Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ghid metodologic
Aprobat prin:
Ordinul Ministerului Educației al Republicii Moldova nr. 671 din 01 august 2017( în baza deciziilor
Consiliului Național pentru Curriculum, Proces –verbal nr.14 din 06.07.2017)
Chișinău, 2017
Acest Ghid a fost elaborat în cadrul proeictului ”Promovarea educației incluzive în Republica Moldova”, finanțat
de UNICEF, implementat în baza Acordului de Colaborare din 06 octombrie 2015 între Ministerul Educației,
UNICEF și Centrul Republican de Asistență Psihopedagogică
Aprobat prin:
Ordinul Ministerului Educației al Republicii Moldova nr. 671 din 01 august 2017( în baza deciziilor
Consiliului Național pentru Curriculum, Proces –verbal nr.14 din 06.07.2017).
Coordonatori:
Virginia Rusnac, doctor în psihologie, Centrul Republican de Asistență Psihopedagogică
Svetlana Curilov, Centrul Republican de Asistență Psihopedagogică
Autori:
Agnesia Eftodi, expert, Lumos Moldova
Angela Cazac, cadru didactic, grad didactic I, Școala-primară grădiniță nr. 120, mun. Chișinău
Galina Filip, cadru didactic, grad didactic superior, L.T.”Orizont”, mun. Chișinău
Svetlana Galben, cadru didactic, grad didactic superior, Școala-primară grădiniță nr. 120, mun.
Chișinău
Recenzenți:
Nicolae Bucun, doctor habilitat, profesor universitar, Institutul de Științe ale Educației
Maia Șevciuc, doctor, conferenţiar universitar, Universitatea de Stat din Moldova
Mariana Budan, cadru didactic, grad didactic I, Școala primară ”A. Donici”, or. Cahul
Nadia Cristea, cadru didactic, grad didactic superior, Liceul Teoretic ”Pro Succes”, mun.Chi;in[u
Valentina Lungu, cadru didactic, grad didactic superior, I.P. Școala-grădiniță nr. 152, Pas cu PAS,
mun. Chi;in[u
2
Cuprins
Preliminarii …………………………………………………………….. 6
CAPITOLUL I. ASPECTE TEORETICE PRIVIND
INDIVIDUALIZAREA PROCESULUI EDUCAŢIONAL PENTRU
ELEVII CU CERINȚE EDUCAȚIONALE SPECIALE ..…………….. 9
1.1. Considerații generale privind individualizarea …………… 9
1.1.1. Individualizarea procesului educațional prin adaptări curriculare… 15
Anexa 4. Exemplu de plan al lecției în care este integrat elevul cu CES care 147
studiază în baza CM ..............................................................................
Anexa 5. Individualizarea procesului educaţional din perspectiva
managementului timpului - 45 min. ………………………………….. 153
Anexa 6. Chestionar pentru stabilirea profilului de inteligență (Test adaptat).. 154
Anexa 7. Repere în elaborarea sarcinilor în cheia inteligențelor multiple.......... 156
Anexa 8. Exemple de sarcini date elevului, în funcție de tipul de inteligență ... 157
Anexa 9. Chestionarul VAK (adaptat). Chestionar pentru stabilirea stilului de 160
învăţare ………………………………………………………………....
Anexa 10. Modalităţi de adaptare a predării (Lewis&Doorlag, 2003)…………. 163
4
Abrevieri
5
Preliminarii
Misiunea educaţiei presupune satisfacerea cerințelor educaționale ale individului şi ale societății;
dezvoltarea potenţialului uman pentru a asigura calitatea vieţii; promovarea dialogului intercultural, a
spiritului de toleranţă, a nediscriminării şi a incluziunii sociale; promovarea învățării pe tot parcursul
vieţii (Codul Educației, cap. II,art.5). Finalităţile educaţionale prevăd formarea unui caracter integru
şi dezvoltarea unui sistem de competenţe care include cunoştinţe, abilităţi, atitudini şi valori ce permit
participarea activă a individului la viața socială şi economică (Idem, cap. III, art.11).
În contextul prevederilor Codului Educației (Idem, cap. VI, art.32), învăţământul pentru elevii şi elevii
cu cerinţe educaţionale speciale (CES) este parte integrantă a sistemului de învățământ şi are drept
scop educarea, reabilitarea şi/sau recuperarea şi integrarea educaţională, socială și profesională a
acestora.
Educația incluzivă, ca parte componentă a paradigmei „Educație pentru toți”, specifică că toți elevii
trebuie să aibă șanse egale de a frecventa aceeași școală şi de a învăța împreună cu semenii lor,
indiferent de capacitățile lor intelectuale sau fizice, de apartenența lor culturală, socială, etnică, rasială,
religioasă. Aceasta presupune individualizarea procesului educațional adaptat la necesitățile unei mari
diversități de copii, asigurându-le tuturor accesul la educație. (Programul de dezvoltare a educaţiei
incluzive în Republica Moldova pentru anii 2011-2020, cap.IV, art. 47).
Educaţia incluzivă este o abordare şi un proces continuu de dezvoltare a politicilor şi practicilor
educaţionale, orientate spre asigurarea oportunităţilor şi şanselor egale pentru persoanele
excluse/marginalizate de a beneficia de drepturile fundamentale ale omului la dezvoltare şi educaţie în
condițiile diversității umane.
Astfel, în contextul politicilor educaționale de stat, elementele integrante ale educației de calitate
vizează promovarea dreptului fiecărui copil la educație, incluziune socio-educațională, respect şi
apreciere, la participare şi la realizarea plenară a propriului potențial. Este important ca demersul,
reflectat în practicile de zi cu zi, să fie axat pe principiile stipulate în documentele internaţionale și
naționale. Astăzi, mai mult ca oricând, pedagogul trebuie să promoveze diversitatea, să asigure
valorizarea fiecărui copil în procesul educațional, să coopereze cu toți responsabilii de formarea
personalității elevului, în vederea realizării unor intervenții eficiente pentru progresul în dezvoltarea
acestuia. Fiecare copil trebuie să fie perceput ca participant activ la procesul educaţional, ca membru
cu drepturi egale a comunității şi societății.
Diferențele umane presupun adaptarea învățării la necesitățile elevului. Din aceste considerente,
educația incluzivă este centrată pe toți elevii și pe fiecare în parte. Satisfacerea cerințelor educaționale
speciale ale elevului presupune abordarea individualizată, prin activităţi de recuperare, compensare,
sprijin în procesul educaţional.
Ținând cont de CES ale elevilor, menirea cadrului didactic este proiectarea și organizarea unui proces
de predare-învăţare-evaluare de calitate, accesibil şi relevant pentru fiecare copil, asigurând
6
participarea la procesul de construire a propriilor cunoştinţe, semnificaţii şi deprinderi care, mai apoi,
îl vor ajuta să devină membru responsabil al societăţii (Educaţia – 2020).
Pornind de la Declaraţia de la Salamanca (1994, UNESCO) ”… fiecare copil are dreptul fundamental
la educaţie şi fiecărui copil trebuie să i se ofere şansa de a ajunge la un anumit nivel şi a se putea
menține la un nivel acceptabil de învăţare. Sistemele educaţionale ar trebui proiectate şi programele
educaţionale implementate în aşa fel încât să se țină cont de diversitatea elevilor.”, individualizarea
procesului educațional devine un factor important în asigurarea incluziunii educaționale și unul dintre
indicatorii educației de calitate.
Implementarea educației incluzive în învățământul primar și secundar general din Republica Moldova
are la bază de un șir de documente internaționale și naționale: Constituția Republicii Moldova, Codul
Educației, Programul de Dezvoltare a Educației Incluzive în Republica Moldova pentru anii 2011 –
2020, Convenția ONU cu privire la Drepturile Elevului (1990), Convenția ONU privind Drepturile
Persoanelor cu Dizabilități (2010), acte normative care asigură o educație de calitate pentru fiecare
copil.
În contextul documentelor de politici naționale și internaționale, individualizarea procesului
educațional devine o preocupare majoră a fiecărui cadru didactic. Din această perspectivă, educația
incluzivă este declarată, o prioritate educațională.
Ghidul Individualizarea demersului educaţional prin adaptări curriculare (în continuare - Ghidul),
servește drept resursă pentru implementarea politicilor naţionale cu referință la organizarea și
realizarea procesului de învățământ, din perspectiva asigurării dreptului la educație pentru toți elevii.
Ghidul este un suport pentru cadrele didactice în proiectarea, realizarea și monitorizarea asistenței
individualizate a elevului cu cerințe educaționale speciale. De asemenea, concretizează viziunea
individualizării, promovată prin cadrul normativ şi de politici în sistemul educaţional din Republica
Moldova.
Prezenta lucrare stabilește aspecte specifice ale procesului educaţional individualizat, în vederea
asigurării accesului şi a şanselor egale la educaţie de calitate fiecărui copil și are la bază teoriile
acceptate la nivel internațional și practicile de succes din sistemul educațional național. Totodată,
asigură o viziune de ansamblu, pentru toți actanții educaționali, asupra individualizării procesului
educaţional.
Nu există o singură teorie care să cuprindă în totalitate psihopedagogia dezvoltării elevului. În
elaborarea Ghidului s-a ținut cont de teoriile/conceptele recunoscute la nivel mondial: teoria stadială
a dezvoltării cognitive a elevului (Jean Piaget), teoria dezvoltării psihosociale a elevului (Erik
Erikson), teoria învăţării socioculturale şi zona proximei dezvoltări (Lev Vîgotsky), teoria
inteligenţelor multiple şi a stilurilor de învăţare (Howard Gardner), teoria învăţării experiențiale
(John Dewey).
Prezentul Ghid se adresează comunității educaționale și are ca scop susținerea eforturilor cadrelor
didactice în individualizarea procesului educațional. În paginile ghidului veți găsi răspunsuri
exhaustive la unele întrebări adresate frecvent de către cadrele didactice, care vizează concepte ale
incluziunii educaționale, proiectarea de lungă durată și curentă, individualizarea procesului
educațional prin adaptări curriculare (adaptări și/sau modificări curriculare).
7
Lucrarea este alcătuită din două capitole în care sunt prezentate aspectele teoretice și metodologice ale
individualizării procesului educațional prin adaptări curriculare (adaptări și/sau modificări curriculare)
proiectarea didactică și evaluarea progresului elevului cu cerințe educaționale speciale.
În primul capitol al Ghidului se face referință la delimitările conceptuale în domeniul individualizării
educaționale și se stabilește cadrul terminologic.
În capitolul al doilea este prezentată metodologia de proiectare didactică prin adaptări curriculare
(adaptări și/sau modificări curriculare), modalități de individualizare a procesului educațional în
funcție de necesitățile de învățare ale elevului în vederea proiectării unor trasee educaționale
individuale.
Asigurarea dreptului tuturor elevilor la educație de calitate impune noi abordări ale paradigmei
învățării. Abordările teoretice și metodologice vin să argumenteze necesitatea trecerii la noua
paradigmă a învățării, care a devenit o condiție inerentă în organizarea procesului educațional.
8
CAPITOLUL 1. ASPECTE TEORETICE PRIVIND INDIVIDUALIZAREA PROCESULUI
EDUCAŢIONAL PENTRU ELEVII CU CERINȚE EDUCAȚIONALE SPECIALE
În 1994, la Salamanca, “educaţia pentru toţi“ a fost definită ca “acces la educaţie şi calitatea
acesteia pentru toţi elevii“, obiectiv care presupune asigurarea posibilităţilor participării la educaţie a
tuturor elevilor, indiferent de cât de diferiţi sunt. Astfel, şcoala trebuie să includă în procesul de
învățământ toţi elevii, fie ei cu dizabilităţi sau supradotati, copii ai străzii sau copii provenind din
grupuri marginalizate. După cum afirma J. Bruner, școala este “obligată“ să creeze condiţii adecvate
pentru a da posibilitatea fiecărui elev “să-si realizeze propria lui dezvoltare optimă“, deoarece
“oricine poate învăţa, la orice vârstă“.
9
Constructivismul, una dintre teoriile contemporane din domeniul învăţării, susţine că învăţarea
presupune să clădeşti pe temelia deja existentă adică construirea propriei cunoaşteri prin
experienţă. Acesta permite crearea unor scheme (modele mentale) care se modifică prin două
procese complementare: asimilare şi acomodare. În viziunea constructivismului piagetian, învăţarea
este un demers individual.
Centrarea pe copil presupune dezvoltarea personalității, valorificarea potențialului fiecărui copil, dar
și responsabilizarea elevului față de propria învățare și progresele înregistrate.
Abordarea centrată pe copil vizează orientarea activităţii didactice spre asigurarea şi susţinerea
proceselor de autocunoaştere, autoedificare şi autorealizare a personalităţii elevului, dezvoltând
individualitatea acestuia.
În esență, conceptul centrării pe cel ce învață este o abordare de predare-învățare-evaluare extinsă,
care presupune aplicarea unei game largi de metode și tehnici, în care accentul principal este pus pe
satisfacerea necesităților educaționale ale elevului. În acest sens, individualizarea stă la baza noilor
tendințe ale educației orientate spre formarea/dezvoltarea personalității fiecărui elev.
Astfel, la nivel de sistem educațional, are loc adaptarea școlilor la necesitățile de învățare ale elevilor,
centrarea procesului educațional pe necesitățile individuale ale elevului, în vederea dezvoltării unui
sistem de competențe de bază și a unui traseu educațional individualizat. Premisa de la care se
pornește în procesul de individualizare este că toți suntem diferiți, de aceea diferențele sunt o
caracteristică a ființelor umane. Școala are menirea să valorifice aceste diferențe umane și să se
adapteze la necesitățile specifice de educație care derivă din ele, pentru a putea răspunde continuu
unei mai mari diversități de copii. Abordările în acest context se regăsesc în conceptul școala
prietenoasă elevului.
Principiile școlii prietenoase elevului vizează promovarea educației de calitate prin individualizarea
învăţării, proiectarea obiectivelor care răspund necesității de învăţare a elevilor şi capacităţii acestora
de a învăţa cum să înveţe, structurarea resurselor în raport cu obiectivele stabilite, dezvoltarea
continuă a competenţelor profesionale ale cadrelor didactice.
Întru asigurarea accesului la educație pentru toți elevii, sunt semnificative recomandările și principiile
cuprinse în Declarația de la Salamanca (1994):
fiecare copil are dreptul fundamental la educație și fiecărui copil trebuie să i se asigure șansa
de a atinge și de a menține un nivel acceptabil al învățării;
fiecare copil are particularități, interese, abilități și necesități de învățare unice;
sistemele educaționale și programele de învățare trebuie proiectate și aplicate în așa fel încât să
se țină cont de marea diversitate a acestor particularități și cerințe;
elevii cu cerințe educaționale speciale trebuie să aibă acces în școlile generale, care trebuie să-i
accepte, organizând o educație centrată pe copil, promovând o pedagogie care poate satisface
necesitățile specifice.
10
Forumul Mondial al Educației de la Dakar, 2000, a abordat și a accentuat ideea necesității educației
incluzive, precum și a corelării ei cu educația pentru toți elevii.
În lumina ,,Declarației drepturilor omului" (ONU - 1948), ființele umane au drepturi și șanse egale
de dezvoltare și manifestare.
Modelul de educație incluzivă implementat astăzi în cadrul sistemului educațional național are la bază
fundamente sociale, pedagogice și psihologice, principii care au fost stipulate în Rezoluția
Organizației Națiunilor Unite (ONU) în 1993: dreptului egal la educație și egalizării șanselor;
individualizării procesului educațional și dezvoltării maximale a potențialului fiecărui copil;
nondiscriminării, toleranței și valorificării tuturor diferențelor; flexibilității în activitatea didactică;
designului universal etc.
Realizarea individualizării are la bază mai multe teorii recunoscute şi aplicate la nivel mondial.
În acest sens, cele mai frecvente teorii abordate din perspectiva individualizării procesului
educaţional se referă la:
Tabelul 2. Teorii din perspectiva individualizării
Teoria Aspecte specifice
Teoria lui Piaget este o teorie din cadrul psihologiei dezvoltării. În
Teoria stadială a studiile sale, Piaget a elaborat o teorie originală asupra genezei și
dezvoltării mecanismelor gândirii denumită teoria operațională.
cognitive a elevului Teoria lui Piaget conform căreia capacitatea intelectuală este calitativ
(Jean Piaget) diferită la vârste diferite și elevii au necesități de interacțiune cu mediul
înconjurător pentru a câștiga competență intelectuală, a influențat
știința educației și psihologia.
Teoria învăţării Vîgotsky definește zona proximei dezvoltări drept distanța dintre nivelul
socioculturale şi de dezvoltare acțională, așa cum este determinat prin rezolvarea
zona proximei independentă de probleme și nivelul dezvoltării potențiale, așa cum este
dezvoltări (Lev determinat prin rezolvarea de probleme sub îndrumarea adultului sau în
Vîgotsky) colaborare cu alți colegi.
12
Pentru:
asigurarea reuşitei fiecărui elev şi realizarea unor performanţe cât mai apropiate de
potenţialul său intelectual maxim;
oferirea de șanse elevului pentru participare;
valorificarea rolului social al elevului.
De ce ţinem cont? (condiţiile)
potențialul și particularitățile individuale pe domenii de dezvoltare (emoțional, motor,
cognitiv, verbal, social);
aptitudinile, inteligenţa predominantă;
vârsta cronologică a elevului;
ritmul de dezvoltare;
temperamentul (flegmatic, sangvinic, coleric, melancolic);
stilul de învăţare (auditiv/vizual/kinestezic; global/analitic);
interesele, preferințele individuale;
punctele forte şi necesităţile;
mediul socio-cultural al familiei (modul în care gândesc, se comportă, valorile, religia etc.).
Conform prevederilor Codului Educației, incluziunea elevilor cu CES în școală este asigurată prin
abordarea individualizată (art.33, alin. (3)).
13
Copilul cu CES Asistență individualizată
liza
PEI
Asistență
CDS medicală
Adaptări Simplificare
psihopedagogice Excludere Asistență
Adaptări în materie Comasare psihologică Transport
de evaluare specializat
Echipament Asistență
specializat logopedică Alimentație
Adaptări
ambientale
Terapii
specifice
14
Curriculumul poate fi adaptat sau modificat pentru a satisface necesitățile elevilor şi elevilor cu
cerinţe educaţionale speciale. Modul de parcurgere a curriculumului se precizează în Planul
educaţional individualizat pentru copilul cu cerinţe educaţionale speciale (Codul Educaţiei, art. 40).
Calea spre cunoaștere este particulară fiecărui elev, de aceea cadrul didactic va căuta cele mai
adecvate strategii pentru ca elevul să-și formeze propriul traseu al învățării.
Individualizarea învățării impune respectarea diferențelor umane și valorificarea lor, adaptarea
activităților de învățare, a formelor de organizare și a strategiilor didactice la disciplina școlară.
Alegerea strategiilor de predare-învățare-evaluare se determină ținând cont de finalitățile de învățare
stabilite, conținuturile de învățare, stilul propriu de învățare al elevului (auditiv, vizual, kinestezic),
tipul de intgeligență (lingvistică, logico-matematică, spaţial-vizuală, muzical-ritmică, corporal-
kinestezică, naturalistă, interpersonală, intrapersonală, existenţială sau îmbinarea acestora).
Individualizarea procesului educațional prin adaptări curriculare poate avea loc pe două căi: prin
adaptări curriculare (adaptarea strategiilor de predare-învățare-evaluare) și prin modificări
curriculare ( modificarea finalităților, conținuturilor și/sau strategiilor).
15
Individualizarea procesului educațional prin adaptări curriculare (adaptarea strategiilor de predare-
învățare-evaluare) presupune identificarea și utilizarea acelor strategii de predare-învățare-evaluare
care asigură progres în dezvoltarea elevului/elevului cu CES, corelarea/adaptarea acestora la
potențialul elevului, pentru asigurarea realizării finalităților educaționale conform Curriculumului
general. În acest sens, elevul cu CES va realzia curriculumul general, cu adăptări ale strategiilor de
predare-învățare/evaluare (CGA).
16
Tabelul 3. Exemple de adaptări
Adaptări
1. Adaptări - servicii de asistenţă individuală
psihopedagogice - parteneriat/cooperare; sarcini/activităţi în perechi/grup
- sarcini individuale diferenţiate
- sarcini de: subliniere, încercuire, evidenţiere, bifare, desen
- sprijin în gestionarea timpului (elaborarea unui program de
autoobservare/autodirijare: înregistrarea, la un anumit timp, a
acţiunilor realizate: lectură, scriere, odihnă, joacă etc.)
- pauze mai frecvente; aplicarea tehnicilor de relaxare
- liste de reguli/cerinţe/restricţii
- sarcini de scurtă durată; marcarea sarcinilor realizate la un
panou/agendă
- instrucţiuni simpliste (adaptate), repetate; reformulări
- instrucţiuni pe etape (paşi), algoritm;
- utilizarea frazelor de introducere a informaţiei importante/de captare a
atenţiei (Acum fiţi foarte atenţi!)
- transcripţii cuvânt în cuvânt
- copii ale vocabularului important al lecţiei
- cititul în cor
- divizarea sarcinilor mai mari în sarcini mai mici
- utilizarea tehnicilor mnemonice
- oferirea indiciilor/paşilor consecutiv
- jocuri pentru orientare în spaţiu, cu marcări; joc pe roluri
- reformularea/reamintirea materiei de învăţare
- sisteme de comunicare auxiliare şi de suplinire
- lecturi ghidate, însoţite de imagini, tabele, diagrame
- material concret;de manipulare (obiecte tactile)
- indicatori gestuali/vizuali
- liste cu litere/alfabet şi cifre
- caractere mai groase
- oferirea unui rezumat/scheme a lecţiei/textului
- expunerea, la tablă/poster a materialului important
- sprijin/supraveghere/ajutor din partea colegilor
- practicarea modalităţilor de ilustrare vizuală a conţinutului celor
prezentate (întrebări – reper, cuvinte – cheie, liste de verificare,
modele, imagini, scheme, schiţe, grafice etc.)
- algoritmi/paşi/modele de urmat
- format simplificat, format cu indicarea spaţiilor pentru scriere
- repere color; coduri de culori
17
- materiale didactice stimulative și sugestive
- riglă/alfabet/hartă în relief
- alfabetul Braille
- înregistrări audio/video
- diapozitive subtitrate
- cifre/litere/figuri/forme geometrice din plastic sau din material textil
etc.
2. Adaptări în - locul susţinerii probei de evaluare/testului/examenului (la locul
materie de imobilizării, în instituţie în sala comună/separată,în instituţie cu spaţiu
evaluare adaptat)
- teste individualizate
- susţinerea testului/examenului scris la calculator????
- timp suplimentar
- prezenţa unui asistent individual (cadrul didactic/CDS), care: va asista
la susţinerea testului/examenului, va acorda servicii de asistenţă
personală elevului,va transmite oral informaţia din test, va înscrie
răspunsurile dictate de elev la itemii din test
- răspunsuri orale/scrise
- înregistrări pe bande sonore
- mediu diferit și stimulativ
- pauze mai frecvente
- reamintirea condițiilor sarcinii
- sisteme de comunicare auxiliare şi de suplinire
- caractere mai groase
- semne fondate pe diferite culori
- format simplificat, cu indicarea spaţiilor pentru scriere
- opţiuni informaţionale
- stabilirea numărului de sarcini pentru evaluarea nivelului de însușire a
unui conceptsau de achiziționare a unei competențe, în funcție de
particularitățile individuale de dezvoltare psihofizicăa elevului, în
conformitate cu PEI
3. Adaptări ce - scaun cu rotile
vizează - premergător
echipamentul - ochelari
specializat - tehnologii asistive:
• dispozitive (lupă; riglă/echer; calculator/abac la matematică)
• aparataj funcţional specializat (aparat auditiv; căşti pentru
ascultare, bande sonore;echiparea băncii elevului cu boxe
mici/microfon )
• echipament adaptat (softuri specializate; programe soft
educaţionale)
• tehnologii auxiliare (tehnică de suport pentru comunicare:
dictafon, computer, casetofon; proiector de imagini) etc.
