Morărașu Diana Mădălina

Anul al- III-lea

Română-Italiană

Cariera mea de profesor

Dacă este să mă gândesc la o întrebare care mi-a marcat copilăria aceea este: „Ce vrei să te faci
când o să fii mare?” Iar răspunsul nu întârzia să apară, toți spuneam că vrem să devenim doctori,
polițiști, profesori, sportivi de performanță etc. Cu alte cuvinte, optam pentru așa-zisele profesii
de succes sau cel puțin astfel sunt încadrate în societate. Însă, ce este succesul? Înseamnă
neapărat să ajungi să ai o anumită profesie? Și în rest...? Nu mai faci nimic toată viața, stagnezi?!
Am auzit de foarte multe ori această sintagmă „persoană de succes”, însă cred că societatea este
departe de sensul adevărat al expresiei. În comunitatea actuală „persoanele de succes” sunt
considerate ca fiind acei indivizi care au o anumită funcție și un statut economic ridicat. Așa să
fie oare? Eu cred că succesul este atunci când ajungi să te autodepășești și să muncești pentru
domeniul pentru care activezi zilnic. Nu cred că dacă am ajuns să avem meseria x, chiar dacă ne-
am dorit-o din copilărie, am ajuns la succes, poate am atins doar prima treaptă din ceea ce
înseamnă el. Dar mulți se opresc acolo. Cred că acesta e principalul factor din pricina căruia nu
merg lucrurile înr-un stat. Ne confruntăm cu oameni care nu se mai dezvoltă din punct de vedere
profesional, iar la un moment dat acest lucru te transformă într-un incompetent și pe urma
incompetenței tale au și alții de suferit. Pentru mine succesul nu are punct. Și un alt lucru
imperativ în ceea ce privește succesul este să ai simțul responsabilității. De exemplu, ca profesor
este o condiție obligatorie. Chiar dacă ai ajuns să fii titular sau chiar profesor universitar, ai
responsabilitatea de a te dezvolta continuu atât pentru cariera ta pentru că mereu vor apărea
lucruri noi, cât și pentru studenții care vin să-și clădească un viitor. Sau ca polițist, jurist etc. Tot
timpul apar noi reglementări legislative sau dacă chiar vrei să fii util pentru societate poți veni tu
cu propriile propuneri. Dar e mai simplu să stai pe canapea și să te uiți la cancan. Și în medicină
este vorba despre același lucru, mereu apar tehnologii noi de tratament, dacă nu ar fi acei oameni
de succes din spate care au devenit responsabili pentru ceea ce fac, propabil și astăzi ne scoteam
dinții cu ața și clanța de la ușă. Din punctul meu de vedere, oamenii de success sunt cei care se
întorc de la serviciu, extenuați chiar, dar își alocă cel puțin o oră pentru dezvoltarea lor
profesională zilnic. Omul de succes este acel om care astăzi a muncit să fie mai bun ca ieri. Asta
este concepâia mea despre succes.

În ceea ce mă privește, mi-a luat ceva timp să-mi dau seam ace vreau să fac, dar acum mă aflu în
punctual în care sunt foate sigură de asta și nimic nu mă mai poate întoarce din drum. Facultatea
de Litere a fost singura mea opțiune la admitere, nu îmi doream nimic altceva și toate
experiențele pe care le-am avut până acum m-au condus tot la Litere. Practica pedagogică nu a
fost o corvoadă, dimpotrivă. Am aștepat acestă experiență din anul I de facultate. Am avut parte
de un professor foarte bun de la care am avut multe lucruri de învâțat și care mi-a oferit un reper
de predare atractiv pentru elevi și am văzut cât de important este să muncești zilnic pentru a fi
profesor. În cadrul practicii s-a dezvoltat în mine dorința de perfecționare, chiar dacă drumul
Morărașu Diana Mădălina
Anul al- III-lea
Română-Italiană

