Sunteți pe pagina 1din 6

LUCRAREA VI

ELEMENTE DE TERMOTERAPIE

VI.A.1 Fenomene termice. Transferul căldurii. Aplicaţii

Temperaura este o marime fizica ce caracterizeaza starea de incalzire a unui sistem fizic.
Temperatura se noteaza de obicei cu T si se masoara in Kelvin (K) sau grade Celsius ( C) .
Determinarea temperaturii se bazează pe principiul echilibrului termic: termometrul si
sistemul (a carui temperatura o masuram), aduse in contact termic si izolate de exterior, ajung
(dupa un interval de timp) la echilibru termic, cand nu mai schimba energie sub forma de caldura.
Temperatura indicata atunci de termometru coincide cu cea a sistemului considerat.

Transferul caldurii. Sursa: https://www.colegiu.info

Căldura este o mărime fizica scalara ce caracterizează transferul de energie in procese


termice. Caldura nu poate caracteriza un corp intr-o anumita stare. Nu se poate spune câta căldura
are un anumit corp aflat intr-o anumita stare, ci doar care este temperatura corpului in acea stare.
Deci, nu trebuie confundata caldura cu temperatura. [1]
In schimb, se poate spune ca un corp primeste sau cedeaza o anumita cantitate de caldura in
cursul unui proces de incalzire, respectiv racire, cand este adus in contact termic cu un alt corp.
Procesul reprezinta o succesiune de stari de incalzire atinse in evolutia sistemului considerat.
Caldura se noteaza cu Q si se masoara in Jouli (J), ca si energia.
Transferul caldurii se realizeaza prin: conductie termica, convectie termica, radiatie termica.
(1) Conducţia este transferul căldurii dintre două materiale care intră în contact unul cu celălalt.
Caldura transferata prin conductie termica reprezinta un schimb de energie efectuat la scara
moleculara, prin miscarea de agitatie termica a moleculelor din aproape in aproape. Conductia
caldurii are loc intr-un corp numai cand diferite parti ale lui se afla la temperaturi diferite.
Materialele care favorizeaza conductia termica se numesc termoconductoare (ex. metalele).
Prin conductie nu se realizeaza schimb de substanta.[1]
LUCRAREA VI
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Sursa: https://www.gimnaziu.info/difuzia-agitatia-termica-caldura-propagarea-caldurii

(2) Convectia termica reprezinta schimbul de caldura prin curenti de lichid sau gaz. Aerul si
apa nu sunt bune conducatoare de caldura prin conductie. Ele transfera caldura prin curenti
de convectie. [1]
(3) Transferul prin intermediul radiaţiei electromagnetice are loc atunci când căldura se
transmite de la un corp la altul fără ca cele două corpuri să se atingă. Orice corp (cu
temperatura mai mare de 0 K) emite radiatie termica. Energia radiatiei emise depinde de
temperatura corpului si de marimea suprafetei corpului radiant.

Tipuri de termoterapie: impachetări cu parafină, impachetări cu nămol, hidrotermoterapia.


Impachetarea cu parafina este o procedura de fizioterapie des intalnita in procesul de
recuperare medicala. Ea consta in aplicarea parafinei, la temperatura de 40-45°C, pe regiunea
afectata a corpului. Are loc transferul căldurii de la parafina la zona corpului unde aceasta este
aplicata. Efectul local este cel de stimulare a circulatiei, urmat de un raspuns de vasodilatatie
periferica, scaderea inflamatiei si efect analgezic. [2]
De mentionat faptul ca, temperatura la care este utilizata parafina in impachetari este
apropiata de temperatura de solidificare a acesteia. Totodată se stie ca, temperatura ramane
constanta la trecerea unei substanţe dintr-o stare de agregare in alta.
 
VI.A.2 Ultrasunetele. Efectul termic al ultrasunetelor

Ultrasunetele reprezintă vibraţii mecanice cu frecventa mai mare de 20 kHz [4, 5].

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ultrasunet
2
TMURM, 2019/2020
ELEMENTE DE TERMOTERAPIE
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Proprietăţile ultrasunetelor:
o nu sunt percepute de urechea umană;
o pot transporta o cantitate mare de energie;
o sunt puternic absorbite în gaze şi puţin în lichide;
o prezinta directivitate, adica se pot obţine şi sub forma de fascicule.

Sursa: http://ultrasonografia.ro/arhive/1574

Una dintre marimile fizice ce caracterizeaza undele ultrasonore este frecventa (ce se masoara
in Hz). In aplicatiile medicale se folosesc ultrasunete cu frecventa cuprinsa intre 1 -10 MHz. Cu
cat este mai mica frecventa ultrasunetelor, cu atat lungimea lor de unda (distanta dintre doua
maxime / minime consecutive) este mai mare si prin urmare adancimea de penetrare este mai mare,
dupa cum se observa din imaginile de mai jos:

Sursa: https://www.slideshare.net/muthuu978/ultrasound-therapy,
https://www.wellcomet.de/html/page.php?page_id=36&lan=en

Deoarece lungimea de undă a ultrasunetelor este de ordinul milimetrilor sau cativa


centimetri, fenomenul de difracţie al ultrasunetelor este slab şi, de aceea, se pot obţine fascicule
înguste, bine dirijate. [3, 6]
LUCRAREA VI
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

O alta marime caracteristica a undei ultrasonore este intensitatea undei, ce se se


defineste ca media in timp a vitezei cu care energia este transportata de catre unda prin
unitatea de suprafata perpendiculara pe direcţia de propagare. Pe scurt, intensitatea undei este
puterea medie transportata prin unitatea de suprafata. Prin urmare, unitatea de masura a
intensitatii undei ultrasonore este W/cm2. [4, 5]
Clasificarea ultrasunetelor, in funcţie de intensitatea undei ultrasonore:
- de mică intensitate(< 0,5 W/cm2), produc modificări funcţionale,
- de intensitate medie (0,5 - 5 W/cm2), produc modificări structurale reversibile,
- de mare intensitate (> 5 W/cm2), produc modificări structurale ireversibile.