4. Adaptări - acces arhitectural în clădirea instituţiei/sala de clasă/sala de examen
ambientale - grup sanitar adaptat
- iluminare specială
18
- separare de un grup mare
- spaţiu adaptat specificului dizabilităţii
- reducerea/amplificarea stimulenţilor vizuali sau auditivi
- alte arii de activitate
- poziţionare strategică a locului elevului în sala de clasă și în bancă
- excluderea materialelor care disociază atenția (izolarea de excitanţii
interni/externi; reducerea zgomotului de fundal)
- îmbunătăţirea acusticii în clasă etc.
Pentru a elabora adaptări eficiente care să conducă la înlăturarea/diminuarea barierelor, cadrul didactic
pornește de la natura dificultăților cu care se confruntă copilul:
• de cunoaştere şi învăţare;
• de comunicare şi interacţiune;
• senzoriale și fizice;
• sociale, emoționale și comportamentale.
Dificultățile senzoriale şi fizice sunt determinate de tulburări sau disfuncții patologice la nivelul
analizatorilor.
În elaborarea adaptărilor este importantă cunoașterea profilului elevului (cum gândește, cum
acționează, cum se orientează, punctele forte/slabe etc.), stăpânirea și aplicarea de către cadrul didactic
a unui ansamblu de măsuri care vine să răspundă necesităților elevului. În procesul de proiectare și
realizare a adaptărilor se ține cont de tipul şi gradul dificultăților cu care se confruntă elevul.
21
Dificultăți Adaptări
dificultăți de - simplificarea vocabularului;
memorare - formularea sarcinilor de memorare în funcţie de importanţa acestora
pentru experienţa zilnică a elevului;
- recapitularea periodică şi asigurarea transferului competențelor
achiziționate în viața de zi cu zi;
- utilizarea tehnicilor de memorare (evidenţierea cromatică a conceptelor-
cheie);
- utilizarea hărţilor conceptuale pentru a evidenţia relaţiile între concepte
(după Haager şi Klingner, 2005) etc.
dificultăți de - poziționarea elevului în primele bănci sau cât mai aproape de învățător/
atenție în zona din față/departe de ferestre;
- utilizarea unui semnal pentru captarea atenției (atenție, ascultăm cu toți,
spun ceva important);
- oferirea unei singure indicații clare și concise;
- stabilirea contactului vizual cu elevul și mențirea atenției în timpul
instrucțiunilor verbale;
- valorizarea momentelor când copilul manifestă atenție și interes
(aprecierea răspunsurilor corecte);
- propunerea activităților care pot fi realizate în perechi;
- folosirea culorilor stridente/pale pentru atragerea atenției etc.
dificultăți de - desemnarea unui coleg care să ajute copilul cu CES;
concentrare - solicitarea elevului să repete indicațiile oferite în scopul asigurării că
sarcina a fost înțeleasă;
- oferirea suportului necesar (scheme, algoritm, grafice, cuvinte - cheie,
plan de idei etc.) care ar susține concentrarea și ar conduce la finisarea
sarcinii/activității;
- crearea unui confort psihologic în cazul solicitării ajutorului din partea
elevului cu CES;
- menținerea unui echilibru între activitățile de muncă și cele de odihnă cu
aplicarea tehnicilor de relaxare;
- identificarea și valorizarea domeniilor în care elevul este lider;
- crearea unui spațiu în sala de clasă unde elevul se poate retrage oricând
va fi necesar; prezența pe masă a unui set de materiale utile;
- implicarea elevului în sarcini mai scurte şi oferirea recompenselor după
ce sarcina este finalizată;
- adaptarea fişelor de lucru şi de evaluare pentru a conţine cât mai puţine
elemente pe o pagină;
- practicarea imaginilor (orarul zilei, paşii în fiecare activitate, sfârşitul
activităţii şi trecerea de la o activitate la alta) etc.
dificultăți în - stabilirea rutinelor simple;
organizare - oferirea sprijinului vizual pentru fiecare secvenţă a activităţii;
- utilizarea hărţilor conceptuale pentru evidenţierea cuvintelor-cheie;
- păstrarea ordini în spaţiul de lucru;
- sprijinirea elevului în organizarea caietului de notiţe
(după Haager şi Klingner, 2005);
- organizarea unui mediu de învăţare confortabil (orar predictibil al
22
activităţilor zilnice şi al rutinelor folosind imagini);
- valorificarea comunicării efective (PECS- Picture Exchange
Communication System);
Adaptările se elaborează şi se realizează de către toate cadrele didactice la discipline împreună cu
CDS, dirigintele, în concordanţă cu finalităţile propuse în PEI. Adaptările sunt parte componentă a
PEI-ului elevului.
În cazul CM la disciplina școlară, cadrul didactic stabilește, în comun cu alți specialiști care asistă
copilul, finalități adecvate necesităților educaționale și nivelului de dezvoltare a elevului.
Modificările curriculare se stabilesc din perspectiva asigurării implicării plenare a elevului în procesul
educațional, în vederea pregătirii lui pentru viață.
23
Modificările curriculare prin excludere pot fi realizate la nivel de plan-cadru sau disciplină școlară. La
nivel de plan-cadru, elevul nu va studia una sau unele discipline școlare, exigențele studierii cărora
nu sunt compatibile cu potențialul acestuia.
La nivel de disciplină școlară, modificările curriculare prin excludere presupun omiterea unor
finalități, conținuturi, pe care elevul cu CES nu le poate accesa/achiziționa.
Modificările curriculare prin comasare pot fi realizate la nivel de plan-cadru sau de disciplină școlară.
La nivel de plan-cadru, modificările curriculare prin comasare se realizează prin integrarea a două
sau mai multe discipline școlare.
Pentru elevii cu CES, care atestă dizabilități severe (conform clasificării UNESCO, 1995), se admite
predarea integrată a două sau mai multe discipline școlare, în scopul dezvoltării unor arii
multidisciplinare/integrate, care asigură pregătirea acestora pentru viață.
Multidisciplinaritatea se referă la situaţia în care o temă care se studiază, aparţinând unui anumit
domeniu, se abordează din perspectiva mai multor discipline, acestea menţinându-şi structura şi
rămânând independente unele în raport cu celelalte. Obiectele de studiu contribuie, fiecare în funcţie
de propriul specific, la clarificarea aspectelor temei respective. În cadrul acestei abordări, procesele de
integrare curriculară se situează în special la nivelul conţinuturilor. De aceea, cele mai frecvente (şi
mai clare) demersuri au loc între discipline înrudite (care provin, de exemplu, din aceeaşi arie
curriculară) sau care devin înrudite datorită temei.
În educaţia incluzivă abordarea integrată a curriculumului apare ca o necesitate deoarece este centrată
pe ,,viaţa reală”, pe problemele importante, semnificative, aşa cum apar ele în context cotidian şi aşa
cum afectează vieţile diverselor categorii de oameni. Studierea integrată a realităţii permite elevului
explorarea în mod global a mai multor domenii de cunoaştere, subordonate unor aspecte particulare
ale realităţii înconjurătoare, asigurându-i achiziţia unor concepte şi legităţi fundamentale a unor
proceduri de cunoaştere a realităţii.
De asemenea, abordarea integrată (interdisciplinară şi intradisciplinară) a conţinuturilor permite:
• considerarea necesităţilor elevilor în vederea asigurării pregătirii pentru viaţă şi a integrării în
societate;
• abordarea unor subiecte de interes pentru aceştia în cadrul unor teme-proiecte sugerate de
curriculum;
• implicarea activă a elevului ca organizator al propriei învăţări/cunoaşteri;
• relaţionarea cu experienţele şi evenimentele curente şi semnificative din viaţa elevului.
Curriculumul pentru disciplina Ştiinţe, treapta primară, constituie un punct de plecare în predarea
integrată a disciplinei date. Programa la această disciplină desemnează cunoştinţe din toate domeniile
ştiinţelor despre natură şi om - fizică, chimie, biologie, astronomie, geografie, psihologie, sociologie
etc. Acestea sunt conturate şi relaţionate atât în interiorul ariei curriculare „Matematică şi Ştiinţe", cât
şi la nivelul celorlalte arii curriculare. Corelaţiile interdisciplinare reprezintă una dintre perspectivele
cele mai adecvate în abordarea fenomenelor şi proceselor complexe, contribuind astfel la „formarea
24
unei imagini unitare a realităţii". Pentru aceasta se va face apel la „conexiunile interdisciplinare
sistematice" prin organizarea unui demers educaţional în care elevul să fie implicat în situaţii concrete
şi semnificative, realizând sarcini care cer competenţe achiziţionate la mai multe discipline şcolare.
25
unui produs sănătoase. - chelneri.
alimentar, sau
a unei ali-
mentaţii
sănătoase.
*Apud Z.Galben-Panciuc, I.Botgros, S.Galben. Ghid de implementare a curriculumului modernizat pentru
treapta primară de învăţământ, Chişinău, 2011
La nivel de disciplină școlară, comasarea presupune îmbinarea unor finalități și/sau conținuturi, în
funcție de CES ale elevului.
Individualizarea procesului educațional pentru copilul cu CES nu implică obligatoriu adaptări sau
modificări curriculare la toate disciplinele școlare. Astfel, elevul cu CES poate studia unele discipline
școlare în baza curriculumului general (CG), iar altele în baza curriculumului general, dar cu adaptări
ale strategiilor de predare-învăţare-evaluare (CGA) sau modificat (CM). Adaptările și/sau modificările
curriculare se consemnează în PEI-ul elevului, se examinează și se coordonează de Comisia
multidisciplinară intrașcolară (CMI) și, ca parte componentă a PEI, se aprobă în ședința Consiliului
profesoral al instituției de învățământ.
Cadrele didactice care vor elabora CM la disciplină, întru evitarea sarcinilor care depăşesc
posibilităţile de învăţare ale elevului cu CES, vor ţine cont de principiile clasice ale pedagogiei:
- principiul legăturii teoriei cu practica;
- principiul însuşirii conştiente şi active;
- principiul sistematizării şi continuităţii cunoştinţelor;
- principiul accesibilităţii sau respectării particularităţilor de vârstă şi individuale;
- principiul însuşirii temeinice a cunoştinţelor.
Curriculumul modificat se anexează, în mod obligatoriu la PEI, fiind parte constituantă a acestuia.
26
Modificarea curriculară vizează finalitățile educaționale, conţinuturile şi/sau strategiile/tehnologiile
didactice.
Conţinuturile reflectă acele subiecte/teme care permit dezvoltarea competenţei stipulate în rubrica
Finalităţi educaționale, prin anumite activităţi de învăţare /tehnologii didactice. Ele pot fi selectate din
CG sau stabilite în funcţie de abilităţile şi posibilităţile de învăţare şi dezvoltare ale elevului.
Pentru fiecare finalitate formulată e necesar a indica strategiile didactice corespunzătoare, care îl vor
ajuta pe elev să atingă finalitățile de învățare stabilite. În secțiunea respectivă din PEI urmează a se
indica strategiile didactice care vor fi utilizate de către personalul didactic, inclusiv CDS. În cazul în
care se utilizează o strategie didactică în raport cu o finalitate concretă, aceasta urmează a fi înscrisă
vis-a-vis de finalitatea scontată.
Tabelul 6. Secvență de curriculum modificat la disciplina Limba şi literatura română, clasa a IV-a
Competenţă specifică: 1. Receptarea mesajului oral în diferite situaţii de comunicare.
Finalităţi (curriculum general) Finalităţi (curriculum modificat)
(subcompetenţe) (subcompetenţe)
1.1.Compararea viziunii despre modalităţile 1.1.Identificarea şi numirea modalităţiide
de exprimare orală (dialogată, exprimare orală (dialogată, monologată şi
monologată şi descriptivă) în scopul de a descriptivă) în scopul evidenţierii
evidenţia esenţa vorbirii. persoanelor implicate în comunicare.
1.2.Conştientizarea rolurilor de emiţător sau 1.2.Delimitarea rolului de emiţător sau
destinatar al mesajului în scopul destinatar al mesajului în scopul
racordării limbajului la situaţia de racordării limbajului la situaţia de
comunicare. comunicare.
1.3.Receptarea corectă a unui mesaj în 1.3.Receptarea corectă a unui mesaj în
funcţie de mijloacele suplimentare de funcţie de mijloacele suplimentare de
transpunere a informaţiei. transpunere a informaţiei.
1.4.Verbalizarea conţinuturilor unor imagini 1.4.Verbalizarea conţinuturilor unor imagini
în diverse forme: dialogată, monologată, în diverse forme: dialogată, monologată,
descriptivă, îmbinând şi comunicarea descriptivă, îmbinînd şi comunicarea
nonverbală. nonverbală, în cel puţin 3 enunţuri.
1.5.Interpretarea relaţiilor, faptelor relatate
1.5.Interpretarea relaţiilor, faptelor relatate (evenimente, întâmplări, informaţii),
27
(evenimente, întâmplări, informaţii), ţinând cont de succesiunea desfăşurării
ţinând cont de succesiunea desfăşurării subiectului, utilizând imagini-secvenţe
subiectului. din text/întâmplare.
1.6.Identificarea dialogului şi a elementelor
1.6.Identificarea dialogului şi a elementelor de descriere în textele narative.
de descriere în textele narative şi
argumentarea semnificaţiei lor. 1.7.Construirea unui text oral, din cel puţin
1.7.Construirea unui text oral pe baza 7 propoziţii, în baza planului de idei sau
planului de idei propriu sau elaborat în a unui şir de imagini.
grup. 1.8.Reproducerea orală a unui fragment dintr-
1.8. Reproducerea orală a unui fragment un text narativ, a unei informaţii libere
dintr-un text narativ, a unei informaţii sau tematice, alese independent, la
libere sau tematice, alese independent, la dorinţă, din diferite alte surse, în
dorinţă, din diferite alte surse, în faţa pereche/grup mic/în faţa publicului din
publicului din clasă. clasă (la alegerea elevului).
1.9.Conştientizarea rolului utilizării dialogului
1.9.Conştientizarea rolului utilizării de către în situaţii cotidiene prin simularea unor
autor a dialogului şi descrierii în textul dialoguri tematice (,,La cumpărături",
narativ. ,,La bancă", ,,La spectacol", ,,La
medic", ,,La muzeu" etc.)
1.10.Reproducerea succesivă, selectivă prin
1.10.Reproducerea integrală şi succesivă, cuvinte proprii a conţinutului unui text
selectivă prin cuvinte proprii a citit sau audiat.
conţinutului unui text citit sau audiat.
Observăm, din tabel, că finalităţile prevăzute de curriculumul general, pentru copilul cu CES unele au
rămas neschimbate (1.3. ), iar altele au fost simplificate (1.1.; 1.7.; 1.8.; 1.9.)
Exemple de strategii şi activităţi de predare- învăţare - evaluare care pot fi valorificate în cadrul
orelor de Limba şi literatura română, clasa a IV-a:
strategii: Joc de rol, Gândeşte-Perechi-Prezintă, Asocieri libere, Lectura imaginii, Interogarea
multiprocesuală, Simularea, Tehnica formulării de întrebări, Explozia stelară, Turul galeriei,
Povestirea în lanţ, Graficul T, Explicarea, Lasă-mi mie ultimul cuvânt!, Mîna oarbă, Asaltul de
idei, Lectura ghidată, Microfonul magic, Lucrul cu textul, Cubul, Pălării gânditoare, Dicuţia
ghidată, Diagrama Veen, 4 Colţuri, Lectura în perechi, Lectura în cor etc.;
28
activităţi de învăţare:
- exerciţii de identificare a elementelor semnificative propriei experienţe din informaţii,
texte;
- exerciţii de redare a unui mesaj în diverse contexte/situaţii de comunicare;
- exersări în legătură cu relaţiile dintre mijloacele de transpunere a informaţiei: eticheta
comunicării (salut, permisiune, mulţumire etc.); comunicare nonverbală (gest, mimică
etc.);lectura particulară (texte narative, ghicitori, proverbe etc.);
- exerciţii de simulare a dialogurilor tematice cu persoane diferite ca vârstă şi funcţie;
- exerciţii de antrenare în organizarea dialogului simplu din 4-6 replici;
- improvizarea unor situaţii de comunicare (convorbiri telefonice, dialoguri formale şi
informale de diverse tipuri) în cadrul cărora elevii să realizeze acte de vorbire precum:
utilizarea formulelor de salut, de prezentare, de permisiune, de solicitare;
- formularea unor întrebări sau a unor răspunsuri; povestirea unor fapte şi întâmplări;
exerciţii de exprimare a acordului/dezacordului prin propoziţii afirmative/negative;
- organizarea independentă sau în grupuri mici a unor dialoguri (pe diverse teme) din 4-6
replici (oral şi în scris);
- exerciţii de stabilire a ideilor în jurul cărora se organizează o temă dată; exerciţii de iniţiere
a discuţiei despre conceptul/tema;
- organizarea unui monolog pe baza diverselor informaţii: starea vremii, noutăţi din sport,
ştiri din ţară etc.; activităţi de comunicare pe baza unui plan de idei/un şir de imagini;
jocuri de cuvinte;
- activităţi de organizare a unor monologuri pe baza informaţiilor culese din literatura şi
mass-media pentru copii. Prezentarea pentru publicul clasei;
- exerciţii de rostire corectă a cuvintelor cu probleme de accentuare, de reglare a intonaţiei,
a tonului şi a vitezei proprii de a vorbi;
- exerciţii de recitare a unor poezii pentru a participa la concursuri de recital poetic;
- dramatizarea unor fragmente, prezentarea prin gest/mimică a personajelor/emoţiilor şi a
unor replici;
- exerciţii de punere în scenă a unor povestiri etc.
29
ordinii efectuării operaţiilor în exerciţii operaţii.
cu, cel mult, 3 operaţii, cu şi fără 2.3. Aplicarea adunării, scăderii şi a
paranteze. proprietăţilor acestora pentru: compunerea şi
2.3. Aplicarea adunării, scăderii şi a descompunerea numerelor; aflarea unor
proprietăţilor acestora pentru aflarea unor numere necunoscute în exerciţii după model şi
numere necunoscute în exerciţii. formulă.
2.4. Completarea unor succesiuni de numere
2.4. Completarea unor succesiuni de asociate după reguli simple, indicate sau
numere asociate după reguli simple, identificate prin observare.
indicate sau identificate prin observare. 2.5. Rezolvarea problemelor cu 1-2 operaţii cu
2.5. Rezolvarea problemelor cu 1-3 justificări.
operaţii: cu plan sau justificări; prin 2.6. Formularea de probleme, pornind de la
exerciţiu. situaţii reale din experienţa proprie şi din
2.6. Formularea de probleme pornind de cotidian cu tematici apropiate elevului (,,La
la: un enunţ incomplet; schemă; operaţii; magazin", ,,La medic", ,,La gară", ,,La
exerciţiu. farmacie" ,,În troleibus" etc.).
2.7. Completarea unor tabele sau scheme în
care se clasifică/planifică şi se organizează/se
2.7. Explorarea unor modalităţi elementare contabilizează activităţi/acţiuni/obiecte.
de organizare şi clasificare a datelor:
scheme, tabele.
În scopul aplicării optime a CM la disciplina Matematică, este necesar să modificăm, după cum s-a
menţionat, subcompetenţele/conţinuturile şi strategiile de predare-învăţare în funcţie de dificultăţile
cu care se confruntă copilul cu CES în învăţarea matematicii. Astfel, în elaborarea curriculumului
modificat pentru elevul cu CES din clasa a IV-a au fost selectate subcompetenţe din curriculumul
general pentru clasa a III-a (chiar şi unele dintre acestea fiind simplificate).
30
- aflarea numerelor necunoscute în exerciţii, în baza formulelor/modelelor şi a regulilor de
aflare a componentelor necunoscute ale adunării sau scăderii;
- compararea, fără efectuarea calculelor: a două sume, care se deosebesc printr-un termen; a
două diferenţe care se deosebesc prin descăzut sau prin scăzător;
- continuarea unor succesiuni de numere asociate după o regulă simplă;
- identificarea regulii de formare a unor succesiuni de numere;
- rezolvarea, formularea, problemelor rezolvabile prin adunări, scăderi;
- completarea de tabele, rubricile cărora pot indica: componentele adunării sau scăderii;
cuvintele-cheie ale unei probleme/evenimente din viaţa elevului;
- completarea unor scheme/lanţuri de calcule;
- activităţi matematice cu caracter ludic, utilizând tehnici antreprenoriale în contextul
orientării în timp/spaţiu/profesionale;
- exerciţii de simulare a jocurilor tematice pornind de la situaţii reale din experienţa proprie
şi din cotidian.
*După Rodica Solovei, Educaţie incluzivă. Ghid metodologic pentru instituţiile de învăţământ primar şi
secundar general
Observăm, din tabel, că finalităţile prevăzute de CG au fost simplificate, iar o finalitate a fost exclusă.
Pentru realizarea finalităţilor propuse cadrul didactic de la disciplină va selecta/modifica
31
strategiile/tehnologiile didactice, anumite activităţi de învăţare din CG , de asemenea pot fi propuse şi
altele.
În lucrarea Didactica modernă, de M. Ionescu și I. Radu, se face o distincție între sensul tradițional și
cel modern al termenului proiectare:
33
- în sens tradițional (planificare): împărțirea timpului, evaluarea materiei sub forma planului
calendaristic, sistemului de lecții, planului tematic, proiectului de lecții;
- în sens modern (design instrucțional): act de anticipare, prefigurare a demersului didactic, în
termeni care să-l facă traductibil în practică.
Proiectarea în sine ca proces este o construcție care este supusă acelorași probleme ale cunoașterii și
este organizată procedural: procesarea de către cadrul didactic a informațiilor acumulate privind
realizarea optimă a curriculumului la clasa de elevi; selectarea unor conținuturi adecvate și a
situațiilor de învățare-evaluare contextualizate în vederea rezolvării anticipate a problemelor
stipulate; interpretările și reflecțiile posibile de făcut argumentarea deciziilor luate; apelul la
colaborarea în cadrul unui grup de profesori pentru obiectivizare etc.
Din perspectivă constructivistă, proiectarea (după P. de Lisle) este una anticipativă și procedurală,
pentru că se raportează la situații concrete și oferă soluții, arată cum se rezolvă teoretic o problemă
a instruirii…, apoi tehnologia de rezolvare practică. (E. Joiță, București, 2006, p. 251).
Deși există o varietate de interpretări a cerințelor față de o asemenea proiectare, totuși la bază
designului constructivist stau un set de principii prezentate în Tabelul 9 (după M.-D. Bogoș,
Instruirea interactivă, p. 41)
Totodată, proiectarea didactică reflectă viziunea cadrului didactic asupra finalităților educaționale
ale disciplinei, ținând cont de contextul și colectivul clasei, de necesitățile educaționale ale elevilor,
iar punctele de reper în acest proces sunt prevederile documentelor oficiale în domeniu (Planul-
cadru, Curriculum național, Standardele educaționale). Mai nou, din perspectiva educației
incluzive, cunoscând, în prealabil, necesitățile educaționale speciale ale elevului la clasă, cadrul
didactic preia sau modifică finalitățile de învățare, adaptează procesul didactic la necesitățile de
34
învățare ale elevului cu CES, stabilindu-i traseul educațional, ca parte componentă a planului
educațional individualizat (PEI). Astfel, proiectarea activităților din perspectivă individualizării
include proiectarea de lungă durată (semestrială sau anuală) și proiectarea curentă (planul pe
unități de învățare sau planul lecției).
Principiile care stau la baza elaborării unei strategii de proiectare individualizată sunt:
- centrarea procesului educațional pe copil şi nu pe conținuturi;
- adaptarea strategiilor de predare-învățare-evaluare la comunitatea de instruire și la fiecare
elev cu necesități speciale, în parte;
- asigurarea caracterului flexibil al procedurilor/activităților de evaluare;
- asigurarea șanselor egale fiecărui copil prin adaptare la ritmul,stilul de învățare, tipul de
inteligență;
- alternarea eficientă a formelor de organizare a procesului educațional (frontal, în grup, în
perechi şi individual);
- utilizarea metodelor activ-participative;
- implicarea elevilor în luarea deciziilor în procesul de proiectare;
- asigurarea conexiunii inter/intra/transdisciplinare;
- axarea pe progresul individual în realizarea evaluării bazată pe competențe.
