SARCINI DE REFLECȚIE

”Nu este important mijlocul didactic în sine, ci acțiunea cu acesta.”

Suprasolicitarea psihică şi intelectuală a copiilor de vârstă şcolară este o

temă de stringentă actualitate şi de larg interes pentru diverse categorii
sociale şi profesionale, începând cu subiecţii în cauză, elevii înşişi, cărora li
se alătură profesori, părinţi, psihologi şi chiar medici, fără a se fi ajuns,
totuşi, la o soluţie unanim acceptată. Desigur, complexitatea problemei
generează numeroase controverse, iar rezolvarea ei pare să treneze pentru
mult timp de-acum înainte, din moment ce se amână realizarea unei
reforme de fond a învăţământului, care să aibă în vedere schimbarea
radicală a programelor şi a manualelor şcolare, precum şi reorientarea
învăţământului, în raport cu dinamica evoluţiei cerinţelor şi necesităţilor
societăţii, în prezent.
Bineînțeles fiecare acțiune are o consecință, în cazul nostru
supraîncarcarea lecțiilor cu diverse mijloace de învățământ duc la
dezorientarea elevilor. Multitudinea de informații și sarcini de lucru nu au
un aspect constructiv dacă nu sunt făcute cu o limită.
Activitățile desfășurate de cadrul didactic ar trebui să se bazeze pe lucrul
practic și explicativ, astfel copiii vor percepe mult mai bine informațiile.
Un profesor bun știe că relația dintre acesta și elevii săi este esențială,
trebuie să fie conștient la cuvintele folosite, să nu îi descurajeze în vreun
fel.