestec, in care se adauga insa mai mult nisip si a carui grosime
sa fie de aproximativ 1 centimetru. Se uda moderat si se pun laditele la temperatura
de 22-24 grade Celsius, timp de o saptamana. Dupa ce plantele rasar, se muta laditele
in sera, solar sau rasadnita. Dupa inca 1-2 saptamani, cand se formeaza primele
frunze, se repica (se transplanteaza) plantele intr-un amestec de turba (40%), mranita
(40%), pamant de telina (25%) si nisip (5%). Din acest amestec, cu ajutorul unor
prese manuale sau mecanice, se formeaza cuburile nutritive sau se pune amestecul in
mici ghivece de polietilena, unde se transplanteaza rasadurile. Trebuie acordata insa o
mare atentie dimensiunii vasului in care se transplanteaza planta, pentru ca daca este
prea mic, rasadul nu va creste destul de viguros si nici planta matura nu va fi foarte
productiva

15
 CAPITOLUL III
Lucrările de îngrijire aplicate răsadurilor.

Lucrările de îngrijire aplicate răsadurilor au drept scop dirijarea optimă a

factorilor de vegetație , pentru obținerea unui răsad de calitate.
Lumina este factorul cel mai greu de dirijat. Pentru folosirea cât mai completă a
luminii naturale , se curăță bine geamurile sau polietilena , care acoperă spațiile de
producere a răsadurilor, și se urmărește înlăturarea la timp a materialelor puse peste
noapte pentru păstrarea căldurii( rogojini, folii suplimentare de material plastic). Se
poate folosi și iluminatul suplimentar, dar este costisitor.
Temperatura se dirijează în spațiile cu încălzire tehnică de la punctele sau
centralele termice, luându-se măsuri de etanșare a pereților și acoperișului sau
căptușirea acestora cu folie, pentru păstrarea căldurii.
Nivelul temperaturii se dirijază în funcție de cerințele speciei, de fenofază și de
intensitatea luminii. Noaptea și în zilele noroase temperatura se scade cu câteva grade
față de cerințele speciei, mai ales imediat după răsărirea plantelor . pentru scăderea
temperaturii se vor evita aerisirile excesive, reglarea fiind mai bine făcută de la
instalațiile de încălzire evitâdu-se pierderile de căldură.
În răsadnițele cu biocombustibil ridicarea temperaturii se face prin activarea
fermentației și umplerea potecilor cu gunoi care fermentează, precum și prin
acoperirea cu două rânduri de ferestre în zilele friguroase.
Umiditatea solului și a aerului se dirijazea prin udări relativ rare la începutul
perioadei de producere a răsadurilor, folosindu-se cantități de apă care să străbată tot
substratul. Când timpul se încălzește udările se fac mai des . udarea se face cu furtun
cu sită fină sau prin aspersiune. Imediat după această lucrare este necesară aerisirea ,
pentru evitarea excesului de umiditate atmosferică în special în solarii. Umiditatea
relativă a aerului nu trebuie să depășească 65% , valori mai mari suportând
vărzoasele, salata, castraveții(70-75 %).