Cercetătoarea M-D. Bogoș oferă câteva sugestii privind proiectarea didactică pentru instruirea
interactivă în lucrarea Instruirea interactivă, 2013, p. 95:
b) Precizări conceptuale
– Proiectarea didactică reflectă viziunea cadrului didactic asupra finalităților educaționale ale
disciplinei, iar punctele de reper în acest proces sunt prevederile documentelor oficiale
(Planul-cadru, Curriculum). Proiectarea didactică se va face în baza triadei competență
specifică – unitate de conținut – activitate de învățare-evaluare, componente aflate într-o
strânsă corelație.
Finalitățile de învățare se formulează clar, într-un limbaj accesibil, inclusiv pentru părinți și elev; în
enunțuri care descriu rezultate măsurabile, competențele specifice ce urmează să le achiziționeze
elevul la disciplină la finele anului/semestrului. Finalitățile pot include diferite domenii de dezvoltare
ale elevului, dar inerent racordate la punctele tari și necesităților elevului.
La elaborarea curriculumului modificat se stabilesc finalitățile de învățare pentru un semestru sau un
an, în conformitate cu potențialul, necesitățile elevului și activitățile/strategiile de predare-învățare-
evaluare adecvate.
Astfel, curriculumul modificat este structurat în baza a cinci unități distincte care sunt prezentate în
Tabelul 10. Toate elementele structurale (finalități, conținuturi, strategii) sunt într-o corelație și
personalizează calea de învățare a elevului cu CES.
În același timp, e necesar de asigurat corelația între elementele triadei curriculare: competență
specifică-unitate de conținut-strategii de învățare-evaluare, indicând în proiectare conținuturile,
strategiile care vor determina formarea/dezvoltarea competențelor curriculare asigurându-i progresul
37
elevului cu CES. Toate modificările curriculare, cu referire la finalități, conținuturi și adaptările
curriculare (strategii), sunt consemnate în PEI-ul elevului.
Elevul cu CES poate studia unele discipline în baza curriculumului general (cu sau fără adaptăril ale
strategiilor didactice), iar altele - conform unui CM.
În contextul individualizării procesului educațional, pentru elevul cu CES, la necesitate, se proiectează
și se realizează activități destinate compensării/recuperării anumitor funcții.
În acest context, cadrul didactic realizează etapizat proiectarea individualizată prin activități de
proiectare de lungă durată, pe unități de învățare sau lecție.
1. Documentarea
2. Planificarea de lungă durată
38
3. Proiectarea unităților de învățare
4. Proiectarea lecției
5. Reflecția
Etapa 1. Documentarea
Pentru a realiza proiectarea individualizată, se va porni, mai întâi, de la cunoașterea elevului prin
analiza evaluărilor elevului, a altor produse ale acestuia (lucrări, portofoliu etc.), observarea
sistematică, examinarea PEI-ului, convorbiri cu părinții și elevul; se va ține seama, în primul rând, de
abilitățile elevului, punctele tari, dar și de necesitățile lui educaționale, de posibilitățile școlii de a
asigura suportul necesar.
Un prim-pas în elaborarea proiectării didactice, este consultarea documentelor, actelor normative care
reglementează procesul educațional:
- Planul-cadru pentru învățământul primar, gimnazial și liceal;
- Curriculumul național la disciplină;
- Planul educațional individualizat(PEI)
- Standardele de eficiență a învățării la disciplină;
- Referențialul de evaluare a competențelor specifice.
Planul-cadru reglementează alocările orare pentru fiecare disciplină, inclusiv și orele disponibile
pentru opționale, de aceea numărul de ore alocate săptămânal este o informație necesară pentru a
realiza proiectarea la disciplină.
Standardele de eficiență reprezintă un set de afirmații care reflectă așteptările privind ceea ce ar trebui
să știe și să poată face elevii în fiecare domeniu de învățare, la o anumită treaptă școlară. Standardele
reprezintă un document ce informează asupra așteptărilor pe care le pot avea cadrele didactice, toți
acei care participă la creșterea, dezvoltarea și educația elevilor. Ele reflectă finalitățile educaționale
(competențele), care conțin implicit cele mai importante valori ale națiunii sau ale statului, orientează
și îmbunătățesc practicile în acord cu specificul dezvoltării elevului într-o anumită perioadă a vieții,
având în vedere în mod holistic toate domeniile dezvoltării lui. Standardele educaționale pentru
fiecare arie curriculară și fiecare disciplină școlară conțin: competențele generale, corelate cu sistemul
de competențe-cheie europene; competențele specifice, structurate pe domenii: cunoașterea și
înțelegerea; aplicarea; integrarea (inclusiv, formarea atitudinilor).
39
Referențialul de evaluare, în general, este un sistem structurat de criterii, de puncte de reper sau
indicatori de baza căruia se circumscriu, în plan real, dimensiunile, componentele si conținutul unui
anumit profil de formulare, ale unui curriculum, ale unui program de educație sau ale unei profesii. În
acest sens,referențialul de evaluare este un instrument în care rezultatele învățării vor fi aplicate și în
funcție de care vor fi evaluate, fiind structurat pe nivele de învățământ, domenii specifice disciplinei,
standardele de eficiență a învățării, competența specifică, produse de măsurare a competenței, criterii
de evaluare a produselor; indicatori de competență.
Manualul este un instrument didactic flexibil care facilitează activitatea cadrului didactic în procesul
de proiectare-predare-evaluare, și este direcționat spre elev. Totodată, este unul dintre suporturile de
lucru în clasă pe care cadrul didactic îl folosește în funcție de interesele reale ale grupului-țintă și
nivelul de înțelegere al elevilor, ofertei de realizare a curriculumului la disciplină și a adaptărilor
curriculare/curriculumului modificat stipulate în PEI etc.
Strategiile de
predare-
învățare-
evaluare sunt
adecvate?
Elaborarea proiectării de lungă durată necesită aplicarea unor instrumente eficiente de planificare.
Planul piramidei (dupăJ.-Sh. Shumm Adaptarea materialelor) se pretează atât proiectării de lungă
durată, cât și proiectării pe unități de învățare, conține cinci puncte de intrare și trei niveluri de
învățare.(Figura 5).
Ce vor învăța
unii? ?????elevi elevi
ÎntrebareaAdaptarea Tematica
sarcinii1. Elevul Context
poate să Tematică
îndeplinescă
aceeaşi sarcină la
fel ca şi colegii?Să 41
scrie o dictare din
40-50 de
cuvinte.Dacă nu,
poate să facă
aceeaşi activitate,
dar cu aşteptări
adaptate?O
Axele piramidei reprezintă cele cinci domenii interconectate, inerente planificării: elevul, contextul,
dictare cu cuvinte
tematica și practica instrucțională. Planul oferă cadrului didactic un context de planificare pentru
mai puţine.Dacă
nevoile diferitor elevi din clasă, pornind de la ideea că toți pot învăța.
nu, poate3. Elevul
Se pot diversifica conținuturile, finalitățile pe cele trei niveluri:
poate să facă
ce vor învăța
aceeaşi toți elevii;
activitate,
ce vor darînvăța majoritatea elevilor, dar nu toți;
cu aşteptări
ce voradaptate
învăța doarşi cu unii elevi;
ajutorul unor
Apoi se identifica
materialestrategiile și adaptările curriculare necesare, dar și zonele în care procesul de
predare-învățare trebuie individualizat.
didactice?Să
copieze un text
Cadrele didactice care-și
scris cu litere mai planifică lecțiile pe baza modelului piramidei trebuie să realizeze că cele trei
„niveluri”mari nudintr-o
înseamnă,
fi şă nici într-un caz, etichetarea elevilor, reducerea calității lecției sau a
așteptărilor față de performanțele
de lucru.Dacă nu, elevilor. De fapt, piramida îl ajută cadrul didactic în elaborarea
strategiei didactice
poate4. Elevulgenerale (metode, tehnici și forme de organizare), dar și în identificarea zonelor în
care procesul de predare-învățare
poate să facă o se va individualiza. Este important ca elevii să nu fie blocați la
nivelurile piramidei și, totodată, nu trebuie folosită ca modalitate de a urma sau a limita așteptările
activitate similară,
elevilor. Îndarfuncție de interesul și experiențele anterioare de învățare, unii elevi pot ajunge repede în
cu aşteptări
mai mici?Să
vârful ei. De asemenea scrie și elevii cu CES pot ajunge în vârf dacă sunt făcute adaptările/modificările
adecvate.unAcestşir de model
cuvinteîși poate găsi aplicarea și la nivel de planificare săptămânală, pe unități de
învățare sau de carelungă
sînt durată, în cazul elevilor cu CES și nu numai.
funcţionale şi din
Aplicareamediul zilnicpiramida
strategiei al în proiectarea didactică îi ajută cadrului didactic să-și structureze și să-și
elevului.Dacă nu,
organizeze procesul de predare-învățare, în care fiecare copil, inclusiv cu CES, are acces. Or, scopul
atunci poate5.
aplicării acestui instrument de planificare didactică este de a crea un context educațional favorabil
Elevul poate
pentru includerea activă să a tuturor elevilor în procesul de învățare pentru succes, ținând cont de
facă o activitate
necesitățile educaționale individuale.
similară, dar cu
materiale
Din perspectiva abordării individualizate, elaborarea CM are la bază proiectarea de lungă durată
didactice
realizată pornind de la punctele forte și necesitățile educaționale ale elevului cu CES. Un instrument
adaptate?Să
eficient de proiectare a curriculumului modificat este proiectul extins ce include și compartimente care
îndeplinească un
vizează direct elevul cu CES.
exerciţiu de verifi
care a ortografi ei
Curriculumul la disciplina recomandă o variantă de proiectare calendaristică, care poate fi adaptată,
pe calculator.Dacă
păstrând conceptele-cheie ale rubricilor planului propus: unitatea de învățare, competențe specifice,
nu, poate6. Elevul
conținuturile curriculare, număr de ore, data, activitățile orientative de predare-învățare-evaluare,
poate să facă o
observații. În Tabelul 12 este prezentată o posibilă structură a unui astfel de proiect de lungă durată
activitate diferită
extins: sau paralelă?Să
înveţe un program
Tabelul 12.de Structura
scriere pe proiectului de lungă durată extins.
Competențe Competen- Unități de Conținuturi Nr. Data Strategii Strategii Strategii Strategii de
calculator, prin
specifice țele învățare/ modificate ore de de de evaluare
care să-şi verifi ce
ortografi a cu 42
ajutorul
dicţionarului.Dacă
nu, poate7. Elevul
activitate practică
şi funcţională cu
ajutor?Să se joace
cu nişte cuvinte-
specifice conținuturi predare- predare- evaluare adaptate
puzzle sau să
modificate învățare învățare
rezolve o adaptate
integramă cu
ajutorul unui
coleg. Ce vor
învăța toți elevi
Scopul planificării de lungă durată extinsă este de a facilita activitatea cadrului didactic la disciplină,
asigurând continuitatea acestui proces, dar el nu devine obligatoriu. Cadrul didactic, pornind de la
experiența didactică proprie poate găsi alte modalități de proiectare a curriculumului modificat.
Pentru a demonstra aplicabilitatea acestui tip de proiectare, se va prezenta procesul de modificare în
ordinea prezentată în „proiectul extins”. Astfel, unele competențe /subcompetențe au fost modificate
prin simplificare, altele au fost excluse, în funcție de abilitățile și necesitățile de învățare ale elevului
cu CES la momentul dat.
De asemenea a fost simplificată și competența 2.1, deoarece tipurile de texte propuse (scrisoare,
conspect) prezintă un grad sporit de dificultate pentru elevul cu CES, iar celelalte texte vor fi
realizate la clasă, inclusiv și de către elevul cu CES.
1.1. Ierarhizarea ideilor dintr-un text narativ 1.1. Identificarea 1-2 idei dintr-o secvență de
într-un plan simplu de idei, utilizând enunţuri text/de proporții mici.
proprii.
2.1. Aşezarea grafică în pagină a textului: 2.1. Aşezarea grafică în pagină a textului: text
plan de idei; text simplu de tip informativ; simplu de tip informativ; dialog; descriere de
dialog; conspect; scrisoare; descriere de peisaj.
peisaj.
3.1. Rezumarea unui text descriptiv, în limita 3.1. Prezentarea în 3-4 enunțuri (oral, scris) a
de 100 de cuvinte. unei secvențe de text descriptiv/de proporții
mici.
În mod similar s-a analizat fiecare subcompetență, s-a revenitla formularea și gradarea lor. Astfel,
toate subcompetențele selectate și/sau modificate pentru elevul cu CES au fost revizuite din
perspectiva finalităților educaționale ale elevului și incluse în prima rubrică a curriculumului
modificat - finalități de învățare.
43
Pentru a realiza distribuirea rezonabilă a formării/dezvoltării tuturor competenţelor pe parcursul
anului, pe unități de învățare, a fost elaborată o matrice a competenţelor pe unități de învățare în care
unele competențe, care vizau dezvoltarea abilităților de comunicare scrisă și orală, dar și îmbogățirea
vocabularului, lectura textului au fost în atenție permanentă la fiecare lecție (5.1; 6.1; 9.1). Apoi au
fost analizate/selectate unitățile de conținut curriculare, fiind corelate cu finalitățile modificate și
abilitățile/necesitățile elevului, respectându-se principiile curriculare de selectare/structurare a
conținuturilor. Astfel, unele conținuturi au rămas identice cu cele la clasă, altele au fost modificate. În
Tabelul 14 este prezentată o secvență de unitate de conținut modificată.
Astfel, prima unitate de conținut a fost păstrată integral pentru elevul cu CES. La studierea
substantivului, aceste categorii gramaticale au fost studiate sub aspect funcțional, fapt care-i va
facilita comunicarea corectă în limba română. În a doua unitate de conținut au fost eliminate
conținuturile personificarea și epitetul, deoarece elevul nu cunoaște noțiunile de sens propriu și de
sens figurat ale cuvântului.
În selectarea textelor literare s-a optat pentru adaptarea textelor de la clasă: s-a redus volumul textelor
sau s-a propus o secvență din text. De exemplu, 1-2 strofe dintr-un text liric, sau o secvență pentru un
text epic, ținându-se cont de criteriile curriculare de selectare a unui text literar. S-a optat pentru
studiul unei secvențe semnificative, axate pe valori, dar, în același timp, să fie accesibilă și atractivă
pentru elev. Dacă, inițial, textele erau studiate secvențial, apoi, odată cu dezvoltarea competențelor
lectorale, s-a trecut pe texte adaptate, care erau mai mari ca volum și complexitate (Tabelul14).
Dat fiind eterogenitatea grupului de elevi ai clasei, s-au introdus și texte tematice, racordate la textele
de studiu la clasă pentru a le dezvolta competența sociolingvistică și a le îmbunătăți abilitățile de
comunicare. În baza acestor texte tematice se lucrează în ateliere de lectură, în programul
educațional, dar și acasă. Astfel, competențele modificate și conținuturile modificate, dar și textele în
baza cărora se va studia la ore au fost incluse în curriculum individualizat în rubricile respective:
finalități de învățare și conținuturi. În Anexa 1 aveți un exemplu de proiectare a CM la istorie, clasa a
VIII-a.
Planificarea unităților de învățare derivă din planificarea de lungă durată din care preia competențele
specifice și conținuturi.Pentru elevul cu CES, nu se elaborează un plan separat, dar se suplimentează
proiectul pe unități de conținut sau cel al lecției cu specificări privind strategiile didactice, activitățile
45
individuale, de grup sau frontale în care acesta va fi implicat, materialele didactice care vor fi
utilizate.
Proiectele unităților de învățare se fac treptat, pe parcursul anului, cu o săptămână înainte de începerea
fiecărei unități de învățare. Un structură orientativă de planificare a unității de învățare este dată mai
jos.
46
Clasa: Nr. de ore:
Disciplina: Perioada:
47
Competențele specifice :
Subcompetențele*: (de indicat cele modificate pentru elevul cu CES)
Lecția nr. / Conținuturile Obiective Activități de Timp Resurse Metode de
etapele (modificate*)/ operaționale învățare evaluare
subiectul orei (adaptată*)
1.Evocare
2.Realizarea
sensului
3. Reflecție
4. Extindere
Notă: steluța (*)indică modificările și/sau adaptările, care se specifică, la necesitate, pentru elevul cu
CES.
Realizarea
sensului
Reflecţie
Extindere
48
- va indica ce finalităţi va atinge copilul cu CES pe parcursul unităţii de învăţare, care vor fi
preluate din proiectul de lungă durată;
- va formula pentru elevul cu CES, pentru fiecare lecţie, rezultatele aşteptate (obiectivele);
- va proiecta activităţi de învăţare, sarcini şi modalități de evaluare.
Toate acestea reprezintă o operaţionalizare, concretizare a prevederilor curriculumului
individualizat ( rubricile: strategii didactice şi strategii de evaluare).
Un tabel similar va fi completat pentru următoarele lecții din cadrul unităţii de învăţare.
Avantajul proiectării pe unități de învățare este că oferă o imagine de ansamblu asupra secvențelor
didactice, dar și din interiorul lor, care conduce spre realizarea unui demers coerent în care se
îmbină armonios particularul/individualul cu generalul.
În cazul proiectării curente a fiecărei lecții separat, în funcție de scopurile lecției, cadrul didactic
poate folosi diverse modele de structurare a demersurilor didactice. În proiectarea eficientă a lecției
în clasa în care sunt copii cu CES, cadrul didactic anticipează răspunsul la următoarele întrebări:
- Cum voi corela activitatea de azi cu lecția anterioară?
- Cum pot deschide lecția?
- Care sunt activitățile pe care le voi organiza? (Rămân la activitățile planificate în proiectul
unității de învățare sau elimin/adaug și alte activități? În ce succesiune?)
- Cum îl voi implica pe elevul cu CES la oră (individual, în grup)?
- Cum voi alterna activitățile individuale cu cele de lucru în grup, în perechi și frontale?
- Ce resurse pot folosi? (Completez/elimin materialele planificate anterior?)
49
- Ce materiale am pregătit pentru elevul cu CES?
- Cum voi închide lecția?
- Ce teme pentru acasă individualizatele voi propune elevilor?
- Care sunt punctele de vârf ale lecției?
- Cât timp aloc fiecărei activități?
Un exemplu de proiectare a unei lecții care prevede abordarea individualizată a elevului cu CES
este prezentată în Anexa 3. Exemplu de plan al lecției la clasa în care este elevul cu CES, care
studiază în baza CM. Aceasta reflectă asistența individualizată a elevului la lecție, inclusiv de către
CDS. De asemenea, sunt evidente formele diverse de organizare a activităților de învățare: frontal,
în pereche, în grup și individual, fapt care permite implicarea tuturor elevilor.
În literatura de specialitate sunt descrise mai multe modele de proiectare a lecției. Proiectul de lecție
„Eu fac – noi facem – tu faci” (Fisher, Frey, 2007, după F. Sămihăian, 20014) are la bază principiile
învățarii eficiente și se axează pe transferul de responsabilitate de la cadrul didactic la elevi care în
final își monitorizează individual propria învățare. Modelul definește etapele specifice asigurării
acestor treceri: de la ghidarea învățarii de către cadrul didactic, în colaborare cu alți colegi („noi
facem”) la individualizarea învățării („eu fac”), când se bazează pe ceea ce poate face singur pentru
a realiza sarcina de învățare. În Anexa 4 aveti un exemplu de plan al lecției de biologie (adaptări
srategii, metode), cl.8.
50
Triunghiurile reprezintă interacțiune în dublu sens între cadrul didactic-elev, pornind de la
intervenția inițială a cadrului didactic care, ulterior, doar ghidează și facilitează procesul de învățare.
Un rol important în planificarea individualizată revine formulării sarcinilor de învățare care trebuie
gradate, conform principiilor didactice: de la simplu spre compus, de la concret la abstract, de la
particular la general, asigurând accesibilitate și progres elevului. Acestea, în ansamblu, se bazează
pe achizițiile anterioare și experiența elevului. Atunci când un elev întâmpină dificultăți în realizarea
unei sarcini de învățare este recomandabil ca sarcina să fie segmentată pe pași pentru a o efectua.
Există mai multe modalități de proiectare a sarcinii: „analiza cognitivă a sarcinii” (CTA – Cognitive
Task Analysis), „analiza rețelelor” (DNA Decompose, Neyyork, Assessment) etc.
51
practică şi funcţională cu ajutor? puzzle sau să rezolve o
integramă cu ajutorul unui coleg.
Scara curriculară este constituită gradual din 7 „trepte” prin care se poate determina atât
gradul de dificultate al sarcinii de lucru pentru elev, cât și suportul necesar de acordat elevului
la realizarea sarcinii date. Acest instrument de proiectare poate fi aplicat individual, dar și adaptat
pentru o clasă. În procesul de proiectare graduală a sarcinilor, întru asigurarea participării
elevului în reașlizarea activităților, cadrul didactic va ține cont de particularitățile individuale de
dezvoltare și potențialul elevului.
Etapa 5. Reflecția
Reflecția este un exercițiu de autoevaluare pe care îl realizează cadrul didactic după o lecție sau mai
multe în vederea identificării punctelor forte și a necesităților pentru a produce schimbări calitative
asupra procesului.
Cea mai bună imagine a eficienței proiectării demersurilor didactice se reflectă, de fapt, în
achizițiile și competențele dezvoltate/formate elevilor. Un rol important al autoreflecției este acela
de a analiza în ce măsură demersul conceput/proiectat a putut fi aplicat și a fost eficient la clasă.
Autoevaluarea vizează atât demersul didactic la nivel global (anual), intermediar (unitate de
învățare), cât și la nivelul fiecărei lecții.
Ca instrument de reflecție pot fi utilizate fișe de autoevaluare, dar și tehnici care se pretează
autoevaluării/reflecției: jurnalul reflexiv, pagină de jurnal etc.
Reflecția, indiferent în ce formă este realizată, poate fi structurată pornind de la întrebările:
- Care este părerea mea despre lecție?
- În ce măsură am respectat/am modificat scenariul pentru această lecție? De ce am făcut aceste
modificări?
- Care sunt aspectele care mi-au reușit?
- Care sunt aspectele care nu mi-au reușit? De ce?
- Dacă aș relua lecția ce aspecte aș modifica?
- La ce ar trebui să atrag atenție în proiectarea și organizare activităților ulterioare?
Constatările și concluziile relevante, derivate din etapa de reflecție, vor servi drept temei pentru a
îmbunătăți proiectarea curentă ulterioară, din perspectiva necesităților elevului cu CES.
Se recomandă ca acestea să fie înregistrate, inclusiv în fișa de monitorizare a evoluției în
dezvoltarea elevului.
52
Tabelul 18. Fișă de autoevaluare
Criterii Descrierea Punctaj
Etapa autoevaluării finalizează procesul de proiectare didactică, dar, totodată, deschide noi spații
pentru proiectări didactice ulterioare eficiente.
2.1.2. Planificarea asistenței elevului la lecție de către cadrul didactic de sprijin (CDS)
Asistarea elevului cu CES la lecție constituie una dintre atribuțiile cadrului didactic de sprijin și este
orientată spre realizarea următoarelor obiective:
motivarea și încurajarea elevului de a se implica în procesul educațional;
adecvarea demersului educațional la potențialul elevului;
53
asigurarea progresului în dezvoltarea elevului (dezvoltare de competențe).
Pentru ca sprijinul acordat elevului de către CDS nemijlocit la lecție (asistarea elevului la lecție) să
fie eficient, această activitate se va planifica, organiza și, în mod inevitabil, coordona cu cadrul
didactic la clasă.
La etapa de coordonare a asistării elevului la lecție, CDS va preciza/coordona cu cadrul diactic la
clasă modalitățile de sprijinire și facilitarea implicării elevului în procesul educațional proiectat
pentru lecția respectivă. Astfel, asistarea propriu-zisă va fi precedată de două etape importante:
Activitatea ante-proiectare a lecției:
• Precizarea competențelor/abilităților elevului la disciplina școlară:
- rezultate monitorizare PEI
- analiza evoluției dezvoltării elevului
- analiza rezultatelor școlare la disciplina de studiu
• Cooperarae cu cadrul didactic la clasă:
- informare reciprocă
- precizarea tipului, structurii, temei lecției
- selectarea strategiilor educaționale care vor fi utilizate la lecție.
În funcție de tipul lecției, ținând cont de necesitățile elevului, CDS planifică și realizează
următoarele activități cu elevul pe care îl asistă la lecție.
54
obiecte, scheme, postere etc.)