Folosirea ultrasunetelor in multe aplicaţii a condus la realizarea unor surse diferite de


ultrasunete. Astfel, generatoarele de ultrasunete sunt de două tipuri: mecanice şi
electroacustice. Generatoarele mecanice transformă energia mecanică în energie ultrasonoră,
iar generatoarele electroacustice folosesc energia electrică [7].
În ultrasonoterapie, ultrasunetele sunt generate în urma acţiunii curentului electric de
înaltă frecvenţă asupra unui traductor (cel mai adesea un cristal piezoelectric) care transforma
undele electrice in unde mecanice, adică in ultrasunete. Astfel, prin modul cum acţionează,
traductorul se aseamănă cu un difuzor, cu excepţia domeniului de frecventa care, in
ultrasonoterapie, este de ordinul MHz. Instrumentele de detecţie cuprind si traductoare care
funcţionează cu rol de microfon, precum si amplificatoare [4]. Toate acestea se afla înglobate
intr-un singur dispozitiv numit „sonda de ultrasunete”.

Ca şi sunetele, ultrasunetele se propagă cu viteze care depind numai de proprietăţile


mediului prin care se propagă. Toate fenomenele specifice undelor sunt valabile si în acest caz:
reflexia, refracţia, dispersia, difracţia, interferenţa, absorbţia, difuzia. Dacă impedanţele
acustice (definita ca mărimea fizică care măsoară opoziția unui mediu la propagarea undelor
sonice prin el) ale celor două medii sunt egale, atunci nu are loc reflexia. Dacă impedanţele
acustice ale celor două medii nu sunt egale, atunci există şi undă reflectată şi undă transmisă
(refractată) şi se pierde energie în unda transmisă. Din aceasta cauza, în ultrasonoterapie si
ecografie se foloseşte gel ca adaptor de impedanţă între capul sondei generatoare de
ultrasunete şi piele (rolul gelului este acela de a nu permite formarea de goluri de aer, in care
ultrasunetele ar fi absorbite foarte mult).[6]

Efectele ultrasunetelor utilizate in terapie sunt de 3 tipuri: efecte fizice, chimice si


biologice. Efectele fizice pot fi: mecanice (cavitaţie, omogenizare, precipitare, coagulare,
dispersie), termice (provoacă încălziri locale), electrice (formarea dublului strat ionic la
suprafaţa de separare dintre două medii cu apariţia unor diferenţe de potenţial, ionizări), optice
(modificarea indicelui de refracţie al substanţei). În acelaşi mediu, ultrasunetele vor disipa cu
atât mai multă căldură cu cât frecvenţa lor este mai mare.
4
TMURM, 2019/2020
ELEMENTE DE TERMOTERAPIE
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

`
VI.B Lucrare de laborator. Aplicaţii

VI.B.1. Topirea si solidificarea parafinei.

(a) (b)
Figura1. Topirea si solidificarea parafinei

VI.B.2. Studiul efectului termic produs de radiatiile IR.

(a) (b)

Figura 2
LUCRAREA VI
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

VI.B.3. Studiul efectelor termice ale ultrasunetelor asupra apei.

(a) (b)

Figura 3

Bibliografie
1. O. Rusu, L. Dinica, „Fizica - Manual pentru clasa a X-a, F3”, Editura Teora, 2000
2. https://www.fizioterapie-kinetoterapie.ro/termoterapie/
3. Popescu Roxana, Medicina fizică, balneoclimatologie si recuperare, Editura medicală
Universitară, Craiova, 2005
4. F.W. Sears, M.W. Zemansky, H.D. Toung, „Fizica”, Editura didactica si pedagogica,
Bucuresti, 1983, pag. 395
5. A. Hristev – “Mecanica si acustica”, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1982, pag.
347-348
6. http://www.physics.pub.ro/Cursuri/Mona_Mihailescu__Biofizica_si_Bioinginerie_Note_de
_curs_IM_An_I_(2015-2016)/1_Biofizica_Bioinginerie-Unde_elastice.pdf
7. I. Diaconu, D. Dorohoi, „Ultrasuneele. Aplicatii in medicina”, Editura Tehnopres, Iasi,
2005.
8. CONTINUING EDUCATION for Physical Therapists, EVIDENCE-BASED APPLICATION OF
THERAPEUTIC ULTRASOUND, PDH Academy Course # PT-1802.;
https://pdhtherapy.com/wp-content/uploads/2018/02/PT1802-Ultrasound-Course-PDF.pdf

6
TMURM, 2019/2020

S-ar putea să vă placă și