16
 Aerisirea spațiilor folosite la producerea răsadului se face pentru dirijarea
temperaturii, a umidității și pentru asigurarea plantelor cu oxigen, eliminându-se
gazele nocive pentru răsad ( bioxidul de carbon în exces și amoniacul), acestea fiind
în cantități mai mari la răsadnițele încălzite cu biocombustibil.
Aerisirea se face puțin pe timp friguros și mai des pe măsură ce vremea se
încălzește, prin ridicarea ferestrelor de pe acoperiș la sere( automatizat), prin ridicarea
ramelor la răsadnițe sau prin distanțarea și ridicarea foliei la adăposturile din plastic.
Dirijarea regimului de nutriție se realizează prin dozarea componentelor
amestecurilor de pământ și prin îngrășări cu soluții de îngrășăminte chimice obișnuite
în concentrații mici, de 0,5-1%. Soluțiile se aplică printre răsaduri, după care plantele
se spală prin stropiri cu apă curată.
Se pot aplica și îngrășări extraradiculare cu îngrășăminte foliare ca Wuchsal în
concentrație de 0,1%, Foliar feed 0,03 % sau cu îngrășăminte de tip ,,F ,,. Soluțiile se
pulverizează fin pe plante, fără să se mai aplice stropiri cu apă curată.
Combaterea bolilor și dăunătorilor se impune pentru prevenirea și protejarea
răsadurilor împotriva atacurilor de agenți patogeni .combaterea se realizează prin
tratamente cu insectofungicide aplicate prin pulverizatoare foarte fine , luându-se
toate măsurile necesare pentru protecția celor ce execută tratamentele .
Printre bolile cele mai frecvente ce apar la răsadurile tinere se numără căderea
răsadurilor ( Pythium de baryanum) care se combate prin stropiri cu Mycodifol în
concentrație de 0,15%, Ortocid 0,2%, Dithane M-45 în concentrație de 0,2%. Cu
aceleași substanțe sânt combătute și alte boli ca Rhizoctonia,Phytophtora parasitica.
Se mai fac tratamente cu oxiclorură de cupru 0,5%, Zimaneb-80 0,2%, TMTD 0,2%,
karathane 0,1% împotriva manei (Phytophtora infestans), a pătării albe a frunzelor
(Septoria), a făinării, și altele.
Contra dăunătorilor se folosesc: Ultracid în concentrație de 0,08%, Nogos în
concentrație de 0,15%, frenos în concentrație de 0,05%.
se aplică obligatoriu pentru răsadurile destinate culturilor timpurii în câmp
deschis și constă în obișnuirea răsadurilor destinate culturilor timpurii în câmp
deschis și constă în obișnuirea răsadurilor cu condițiile vitrege pe care le întâlnesc
primăvara în câmp după plantare.

17
 Călirea se începe cu circa două săptămâni înainte de plantare , prin reducerea
udărilor , prin aerisiri puternice și asigurarea de lumină mai multă. Cu 5-6 zile înainte
de plantare , răsadurile se lasă descoperite și ziua și noaptea. În condițiile
nefavorabile , când se observă tendința de alungire a plantelor , se fac tratamente cu
retardanți de creștere ( Cycocel în concentrație de 0,1-1 l soluție la 100 m 2, răsaduri,
pulverizată foarte fin). Acest tratament previne alungirea răsadurilor.
Producerea răsadurilor pentru culturile de toamnă nu necesită spații încălzite și se
face în răsadnițe eliberate de răsadul timpuriu, în solarii sau brazde reci.
După afânare și pregătirea substratului, se seamănă mai rar fără să se mai repice ,
se udă mai des și se umbresc pe timp călduros. Celelalte lucrăride îngrijire sânt
similare celor ce se fac în spații încălzite. Vârsta răsadurilor astfel produse (aprilie-
iunie) este mai mică decât la cele obținute iarna și primăvara devreme. Pentru toamnă
se produc răsaduri la varză , conopidă,gulie,ceapă, praz, țelină de rădăcină, salată.

18
 CONCLUZII
Avantajele producerii răsadurilor justifică eforturile economice pe care le implică.
Astfel, producerea răsadurilor permite:
 Obținerea unor producții mai timpurii, mai mari și de calitate superioară
comparativ cu cele obținute prin semănat direct;
 Mărește arealul de cultură al speciilor pretențioase la căldură;
 Asigură o eșalonare mai bună a producției în cursul anului prin scurtarea timpului
de ocupare a terenului de către cultura respsctivă;
 Realizează posibilitatea alegerii materialului pentru plantat și în consecință
asigură o uniformitate corespunzătoare a culturilor;
 Reduce necesarul de semințe la unitatea de suprafață;
 Economisește consumul de energie pentru producerea legumelor în sere;
 Ușurează întreținerea plantelor în primele faze de vegetație și combaterea
buruienilor;
În afara multiplelor avantaje , producerea răsadurilor prezintă și unele inconveniente
cum sunt:
-necesitatea asigurării unor spații corespunzătoare;
-un consum ridicat de forță de muncă;
-cost ridicat.
Construcțiile specifice utilizate pentru producerea răsadurilor sunt:
 Sere înmulțitor de tip industrial;
 Sere înmulțitor individuale;
 Solarii de diferite tipuri;
 Tunele joase;
 Răsadnițe.
Terenul destinat pentru instalarea răsadnițelor trebuie să fie ferit de vânturile
dominante din zonă, fie prin instalarea unor panouri înalte ( de cel puțin 2m) din stuf,
rogojini, etc. , fie prin amplasarea lui la adăpostul unor perdele de protecție naturale
sau special înființate.Terenul trebuie să fie plan sau cu o ușoară pantă spre sud, pentru
scurgerea excesului de umiditate, iar apa freatică să se găsească la o adâncime de
peste 2 m.