- Încurajarea elevului de a prezenta/demonstra propriile
competențe, viziuni, impresii, convingeri
Lecţia de verificare - Activitate preliminară de formare a convingerii în propriile forțe
şi apreciere a (în CREI)
rezultatelor şcolare - Coordonarea realizării probei individuale de verificare a
competențelor la temă (în funcție de necesități: utilizarea unor
scheme, algoritmi, desene etc.)
Lecţia de lucrări - Asigurarea rechizitelor/ustensilelor necesare realizării lucrării
practice/de - Utilizarea/explicarea programelor ”pași de urmat”
laborator - Coordonarea activității elevului (asigurarea continuității
etapelor)
Cadrul didactic de sprijin este obligat să respecte cerințele proiectării didactice și să asigure
realizarea activităților cu elevii care atestă CES în clasă:
CDS: ______________________________________________________________________
55
Obiectivele lecției:
5,3 = 3,6 =
56
• În baza schemei, elevul va compara fracțiile.
Extindere Complementarea celor studiate în clasă cu activități de dezvoltare cognitivă
Tema pentru în CREI
acasă Prezentarea temei pentru acasă (individual pentru elevul cu CES).
Asigurarea că elevul a înțeles ce și cum trebuie să rezolve acasă.
Atunci când elevul asistat participă în activități de grup, CDS poate să urmărească comportamentul
elevului. În procesul de observare, acesta va preciza nivelul de implicare a elevului în activitatea
respectivă, limitele de socializare, nivelul de responsabilitate manifestată de copil. De asemenea, va
observa comportamentul celorlalți elevi din grup identificând, astfel, colegii cu care copilul asistat
ar fi maximal compatibil și s-ar implica eficient în realizarea sarcinilor delegate grupului. În acest
scop, poate completa fișe de observare/ monitorizare.
În Figura 7 este prezentat un model de fișă de monitorizare a activității elevului cu CES în grup.
CDS va observa și va aprecia comportamentul elevului în grup, estimând nivelul de manifestare a
inițiativei, gradul de implicare în activitatea grupului, rerspectarea regulilor grupului, asumarea
responsa bilității. De asemenea, va aprecia și comportamentul colegilor de grup, cuantificând prin
puncte de la 1 la 5, activitatea acestora cu referință la atitudinea față de elevul cu CES.
Rezultatele observării se înregistrează într-o fișă. Un model orientativ al fișei de observare poate fi:
Figura 7. Monitorizarea elevului asistat de CDS la lecție
Comportamentul elevului asistat Comportamentul elevilor din grupul de
lucru
• Manifestă inițiativă și implicare în Elevii încurajează implicarea colegului în
activitatea grupului: activitate
Permanent Uneori Niciodată 1 2 3 4 5
• Acceptă și respectă regulile de activitate în E1.
grup (nu întrerupe colegii, nu le încurcă în E2.
realizarea sarcinii) E3.
…
Permanent Uneori Niciodată
Elevii ajută colegul în realizarea sarcinilor
• Demonstrează un nivel de responsabilitate în 1 2 3 4 5
exercitarea sarcinii de grup: E1.
Înalt E2.
Satisfăcător E3.
Ușor sesizabil
…
Nesatisfăcător
Elevii își asumă responsabilitate pentru
57
rezultatele implicării colegului în
• Nivelul stării de bine a elevului în cadrul activitatea grupului
activității în grup: 1 2 3 4 5
0 E1.
1 E2.
2 E3.
3 …
4
5
Analiza mai multor fișe de observare permite cadrelor didactice să analizeze activitatea elevului în
grup. De asemenea, îi permite să proiecteze și să realizeze sttrategii eficiente și relevante de
asistență.
2.2.
Organizarea procesului educațional din perspectiva individualizării
58
Din perspectiva socializării, intervențiile educaționale individualizate sunt orientate spre
dezvoltarea autonomiei, responsabilitțății, stimei de sine, competențelor de comuncare și
interacțiune. Astfel, se asigură pregătirea elevului cu CES pentru viață.
Abordarea individualizată presupune că orice copil poate învăța şi înregistra progrese, iar școala
trebuie să se adapteze la necesităţile individuale ale fiecărui copil. Elevii sunt diferiți , fiecare fiind
unic, iar diferenţele sunt resurse valoroase, oportunităţi şi nicidecum bariere. În vederea
recunoașterii unicității și valorificării tuturor elevilor, cadrul didactic urmează să cunoască
partcularitățile individuale ale fiecărui copil:
- Nivelul de dezvoltare (pe domenii: emoțional, motor, cognitiv, verbal, social). Este important
de a cunoaște și valorifica aspectele individuale privind:
o procesele psihice;
o limbajul (verbal/non-verbal, activ/pasiv, oral/scris);
o gândirea (concretă/abstractă, reproductivă/creativă);
o imaginația (săracă, bogată, reproductivă/creativă/combinată,
mecanică/logică,voluntară/involuntară);
o memoria (vizuală/auditivă/kinestezică; de lungă/scurtă durată);
o atenția (volumul, mobilitatea, stabilitatea, flexibilitatea; voluntară/involuntară/post-
voluntară).
- trăsăturile de personalitate:
o interioritatea (conştiinţa);
o autonomia (libertatea);
o tipul de inteligență (lingvistică, logico-matematică, spațială, muzicală, kinestezică,
intrapersonală, interpersonală, naturalistă, existenţială);
o afectivitatea/emotivitatea (introvert/extrovert, expresivitatea, mimica, pantomimica,
emoțiile);
o temperamentul (flegmatic, sangvinic, coleric, melancolic);
o stilul de învățare (auditiv/vizual/kinestezic; global/analitic);
o caracterul;
- cultura familiei;
- ritmul de dezvoltare;
- ritmul şi echilibrul în activitate;
- motivaţia pentru învăţare etc.
59
Preocuparea cadrelor didactice, în contextul individualizării procesului educaţional, este cum să
proiecteze şi să organizeze eficient o lecţie, astfel încât să asigure participarea tuturor elevilor,
indiferent de nivelul de dezvoltare și potențialul fiecărui. În acest sens,cadrul didactic își va asuma
responsabilitatea de organizare a suportului educațional individualizat la clasă, prin cooperare cu
toți prestatorii de suport individual pentru copilul.
Gestionarea clasei reprezintă un proces multidimensional, în care cadrului didactic îi revin roluri
manageriale:
Planificare. La această etapă, cadrul didactic precizează obiectivele educaționale, atât cele generale
pentru majoritatea elevilor, cât și obiective pentru elevii cu CES. De asemenea, concretizează
acțiunile de realizare a obiectivelor, structurează conținuturile educaționale.
60
Conducere. Rolul de conducere în clasă se realizează prin direcţionarea procesului de percepere a
mesajului educațional, de formare a competențelor, atitudinilor, convingerilor.
Coordonare. Procesul educațional la clasă, fiind unul global, necesită realizarea unei sincronizări
între obiectivele individuale ale elevilor cu cele comune ale clasei. Prin coordonare se urmărește și
coeziunea solidarităţii grupului. Coordonarea intervențiilor educaționale ale tuturor cadrelor
didactice la clasă este obligatorie în organizarea procesului educațional la clasă în general și, în
mod aparte, pentru elevul cu CES.
Consiliere. În contextul unei clase eterogene, cadrul didactic sprijină activitatea elevilor prin
oferire de recomandări privind realizarea sarcinilor, sugerare de idei, prin sfaturi privind selectarea
și utilizarea unor metode și tehnici de lucru. O atenție aparte va acorda elevilor care se confruntă cu
dificultăți de învățare. Asistența individualizată a elevilor cu CES se va realiza de către cadrul
didactic la clasă, dar, după caz, și de către cadrul didactic de sprijin, care asistă copilul (la lecție și
în afara lecției).
Evaluare. Evaluarea poate fi definită ca procesul prin care se obțin informații asupra calității,
eficientei si dinamicii activităților manageriale, inclusiv asupra progresului în achiziționarea de
competențe de către elev (progresul școlar al acestuia), racordate la obiectivele planificare. Altfel
zis, evaluarea ca rol managerial la clasă reprezintă estimarea măsurii în care scopurile şi obiectivele
dintr-o etapă au fost atinse prin instrumente de evaluare sumativă, prin prelucrări statistice ale
datelor obținute în rezultatul realizării probelor de evaluare de către elevi şi prin elaborarea sintezei
aprecierilor finale. Evaluarea, ca cfuncție managerială la clasă, implică, inevitabil, estimarea
eficienței, eficațității și relevanței stratregiilor educaționale din pșerspectiva individualizării
(stabilirea finalităților educaționale pentru elevul cu CES, conțiunuturile educaționale proiectate,
tehnologiile utilizate, mediul, parteneriatul intrașcolar și comunitar etc.).
61
Agenția Europeană pentru dezvoltarea educației persoanelor cu cerințe speciale identifică, în
Raportul de sinteză ”Educația incluzivă și practici la clasă în învățământul secundar general”
(2005), evidențiază șapte grupuri de factori care marchează eficiența procesului educațional din
perspectivă incluzivă:
organizarea activității educaționale la clasă într-un cadru cooperant;
învățarea prin cooperare;
rezolvarea problemelor în echipă;
grupul eterogen;
adaptarea tehnologiilor educaționale;
învățarea asistată (servicii de sprijin educațional);
strategii didactice alternative.
Grupul eterogen
Fiecare ființă umană, este unică prin modul de manifestare a propriei personalități, culturi și stil de
viață. Orice copil are un anumit nivel de dezvoltare, caracter, cunoștințe, abilități și competențe care
îl deosebesc de alții.
Ansamblul diferențelor, având natură și origini diferite, reprezintă sursa de eterogenitate a clasei de
elevi. Eterogenitatea poate fi marcată prin:
62
- diferențe de vârstă. În clasă pot fi elevi cu vârste care depășește vârsta conformă clasei. Aceștia
manifestă alt nivel de maturitate școlară și socială;
- diferite stiluri de învățare (vizual, auditiv, kinestezic etc.);
- experiență diferită de viață și școlară. Fiecare copil intră într-o clasă cu propria sa istorie și
propria sa personalitate;
- motivație diferită a elevilor de a lucra si de a învăța. Elevii percep în mod diferit procesul de
învățare, exprimă diferit necesităția, plăcerea sau presiunea cu care se implică în acest proces, au
o anumită imagine de sine și de alții;
- ritm diferit de gândire, înțelegere, memorare, asimilare, de rezolvare de probleme etc.;
- mod diferit de comunicare și exprimare. Diferențele de comunicare și exprimare condiționează,
adesea, un mod preferat de lucru pentru elev: independent, în pereche, în grup; unii se exprimă
mai bine oral, alții în scris;.
- diversitatea premiselor. Unii elevi fac dovada anumitor premise, competențe achiziționate
anterior, alții nu prezintă această dovadă. Astfel, cadrul didactic structurează demersul
educațional ținând cont de rezultatele evaluării competențelor diversității de elevi;
63
La sfârșitul anului, un țipar medaliat cu aur la natație și care știa să se cațere, să alerge și chiar să
zboare obținu media cea mai mare la toate disciplinele. El a fost desemnat să rostească discursul
de sfârșit de an la distribuirea premiilor.
Cârtița a refuzat să-și înscrie copii la școală deoarece consiliul de administrație al școlii nu a vrut
să recunoască săpatul în pământ ca disciplină de studiu. Aşadar, ea şi-a dus odraslele să facă
ucenicie la un viezure. Mai târziu, câinii de preerie s-au asociat cu câteva cârtiţe şi cu porcii
mistreţi şi au înfiinţat o instituţie privată, cu numele de Institutul de Arte Pătrunzătoare în
Profunzime pentru Săpătorii deosebit de Talentaţi.
O strategie se situează întotdeauna în spaţiul definit de variabilele specifice unei situaţii de învăţare.
Selectarea strategiei trebuie să se bazeze pe analiza situaţiei date, pe inventarierea resurselor
(umane, materiale, de timp). Trebuie luaţi în seamă şi o serie de factori psihopedagogici ierarhizaţi
în ordinea gradului de influenţare deoarece problema esenţială de care depinde reușita învăţării este
64
problema implicării, a angajării elevului, cu toate forţele sale, în susţinerea acestui efort, care
corelează cu motivaţia şi cu cunoaşterea propriilor rezultate.
Strategia didactică semnifică un anumit mod de a concepe organizarea învăţării, un anumit fel de a
pune elevul în contact cu materialul nou studiat, de a conduce comportamentul de învăţare al
acestuia în condiţii de maximă eficienţă; presupune crearea de situaţii de învăţare delimitate şi
stabilite în funcţie de obiective. Strategia didactică însumează metode, mijloace, procedee de lucru,
combinate în funcţie de obiective concrete,care condiţionează calitatea procesului educaţional.
Strategia didactică oferă o bază de trecere de la concepţie la acţiune. În funcţie de strategia aleasă,
cadrul didactic caută şi asociază acele operaţii (analiza, comparaţia, asocierea, analogia,
interpretarea, generalizarea, abstractizarea etc.) pentru a ajunge la achiziţiile dorite (cunoştinţe,
priceperi, deprinderi, comportamente, atitudini).
Astfel, în alegerea strategiei, cadrul didactic va pune accent pe stimularea activităţii proprii a
elevului, pe participarea lui efectivă în actul învăţării. În acest sens, cadrul didactic va utiliza
strategii activ - participative şi interactive, integrând metode, suporturi didactice şi forme de
organizare. În procesul de selectare a strategiilor, c drul didactic va ține cont de:
- caracteristicile clasei de elevi sau ale microgrupurilor organizate în cadrul acesteia;
- caracteristicile psihice şi fizice ale vârstei şi ale individualităţii elevilor (capacitate de învăţare,
rezistenţă la efort, ritm al gândirii, suport motivaţional şi atitudinal, experienţa anterioară etc.).
De asemenea, cadrul didactic îşi va revedea propriile competenţe, caracteristici şi calităţi umane
(capacitatea de reflecţie şi de analiză a situaţiilor de învăţare, experienţa didactică acumulată, stilul
de predare etc.).
În organizarea procesului educaţional individualizat selectarea/combinarea strategiilor de predare-
învățare pentru elevul cu CES se va face în baza principiilor curriculare, a finalităților stabilite și a
conținuturilor de învățare, inclusiv modificate. De asemenea, se vor alege anumite metode și
activități de învățare din curriculum, care pot fi adaptate la necesitățile de învățare ale elevului,
precumși și alte metode, tehnici care vor ajuta elevul să atingă finalitățile propuse.
Selectarea strategiilor de predare-învățare-evaluare este determinată de stilurile de învățare ale
elevilor, inteligențele multiple, finalitățile de învățare stabilite,conținuturilede învățare etc. Elevii
pot fi incluși în activități de învățare variate atât individual, cât și în grupuri mici de lucru sau
perechi.
La nivel de clasă, cadrul didactic intervine cu o serie de acțiuni care să susțină și să faciliteze
învăţarea elevului cu CES, depăşind/diminuând dificultăţile cu care acesta se confruntă, printre
care:
- selectarea strategiilor didactice adecvate situației educaționale;
65
- adaptarea strategiilor didactice la particularitățile individuale de dezvoltare şi potenţialul
elevului;
- încurajarea voluntariatului (colegi, fraţi, surori, specialişti, părinţi, asistenţi etc.);
- adaptarea ritmului de predare şi a volumul materiei la necesitățile elevului;
- încurajarea interacţiunilor şi a comunicării în cadrul colectivului de copii;
- elaborarea şi utilizarea materialelor ajutătoare (suporturi didactice: fişe, imagini, postere,
algoritmuri, paşi; echipament specializat: litere mari, rigle cu numere mari sau în relief etc.);
- utilizarea mijloacelor de comunicare (casetofon, televizor, imagini, simboluri, cuvinte,
pictograme etc.);
- practicarea recompenselor stimulatorii la înregistrarea succesului/progresului oricât de mic ar
fi acesta;
- folosirea metodelor activ-participative care stimulează interesul pentru cunoaştere, dezvoltă
învăţarea prin cooperare şi valorifică colaborarea şi sprijinul/ajutorul reciproc etc.
Acțiunile descrise pot fi abordate din mai multe perspective, inclusiv în baza unor categorii de
elemente enumerate în Tabelul 20.
66
În procesul de incluziune educațională a elevilor cu CES, la fel ca în procesul educațional general,
se consideră eficiente strategiile de microgrup, activ-participative, cooperative, colaborative,
parteneriale, implicante, organizative şi socializante.
Cadrele didactice pot utiliza o serie de metode şi procedee de învăţare prin cooperare, care îşi
găsesc aplicare în primele trei dintre cele patru secvenţe principale ale unei lecţii: Evocarea,
Realizarea/construirea sensului, Reflecţia şi Extensia. Dintre acestea, eficient pot fi utilizate:
brainstorming-ul, ştiu/vreau să ştiu/am învăţat, activitatea dirijată de citire-gândire, predicţiile în
perechi, gândiţi/lucraţi în perechi/comunicaţi, rezumaţi/lucraţi în perechi/comunicaţi, interviul în
trei etape (2-4 elevi), turul galeriei, unul stă-trei circulă, linia valorilor, masa rotundă, creioanele la
mijloc etc. (Gherguţ Alois, 2005). Aceste metode şi procedee se consideră eficiente prin faptul că
promovează libera exprimare a ideilor, elevii sunt orientaţi spre descoperirea răspunsului corect, nu
sunt lăsaţi să aştepte „singurul răspuns bun“de la cadrul didactic. Ei învaţă să comunice cu ceilalţi,
să-şi asume roluri, să asculte şi să respecte părerile celorlalţi, acceptând astfel diversitatea sub toate
formele ei (intelectuală, fizică, a opiniilor etc.).
Pentru asigurarea participării tuitror elevilor în cadrul activităţilor şi evitarea dominării de către
anumiți elevi, în defavoarea elevilor cu CES, strategiile de microgrup trebuie să fie şi parteneriale.
Acestea au rolul de a evita acordarea excesivă aajutorului elevului CES, de a preveni manifestările
preferenţiale îndistribuirea sarcinilor în grup şi subaprecierea unor rezultate modeste ale colegilor
cu CES de către ceilalţi (Lerner., W.J., 1997).
Strategiile tutoriale, la fel, sunt oportunităţi care conduc la dezvoltarea interdependenţei pozitive.
Tutoriatul se poate realiza între egali (peer tutoring), cu inversare de roluri (reverse role-tutoring)
sau între elevi de vârste diferite (cross-age tutoring). Tutoriatul între egali, numit şi „De la copil la
copil“, se poate realiza în cadrul şcolii, dar şi în afara ei, vizând programul de realizare a temelor
dar şi activităţi extracurriculare. Se realizează prin constituirea unei perechi compuse dintr-un copil
cu CES şi un coleg. Aceasta trebuie făcută pe cât posibil informal, pe baza unor prietenii sau
67
simpatii. Elevii care îndeplinesc rolul de tutor trebuie aleşi discret, din rândul celor care au dovedit
de-a lungul timpului disponibilitate în a acorda sprijin celorlalţi, într-un mod spontan, neimpus.
Când tutoriatul se face reciproc, strategia devine benefic versatilă, în sensul tutoriatului cu
inversare de roluri. Colegul cu dezvoltare tipică poate învăţa de la cel cu CES, mai ales când acesta
are un talent pentru o disciplină. Schimbarea rolurilor este benefică pentru copilul cu CES, care
capătă încredere în propriile forţe şi în valoarea lui, dar şi pentru colegul tipic, care învaţă să caute
în profunzime şi să respecte talentul fiecăruia(Lerner., W.J., 1997).
Tutoriatul între elevi de vârste diferite se poate realiza între doi copii cu CES. Experienţa a dovedit
că elevii cu CES, bine instruiţi şi supravegheaţi, pot deveni tutori pentru colegii mai mici.
Avantajele sunt de ambele părţi. Elevii mai mici se identifică mai uşor cu tutorii lor şi evoluează
pozitiv, relativ mai repede, având modele apropiate lor şi încredere în reuşită. Tutorii se dezvoltă la
rândul lor mai repede, în condiţiile în care învaţă mai mult despre un subiect, explicându-le altora,
decât citind dintr-o carte sau audiind un cadru didactic(Lerner., W.J., 1997).
Cunoaşterea şi aplicarea acestor strategii este recomandată cadrelor didactice, care îşi asumă
responsabilitatea de a răspunde tuturor exigenţelor elevilor cu CES. Cadrul didactic este chemat să
manifeste flexibilitate la toate etapele procesului educațional (proiectare, organizare,
monitorizare/evauare). Astfel, intervenţia pedagogică individualizată presupune selectarea adecvată
şi/sau combinarea eficientă a strategiilor didactice, care se raportează la scopul şi obiectivele
activităţii didactice, conţinutul lecţiei şi particularităţile elevilor, stilul de lucru al cadrului didactic
etc.
Din perspectiva elevului cu CES, metodele expozitive (povestirea, expunerea, explicaţia, descrierea
etc.) sunt cele mai indicate. Important este respectarea cerinţelor:
- folosirea unui limbaj adecvat, corespunzător nivelului comunicării elevului;
- prezentare clară, precisă, concisă;
- idei sistematizate;
- utilizarea materialelor intuitive/demonstrative;
- antrenarea elevilor prin întrebări de evaluare pentru a verifica nivelul înţelegerii
conţinuturilor şi pentru a interveni cu noi explicaţii, la necesitate.
68
Pentru elevii cu CES, povestirea ca metodă didactică solicită suporturi ilustrative-sugestive sau
imagini filmate, deoarece se captează mai uşor atenţia şi este facilitată implicarea afectiv-
motivaţională a elevilor. Experienţa practică demonstrează necesitatea îmbinării metodelor
interogative cu cele expozitive, demonstrative, activ-participative, înlăturându-se monotonia şi
stimulându-se gândirea şi concentrarea atenţiei- condiţii necesare în obţinerea succesului tuturor
elevilor. Metodele de simulare (bazate pe jocul didactic şi dramatizare ), la fel, pot fi aplicate cu
succes atât în ceea ce priveşte conţinutul unor discipline (dramatizarea unor lecţii), cât şi în
formarea şi dezvoltarea comunicării la elevii cu CES. Implicarea directă în situaţii de viaţă simulate
(De exemplu: „La librărie”, „La piaţă”, „La doctor” etc.) trezeşte motivaţia şi participarea activă,
emoţională a elevilor, constituind atât un mijloc de socializare şi interrelaţionare cu cei din jur, cât
şi acumularea unor deprinderi de integrare în comunitate. Metoda demonstraţiei, la fel, este una
eficientă care ajută elevii cu CES să înţeleagă elementele de bază ale unui fenomen sau proces.
Paralel cu metoda demonstraţiei, exerciţiul este metoda cu o largă aplicabilitate, mai ales în
activităţile de consolidare a cunoştinţelor şi de antrenare a deprinderilor.
În organizarea procesului educațional, cadrul didactic intervine cu o serie de strategii care susțin și
facilitează învăţarea elevului cu CES pentru a depăşi/diminua dificultăţile cu care acesta se
confruntă. Cum o poate face cadrul didactic?
• individualizând procesul educaţional;
• cunoscând particularităţile de vârstă generale şi cele individuale;
• selectând şi combinând adecvat strategiile didactice;
• adaptând modalităţile şi metodele de lucru la stilul de învăţare şi potenţialul elevului în vederea
satisfacerii necesităţilor individuale;
• ajustând conţinuturile, obiectivele (după necesitate);
• încurajând voluntariatul (colegi, fraţi, surori, părinţi, specialişti, asistenţi etc.);
• adaptând ritmul de predare şi volumul materiei;
• încurajând interacţiunile şi comunicarea;
• elaborând şi utilizând materiale ajutătoare (suporturi didactice-fişe, imagini, postere,
algoritmuri, paşi; echipamente speciale-şirifturi mari, rigle cu numere mari sau în relief etc.);
• utilizând mijloace de comunicare (casetofon, televizor, imagini, simboluri, cuvinte etc.);
• minimalizând regimul de activitate (după necesitate) sau excluderea din program a unor
discipline cu înlocuirea acestora cu diverse activităţi de reabilitare speciale;
• apelând la recompense stimulatorii la înregistrarea succesului/progresului;
• încurajând comportamentul pozitiv;
• elaborând planuri educaţionale individuale (PEI-uri);
• folosind, preponderent, metodele activ-participative care stimulează interesul pentru
cunoaştere, dezvoltă învăţarea prin cooperare și sprijinul reciproc.