meu didactic încă nu a început. Ceea ce am conștientizat este faptul că succesul înseamnă muncă
și responsabilitate, lucruri pe care sunt dispusă să le fac pentru a-mi atinge visul de a ajunge
profesor. De mulți ani curiozitatea m-a împins în lumea cărților și am fascinație pentru domeniile
cultural sau academice. Acest lucru m-a format și am ajuns să deprind abilitățile necesare unui
viitor profesor. Mi-am dezvoltat lexicul, simțul critic, discursul scris și oral, am învățat cum să
caut o informație corectă și să mă feresc de cele eronate, și, cel mai important, am învățat să
înțeleg un lucru suficient de bine încât să-l explic și celui care nu înțelege. La limba și literatura
română am investit timp, dedicare și pasiune. Lucrurile astea m-au determinat să aplic la
Facultatea de Litere. Pe lângă asta, m-a atras mereu meseria de profesor. Cred că este unul dintre
cele mai dificile lucruri de făcut din pricina responsabilității și dedicării pe care trebuie să o ai.
Să ai zeci de caractere în jurul tău pe care să le formezi este un lucru greu dar nu imposibil. Eu
îmi doresc să fiu acel profesor de care să îți aduci aminte cu plăcere peste ani și de la care ai
învățat foarte multe lucruri. De aceea, pentru a deveni cât mai bună în acest domeniu, îmi voi
continua studiile cu un program de master și doctorat. Elevii au nevoie de oameni competenți și
dedicați care să-i ajute să ajungă ceea ce doresc. Pe lângă lucrurile astea, îmi doresc să schimb
niște lucruri tradiționaliste care s-au implementat în sistemul de educație. Mai exact, îmi doresc
să-l învăț pe un elev să aibă o gândire analitică și critic proprie, nu să învețe pe de rost ceea ce ne
expune critica literară sau cărțile de comentarii. Acestea pot fi doar niște repere, nimic mai mult.
Unul din lucrurile pe care le-am învățat în cadrul practicii pedagogice a fost abordarea elevilor
pe baza discuțiilor libere despre un text sau o temă de discuție. Profesorul model deținea această
tactică care îi făcea pe elevi să asculte cu atenție, să înțeleagă textul și să intervină cu propriile
concepții. Această modalitate de predare era foarte apeciată în rândul elevilor pentru că erau toți
implicați și rețineau mult mai multe lucruri și vedeau că părerea lor contează.

Un lucru pe care nu l-aș face este să îmi tratez elevii cu frică sau să-i agresez fizic. Eu am fost
victima unei scene de bullying din partea profesorului și acest lucru a avut un impact emoțional
foarte mare asupra mea mulți ani. Am trăit cu frica de profesor și mai ales cu frica de a nu ști
mult timp, chiar și în facultate îmi era frică să spun când nu știam sau nu înțelegeam ceva. Între
timp, m-am dezvoltat și am învățat să nu mai am această problemă. Pentru că nu am știut un
exercițiu la matemetică, am fost dată cu capul de tablă și umilită în fața colegilor. Neștiința nu
trebuie sancționată, cel puțin nu astfel. Mai ales când te afli la o vârstă fragedă și începe toată
clasa să râdă de tine. Pe lângă asta, le-am povestit părinților mei lucrul acesta la vârsta de 21 de
ani. Deci, pe lângă suferința trăită în mediul școlar, poți deveni introvertit, iar atunci când dispare
socializarea cu familia ș.a.m.d. apar lucruri mult mai grave. În cariera mea de profesor aș trata
fiecare situație într-un mod uman (pentru că, prin această postură, trebuie să fii un model de
urmat) și conform regulamentului, nu aș apela la mijloacele tradiționale din perioada comunistă,
mai ales când cunosc urmările. Un lucru pe care l-aș dori cu ardoare să îl fac în următorii ani
pentru sistemul educațional, pentru statutul meu de viitor profesor și, mai ales pentru elevi, este
să realizez un canal de youtube și o platformă online. Canalul de youtube va conține lucruri de
bază în ceea ce privește limba română cu aplicații actuale. De exemplu, într-un discurs politic ce
Morărașu Diana Mădălina
Anul al- III-lea
Română-Italiană

greșeli de exprimare se fac etc.* Nu este deloc întâmplător exemplul. În ceea ce privește
platforma online, va exista material suport pentru fiecare nivel de învățământ, teste specifice, atât
obișnuite, pe lecții ( de exemplu la verb, substantiv etc.) cât și specifice pentru diverse examene
(bacalaureat, evaluarea națională, școlile de poliție, admitere la facultate etc.). Vor exista teste și
de tip eseu iar rezultatul va fi comunicat pe email după ce voi citi lucrările și le voi corecta. Cred
că acestea sunt niște modalități prin care elevii pot scuti foarte multe resurse. Beneficiază de timp
(nu mai sunt nevoiți să meargă la meditații, cursuri suplimentare), vor economisi bani (pe
youtube va fi totul gratis, iar pe platformă voi crea două variante, una standard (gratuită) și un
premium (contra-cost), aceasta din urmă va avea un cost redus față de cel al meditațiilor sau față
de ce e pe piață. Poate părea ambițios, dar sunt niște lucruri pe care le gândesc de ceva timp,
însă, sunt conștientă de faptul că pentru a se concluziona am nevoie să mă pregătesc pe mine,
înainte de toate, iar după aceea voi fi 100% competentă pentru atingerea acestor țeluri.

În încheiere, acestea sunt planurile mele pentru cariera mea de profesor. Pregătirea intelectuală și
didactică trebuie să fie continuă, asta presupune cariera de profesor, să creezi dintr-un neștiutor,
un învățat, o persoană care își însușește niște abilități pentru a ajunge pe picioarele lui. De aceea,
pregătirea este imperativă. Nimeni nu se naște învățat însă, munca face diferența.