Universitatea Spiru Haret

Facultatea de Educație Fizică și Sport, Programul Kinetoterpia și motricitate specială

Modificări imediate și tardive de efort ale
aparatului respirator

Student: Pasvantu Beatrice Ionela

Grupa 202, Anul II
Curs: Fiziologie

2019-2020
 Surplusul energetic necesar desfasurarii unui efort fizic rezulta din intensificarea
oxidarilor celulare la nivelul tesuturilor si mai ales la nivelul musculaturii, care duc la o crestere a
nevoii de O2. Muschiul in activitate poate consuma de 20 de ori mai mult O2 dacat in repaus, dar
cu cat organismul este mai antrenat, cu atat efortul respirator in repaus este mai mic.
Modificarile respiratorii in urma efectuarii efortului fizic sunt de doua feluri: modificari
imediate si modificari tardive.

Fiziologia respirației

În fiziologie, termenul de „respirație” poate avea două semnificații:

 respirația pulmonară sau externă care cuprinde ventilația pulmonară și schimbul de

gaze între organism și mediul extern;
 respirația celulară sau internă care se referă la schimbul gazos periferic și anume
utilizarea tisulară de oxigen și producția de dioxid de carbon. Legătura dintre cele
două respirații este asigurată de sistemul circulator.

Respirația pulmonară reprezintă tema prezentei lucrări, aceasta cuprinzând cel puțin patru
procese distincte[1]:

 ventilația pulmonară care reprezintă procesul prin care aerul circulă între plămâni și
mediul extern;
 difuziunea alveolo-capilară definită ca schimbul de gaze între plămâni și sânge;
 transportul sangvin al oxigenului și al dioxidului de carbon;
 schimburile gazoase periferice și anume pasajul gazelor respiratorii între sectorul
capilar și sectorul tisular.

În continuare vom prezenta câteva idei despre fiecare din cele patru procese, nu înainte de a
expune succint o schemă a structurii aparatului respirator.

Modificari imediate sau acute 

Modificarile imediate se reflecta asupra frecventei respiratorii, amplitudinii respiratorii, debitului
respirator, consumului de oxigen si a coeficientului de improspatare a aerului din plamani.

Frecventa respiratorie in repaus este de 16-18 respiratii/ min, dar se modifica mult in timpul
efortului si dupa terminarea acestuia. Exista eforturi ce se realizeaza cu toracele blocat in
inspiratie profunda (alergarile pe distante foarte scurte, sariturile, aruncarile, loviturile de atac,
ridicarea halterelor), dar imediat dupa terminarea lor frecventa respiratorie ajungand la 40-50
respiratii/min in eforturile intense si de lunga durata si 25-30 respiratii/min dupa eforturile
moderate.

Cea mai buna frecventa respiratorie in efort este aceea pana la 30 respiratii/min, cand CO2 se
elimina in concordanta cu formarea lui. Cresterea prea mare a numarului de respiratii duce la
scurtarea timpului de efectuare a expiratiei, la reducerea volumului de aer curent si deci
la acumularea de CO2 .

Amplitudinea respiratiei creste in timpul eforturilor in care se pot executa miscari

respiratorii dar si imediat dupa terminarea oricarui efort pentru a opri datoria de O2 acumulata.
Amplitudinea respiratiei creste invers proportional cu frecventa respiratiei; amplitudinea
miscarilor respiratorii scade dupa frecvente de 50 respiratii/min. Prin marirea amplitudinii creste
volumul inspirator si expirator de rezerva si produce o ventilatie pulmonara mai buna.

Debitul respirator, reprezinta produsul dintre volumul respirator curent si frecventa

respiratorie; el creste proportional cu durata si intensitatea efortului. Daca in repaus are valoarea
de 8 l/min, in eforturile de intensitate medie ajunge la 40 l/min, in eforturile submaximale 60
l/min iar in cele maximale la cca. 100 l/min. La sportivii bine antrenati, cu o masa musculara bine
dezvoltata, debitul respirator poate avea si valori mai mari; la acestia se produce si o micsorare
pana la disparitie a spatiului mort fiziologic, realizand o hematoza pulmonara mult mai eficace.

Consumul de O2. In efort aprovizionarea cu oxigen la nivelul organismului este limitata

de timpul scurt de contact intre aerul alveolar si sangele din capilare, compensata insa prin
amplitudinea crescuta a miscarilor respiratorii si disparitia spatiului mort fiziologic si cresterea
capacitatii de difuziune. Consumul de oxigen reprezinta diferenta arterio-venoasa a oxigenului.
Daca 100 ml sange cedeaza 5 ml O2, cei 5 l/min cedeaza la nivel tisular 250 ml O2 pe minut in
repaus; in eforturile medii se ajunge la 1.500 ml/min iar in eforturile maximale la 3.500 ml/min la
persoanele neantrenate.