69
Sugestii de eficientizare a procesului de predare-învăţare-evaluare
70
• Simularea unor situaţii de comunicare pe teme cunoscute, din viaţa personală, din activităţile de
rutină;
• Încurajarea solicitării ajutorului;
• Povestirea unor întâmplări personale;
• Imitarea vorbelor, replicilor unor personaje îndrăgite din poveşti, desene animate;
• Iniţierea discuţiilor libere despre ceea ce place/displace elevului, jocuri, jucării, fapte din viaţa
proprie, despre comporare civilizată, despre mediul şcolar, despre reguli de circulaţie rutieră,
despre regulile de igienă sanitară, despre ocrotirea mediului înconjurător;
• Planificarea exerciţiilor de repovestire, dramatizare, mimică, desenare prin care se demonstrează
înţelegerea mesajului audiat;
• Construirea corectă a propoziţiilor în baza ilustraţiilor, imaginilor, ce reflectă diverse contexte
(La magazin, La piaţă, La medic, La bazin etc.);
• Practicarea exerciţiilor de reglare a tonului, intensităţii, vitezei vorbirii, dicţiei;
• Simularea unor dialoguri cu persoane diferite cu folosirea formulelor de adresare, salut,
prezentare etc;
• Utilizarea jocurilor de rol;
• Încurajarea formulării întrebărilor;
• Utilizarea alfabetului ilustrat;
• Gruparea numelor/cuvintelor după litera iniţială consolidează conceptul de alfabet
• Expunerea literelor îm diverse variante-litere mari (majuscule) şi mici, litere de tipar şi scrise
astfel încât elevii să se obişnuiască de timpuriu cu acestea;
• Sprijinirea încercărilor elevilor de a scrie literele;
• Învăţarea alfabetului cântat;
• Afişarea alfabetului la nivelul ochilor elevilor. Acroşarea literelor în locuri în care copii le pot
vedea, atinge, manipula. Este recomandabilă utilizarea literelor din diverse materiale (carton,
lemn, ţesătură), a literelor magnetice, din smirghel s.a;
• Furnizarea de experienţe multisenzoriale cum ar fi: scrierea pe nisip, pe spumă; modelarea
literelor din aluat, plastelină sau din alte materiale uşor modelabile. Utilizarea aţei şi a sârmei de
plastic, frânghiei pentru a modela litere;
• Organizarea jocurilor de imitare a unor litere prin utilizarea părţilor corpului şi a flexibilizării
acestuia (imită litera L, rostogoşleşte-te ca un O etc.);
• Crearea unui perete al cuvintelor, care să permită elevilor exersarea scrierii de
litere/silabe/cuvinte;
• Identificarea literelor pe materialele acroşate pe pereţii clasei, panouri etc.;
• Crearea rutinelor zilnice care implică scrisul (exersarea scrisului în fiecare dimineaţă cu
elememte semnificative pentru copil: numele, prenumele, dispoziţia, o dorinţă, descrierea vremii,
formule de salut, cuvinte magice etc.);
• Afişarea pe pereţii clasei a lucrărilor elevilor (TOATE lucrările, indiferent de calitatea, aspectul
lor);
• Crearea oportunităţilor de a scrie în fiecare zi (indiferent de dificultăţi);
• Crearea locurilor special amenajate pentru activităţile de scriere;
71
• Organizarea jocurilor de scriere (la şevalet, la tabla magnetică, la covoraş, pe trotuar etc.).
Jocul”Cutiile cu litere”
Scopul: formarea abilităţilor de recunoaştere a literelor şi sunetelor.
Materiale necesare: câteva cutiuţe cu capac pe care se lipesc diferite litere şi diverse obiecte mici,
denumirile cărora încep cu diverse litere.
Variante de desfăşurare a activităţii:
În cutiuţe se plasează obiecte de mărime nu prea mare, dar care prezintă interes pentru copil şi cu
care el ar dori să se joace. Se adresează instrucţiuni de genul: „Hai să golim cutia cu litera X”, „Hai
să umplem cutia cu litera X. Ce obiecte vom pune?”, „Adunăm şi sortăm obiecte în corespundere
cu litera denumită” etc.
Jocul ”Cartea cuvintelor”- într-un carneţel se înscriu pe pagini separate cuvinte ce reprezintă
obiectele personale, membrii familiei, diverse categorii de obiecte/fiinţe (animale, fructe,
alimente ...). Cartea poate fi înfrumuseţată la dorinţa elevului.
72
• Planificarea activităţilor de numărare şi calcul utilizând degetele, creioanele, diverse
manipulative şi valorificând mediul interior şi exterior al clasei (scări, copaci, flori, frunze,
ferestre, uşi, mese, scaune, cărţi, caiete, fete, băieţi etc.);
• Predarea-învățarea conceptelor mai mare- mai mic, lat - îngust, înalt-scund, apelând la diverse
obiecte, mostre, corpuri din jur;
• Ordonarea crescătoare/descrescătoare a materialelor, obiectelor,numerelorcu și fără
manipulatiove;
• Clasificarea obiectelor după mărime, formă, conţinut;
• Ilustrarea problemelor prin diferite scheme, tabele, desene, grafice;
• Identificarea figurilor şi corpurilor geometrice în spaţiul interior şi exterior al
clasei/instituției/mediului de aflare a elevului;
• Asocierea figurilor/corpurilor geometrice cu diverse obiecte din jur;
• Modelarea figurilor/corpurilor geometrice, a cifrelor, semnelor (-,+, =, <, >) din aluat,
plastelină, aţă, sârmă de plastic, frânghie sau din alte materiale uşor modelabile;
• Repetarea periodică a unor tipuri de exerciţii, probleme pentru automatizarea competențelor;
• Simularea jocurilor de rol, care prevăd operarea cu monede, bancnote (La magazin, La
farmacie etc.);
• Planificarea sarcinilor de descriere şi comparare a unor fiinţe, obiecte;
• Organizarea jocurilor ce reflectă termeni specifici pentru descrierea poziţiei unui corp în
spaţiu (lângă/pe/sub/de pe/din/peste, mai sus/mai jos, în faţă/în spate, în interior/în exterior, în
dreapta/în stânga);
• Simularea mişcărilor înainte/înapoi, în sus/în jos, spre/de la, direct/cu ocolire;
• Decuparea, desenarea, personificarea cifrelor/figurilor geometrice;
• Asiocierea numărului cu un grup de obiecte;
• Citirea şi reprezentarea orelelor pe ceas;
• Compunerea şi descompunerea numerelor cu sprijin (obiecte, desene, scheme, schimb de bani);
• Rezolvarea problemeloir după un algoritm, schemă;
• Simularea adunării şi scăderii în baza desenelor, obiectelor;
• Utilizarea materialelor de suport cu care copilul poate interacţiona;
• Planificarea sarcinilor/problemelor ce ţin de viaţa cotidiană a elevului;
• Construirea învăţării astfel ca copilul să poată utiliza competenţele în viaţa reală;
• Asigurarea concentrării atenţiei elevului asupra sarcinii. Neutralizarea momentelor ce i-ar
putea sustrage atenţia;
• Includerea unui coleg în calitate de învăţător la anumite etape ale lecţiei;
• Antrenarea memoriei de lungă şi scurtă durată (o metodă foarte bună este muzica);
• Învăţarea elevului să utilizeze calculatorul de buzunar;
• Împărţirea sarcinilor complexe în sarcini mai mici. Verbalizarea paşilor realizaţi în parcurgerea
sarcinii;
• Acordarea timpului necesar pentru realizarea sarcinii;
• Organizarea învăţării după principiile „de la simplu la compus” şi „de la concret la abstract";
73
• Anterioare activităţii de învăţare a numerelor sunt activităţile de învăţare a noţiunilor de
mărime, conceptelor la fel-diferit, de selectare a perechilor de obiecte, de sortare simplă în
baza unui sau mai multor criterii (culoare, mărime, formă etc.);
• Noţiunea de număr poate fi învăţată prin parcurgerea câtorva etape consecutive:
- numărarea mecanică în limita 10 (inclusiv în baza diverselor poezii folclorice, cântece,
ghicitori, numărători etc.);
-numărarea conştientă cu determinarea cantităţii (Câte obiecte sunt?);
-discriminarea cifrelor şi stabilirea corespondenţei dintre număr-mulţime de obiecte
-antrenarea număratului;
-realizarea calcului elementar cu utilizarea materialului intuitiv-plastic.
74
• Însuşirea părţilor componente ale omului, unor plante/animale prin organizarea jocurilor
didactictice Puzzle, care constă în restabilirea imaginii;
• Ordonarea în succesiune logică a unor enunţuri/imagini, care prezintă anumite etape din viaţă
(omului, plantelor, animalelor);
• Observarea directă, cu luare de notiţe, asupra cerului înstelat, Soarelui, Lunii;
• Încurajarea elevilor să utilizeze TIC (prezentări PPT, filmuleţe etc.) în redarea diverselor aspecte
ştiinţifice (starea vremii, precipitaţii, fenomene ale naturii, calamităţi, corpuri cereşti, Sistemul
Solar etc.);
• Încadrarea elevului în activităţi directe specifice programului lui de activitate cu
măsurarea/estimarea intervalului de timp (în ce zi, la ce oră, cât durează);
• Implicarea elevului în planificarea şi organizarea programului de lucru/a regimului zilei;
• Crearea situaţiilor de învăţare propice formării deprinderilor de orientare în timp şi spaţiu;
• Descrierea plantelor şi animalelor utilizând un algoritm sau imagini concrete;
• Planificarea şi organizarea jocurilor didactice pentru cunoaşterea simţurilor, importanţa acestora
pentru om şi respectarea regulilor de igienă a simţurilor;
• Susţinerea dialogurilor despre regulile de comportare în public;
• Observarea diverselor comportamente ale oamenilor cu aprecieri (bine/rău, frumos/urât,
pozitiv/negativ) şi argumente etc.
În ultimul deceniu, tot mai mulţi pedagogi susţin teoria lui Howard Gardner despre inteligenţele
multiple. În viziunea lui Howard Gardner inteligența este definită ca ,, abilitate sau un set de
abilități, care permit/e unei persoane să rezolve probleme sau să creeze produse care sunt prețuite
în unul sau mai multe contexte culturale”. Autorul pledează pentru renunțarea la uniformizarea
școlii în favoarea unui autentic curriculum și a unei școli centrată pe elev și necesitățile sale
educaționale; a unei „școli individualizate” care să stimuleze și să valorifice la maximum resursele
și potențialul individual al elevului. Totodată, susține că un individ reprezintă o „colecție de
inteligențe” exprimate prin moduri variate de învățare și modalități particulare de exprimare a
achizițiilor dobândite. Din aceste considerente, se recomandă cadrelor didactice, ținând cont de
aceste diferențe, să opteze pentru variate strategii interactive de predare-învățare-evaluare centrate
pe stimularea acelor tipuri de inteligență care sunt dominante la elevi.
În același timp, aplicarea TIM are multiple implicații educaționale: alegerea strategiilor de predare-
învățare, organizarea activităților de învățare, elaborarea sarcinilor de învățare, a materialelor
didactice. În acest context, autoarea C.L. Oprea, menționează că nu există „o rețetă general
valabilă” de aplicare și propune câțiva pași: cunoașterea capacităților/abilităților elevilor, proprii
unui tip dominant de inteligență; familiarizarea gradată a elevilor cu TIM; reflecția elevilor asupra
propriilor potențialități; motivarea intrinsecă pentru a-și dezvolta inteligențele; oferirea de
experiențe pentru manifestarea inteligențelor multiple.
75
Dat fiind faptul, că fiecare persoană este posesor al unui anumit tip de inteligenţă care îi determină
randamentul asimilării şi interpretării cunoştinţelor, angajării intelectuale, implicării profesionale,
interiorizării şi explicării relaţiilor, exprimării cu succes, individualizarea actului educaţional se
poate realiza şi din această perspectivă. Astfel, putem atribui elevilor, inclusiv celor cu CES,
diferite roluri, care ar susţine dezvoltarea proprie şi ar valorifica inteligenţa dominantă.
Cunoscând profilurile de inteligențe ale elevilor, unele posibilități deaplicare a TIM vizează:
- folosirea ca „punct de plecare” al lecției;
- folosirea în cadrul unei teme interdisciplinare realizate într-un grup format din elevi cu
diverse inteligențe „tari”;
- folosirea în cadrul unui proiect individual/de grup prin care fiecare elev își realizează tema
din perspectiva inteligențelor „tari”;
- exploatarea unei teme la nivelul unei discipline prin diferite coduri de reprezentare etc..
Cunoașterea și aplicarea TIM este importantă întrucât presupune reconsiderarea stilului didactic și
actualizarea/adaptarea acestuia la tipul de intelegență și necesitățile elevului. Educația centrată pe
copil prevede valorificarea maximă a fiecărui elev prin expunerea sa la situații variate care
îipermite să se manifeste în domeniile în care capacitățile sale sunt cele mai evidente.
76
povestească sensuri discuţii,
discuțiile, dezbateri
dezbaterile
numerele, gândire abstractă / obiecte pentru matematicieni
logico- structurile, raţionamente logice / manipulat, oameni de
matematică formulele, concepte matematice excursii la ştiinţă
tehnologia, în rezolvarea de muzee, jocurile filozofi
raţionamentele probleme logice, să
exploreze,
să gândească
să deseneze imaginaţie / filme
vizuală- /modeleze, orientare în spaţiu, /video/diapozitiv artişti
spaţială să construiască / să facă hărţi, e puzzle /cărţi, ingineri
proiecteze culorile, scheme, să creeze ilustrate, vizite arhitecţi
imaginile modele / să la muzeele de
proiecteze artă
sunetele, vocile/ muzica, să producă cântece, muzicieni
muzical- să cânte, să sunete/să cânte / concerte, să compozitori
ritmică folosească muzica reacţionează la cânte la
şi ritmul sunete instrumente
muzicale, să
asocieze
sunetele
să se mişte, să mişcare, coordonare, jocuri de rol atleţi
corpora/- atingă/ să să exprime idei şi /mişcare, sport / individuali sau
kinestezică mânuiască sentimente, experienţe de în echipe
obiectele/ jocurile să gesticuleze, să laborator
de rol, să pipăie
gândească prin
senzaţii somatice
natura, clasificări / să
să stea în aer liber, observe relaţiile /să să petreacă astronomi
naturalistă animalele / colecţioneze / să timpul liber în biologi
plantele, detaliile urmărească emisiuni natură, să ecologi
ştiinţifice, să facă practice tehnici
experimente / să de relaxare, să
îngrijească plante, aibă condiţie
animale bună
autoreflecţia /etica, autoevaluare / intro-
intraperso- morala, specţie, înţelegere de locuri secrete / psihoterapeut
nală urmărirea sine / să mediteze, să fie singur şi lider religios
77
propriilor interese, să viseze/ să tacă, să să facă planuri
meditaţia, facă planuri să facă alegeri
stabilirea de
scopuri
Experţii sugerează că observarea este cel mai bun mod de a descoperi care dintre categoriile
enumerate mai sus predomină. Dacă copilul preferă să construiască cu ajutorul cuburilor, dar nu-şi
arată interesul faţă de cărţi, după Howard Gardner e vorba de o orientare logico-matematică şi
spaţială. Un copil căruia îi place să aibă grijă de animale sau este interesat de grădinărit ar putea
avea o orientare naturalistă. “Pentru unii copii, orientarea poate fi foarte pronunţată, pe când la alţii
- nu”, remarcă Howard Gardner. Joaca este un bun prilej pentru această observare.
Chestionarul din Anexa 6. Chestionar pentru stabilirea profilului de inteligență ajută la stabilirea
profilului de inteligenţă.
În cadrul activităților, cadrele didactice pot valorifica inteligențele multiple prin proiectarea
sarcinilor de lucru. În elaborarea acestora este important ca verbul să reflecte acțiunea care ar
suscita și satisface interesul elevului (Anexa 7. Repere în elaborarea sarcinilor în cheia
inteligenţelor multiple).
Limba și literatura română, Textul ”Oaspeții primăverii” de Vasile Alecsandri, clasa a IV-a
Inteligenţa lingvistică:
78
- Citiți expresiv propozițiile exclamative din text;
- Identificați, în text, antonime/sinoinime/omonime pentru cuvintele date;
- Subliniați cu creionul pe text îmbinările substantiv +adjectiv;
- Identificați mijloacele artistice din text;
- Redactați câmpul lexical prntru termenul dat (primăvara).
Inteligenţa logico-matematică:
- Întocmiți un calendar cu sosirea păsărilor;
- Compuneți și rezolvați probleme cu termenii-cheie: rândunele, cocostârci, ciocârlii, piciorușe,
capuri, aripioare;
- Desprindeți forme geometrice din text;
- Estimați câte păsărele pot fi într-un roi;
- Precizați numărul de propoziții din fiecare catren;
- Ordonați crescător denumirea păsărulor conform greutății acestora.
Inteligenţa spaţial-vizuală:
- Ilustrați printr-un desen strofa care v-a impresionat;
- Selectați culori pentru fiecare catren;
- Modelați din plastilină/desenează păsările din text;
- Schițați un tabel în care să introduci substantive, adjective, verbe;
- Reconstituiți din puzzle pasajul/imaginea/fotografia.
Inteligenţa muzical-ritmică:
- Potriviți o melodie pastelului;
- Lecturați ritmic textul potrivind tempoul;
- Identificați păsările în baza audierii ciripitului;
- Atribuiți genul/caracterul de muzică pentru termenii: veselie, speranță, viață.
Inteligenţa corporal-kinestezică:
- Redați prin gesturi și mimică acțiunile din text;
- Dramatizați o strofă din text (la alegere);
- Interpretați zborul păsărilor;
- Mimați procesul de construire a unui cuib;
- Construiți un cuib din diverse materiale.
Inteligenţa naturalistă:
- Desprindeți semnele primăverii din text;
- Clasificați corpurile din text în vii/nevii, terestre/cerești, naturale/artificiale;
- Elaborați fluturași cu conținut ecologic;
- Comparați ciocîrlia cu rândunica.
79
Inteligenţa interpersonală:
- Realizați un dialog dintre cocostârc și copil;
- Redați printr-un joc de rol conținutul strofei a III-a;
- Realizați un interviu cu tema Primăvara.
Inteligenţa intrapersonală:
- Enumerați momente din viața când trăiți stări de: veselie, amor, sperare, viață;
- Identificați pasărea cu care ați vrea să vă asociați. De ce?;
- Alegeți locul vostru în poezie;
- Desprindeți sentimentele descrise de poet (compasiune, tristețe, nostalgie).
Inteligenţa existenţială:
- Atribuiți termenului viață sintagme din text;
- Realizați un poster publicitar pornind de la îndemnul: Citiți pastelul pentru că…;
- Reflectați asupra afirmației: Cocostîrcii sunt fideli baștinei.
Inteligenţa lingvistică:
- Scrieți câmpul de cuvinte pentru figurile/corpurile geometrice;
- Formați cuvinte noi din denumirile figurilor/corpurilor geometrice;
- Formulați întrebări pentru figurile/corpurile din imagine;
- Redactați legenda/povestea unei figuri/unui corp geometric.
Inteligenţa logico-matematică:
- Identificați asemănările/deosebirile pentru cerc și sferă, cub și pătrat;
- Estimați dimensiunile rechizitelor din ghiozdan. Comparați rezultatele prin măsurare;
- Precizați valoarea de adevăr a propozițiilor date.
Inteligenţa spaţial-vizuală:
- Asociați literele alfabetului cu figuri geometrice;
- Identificați obiecte din clasă/natură corespunzătoare figurilor și corpurilor geometrice;
- Modelaţi din plastilină corpuri geometrice;
- Schițați corpul omului/animalelor din forme geometrice.
Inteligenţa muzical-ritmică:
- Realizați corespondențe între instrumentele muzicale și formele geometrice;
- Interpretați Gama Do major în raport cu numărul de laturi a figurilor (triunghi- Do Re Mi și
viceversa);
- Ghiciți formele geometrice după bătăile ritmice (4 bătăi – dreptunghi, pătrat).
80
Inteligenţa corporal-kinestezică:
- Redați prin gesturi și mimică forme geometrice;
- Colorați și decupați forme geometrice;
- Construiți machete din diverse forme geometrice.
Inteligenţa naturalistă:
- Identificați obiecte/ființe din natură de formă: triunghiulară, pătrată, dreptunghiulară, ovală,
sferică etc.;
- Clasificați piesele vestimentare conform formei geometrice;
- Asociați fructele și legumele cu corpurile geometrice;
- Adunați și clasificați frunzele după forma lor.
Inteligenţa interpersonală:
- Simulați un dialog între cerc și sferă, cub și pătrat;
- Inițiați un joc de rol între figurile și corpurile geometrice;
- Personificați două figuri/corpuri geometrice. Improvizați un interviu.
Inteligenţa intrapersonală:
- Enumerați organele de simț și reprezentați-le prin forme geometrice;
- Identificați-vă printr-o formă geometrică. Argumentați alegerea;
- Elaborați un cod al bunelor maniere, redat prin simboluri (forme geometrice);
Inteligenţa existenţială:
- Asociați familia voastră cu una din formele geometrice (numărul de membri, odăi, aparate
electrice…). Argumentați.;
- Imaginați-vă că ați nimerit într-o lume a formelor. Ce v-ar fascina?;
- Transpuneți corpurile geometrice în dulciuri. Care ar fi acestea?
În proiectarea demersului educaţional din perspectiva celor mai potrivite condiţii de desfăşurare,
centrate pe elev se recomandă identificarea pasiunilor/intereselor/preferinţelor acestuia.
81
- Compuneţi o problemă folosind vieţuitoarele din text, care să se rezolve printr-o singură
operaţie;
- Aflaţi numărul de picioare ale animalelor, personaje principale, prezente în text;
- Ilustraţi, utilizând figurile geometrice, un animal din text.
Inteligenţa spaţială
- Marcaţi un plan/drum/calea spre locul destinat;.
- Desenaţi animalul care ţi-a plăcut mai mult;
- Modelaţi din plastilină animalul preferat;
- Reconstituiţi pasajul din puzzle.
Inteligenţa kinestezică
- Redaţi, prin gest şi mimică, emoţiile trăite de personaje (bucurie, tristeţe, fericire descurajare
etc.);
- Imitaţi mişcările animalului/ unui personaj din textele studiate, care v-a plăcut cel mai mult;
- Folosind mişcări ale corpului, prezentaţi acţiunea din Povestea gâştelor de G. Coşbuc;
- Dramatizaţi dialogul între personajele textului Puiul isteţ.
Inteligenţa muzicală
- Potriviţi o melodie textului Căţeluşul şchiop, de E. Farago;
- Interpretaţi cântecul unor personaje din texte;
- Imitaţi sunetele caracteristice animalelor din text;
- Cântaţi poezia Gândăcelul, de E. Farago.
Inteligenţa interpersonală
- Redactaţi un mesaj elevului care a lovit căţeluşul/a strâns în pumn gândăcelul;
- Propuneţi idei de soluţionare a unor conflicte/situaţii din text.Optaţi pentru una şi ilustraţi-o
printr-un joc de rol;
- Simulaţi un dialog între căţeluşul şchiop şi copilul care l-a lovit;
- Alegeţi 3-4 lucruri pe care le putem învăţa de la vieţuitoare.
Inteligenţa intrapersonală
- Imaginaţi-vă că sunteţi unul dintre personaje. Cum aţi fi procedat? Ce aţi schimba?;
- Redaţi prin simbol/desen/poezie/cântec emoţiile trăite de personaj;
- Găsiţi asemănări şi deosebiri între voi şi puişorul din textul Puiul isteţ, de Spiridon Vangheli;
- Ce rol aţi dori să jucaţi în ecranizarea unu text/fragment/dialog? Argumentaţi.
Inteligenţa naturalistă
- Descrieţi un animal prezent în text;
- Propuneţi reguli pe care oamenii trebuie să le respecte în raport cu animalele;
- Grupaţi animalele din text după anumite criterii;
82
- Relataţi despre modul de trai al animalelor din text.
Inteligenţa lingvistică:
- Scrieți câmpul de cuvinte pentru figurile/corpurile geometrice;
- Formați cuvinte noi din denumirile figurilor/corpurilor geometrice;
- Formulați întrebări pentru figurile/corpurile din imagine;
- Redactați legenda/povestea unei figuri/unui corp geometric.