19
 Principalele componente care intră în alcătuirea amestecurilor folosite ca substrat
sânt: turba, mranița, pământul de țelină, nisip, îngrășăminte și mai rar composturi sau
pământ de frunze.
Pregătirea amestecurilor de pământ impune o serie de lucrări obligatorii:
procurarea componentelor, cernerea, dezinfectarea, stabilirea proporțiilor și
amestecarea propriu-zisă.
Componentele se procură din timp și se depozitează în șoproane, ferite de
umezeală, după care sânt cernute.
Stabilirea ponderii fiecărui component în amestec se face în funcție de specia la
care se produce răsadul, modul de folosire( semănat sau repicat) și a posibilităților de
procurare a componentelor.
Semănatul pentru producerea răsadurilor se face în funcție de culturi și de
perioadele optime de plantare a acestora. Pentru culturile din seră, solarii și timpurii
în câmp, semănatul se face în sere înmulțitor , iar pentru culturile de vară se face în
solarii sau răsadnițe.
Răsadurile destinate culturilor de toamnă se pregătesc pe brazde reci sau după
răsadul timpuriu în răsadnițe.
Înainte de semănat stratul de pământ se afânează cu grebla , se nivelează și se
tasează ușor.
Semănatul se face prin împrăștiere sau în rânduri. După semănat,
semințele se acoperă cu un strat de amestec de 0,5-2 cm ( cu aceiași compoziție ca
substratul) , se tasează ușor și se udă. Semănăturile se acoperă cu o folie de
polietilenă( în sere și solarii) sau cu ferestre în răsadniță.
În ultimii ani se practică și metoda semănatului direct în cuburi sau ghivece,
pentru a se evita repicatul.
Lucrările de îngrijire aplicate răsadurilor au drept scop dirijarea optimă a
factorilor de vegetație , pentru obținerea unui răsad de calitate. Acestea sunt
reprezentate de :- lumină
-temperatură;
-aerisirea spațiilor ;
- umiditatea solului și a aerului;

20
 -combaterea bolilor și dăunătorilor
- călirea răsadurilor .

Indiferent de metodele de producere a rasadurilor, pentru rezultate optime mai trebuie

respectate cateva reguli:

 Rasadurile vor fi tinute la lumina si la o temperatura ridicata (pe timpul zilei), iar
noaptea se va reduce temperatura, pentru a fortifica micile plante si pentru a le
ajuta sa se ingroase si sa nu creasca lungi si subtiri
 In masura in care este posibil, vasele cu rasaduri se vor roti, astfel ca lumina sa
cada egal pe toate partile si planta sa se dezvolte uniform
 Spatiile in care cresc rasadurile trebuie sa fie bine aerisite (dar fara curenti de aer)
 Umiditatea din substrat sa fie potrivita (nici prea uscat, nici exces de apa)
 Apa folosita la udat sa nu fie prea rece
 Inainte si dupa repicare (transplantare), sa se asigure cantitatea de ingrasamant
necesara
 Sa existe spatiu suficient pentru dezvoltarea fiecarei plante

În concluzie putem afirma că obținerea unor producții mai timpuri și ieșirea pe piață
cu legume ,, trufanda,, nu este posibilă fără producerea în prealabil a răsadurilor .De aceea
producerii răsadurilor trebuie să i se acorde o atenție deosebită,iar producerea răsadurilor
de calitate este posibilă numai prin respectarea etapelor amintite în lucrarea de față.

21
 BIBLIOGRAFIE

Ruxandra Ciofu și colaboratorii –Tratat de legumicultură, Ed. Ceres București , 2004

Gheorghe Stanciu-Horticultura României, Ed. Universitară;

Eugeniu Doce; Stelica Cristea; Horia Iliescu In lucrare Ghidul cultivatorului de legume ;

Dumitrescu, M., Scurtu, I., Stoian, L., Glăman, Gh., Costache, M., Ditu, D. Tehnologii
optimizate de culturã la principalele specii legumicole din spaţii protejate (solarii) .....

Ion Scurtu. Dr. Marcel Costache -Legumicultură şi Floricultură-Vidra, .

Eugeniu Docea, Stelica Cristea, Horia Iliescu- Legumicultură , Ed. Ceres

22
ANEXE IMAGINI DE PREGĂTIRE A PĂMÂNTURILOR ȘI SEMĂNATUL

23
24
25