In eforturile de intensitate medie se constata in primele 3-4 minute o crestere lenta

a consumului de oxigen dupa care se stabilizeaza (stare stabila sau ergostaza), ca dupa terminarea
efortului sa se achite aceasta datorie de oxigen. In eforturile fizice intense in care aprovizionarea
cu oxigen nu acopera necesarul se realizeaza o datorie de oxigen care creste continuu, in timp ce
consumul de oxigen se plafoneaza. Aceasta datorie de oxigen constituie unul din factorii care
limiteaza durata eforturilor intense. La neantrenati datoria de oxigen atinge 10 l, iar prin
antrenament plafonul poate fi ridicat pana la 17-18 l.

Coeficientul de improspatare reprezinta raportul dintre aerul proaspat introdus in alveole

si aerul poluat existent in plamani, cu care se amesteca. In timpul efortului acest raport se
modifica. In inspiratia obisnuita ajung in alveole 350 ml aer; in alveole exista aerul rezidual (cca.
1.000 ml) si aerul expirator de rexerva (cca. 1.500 ml), in total 2.500 ml. Coeficientul de
improspatare in acest caz este de 1/7 (350/2500).

Daca se face o inspiratie profunda dupa una obisnuita se introduc in alveole 350 ml aer
curent + 1.500 ml VIR =1850 ml. Acest volum de aer se intalneste cu VER- 1.500 ml si cu aerul
rezidual-1.000 ml=2.500 ml. In acest caz coeficientul de improspatare va fi 1/1,3 (1.850/2.500).

Modificarile tardive sau de antrenament 

Practicarea indelungata a efortului sportiv duce la adaptari la nivelul respiratiei
reprezentate de modificari ce dau relatii asupra gradului de antrenament. Aceste modificari se
refera la frecventa respiratorie, amplitudinea miscarilor respiratorii, consumul de oxigen si
capacitatea vitala.

Frecventa respiratorie in repaus, la cei antrenati are valori mai scazute. Bradipneea
antrenatilor cu valori de 10-12 respiratii/min se explica prin dezvoltarea musculaturii respiratorii
si marirea elasticitatii toraco-pulmonare.

In timpul efortului, cei antrenati executa probe in apnee totala, iar datoria de O2 este
platita cu un numar mai mic de respiratii, dar mai ample decat la cei neantrenati.

Amplitudinea miscarilor respiratorii evidenta prin cresterea volumului curent la 700-800

ml (fata de 500 ml la neantrenati), se explica prin dezvoltarea muschilor inspiratori. Raportul
dintre inspiratie si expiratie este 1/2 (fata de 1/1,5 la neantrenati). Aceasta arata ca timpul de
efectuare a expiratiei se mareste la orgenismele bine antrenate.

Debitul respirator ramane nemodificat in repaus ca si la cei neantrenati (8 l/min). In efort,

insa debitul respirator la antrenati ajunge la 150-180 l/min (fata de 80-100 l/min la neantrenati).
Marirea debitului la antrenati se face pe seama maririi amplitudinii respiratorii, iar la neantrenati
pe frecventei respiratorii. Inotul, canotajul, alergarile de fond maresc cel mai mult ventilatia
pulmonara realizand un debit respirator maxim.

Consumul de oxigen in timpul efortului este mult mai mare la cei antrenati datorita
adaptarii respiratiei si circulatiei cat si cresterii coeficientului de utilizare a oxigenului din sangele
arterial. Daca in repaus consumul de oxigen este egal la antrenati si neantrenati (250 ml/min), in
efortul maximal antrenatul ajunge la 5.000 ml/min si cca. 3.500 la neantrenati.

Capacitatea vitala la cei antrenati atinge valori de 6.500-7.000 ml; cele mai ridicate
capacitati vitale sunt realizate in canotaj si inot. Guyton (1986) apreciaza ca atat capacitatea vitala
cat si consumul de oxigen are si o componenta genetica (reprezentata si de tipul constitutional) in
realizarea acestor modificari, cunoscandu-se faptul ca in selectie se tine seama de dimensiunile
toracice (diamere, perimetre) si talie.

BIBLIOGRAFIE
https://www.academia.edu/32662567/Referat_fiziologia_efortului

https://www.revistagalenus.ro/practica-medicala/sistemul-respirator-si-efortul-fizic/