Inteligenţa logico-matematică:
- Identificați asemănările/ deosebirile pentru cerc și sferă, cub și pătrat;
- Estimați dimensiunile rechizitelor din ghiozdan. Comparați rezultatele prin măsurare;
- Precizați valoarea de adevăr a propozițiilor date.
Inteligenţa muzical-ritmică:
- Realizați corespondențe între instrumentele muzicale și formele geometrice;
- Interpretați Gama Do major în raport cu numărul de laturi a figurilor (triunghi- Do Re Mi și
viceversa);
- Ghiciți formele geometrice după bătăile ritmice (4 bătăi – dreptunghi, pătrat).
Inteligenţa corporal-kinestezică:
- Redați prin gesturi și mimică forme geometrice;
- Colorați și decupați formele geometrice;
- Construiți machete din diverse forme geometrice.
Inteligenţa naturalistă:
- Identificați obiecte/ființe din natură de formă: triunghiulară, pătrată, dreptunghiulară, ovală,
sferică etc.;
- Clasificați piesele vestimentare conform formei geometrice;
- Asociați fructele și legumele cu corpurile geometrice;
- Adunați și clasificați frunze după forma lor.
Inteligenţa interpersonală:
- Simulați un dialog între cerc și sferă, cub și pătrat;
- Inițiați un joc de rol între figurile și corpurile geometrice;
- Personificați două figuri/corpuri geometrice. Improvizați un interviu.
83
Inteligenţa intrapersonală:
- Enumerați organele de simț și reprezentați-le prin forme geometrice;
- Identificați-vă printr-o formă geometrică. Argumemtați alegerea.;
- Elaborați un cod al bunelor maniere, redat prin simboluri (forme geometrice).
Inteligenţa existenţială:
- Asociați familia voastră cu una din formele geometrice (numărul de membri, odăi, aparate
electrice…). Argumentați.;
- Imaginați-vă că ați nimerit într-o lume a formelor. Ce v-ar fascina?;
- Transpuneți corpurile geometrice în dulciuri. Care ar fi acestea?
În Anexa 8 . Exemple de sarcini în funcție de tipul de inteligență este prezentat un alt model de
proiectare a sarcinilor, în funcție de tipul de inteligență.
Stilul de învăţare se referă la „simpla preferinţă pentru metoda prin care învăţăm şi ne aducem
aminte ceea ce am învăţat“. Ca „modalitate preferată de receptare, prelucrare, stocare şi
reactualizare“, are în componenţa lui elemente genetice şi elemente „care se dezvoltă ca urmare a
expunerii frecvente şi preferenţiale la o anumită categorie de stimuli“ (Băban, A., 2001). Fiecare
dintre noi are o capacitate extraordinară de a învăţa în diferite moduri. Pentru a determina ce stil de
învăţare avem, nu trebuie decât să ne gândim la cum preferăm să învăţăm ceva nou. Ne place să
asimilăm noile informaţii, abilităţi, atitudini prin imagini, emoţii, contacte cu persoane diferite,
sunete, aplicaţii practice, prin participare activă, directă.
Astfel, după modalitatea senzorială implicată, sunt identificate trei stiluri de învățare: auditiv,
vizual, kinestezic, care dezvoltă, în parte, comportamente specifice de învățare (Anexa 9.
Chestionarul VAK (adaptat), Chestionar pentru stabilirea stilului de învăţare).
84
elevi să-și cunoască și să-și dezvolte propriile înclinații, talente, să manifeste tot ce au mai bun în
domeniul lor de excelență.
Din perspectiva stilurilor de învăţare, a modurilior diferite de a cunoaşte, a diferenţelor între cei
care învaţă, este important a corela strategiile efective/adecvate fiecărui stil de învăţare şi
materialele de învăţare specifice. În acest context, specialiştii subliniază rolul deosebit pe care îl au
cadrele didactice, contribuţia acestora „în meseria de a-i învăţa pe elevi cum să înveţe“
adaptatănecesităților, intereselor, calităţilor personale, aspiraţiilor, stilului de învăţare identificat.
Cadrele didactice trebuie să fie conştienţi de necesitatea de a corela stilul de predare la diversitatea
stilurilor de învăţare și la necesităţile tuturor elevilor. Uneori, însă, se necesită aplicarea unei
combinaţii echilibrate de stiluri de predare pentru a permite elevilor exersarea nu doar a stilurilor
preferate, ci şi posibilitatea de a colabora cu alţi elevi şi de a experimenta şi alte stiluri de învăţare.
Astfel, întru asigurarea calității prpocesului educațional, cadrul didactic precizează stilul de învățare
al elevilor clasei. Diversitatea de stuiluri de învățare devine o preocupare profesională a cadrului
didactic. În Tabelul 22 sunt exermplificate unele strategii eficiente de învățare, care pot fi aplicate
în funcție de caracteristicile și aspectele specifice stilurilor de învățare.
85
- uită instrucţiunle verbale; studiu (tabele, hărţi, scheme,
- recitirea sau rescrierea diagrame, grafice, paşi, algoritm
materialului sunt etc.);
metodele cele mai - planificarea sarcinilor de analiză
frecvent utilizate pentru şi sinteză; de transcriere,
fixare; copiere;
- preciază prezentările - utilizarea materialelor auxiliare
folosind video şi care permit elevului să
retroproiectorul (folii, povestească mai uşor (imagini,
rezumate). etc. cuvinte-cheie, întrebări-reper
etc.);
- valorificarea
materialelor/panourilor de pe
pereţii clasei;
- practicarea tehnicilor de
memorare vizuală (Tehnica
Diamantul);
- utilizarea TIC (prezentări PPT)
etc.
auditiv - prelucrarea - învaţă vorbind şi - planificarea sarcinilor de
informaţiei ascultând; identificare asubtitlurilor;
ascultând; - este eficient în discuţiile - organizarea învăţării cu tutori
de grup; sau într-un grup în care pot să
- învăţarea, de - învaţă din explicaţiile adreseze întrebări de clarificare,
regulă, de celui care prezintă să ofere răspunsuri, să exprime
unul singur; materialul; modul de înţelegere a
- vorbeşte ritmat; informaţiei orale;
- realizarea - verbalizează acţiunea - prezentarea cuvintelor-cheie/a
asocierilor/c întreprinsă pentru a depăşi planului de idei/a algoritmului
onexiunilor dificultăţile de învăţare unei rezolvări/a rezumatului
între - îşi manifestă verbal care oferă perspectiva de
concepte/ter entuziasmul; ansamblu;
meni etc. - vorbeşte cu sine (în - planificarea sarcinilor de lectură
gând); ghidată în grup/în cor;
- zgomotul distrage, dar în - practicarea jocurilor de
acelaşi timp reprezintă şi cuvinte;
mediul în care se simte - utilizarea dramatizării
bine; citeşte mişcând poeziilor/unor fragmente;
buzele; - interpretarea cântecelor;
- preferă învăţatul cu voce; - audierea casetelor sau CD-
86
- suportă greu liniştea în urilor etc.
timpul învăţării
- este un bun povestitor;
- preferă discuţiile etc.
kinestezic - asimilarea - are necesităție să atingă şi - practicarea pauzelor frecvente
informaţiei să se implice fizic în între activităţi;
prin activitatea de învăţare; - utilizarea tehnicilor de
implicare şi - învaţă prin manipularea dezvoltare a memoriei prin
cooperare; obiectelor; mişcare, dramatizare, dans,
- învaţă din situaţiile în pantomimă, joc de rol;
- construirea care poate să - utilizarea literelor şi cifrelor
de experimenteze; magnetice ca suport în
modele/şabl - este atent la gesturi şi activităţile lingvistice şi
oane/schiţe; gesticulează; numerice;
- memorizează mergând; - planificarea sarcinilor care
- manipularea - a lua notiţe înseamnă mai solicită plimbatul şi vorbitul în
de obiecte mult un act fizic şi nu un timpul învăţătii/repetării;
pentru suport vizual pentru - folosirea constructoarelor,
explicarea învăţare; de multe ori nu puzzlelor, a diferitor mijloace
conceptelor revizuieşte notiţele; multimedia;
abstracte - îşi manifestă entuziasmul - oferirea manipulativelor etc.
etc. sărind;
- stă aproape de persoana
cu care comunică;
- preferă activităţile de joc;
- utilizează acţiuni ale
corpului pentru a
demonstra cele învăţate;
- lipsa de activitate
determină manifestări
kinestezice, fiind de
multe ori confundaţi cu
elevii cu tulburări de
comportament etc.
O provocare a cadrului didactic este adaptarea stilului de predare la stilurile de învățare ale elevilor.
Personalizarea modalităţilor de acţiune ale cadrelor didactice, în situaţiile specifice de lucru cu
elevii, caracterizează stilurile de predare, clasificate în funcţie de specificul stilului de învăţare al
cadrelor didactice:
- caracteristicile cognitive ale predării: abstract/concret;
87
- modul de comunicare: direct/indirect; atitudinea faţå de activitatea din claså: centrat pe
profesor/centrat pe elev;
- strategiile folosite: expozitiv/interogativ/aplicativ;
- implicare şi deontologie profesională: responsabil/neglijent/indiferent;
- personalitatea cadrului didactic: proactive/reactive/ultrareactiv etc.
În planificarea, organizarea şi desfăşurarea procesului educaţional cadrele didactice vor ţine cont de
stilurile de învaţare ale elevilor. În acest sens, înTabelul 23 se regăsesc caracteristici specifice.
88
alții preferă să stea întinși sau culcați pe podea atunci când se concentrează,
preferând un stil de lucru informal.
grupuri Preferinţele pentru a lucra:
sociale singur - solitarii se concentrează mai bine când li se permite să lucreze
independent;
în pereche - preferă să aibă o altă persoană cu care să lucreze;
cu colegii - unele persoane au cele mai bune rezultate atunci când își pot
împărtăşi ideile şi munca proprie în cadrul unui grup de oameni cu viziuni
similare, și care sunt la un nivel similar;
în echipă - unii oameni preferă să facă parte dintr-o echipă, uneori ca lider, şi
lucrează mai uşor cu ceilalţi;
autoritatea - se referă la dorinţa de a învăţa cu un dascăl/părinte- unii oameni
acceptă autoritatea celorlalți şi au necesităție de feedback regulat, în timp ce
alţii preferă să nu aibă nicio autoritate prezentă, şi nu au necesităție de
supraveghere/monitorizare.
atitudini motivaţie - unii se bucură de muncă, sunt auto-motivaţi şi au un nivel ridicat de
motivație, în timp ce altii își pot pierde motivatia cu uşurinţă, au necesităție de
stimulente/motivaţie extrinsecă, iar alții sunt automotivați de a munci;
perseverență - unii elevi își termină întotdeauna ceea ce încep, în timp ce alţii
se opresc atunci când îşi pierd interesul/dau de greu şi au necesităție de pauze
frecvente şi o mulţime de încurajări pentru a finaliza sarcinile/activitatea;
conformităţii - unii oameni au necesităție de reguli să facă întotdeauna ceea ce
este"bine şi corect", alţii urmează propriile reguli și fac lucruri
neconvenționale, de multe ori merg "contra curentului";
responsabilitate - persoanele care își asumă responsabilitatea iau în
considerare consecinţele acţiunilor lor cu atenţie, unii însă pot fi uşor distraşi
şi, adesea, uită ceea ce au de făcut, de promisiuni/consecinţe;
structura - unii copii au necesități de orientări/instrucţiuni clare şi a unui cadru
propice pentru a lucra, alţii preferă să lucreze independent, fără a avea nevoie
de instrucţiuni/cadru/orientări;
varietate - unora le place schimbarea, varietatea şi provocările, cu greu fac
acelaşi lucru de două ori. Alţii lucrează mai bine sub predictibilitate şi rutină şi
preferă stabilitate în activitate.
Avantajele adaptării stilului de predare al cadrului didactic la stilurile de învățare ale elevilor:
Pentru elevi:
- importanța cunoştinţelor proprii acumulate;
- relevarea punctelor forte şi punctelor slabe în procesul de învăţare;
- îmbunătățitrea stimei de sine/încrederii în forţele proprii;
- dezvoltarea abilităţilor de lucru/învăţare;
89
- prevenirea neînţelegerilor cu cadrele didactice şi părinţii;
- libertatea pentru a găsi modul de învăţare;
- elaborarea unui raport personalizat care vizează elevul etc.
Pentru cadrele didactice:
- oferă o imagine clară a diversităţii clasei;
- identificarea motivelor de neimplicare a elevilor;
- relevarea necesităților reale ale elevilor lenți şi "supradotați";
- îmbunătățirea comunicării cu elevii şi părinţii;
- asigurarea succesuluielevului și grupului de lucru;
- consolidarea spiritului de echipă;
- îmbunătățirea interacțiunii elev-cadru didactic;
- o mai bună gestionare a timpului;
- mai puţin stres - de zi cu zi şi într-o situație dată;
- rezultate mai bune şi satisfacţie în muncă.
Pentru părinţi:
- întelegerea necesităților de învăţare a elevului;
- identificarea motivelor neimplicării elevului în actul învățării;
- eliminarea obstacolelor pentru valorificareaplenară a potenţialuluielevului;
- un raport personalizat destinat părinţilor etc.
90
• Diagrama Wenn •
Studiu de caz etape/de grup,
• PRES •
FRISCO • Discuţia panel
• Pânza discuţiei •
Pălăriile gânditoare, • Secvenţe
• Mozaic •
Comerţul cu o contradictorii etc.
problemă
Vizual • Analiza SWOT • Agenda cu notiţe •Cinquain
• Clustering paralele/Jurnal dublu • Brainsketching
• Graficul T • Cubul •Analiza trăsăturilor
• Linia valorică, • Sinelg semantice
• Ghidul de învăţare • Tehnica Lotus •Explozia stelară
• Proiectul • Blazonul •Scheletul de peşte etc.
• Harta conceptuală • Turul Galeriei
• Colţurile • Revizuirea circulară
• Diagrama Wenn • Masa rotundă
• Ştiu-vreau să ştiu- • Tehnica 6-3-5
învăţ • Acvarium
Kinestez • Mâna • Experimentul • Secvenţe contradictorii
ic oarbă • Pălăriile • Unul stă - ceilalţi circulă
• Cubul gânditoare • Mişcaţi/Îngheţaţi/Formaţi
• Turul • Învăţarea perechi etc.
Galeriei dramatizată
• Investigaţi
a
91
analizeze informaţii, să reconstruiască, să traducă şi să evalueze(Charles Temple, Jeannie L. Teele,
Kurtis S. Meredith. Aplicarea tehnicilor de dezvoltare a gândirii critice). Interogarea
multiprocesuală este o tipologie a întrebărilor care antrenează diverse moduri de a gândi, dar,
totodată şi niveluri diferite de gândire. Utilizând această strategie de prelucrare a unui text, a unei
informaţii, de interogare a temei de acasă, la sigur unele dintre întrebări sunt accesibile şi pentru
copilul cu CES. Astfel, interogarea multiprocesuală este o strategie eficientă care poate fi
valorificată practic la toate disciplinile.
Tabelul 25.Interogareamultiprocesuală
Tipul întrebării Caracteristici Formulări iniţiale
Întrebări Solicită informaţii exacte şi răspunsurile pot Cine…?,
literale fi uşor găsite în text. Elevul trebuie doar să Ce…?, Când..?,
repete ceea ce s-a afirmat deja. Cum…?, Unde…?,
Efortul de gândire este minim. Numeşte…, Arată…,
Memorează... .
Întrebări Angajează elevii să transforme informaţiile, Să presupunem că...
de traducere să le restructureze în diferite imagini. Astfel Să ne imaginăm că...
de întrebări implică elevul să-şi imagineze Ce s-ar întâmpla dacă...
ceea ce este în text (situaţie, eveniment, fat, Dar dacă...
scenă), iar mai apoi această experienţă Asociaţi....
senzorială trebuie tradusă în limbaj verbal.
Elevul va descrie imaginea pe care o vede,
sunetele pe care le aude.
Întrebări Vizează descoperirea conexiunilor dintre Care este semnificaţia ...în...
interpretative idei, fapte, fenomene, valori, definiţii. De ce credeţi că ...
Elevul trebuie să-şi dea seama cum se leagă Care, credeţi, este motivul
diverse concepte, idei pentru a avea sens. Se pentru care...
consideră că înţelegerea, în fond, este
interpretare (după Vaughn şi Estes, 1985)
Întrebări Oferă elevilor ocazia de a rezolva Cum aţi putea utiliza ...
aplicative probleme, ori de a aduce mai departe Transformaţi...demon-
diverse probleme de logică sau straţi...combinaţi...
raţionamente întâlnite în texte ori în Indicaţi cum ...
experienţele lor proprii de învăţare. La acest Modificaţi ...
nivel elevii elaborează raţionamente, Dacă ...atunci...
analizează profund un eveniment, fapt, idee,
concept.
Întrebări Conduc la cercetarea în profunzime a unor Cum s-ar părea ...lui..
analitice probleme, examinându-le din diferite Ce altă perspectivă ar...
unghiuri de vedere. Elevii supun informaţia Cum s-ar putea ... dacă...
unui scepticism, pot pune sub semnul Cum s-ar transforma
92
întrebării validitatea unui raţionament. /schimba ... dacă...
Relataţi ...din perspectiva
lui...
De ce v-au/ nu v-au convins
argumentele...
Întrebări de Oferă ocazii elevilor pentru orientarea Ce credeţi că ar fi putut face ...
sinteză creativă a problemelor în baza unei gândiri pentru a ...
originale. Astfel de întrebări permit elevilor Ce - ar fi dacă...
să facă uz de toate cunoştinţele pentru o Scrieţi ...( ceva nou)
gândire creativă, să creeze scenarii Creaţi...
alternative. Combinaţi...
Presupuneţi... ce se poate
întâmpla...
Cum am putea...
Întrebări Solicită elevilor să dea calificativele bun/ Cum credeţi că a procedat...
evaluative rău, corect/ greşit, în funcţie de standardele Care este atitudinea...
definite chiar de ei înşişi. Elevii realizează Decideţi...
lucrurile într-un sistem personalizat de Cum apreciaţi nivelul...
convingeri; judecă propriile lor De ce credeţi că este bine/
comportamente în lumina informaţiei noi, rău...
comportamentul unor persoane; cercetează Ce v-a făcut să...
calitatea informaţiei, contribuţia cuiva în
realizări. Elevii învaţă să ia atitudine şi să o
argumenteze.
În concluzie:
• Fiecare elev este unic în felul său, la fel cum fiecare cadru didactic are propriul stil de
predare și o personalitate proprie.
• Există o fluctuație importantă de informații și modalități de predare-învățare-evaluare, iar
adaptarea stilurilor de predare la stilurile de învățare ale elevilor nu se poate realiza fără
dorința de schimbare a unor paradigme și mentalități depășite.
• Cadrul didactic trebuie să fie acel promotor al schimbării, care poate face față noilor
provocări/cerinţe/exigenţe, utilizând metode de predare adaptate, strategii managerilale,
adaptând mediul școlar la necesităţile elevilor și utilizând tehnici de planificare adaptate
stilului acestora.
• Strategiile de predare-învățare-evaluare actuale necesită abordare flexibilă din partea
cadrului didactic şi se pot adapta cu uşurinţă la diferitele necesități de învăţare ale elevilor,
numai dacă cadrul didactic, evident, le cunoaşte şi doreşte acest lucru. Necesară şi
binevenită în organizarea procesului educaţional individualizat este utilizarea atât a
metodelor activ-participative, cât și a celor multisenzoriale.
93
• Flexibilitatea cadrului didactic permite adaptarea stilului propriu de predare la diferitele
stiluri de învăţare ale elevilor.
• Un ajutor important în determinarea factorilor de mediu care ar fi cel mai potrivit pentru
elevi este adaptarea la stilurile individuale de învăţare ale acestora şi ajustarea mediului de
clasă. Flexibilitatea cadrului didactic şi cooperarea elevilor va fi avantajul acestei schimbări.
• Modalităţile de planificare, organizare şi desfăşurare a procesului educaţional individualizat
trebuie să acopere o gamă largă de aspecte: de la tradiţional/analitic la flexibil/adaptabil şi
individualist/holistic. O bună planificare conduce la o predare şi înţelegere mai bună. Pentru
alcătuirea unui plan de auto-schimbare este necesităție ca cadrul didactic să-şi identifice
carenţele şi necesităţile atât în plan general, cât și specific - pe arii de interes, reflectând şi
căutând răspunsuri la întrebările: Ce? De ce? Cum? Când? etc.
Astfel, din perspectiva TIC, unele activităţi didactice pot fi proiectate și organizate în diverse forme:
text pe un site Internet, obiect multimedia, cum ar fi audio digitale, video digitale, imagini animate,
jocuri didactice pentru dezvoltarea competenţelor de citit-scris şi calcul, jocuri distractive pentru
dezvoltarea unor procese psihice şi dezvoltarea unor abilităţi concrete etc. Acestea poat fi create
într-o multitudine de moduri, folosind o varietate de instrumente ale TIC.
Aplicarea TIC pentru soluţionarea problemelor (sarcinilor) compensatorii vizează utilizarea noilor
tehnologii ca o asistenţă tehnică care permite elevilor cu CES să participe activ în procesul de
interacţiune şi comunicare. Spre exemplu, în cazul unui copil cu probleme locomotorii mijloacele
TIC îl pot ajutata să scrie, iar în cazul unui copil cu probleme de văz TIC îl poate ajuta să citească
(mărirea dimensiunii literelor/cifrelor). În acest context, TIC dezvoltă la elevi capacitatea de a
interacţiona cu mediul înconjurător accesibil, de a face alegerile reieşind din experienţele proprii, de
a sprijini şi a rezolva problemele sociale şi de învăţare, de a avea acces la informaţii, de a comunica
94
cu alte persoane. De asemenea, TIC pot recupera (compensa) sau substitui lipsa funcţiilor naturale
ale organismului.
95
- elevii cu CES, asistaţi de TIC, pot realiza aceleaşi sarcini de lucru în ritmul lor propriu;
- stimulează activitatea intelectuală şi dezvoltarea de competenţe;
- TIC sporeşte motivarea elevilor pentru învăţare, comunicare şi participare;
- informaţia este receptată şi asimilată mult mai eficient;
- facilitează procesul de elaborare şi adaptare a sarcinilor în conformitate cu necesităţile şi
posibilităţile individuale;
- procesul de învăţare devine dinamic, intuitiv şi participativ, crescând calitatea actului
educaţional;
- substituie materiale şi instrumente didactice scumpe sau greu de procurat;
- contribuie la perfecţionarea abilităţilor profesionale ale cadrelor didactice;
- sporesc şansele pentru socializarea şi integrarea elevilor.
În sprijinul elevilor cu CES vin şi tehnologiile asistive (de suport, de sprijin şi de asistenţă),
definite de UNESCO drept ,,orice produs sau tehnologie bazată pe servicii care permit persoanelor
cu CES sau celor în etate să valorifice întregul lor potenţial în viaţa de zi cu zi, în educaţie, muncă
sau în timpul liber". În dependenţă de problemele cu care se confruntă copilul cu CES sunt
selectate diverse tehnologii asistive care sprijină învăţarea şi implicarea maximală a acestuia. În
funcţie de scopul activităţii didactice sau extradidactice se pot utiliza diverse softuri educaţionale.
Acestea reprezintă orice produs software, în format diferit, care vizează o lecţie, o temă, un subiect,
un experiment etc.
96
sunt implicaţi în diverse situaţii, urmărindu-se atingerea unui scop.
Prin aplicarea inteligentă a unui set de cerinţe/reguli, îl implică pe
elev într-un proces de rezolvare de probleme.
de testare- Programe de verificare a cunoştinţelor care reprezintă poate gama cea
evaluare mai variată, întrucât specificitatea lor depinde de mai mulţi factori:
momentul testării, scopul testării, tipologia interacţiunii (feedback
imediat sau nu).
Valorificarea TIC în procesul educaţional permite cadrelor didactice să transforme învăţarea într-o
activitate interesantă şi atractivă, imprimând procesului mai multă eficienţă. Utilizarea TIC nu
înseamnă neapărat schimbarea metodelor de predare, ci, mai degrabă, adaptarea acestora în vederea
optimizării şi eficientizării procesului educaţional.
97
Scopul jocului este acela de a-l înarma pe elev cu un aparat de gândire logică, polivalentă, care să-i
permită să se orienteze în problemele realităţii înconjurătoare, să exprime judecăţi şi raţionamente
variate într-un limbaj simplu.
Cadrul didactic poate alege jocul potrivit şi chiar crea el însuşi jocuri care să permită acumularea
cunoştinţelor într-o atmosferă de destindere, de divertisment, de relaxare etc. Prin libertatea de
gândire şi de acţiune, prin încrederea în puterile proprii, prin iniţiativă şi cutezanţă, jocurile
didactice devin pe cât de valoroase, pe atât de plăcute. În joc se dezvoltă curajul, perseverenţa,
dârzenia, combativitatea, corectitudinea, disciplina prin supunere la regulile jocului, precum şi
spiritul de cooperare, de viaţă în colectiv, de comportare civilizată.
Elevii cu CES reacţionează pozitiv la acest tip de activitate şi pot însuşi cunoştinţe, abilităţi,
deprinderi şi comportamente elementare.
Învăţarea prin joc va rămâne o componentă importantă în învăţăre din mai multe motive:
- jocul didactic orientează activitatea de învăţare într-o formă plăcută, antrenând elevii la o
activitate susţinută de un caracter de seriozitate totuşi;
- prin conţinutul şi sarcinile propuse antrenează intens operaţiile gândirii (analiza, sinteza şi
comparaţia), dar şi imaginaţia;
- diminuează rigiditatea activităţii de învăţare făcând-o atractivă, cultivând la copii curajul şi
încrederea în forţele proprii;
- prin intermediul elementelor de joc transpune pe copil în lumea jocului, conţinând elemente
distractive, relaxante, de surpriză;
- prin regulile jocului şi prin modul de rezolvare a acţiunii formează la copii conştiinţa disciplinei;
- prin crearea atmosferei atractive de desfăşurare a jocului se dezvoltă la copii interesul şi
motivaţia pentru activitatea de învăţare;
- dezvoltă sipritul de iniţiativă şi independenţă în muncă, perecum şi cel de echipă;
- dezvoltă spiritul creator şi de obeservaţie, atenţia, memoria, concentrarea, ordinea în
desfăşurarea unei activităţi;
- formează deprinderi de a munci corect şi rapid;
- facilitează participarea activă în însuşirea şi consolidarea cunostinţelor etc.
98
- după resursele folosite: jocuri materiale, orale, pe bază de întrebări, pe bază de fişe individuale,
pe calculator;
- după regulile instituite: jocuri cu reguli transmise prin tradiţie, cu reguli inventate, spontane şi
protocolare;
- după competenţele psihologice stimulate: jocuri de miscare, de observaţie, de imaginaţie, de
atenţie, de memorie, de gândire, de limbaj şi de creaţie.
Pentru asigurarea incluziunii educaționale a elevilor cu CES, este important și absolut necesar
crearea și dezvoltarea structurilor și serviciilor de suport educațional.
99
În acest scop, în Programul de dezvoltare a educației incluzive în Republica Moldova pentru anii
2011-2020 (HG nr. 523 din 11.07.2011) sunt clar stipulate tipurile de servicii necesar a fi create la
nivel central, raional/municipal, local.
• de asistență specializată
• de asistență socială
În acest context, la nivel republican, este instituit, prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova
nr. 732 din 16.09.2013, Centrul Republican de Asistență Psihopedagogică (CRAP), subordonat
Ministerului Educației, și are drept misiune de bază asigurarea dreptului la educație de calitate
pentru toți elevii. Scopul CRAP este organizarea la nivel republican a asistenței psihopedagogice
prin:
100
elaborarea/adaptarea instrumentarului de evaluare a dezvoltării elevului;
elaborarea metodologiilor referitoare la organizarea asistenței elevilor cu C ES;
asistarea metodologică a autorităților administrației publice locale și familiei elevului în
procesul de incluziune școlară;
asistarea, în caz de necesitate a SAP în evaluarea complexă a dezvoltării elevului.
La nivel de raion, coordonarea tuturor proceselor care vizează educația incluzivă ține de
responsabilitatea organului local de specialitate în domeniul învățământului. În acest scop, în cadrul
structurii respective de specialitate se desemnează un responsabil de educația incluzivă(responsabil
EI). Sarcinile de bază ale responsabilului EI includ:
Promovarea politicii de stat și asigurarea realizării legislației în domeniul educației
incluzive;
Coordonarea managementului instituțiilor de învățământ din raion/municipiu din perspectiva
educației incluzive;
Organizarea asistenței metodologice instituțiilor de învățământ, specialiștilor în abordarea
elevilor cu CES.
101
organizarea activității echipelor de elaborare și realizare a planurilor educaționale
individualizate pentru elevii cu CES;
Evaluarea inițială a dezvoltării elevului se face imediat după înscrierea acestuia în instituția de
învățământ, în baza concluziilor medicale și a unor evaluări ce țin de competența instituției. În
funcție de caz și resursele instituției, evaluarea inițială o realizează psihologul, învățătorii/profesorii
pe discipline școlare, alți specialiști care activează în instituție/comunitate. Responsabilă de această
activitate este CMI. În cazul elevilor care prezintă dificultăți și probleme de învățare, CMI referă
copilul către SAP, perfectând o referință, pentru evaluare complexă, în vederea
constatării/confirmării CES, necesităților elevului, precum și formulării recomandărilor privind
asistența.
- desfășurarea activităților în timpul orelor, pentru elevii cu CES care nu pot frecventa toate
lecțiile pe întreaga durată a lor;
- desfășurarea activităților de sprijin educațional (meditaţii, suport în pregătirea temelor
pentru acasă) după ore, individual sau în grupuri de 10-12 copii;
102
- implicarea părinților în activitățile de recuperare/compensare educaţională.
Activitatea CREI este coordonată, de regulă, de cadrele didactice de sprijin. În CREI elevii sunt
asistați atât de către CDS, cât și de alți specialiști (învățători, profesori, psihopedagog special,
logoped, psiholog, kinetoterapeut, asistent personal etc.)
Asigurarea suportului educațional individualizat eficient este esențială pentru realizarea obiectivelor
și rezultatelor scontate. Rolul CDS implică, în acest context, interacțiune de calitate cu elevii
asistați, prin lucru individual sau în grup; în clasă sau în afara acesteia. Activitatea CDS referitor la
asistența elevilor cu CES include următoarele forme de lucru:
Sarcina de bază a CDS este dezvoltarea şi promovarea activităților de asistență educațională care să
asigure compensarea şi remedierea dificultăților de învățare de ordin structural, organizatoric,
emoțional sau de altă natură ale elevilor cu CES.
103
- analiza PEI, precizarea competențelor elevului la materia de studiu;
- cooperarea cu învățătorul/profesorii la clasă;
- asistarea propriu-zisă;
Pentru a aborda în complex asistența individualizată a elevului cu CES, este importantă planificarea
și indicarea în PEI a serviciilor educaționale şi non-educaționale care vor fi prestate: serviciile de
consultanță/consiliere, alte servicii prestate de către cadrele didactice, inclusiv de către CDS,
psiholog, logoped, terapii specifice etc.pot fi realizate la diferite niveluri: la nivel de clasă în care
este înscris copilul, la nivel de instituție educațională, precum și cu implicarea structurilor
raionale/municipale specializate.
104
educațională, se recomandă constituirea echipei PEI, care se aprobă prin ordinul directorului
instituției. În componența echipei PEI intră: dirigintele clasei în care este inclus copilul, cadrul
didactic de sprijin, învățătorul/profesorii la clasă, psihologul, logopedul, alți specialiști, după caz.
Fiecare membru al echipei PEI realizează sarcinile, precizate și coordonate, pe tot parcursul
procesului PEI. PEI se revizuiește cel puțin la finele fiecărui semestru. În urma
revizuirii/actualizării pot fi modificate/actualizate anumite compartimente ale PEI, în funcție de
rezultatele evaluării elevului. CMI asigură, prin organizare, monitorizare/evaluare și asistență
metodologică, procesul de elaborare, realizare, monitorizare și revizuire/actualizare a PEI.
Serviciile de suport educațional vor fi precizate de către echipa PEI, în conformitate cu necesitățile
elevului și recomandările SAP, coordonate cu CMI din perspectiva oportunităților de realizare.
Serviciile care vizează terapiile specifice vor fi incluse în PEI la recomandarea SAP.
În compartimentul respectiv al PEI se va indica denumirea serviciului, specialiștii care vor presta
serviciile respective, data de încadrare a elevului în serviciu (data când va începe prestarea
serviciului), perioada/frecvența prestării serviciului, conform exemplificării în Tabelul 27.
- asistență individualizată
la lecții (sala de clasă) 2 ore zilnic
În vederea instituirii unui suport educațional individualizat eficient, se va ține cont de:
105
- promovarea și realizarea unor politici coerente și efective;
- intervenția timpurie;
Suportul educațional individualizat pentru copilul cu CES se poate realiza la diferite niveluri:
Evaluarea progresului școlar al elevului care parcurge disciplina școlară prin CGA sau CM se
realizează în baza principiilor generale de evaluare în învățământul general.
Evaluarea rezultatelor școlare ale elevului cu CES se realizează prin raportare la copil și prin
raportare la curriculum.
Raportarea evaluării la copil presupune măsurarea progresului individual al acestuia. În cadrul
raportării evaluării la curriculum se apreciază performanțele elevului în procesul educațional, axat
pe adaptări ale procesului educaţional sau modificări curriculare.
Evaluarea progresului școlar al elevilor cu CES care parcurg materia de studiu la disciplină
106
prin curriculum general cu adaptatări (CGA) se realizează în baza reglementărilor generale
privind conținutul evaluării, cu adaptarea tehnologiilor de evaluare.
107
Evaluarea progresului de învățare al elevului cu CES, ca parte componentă a procesului
educațional, nu diferă, prin abordări și forme de organizare, tehnologiile aplicate, în acest sens, în
general în sistemul educațional. Totodată, cadrul didactic trebuie să însușească proceduri de
adaptare a strategiilor de evaluare a progresului elevilor la cerințele educaționale speciale care îi
sunt caracteristice, să cunoască prevederile documentelor normative și metodologice elaborate în
acest sens. Este necesar ca procesul de evaluare să fie cât mai autentic, realizat în funcție de
particularitățile individuale de dezvoltare a elevului, racordat la curriculumul individualizat al
acestuia pentru o perioadă concretă. În selectarea metodelor și tehnicilor de evaluare, cadrul
didactic urmează să țină cont de funcțiile evaluării.
Curriculumul actual tratează evaluarea şcolară ca o parte integrantă a procesului de învățământ.
Aceasta înseamnă că procesul educaţional trebuie înţeles ca un întreg sau ca un tot unitar, constituit
din trei componente: predare-învăţare-evaluare. Fiecare dintre elementele componente ale acestui
proces sunt deschise, corelative, ele interacționează şi se condiţionează reciproc, producând
rezultate școlare.
În contextul curriculumului general, dar și a celui adaptat (CGA, CM), rezultatele şcolare vizează
competenţele elevului formate la nivel transdisciplinar, dar şi printr-o disciplină sau alta. În acest
sens, cadrul didactic trebuie să formeze, dar şi să evalueze, atât prin proceduri de evaluare
formativă/continuă cât şi sumativă/finală, nivelul de formare al competenţelor disciplinare, care, la
rândul lor, asigură formarea-dezvoltarea competenţelor transdisciplinare, cum ar fi: a învăţa să
înveţi, competenţa de comunicare (în limba maternă, în limba străină), relaţionarea cu alţii,
rezolvarea de probleme etc.
Evaluarea reprezintă un proces complex de măsurare, apreciere, analiză şi interpretare a datelor
prin intermediul unor instrumente de evaluare, în scopul emiterii unei judecăţi de valoare asupra
rezultatelor obţinute din acest proces şi adoptării unor decizii pedagogice care se impun. Ea are
rolul de a sprijini activitatea de învăţare şi de formare a competenţelor şcolare, de a măsura
progresul elevilor, de a întări motivaţia învăţării, de a regla activitatea cadrului didactic şi a elevilor
şi de a-i obişnui pe elevi cu aprecierea.
Literatura de specialitate indică 8 componente importante ale evaluării şcolare, care urmează a fi
valorificate în evaluarea progresului şcolar al elevilor, inclusiv a celor cu CES. Acestea vizează:
- obiectul evaluării (ce vom evalua, tipuri de procese/rezultate/produse);
- criteriile evaluării (în raport cu ce se evaluează);
- operaţiile evaluării (ce paşi trebuie de făcut);
- strategiile (proiectarea şi coordonarea acţiunilor);
- tipurile/formele de evaluare;
- metode, tehnici, instrumente (cum vom evalua);
- timpul evaluării (momente oportune pentru evaluare: înainte, în timpul sau după
acţiunea/intervenţia educaţională);
108
- agenţii evaluării (factori de conducere, cadre didactice, elevi, experţi etc.).
Noţiunea de test de cunoştinţe, invocat frecvent pentru a desemna evaluarea oricărui rezultat
şcolar,nu poate fi admisă în practica educaţională!
Evaluarea rezultatelor şcolare se axează pe o corelare eficientă cu aspectele curriculare. Relaţia între
curriculum şi evaluare este esenţială şi presupune mai multe exigenţe metodologice:
• asigurarea modului unitar de proiectare curriculară, cu accent aparte pe definirea obiectivelor,
identificarea conţinuturilor şi selectarea strategiilor de evaluare. acest deziderat poate fi realizat
pe două căi:
- alegerea strategiilor de evaluare imediat după formularea obiectivelor şi precizarea
tehnologiilor/strategiilor de învăţare;
- operaţionalizarea completă a obiectivelor, care, după tehnica mager, integrează situaţia de
testare cu criteriu minimal de reuşită (precizarea comportamentului final care se aşteaptă
de la elevi, precizarea condiţiilor în care elevii demonstrează reuşitele şi precizarea
nivelului de reuşită).
109
• fundamentarea evaluării progreselor şcolare pe standarde curriculare. În cazul elevilor cu CES
standardele vor viza curriculumul realizat (CGA, CM). Cu cât standardele curriculare şi de
evaluare sunt mai bine determinate, cu atât cresc şansele ca strategiile de evaluare să asigure
respectarea principiilor validităţii, fidelităţii, obiectivităţii. Din acest punct de vedere, rolul
cadrelor didactice nu este numai acela de a urmări monitorizarea şi îndeplinirea standardelor
educaţionale, ci şi de a participa la revizuirea, reconstrucţia lor, după caz. Dintr-o perspectivă
mai largă, putem afirma că rezultatele învăţării, identificate şi apreciate prin metode de
evaluare adecvate, reprezintă un feedback constructiv al procesului educaţional în ansamblu;
• selectarea şi adecvarea strategiilor de evaluare în funcţie de particularităţile de dezvoltare a
elevului, potenţialul şi necesităţile acestuia.
O evaluare pertinentă, obiectivă şi echitabilă se realizează în contextul unei relaţii bine structurate
între procesele predare-învăţare-evaluare.
Întru asigurarea eficienţei acestei relaţii, e bine să găsim răspuns la întrebările:
- Conţinuturile au fost selectate conform obiectivelor stabilite?
- Strategiile educaţionale au fost adecvate obiectivelor?
- Tehnologiile educaţionale au favorizat şi stimulat învăţarea?
- Strategiile educaţionale promovate au fost adaptate la necesităţile individuale ale elevilor?
În termeni generali, metoda este calea care conturează întregul demers de proiectare şi realizare a
acţiunii evaluative, de la stabilirea competenţei de evaluat şi până la construirea şi aplicarea
instrumentului de măsurat-apreciat, prin care intenţionăm să obţinem informaţiile necesare în
vederea adoptării unei decizii în acest sens: a fost sau nu atinsă ţinta demersului de formare?,
stăpânesc elevii competenţa respectivă la nivelul corespunzător sau nu? etc.
Tehnica de evaluare reprezintă modalitatea prin care cadrul didactic declanşează şi orientează
obţinerea din partea elevilor a răspunsurilor la itemii formulaţi (la cerinţele exprimate). Tehnicile de
evaluare utilizate la ora actuală sunt distribuite pe un continuum limitat pe de o parte de tehnicile de
testare/evaluare pentru care există un model complet al răspunsului corect, iar pe de altă parte de
tehnicile de testare/evaluare pentru care nu există un model complet al răspunsului corect. In funcţie
de criteriul existenţei sau nonexistenţei unui model complet al răspunsului corect, distingem:
• tehnici de evaluare „obiective";
• tehnici de evaluare „subiective".
Tehnicile de evaluare „obiective" şi punctuale pot fi utilizate cu mai mult succes în abordarea
nivelurilor inferioare ale domeniului cognitiv, pe când tehnicile de testare „subiective" şi
integrative pot fi utilizate îndeosebi în abordarea nivelurilor superioare ale aceluiaşi domeniu (P.
Lisievici).
Instrumentul de evaluare este o probă, o grilă, un chestionar, un test de evaluare care se compune,
de regulă, din mai mulţi itemi. Sunt însă situaţii când o probă de evaluare (un instrument) se
110
compune dintr-un singur item (o singură întrebare, cerinţă, problemă etc.), îndeosebi atunci când
răspunsul pe care trebuie să-l formuleze elevul este mai complex. Prin urmare, instrumentul în
domeniul evaluării şcolare serveşte fie pentru a culege, a analiza şi a interpreta informaţii despre
felul cum au învăţat şi ce au învăţat elevii, fie pentru observarea acestora, ori pentru comunicarea
judecăţilor formulate etc.
În proiectarea demersului individual de evaluare (cazul copil cu CES), cadrul didactic va porni
anume de la tipul de dificultate stabilit şi va trebui să ţină cont atât de caracteristicile elevului, cât şi
de modul individual în care acesta îşi poate dobândi competenţele cerute de curriculum.
Pentru evaluarea continuă a rezultatelor şcolare ale elevilor cu CES, specialiştii recomandă
proiectarea şi realizarea preponderentă a două modele de evaluare:
• evaluarea prin raportare la individ, care măsoară progresul individual al elevului pe parcursul
procesului său unic de dezvoltare şi învăţare;
• evaluarea prin raportare la curriculum, prin care se apreciază performanţele elevului în
procesul de parcurgere a curriculumului (CG, CGA, CM)).
Ambele tipuri de evaluare solicită cadrului didactic diferenţierea strategiilor de evaluare, aplicarea
unor variate metode şi tehnici evaluative, prin care să urmărească progresulindividual al fiecărui
elev. Progresul şcolar al elevului cu CES se va urmări prin corelarea a ceea ce poate să facă el la un
moment dat al învăţării, făcându-se comparaţia între starea iniţială şi nivelul la care a ajuns prin
învăţare.
În cazul elevilor cu CES, evaluarea prin raportare la curriculum este recomandabilă mai ales în
momentul proiectării şi aplicării unor probe de evaluare finală (sumativă) în scopul stabilirii
nivelului de achiziţii şcolare la care a ajuns elevul după o anumită perioadă de învăţare, pentru a-i
permite trecerea la următoarea etapă.
În ambele cazuri se va proceda la o abordare flexibilă a examinării şi notării, iar accentul se va pune
pe o evaluare globală, continuă şi formativă, pe ceea ce elevii suînt capabili să demonstreze în
termeni de produs al activităţii lor, şi nu pe ceea ce nu pot face din cauza dizabilităţii lor.
Ca şi în cazul predării, probele de evaluare proiectate şi aplicate trebuie să vizeze competenţele
şcolare de bază – ceea ce poate să facă elevul – dar metodele şi tehnicile de evaluare vor fi selectate
în manieră diferenţiată, în funcţie de vârsta elevului, de gradul şi tipul de deficienţă, astfel încât să
permită fiecărui elev să-şi evidenţieze potenţialul şi stilul său propriu de învăţare, pentru a răspunde
unei mai mari diversităţi de elevi şi a nu genera ierarhizări şi discriminări între aceştia.
Proiectarea şi realizarea corectă a evaluării rezultatelor şcolare presupune cunoaşterea şi respectarea
de către cadrul didactic a unor cerinţe specifice instruirii şi evaluării autentice, care sunt în totală
concordanţă cu principiile educaţiei incluzive, bine ajustate la procesul integrat de formare-evaluare
a competenţelor, răspund exigențelor învatamântului formativ şi sunt apropiate de activitatea
concretă a cadrului didactic la clasă.
Caseta 7. Cerinţele evaluării autentice
111
Cerinţele evaluării autentice Exemplificări
Evaluarea trebuie să acorde o atenţie specială Elevul învață a fi un bun cetăţean, a analiza
achizițiilor fundamentale. ceea ce se întâmplă în jur, a gândi critic, a
rezolva probleme de viaţă etc.
Produsele realizate de elevi în cadrul evaluării Elevii pot să elaboreze şi să prezinte proiecte,
să aibă valoare şi în afara şcolii. studii de caz, eseuri, rezumate etc.
Sarcina de evaluare şi exigenţele faţă de elevi Elevii trebuie anunţaţi din timp când vor fi
să fie cunoscute cadrului didactic la situaţia de evaluaţi, la ce domenii, în ce bază (criterii,
evaluare. repere) etc.
Examinarea este un proces didactic care se desfășoară între cadrul didactic și elev.
Termenul de examinare este folosit, mai ales, în evaluarea rezultatelor școlare, inclusiv ale elevilor
cu CES.
Tipuri de evaluare:
Probele docimologice prin care se realizează examinările curente și finale pot fi:
- probe orale;
- probe scrise;
- probe practice;
- testul docimologic
112
b) interviul - alături de întrebări se pun în discuție și alte probleme, iar cadrul didactic cedează
inițiativa conducerii discuției. În acest caz, interviul dobândește caracterul unei discuții
libere, permițând realizarea unei evaluări mai cuprinzătoare.
c) verificarea realizată pe baza unor imagini, scheme grafice pe care elevul este solicitat să le
comenteze. Când acesta înâmpină unele dificultăți, cadrul didactic intervine cu ajutorul
întrebărilor ajutătoare. Această metodă este folosită cu precădere în cadrul învățământului
primar, și este adaptată particularităților de vârstă și a celor indivioduale de dez voltare a
colpilului.
d) verificarea orală cu acordarea unui timp de pregătire a răspunsurilor, utilizată în condiții
de examinare. În această situație se impune ca răspunsul să fie liber și nu citit. Se pune astfel
în evidență un grad superior de stăpânire a subiectului.
e) citirea unor dialoguri incomplete și completarea acestora în așa fel, încât să dovedească
faptul că se stăpânește sensul adevărat.
Prin povestirea/repovestirea unui conținut, a unui ansamblu de informații, evenimente, fapte etc., se
verifică capacitățile de înțelegere a ceea ce este prezentat.În utilizarea acestei metode de evaluare a
rezultatelor școlare trebuie să ținem seama și de unele limite:
- se realizează o verificare prin sondaj, deci un feedback incomplet;
- nu se asigură același grad de dificultate al întrebărilor care se pun elevilor. Uneori solicită
mult timp și nu sunt agreate de toți elevii în aceeași măsură (mai ales de către cei timizi și
care au o gândire mai înceată și au nevoie să-și completeze răspunsurile prin alte metode).
Metodele orale sunt folosite cu succes, în special la disciplinele care solicită dezvoltarea
capacităților de exprimare orală. Efectele pozitive se produc asupra întregii clase atât prin verificări
frontale, cât și individuale. Utilizarea acestor metode presupune un antrenament specific al cadrului
didactic în tehnica formulării întrebărilor, precum și în aprecierea promptă a răspunsurilor.
Examinarea orală reprezintă un mijloc util și eficace de verificare operativă. Verificarea orală
permite o serie de avantaje, dar în anumite condiţii este marcată și de dezavantaje:
113
• Oferă posibilitatea de a clarifica şi corecta imediat răspunsului;
eventualele erori sau neînţelegeri ale elevului în raport cu
un conţinut specific; • Oferă un grad scăzut de
validitate şi fidelitate;
• Permite flexibilizarea şi adecvarea modului de evaluare
prin posibilitatea de a alterna tipul întrebărilor şi gradul lor • Se consumă mult timp;
de dificultate în funcţie de calitatea răspunsurilor date; • Intervin o multitudine de
• Permite observarea, de către evaluator, a punctelor tari şi factori care afectează
punctelor slabe, necesităţilor elevului; obiectivitatea ascultării
orale: starea de moment a
• Facilitează evaluarea inclusiv a unor trăsături de evaluatorului, gradul diferit
personalitate: maniere, toleranţă la stres, raportul dintre de dificultate a întrebărilor
aparenţă/ prezenţă/vivacitatea ideilor, structura şi calitatea formulate, starea
limbajului, influenţa altor persoane etc.; emoţională a elevilor (I. T.
Radu, A. Stoica);
• Permite o mai mare flexibilitate în alegerea conţinuturilor
şi proceselor de evaluat; • Solicită elevului să
răspundă verbal la o sarcină
• Creează posibilitatea unei bune cunoaşteri, în timp, a
transmisă cu sau fără
elevilor de către profesor şi invers;
elemente auxiliare de
• Asigură o relaţionare directă şi o comunicare consistentă sprijin.
între cei doi parteneri;
Probele scrise îndeplinesc o funcție diagnostică, contribuind la evidențierea aspectelor pozitive sau
a lacunelor în învățare, oferă cadrului didactic elementele de conținut asupra cărora trebuie să se
revină, cât și elevilor care au nevoie de muncă suplimentară. Probele scrise sunt, totodată, un mijloc
de autoevaluare pentru elevi, având, deci, și o valoare formativă. Este important să propunem
elevului cu CES proba scrisă, ținând cont de particularitățile de dezvoltare şi tipul de curriculum
(CG, CGA, CM).
114
• Permite raportarea rezultatelor la un criteriu • Indică un feedback mai slab, eventualele erori
unic de validare; sau răspunsuri incomplete neputând fi
operativ eliminate/corectate prin intervenţia
• Oferă posibilitatea elevului de a emite evaluatorului;
judecăţi de valoare obiective;
• Momentul corectării şi validări rezultatelor se
• Oferă posibilitatea elevului de a-şi elabora realizează cu relativă întârziere;
independent răspunsul, într-un ritm propriu;
• Nu sunt posibile replierile, revenirile,
• Permite examinarea unui număr mai mare de întoarcerile în cazul unor erori nesesizate la
elevi pe unitate de timp; timp;
• Oferă elevilor timizi posibilitatea de a • Comparativ cu evaluările orale, verificarea
expune nestingheriţi rezultatele; prin probe scrise nu permite ca unele erori în
• Poate fi asigurat anonimatul lucrărilor şi, formularea răspunsurilor să fie lămurite şi
prin aceasta, obiectivitatea evaluării; corectate pe loc de către evaluator;
• Diminuează stările tensionale, de stres, care • Aspectele privind logica discursului, stilul
pot avea un impact negativ asupra personal, competenţele lingvistice ale elevului
performanţei elevilor timizi sau cu anumite ies mai pregnant în evidenţă (în bine sau în
probleme emoţionale; rău), fiind taxate de evaluator şi, ca atare,
influenţează calificativul general/nota;
• Creşte posibilitatea preocupării pentru
aspecte precum stilul, concepţia, estetica • Nu este posibilă orientarea/ghidarea elevului
lucrării, originalitatea, creativitatea etc.; prin întrebări suplimentare.
În elaborarea probelor scrise trebuie să se ţină seama de precizarea scopului evaluării, a funcţiilor pe
care aceasta urmează să le îndeplinească. Redactarea probei să se facă în acord cu conţinutul de
verificat și obiectivele corespunzătoare.
Calitatea itemilor probei are prioritate în elaborarea probei. Un item stabileşte sarcina ce se cere a fi
îndeplinită. În lucrarea Evaluarea în procesul didactic, prof. I. T. Radu ține să precizeze:
"Calitatea subiectelor constituie una din condiţiile eficacităţii evaluării realizate. Ea este dependentă
de numeroase aspecte ale subiectelor: dimensiunea acestora în raport de timpul atribuit, de
raportarea lor la conţinuturi esenţiale, corectitudinea și claritatea formulării lor, gradul de dificultate
etc.".
Evaluarea prin probe practice
Evaluarea prin probe practice vizează identificarea capacităţilor de aplicare practică a achizițiilor
dobândite de către elev, a gradului de încorporare a unor abilităţi, concretizate în anumite suporturi
sau produse ale activităților.
115
Evaluarea practică este posibilă şi necesară atât la disciplinele care în mod tradiţional s-au centrat
pe o evaluare practică (Educaţia tehnologică, Eeducaţia plastică, Educaţia muzicală, Educaţia
fizică), dar şi la discipline predominant teoretice (Matematică, Științe).
Proba practică constituie mijlocul de bază prin care cunoştinţele teoretice sunt transpuse în tehnici
de lucru și produse materiale.
Caracteristicile de bază ale evaluărilor prin probe practice reflectă următoarele:
• Evaluarea practică se exercită şi asupra procesului de învăţare care a condus la produsul final
evaluat;
• Probele practice sunt folosite, îndeosebi, la disciplinele şcolare precum matematica, ştiinţe,
chimia, biologia, fizica, tehnologiile etc.
• Evaluarea prin probe practice este folosită, îndeosebi, pentru verificarea conţinutului
experimental şi practic al învăţării;
• Pentru realizarea cu succes a unei activităţi practice, elevii trebuie să fie avizaţi asupra
următoarelor aspecte:
- condiţiile care li se oferă elevilor pentru realizarea activităţii practice (aparate, dispozitive,
spaţii, scule etc.).
Testul docimologic
Testul docimologic este o probă standardizată sub aspectul conținutului, al condiţiilor de aplicare și
al tehnicii de evaluare a rezultatelor.
Testul docimologic este o alternativă şi o cale de eficientizare a evaluării tradiţionale.
Testul poate fi o proba orală, practică și mai ales scrisă. Testele au anumite caracteristici:
- sunt formate din itemi;
- oferă posibilitatea unor măsurători mai exacte a performanțelor elevilor comparativ cu alte
probe;
- posedă însuşiri ale investigaţiei experimentale (posibilitatea repetării probei, controlul
condiţiilor de aplicare);
116
Elaborarea unui test docimologic este o activitate complexă şi se realizează prin parcurgerea mai
multor etape importante:
- Precizarea obiectivelor, realizarea unei concordanţe între acestea şi conţinuturile învăţării.
- Documentarea ştiinţifică, care presupune identificarea şi consultarea surselor privind elaborarea
de teste.
- Avansarea unei ipoteze, prin conceperea sau selecţionarea unor probleme reprezentative asupra
cărora se face verificarea: tipuri de teste (test de învăţare, test de viteză, test de randament, test
de redare mimetică, test de prelucrare creatoare etc.), tipuri de itemi.
- Experimentarea testului.
117
scurt elevii trebuie să formuleze răspunsul sub forma unei propoziţii, fraze, a unui cuvînt. Itemii de
completare cer un răspuns din unul sau două cuvinte, care să se încadreze în limitele suportului dat.
În primul caz, cerinţa este de tip întrebare directă, iar în al doilea caz este o informaţie incompletă.
Itemii subiectivi (cu răspuns deschis); reprezintă forma tradiţională (la noi) de evaluare. Itemii
subiectivi pot fi formulaţi prin rezolvarea de probleme, itemi de tip eseu. Acest tip de itemi, pune în
evidență capacitatea de exprimare personală în scris, precum și abilitatea de a interpreta și aplica
datele.
Testele au următoarele avantaje:
- permit verificarea întregii clase într-un timp foarte scurt;
- determină formarea unor deprinderi de învăţare sistematică la elevi;
- au un grad ridicat de obiectivitate;
Testele au și dezavantaje:
- favorizează o învăţare care apelează la amănunte, la secvenţe informaţionale;
- cu unele excepţii, nu stimulează dezvoltarea unor procese cognitive superioare, precum
creativitatea, originalitatea, capacitatea de analiză şi sinteză, găndirea critică;
Dată fiind diversitatea obiectivelor activităţii "niciun instrument" de măsurare nu poate fi universal
valabil pentru toate obiectivele și conţinuturile" (M. Manolescu “Evaluarea şcolară - un contract
pedagogic”, 2002).
118
Observarea curentă a comportamentului elevului fiind un produs al interacţiunii cadru didactic--
elev oferă posibilitatea celui dintâi de a cunoaşte progresele înregistrate în învăţare, interesele şi
aptitudinile elevilor, atitudinea faţă de activitatea şcolară. Această metodă, practic, însoţeşte şi se
asociază cu toate celelalte, fie tradiţionale sau alternative.
Fișa de activitate personală a elevilor, utilizatăca metodă de învăţare prin activitate proprie, oferă și
posibilitatea de evaluare prin observarea pregătirii elevilor, a capacității de învăţare a acestora.
Studiul de caz se dovedeşte a fi și o bună metodă de evaluare, care se realizează prin analiza și
dezbaterea cazului pe care cadrul didactic îl are în vedere.
Proiectul este o activitate ce înlesneşte o apreciere mai complexă și nuanţată a învăţării, permiţând
identificarea unor calităţi individuale ale elevilor. Proiectul reprezintă o „activitate de evaluare mai
amplă, care începe în clasă, prin definirea şi înţelegerea sarcinii de lucru, eventual prin începerea
rezolvării acesteia, se continuă acasă (în CREI, pentru elevul CES), şi se încheie tot în clasă, prin
prezentarea rezultatelor obţinute”.
Portofoliul este un proces de analiză a datelor obţinute pe diverse căi şi pe o perioadă mai extinsă de
timp (un semestru, un an şcolar). Se iau în vedere "produsele" elevilor şi progresele realizate în
diverse etape. Portofoliul, remarcă A. Stoica, reprezintă "un instrument de evaluare complex care
include rezultate relevante obţinute prin celelalte metode și tehnici de evaluare. Aceste rezultate se
referă la probele orale, scrise și practice, observarea sistemică a comportamentelor şcolare,
proiectul, autoevaluarea, precum şi sarcini specifice fiecărei discipline.
Portofoliul reprezintă "cartea de vizită" a elevului urmărindu-i progresul de la un semestru la altul,
de la un an şcolar la altul sau chiar de la un ciclu de învatământ la altul" (A. Stoica, Evaluarea,
2003).
Autoevaluarea ocupă astăzi un loc important în practica evaluatorilor, care se dovedesc a fi tot mai
sensibilizaţi de implicarea elevului în demersul evaluativ.
În activitatea de evaluare, cadrele didactice pot utiliza diferite modalităţi de dezvoltare a capacităţii
de autoevaluare a elevilor. Acestea pot fi:
- autocorectarea sau corectarea reciprocă;
- autonotarea controlată;
- aprecierea obiectivă a personalităţii.
Evaluarea sumativă are un caracter de bilanţ la sfârșitul semestrelor anului şcolar sau ciclului de
învățământ, care se încheie cu acordarea de note. Din acest punct de vedere, evaluarea sumativă are
un scop opus evaluării formative. "Evaluarea formativă este direct integrată procesului de învăţare,
119
pe când evaluarea sumativă este cea care face suma cunoștințelor, este terminală şi certificată.
Fiecare secvenţă pedagogică este jalonată de perioada de evaluare formativă şi încheiată printr-o
evaluare sumativă" (R. Jucu și M. Manolescu - Pedagogie, 2001).
În activitatea şcolară se folosesc instrumente variate de evaluare - criticându-se uzarea lor printr-o
repetare îndelungată și neschimbată.
La evaluarea sumativă se pot folosi multe întrebări, din întreaga materie, în vederea dezvoltării
capacităţilor intelectuale. Astfel, se folosesc întrebări care încep cu un verb: compară, explică,
propune, rezolvă, etc. Acest tip de întrebări indică elevului activitatea mentală ce trebuie s-o
efectueze. În Anexa 15 este ilustrat un exemplu de test sumativ la Istorie, (CM), clasa a VIII-a.
Evaluarea formativă se realizează printr-un dialog între profesor și elev proiectat zilnic pe parcursul
întregului proces de învăţământ.
Funcțiile evaluării pot fi abordate atât din perspectiva elevului, cât și din perspectiva cadrelor
didactice.
Funcții din perspectiva cadrului didactic:
• funcția constatativă, prin care se arată în ce măsură competențele achiziționate de elev
corespund obiectivelor stabilite (generale sau individuale);
• funcția de feedback continuu care asigură îmbunătăţirea permanentă a procesului
educațional;
• funcţia de apreciere a eficacităţii şi eficienţei procesului educațional;
• de prognosticare a necesităților şi disponibilităţilor viitoare ale elevujlui (această funcție
poate fi referită și la elev).
120
• funcţia de formare la elevi a unei imagini de sine şi a unei capacităţi autoevaluative optime,
cu efecte pozitive asupra interesului şi a gradului de angajare în procesul de învăţare și
socializare.
Încadrarea elevilor cu CES, care au parcurs disciplina școlară prin curriculum general adaptat sau
prin curriculum modificat, în sesiunea de evaluare finală și certificare se realizează în conformitate
cu reglementările generale, suplimentate cu precizări specifice, aprobate de Ministerului Educației,
inclusiv:
• Metodologia de organizare și desfășurare a evaluării finale în învățământul primar (Ordinul
nr. 1058 din 02.11.2015);
• Metodologia de organizare șu desfășurare a examenelor de absolvire a învățământului
gimnazial (Ordinul nr. 1058 din 02.11.2015);
• Instrucțiunea privind procedurile specifice de examinare a elevilor cu CES (Ordinul nr. 156
din 25.03.2015);
• Reglementari și condiții specifice de evaluare finală și certificare a elevilor cu cerințe
educaționale speciale din instituțiile de învățământ general obligatoriu care au studiat după
un Plan educațional individualizat, in baza unui curriculum modificat;
• Regulamentul privind evaluarea și notarea rezultatelor învățării, promovarea și absolvirea în
învățământul primar și secundar, aprobat de Ministerul Educației.
Evaluarea la finele unei trepte/nivel de învățământ se face prin examene și/sau evaluări naționale,
funcția dominantă fiind cea de constatare și evaluare. Procesul de evaluare finală și certificare a
elevilor cu CES se organizează ținându-se cont de CES, în conformitate cu PEI al elevului.
Încadrarea elevului cu CES în sesiunea de evaluare finală și certificare include se realizează în baza
schemei-algoritm:
121
susținerea individualizat
examenului, • Coordonează
conforme procesul de elaborare a
necesităților testului.
elevului • Remite testul, spre
aprobare, Comisiei
raionale de examene
1. CMI, în rezultatul monitorizării elevilor cu CES, întocmește lista elevilor din clasele
absolvente, pe niveluri de învățământ, care au parcurs disciplinele de examene prin adaptări sau
modificări curriculare și perfectează nota informativă privind aspectele cu referință la
incluziunea educațională a fiecărui elev. Informația trebuie să reflecte tipul de curriculum în
baza căruia elevul a parcurs disciplinele școlare de examene în anul de promovare/absolvire a
nivelului respectiv de învățământ, strategiile de evaluare conform PEI al elevului, adaptările
psihopedagogice și ambientale, tehnologiile asistive/echipamentul specializat/adaptat la
necesitățile individuale ale elevului, utilizate în organizarea și desfășurarea procesului
educațional individualizat cu elevul, evoluția dezvoltării pe domeniile fizic, emoțional/afectiv,
cognitiv, limbaj și comunicare, social/adaptativ.
CMI prezintă Consiliului profesoral, spre examinare și decizie, până la demararea sesiunii de
evaluare finală, propuneri argumentate cu referință la modul de organizare a evaluării finale
pentru fiecare elev cu CES, coordonate cu echipa PEI a fiecărui elev.
2. Consiliul profesoral examinează propunerile și argumentele CMI și decide asupra modului de
încadrare a elevului cu CES în sesiunea de examene (pentru candidații la examenele de
122
absolvire a învățământului gimnazial) sau testare națională (pentru elevii care finalizează
învățământul primar).
În luarea deciziei, Consiliul profesoral va respecta prevederile Instrucțiunii privind procedurile
specifice de examinare a elevilor cu CES (Ordinul nr. 156 din 25.03.2015), și a
Reglementărilor și condițiilor specifice de evaluare finală și certificare a elevilor cu CES din
instituțiile de învățământ general obligatoriu care au studiat după un PEI, în baza unui
curriculum modificat (Ordinul nr.311 din 05.05. 2015).
Astfel, pentru elevii care au realizat obiectivele Curriculum-ului general, dar în condiții
adaptate, Consiliul profesoral poate decide asigurarea condițiilor speciale de examinare
pentru elevul cu CES, inclusiv:
Extinderea timpului destinat efectuării lucrării scrise;
Adaptarea spațiului în care se realizează evaluarea (acces în instituție și în sala de
examen, iluminare specială, separare de un grup mare, reducerea/amplificarea
stimulanților vizuali sau auditivi, excluderea factorilor perturbatori, în funcție de
necesitățile elevului);
Tehnologii asistive (instrumente, echipamente, sisteme tehnice pentru compensarea,
limitarea sau neutralizarea deficienței, dizabilităţii);
Susținerea examenului la calculator;
Desemnarea unui asistent individual, pentru candidații care sunt în imposibilitatea
fizică de a citi/scrie testul de examene;
Susținerea probelor de examene în afara locației instituției de învățământ, în cazul
elevilor imobilizați la pat (temporar sau permanent).
În cazul candidaților care au parcurs disciplinele de examen în baza curriculum-ului
modificat, Consiliul profesoral confirmă necesitatea susținerii examenului/testării naționale
prin probă de evaluare individualizată (test personalizat). Această situație nu exclude, după
caz, necesitatea adaptării condițiilor de susținere a probei de evaluare.
123
• Desemnează, la necesitate, asistentul personal pentru candidat. În calitate de asistent
personalla proba de examen poate fi desemnat cadrul didactic de sprijin sau un cadru
didactic la altă disciplină școlară.
• Asigură transport pentru deplasare, în zilele de examen, la locul imobilizării candidatului;
• Desemnează responsabili de elaborarea probelor individualizate de evaluare. De regulă,
proba de evaluare finală pentru elevul cu CES o elaborează profesorul la clasă la disciplina
de examen/evaluare națională;
• Coordonează procesul de elaborare probelor individualizate de evaluare. În context,
deleagă responsabilități concrete CMI, care proiectează și asigură realizarea activităților de
formare a cadrelor didactice care urmează să elaboreze probele personalizate de examen,
monitorizează conformitatea probei elaborate cu PEI, și, în nod special, cu obiectivele,
conținuturile și strategiile educaționale stipulate în curriculumul individualizat la
disciplinele de studiu.
Procesul de elaborare a probei individualizate de examen se desfășoară prin parcurgerea
consecutivă a etapelor:
- identificarea unităților de conținut reprezentative;
- stabilirea competențelor de evaluat;
- elaborarea matricei de specificații corespunzătoare unităților de conținut alese si
competențelor de evaluat asociate;
- construirea itemilor de evaluare;
- construirea testului de evaluare;
- redactarea baremului de corectare.
Testul elaborat se remite, spre aprobare, Comisiei raionale de examene. Odată cu testul, pentru
asigurarea conformității acestuia cu obiectivele curriculare stabilite pentru fiecare elev, testul
individualizat se însoțește de curriculumul individualizat (modificat) la disciplina respectivă.
5. Comisia raională de examene examinează testul, verifică în ce măsură corespunde cu
obiectivele, conținuturile și strategiile de evaluare stipulate în curriculumul individualizat al
elevului la disciplina respectivă și decide asupra aprobării acestuia. În cazul unor
nonconformități cu referință la exigențele docimologice sau la curriculumul individualizat, îl
remite, cu obiecțiile și recomandările de rigoare, spre modificare/definitivare instituției de
învățământ. În acest caz, instituția este obligată să refacă testul și să îl remită spre aprobare
Comisiei raionale de examene.
Testul aprobat se remite în instituție în ziua examenului, împreună cu pachetul de teste
pentru întreg eșantionul de candidați la examenul respectiv/testarea națională.
Proba de evaluare realizată se remite Comisiei raionale de examene, în condițiile specificate
în reglementările Ministerului Educației, împreună cu testele tuturor candidaților.
Verificarea și aprecierea testului individualizat se realizează de comisia, în componența
căreia face parte profesorul la clasă, care a elaborat testul și un alt membru, care are
experiență în elaborarea și realizarea curriculumului modificat. Verificarea se efectuează în
conformitate cu matricea de specificații și baremul de corectare aprobat.
Rezultatul verificării se transmite în instituție, în formatul indicat în Metodologia de
organizare a examenelor de absolvire/testării naționale, aprobată de Ministerul Educației.
124
6. Administrația instituției examinează, în ședința Consiliului profesoral, rezultatele
examenelor, care decide asupra absolvirii și certificării elevului.
Instituția certifică nivelul de studii, prin eliberarea certificatului de format aprobat de
Ministerul Educației, în funcție de tipul de curriculum prin care a parcurs disciplinele școlare
(serie generală sau serie specifică).
În cazul susținerii pe note nu mai mici de ”5” a examenelor în baza testului propus de
Ministerul Educației, indiferent de condițiile care vizează spațiu, timpul, echipamentul etc.,
absolventului i se eliberează Certificat de studii gimnaziale, serie generală (ASG). În acest
caz nu se va ține cont de tipul de curriculum la disciplina educația fizică.
Dacă elevul a parcurs una sau mai multe discipline școlare în baza curriculumului modificat,
a susținut unul sau mai multe examene de absolvire în bază de test/probă de evaluare
individualizat(ă), conformă curriculumului modificat, elevului i se eliberează certificat de
studii gimnaziale serie specifică (ASG/PEI).
Întru asigurarea relevanței și calității testului docimologic, procesul de elaborare urmează să fie axat
pe etape realizate consecutiv.
125
Mihai Tănase, în lucrarea ”Evaluarea – componentă esenţială a procesului instructiv-educativ”
menționează următoarele etape:
1) stabilirea obiectivelor (informative, formative) urmărite;
2) stabilirea materiei (teme, capitole, etc.) din care se va organiza testarea;
3) elaborarea itemilor (întrebări închise/deschise; itemi obiectivi/semiobiectivi/subiectivi – cu
variantele aferente) şi a etaloanelor de corectare (rezolvările vizate);
4) cuantificarea testului (atribuirea punctajelor: maxim specific şi minim acceptat; echivalarea
în note/calificative);
5) organizarea testului (anunţarea elevilor, prezentarea instrucţiunilor de lucru, precizarea
timpului de realizare, asigurarea condiţiilor de aplicare a testului);
6) aplicarea testului;
7) notarea rezultatelor obţinute (transformarea punctajului obţinut, în urma testării, în notă).
În elaborarea unui test docimologic este important a stabili numărul de itemi și modul de
formulare a lor. Itemii trebuie să fie reprezentativi şi relevanți. Testul trebuie să fie clar redactat,
astfel încât elevul să înţeleagă, din formularea întrebării, ce sarcină are de rezolvat. Pentru elevii
cu CES, la necesitate, testul va fi redactat cu caractere mai mari, în rânduri spațiate, cu
evidențieri color etc. Din perspectiva gradului de dificultate, itemii trebuie să fie ordonați în
consecutivitate logică. Este important ca răspunsurile la unele întrebări să nu sugereze răspunsuri
la întrebările care urmează. Punctajul maximal acordat fiecărui item trebuie să corespundă
gradului de dificultate al întrebării/probei.
Conţinuturile itemilor vor corela cu cele stabilite în curriculumul individualizat al elevului cu CES.
În scopul evitării unor abordări subiective, rezolvarea itemilor (răspunsuri aşteptate/repere pentru
corectare) trebuie specificată de către profesorul care a elaborate testul. Formularea răspunsului e
necesar a fi structurată pe componente ale răspunsului, care vor fi cuantificate, iar suma punctajului
pe fiecare component va coincide cu punctajul maxim acordat pentru rezolvarea itemului.
Itemii trebuie să fie formulați clar, fără a lăsa loc pentru interpretări. în aşa fel construiţi încât
răspunsurile obţinute să nu fie pasibile de interpretări diferite, iar notarea să se poată face obiectiv,
pe baza unui punctaj stabilit anterior. Pentru aceasta facem următoarele precizări, care vizează atât
realizarea itemilor, cât şi construirea testului:
126
fiecare item este o entitate de sine stătătoare, care presupune existenţa cel puţin a unui obiectiv
didactic vizat;
itemii se formulează prin raportare la prevederile obiectivelor şi la conţinuturile de învăţat,
astfel încât, prin formatul şi conţinutul lor, să permită aprecierea capacităţilor de prelucrare a
informaţiilor şi de aplicare în condiţiile variate a deprinderilor intelectuale formate.
un item bine redactat include cuvinte sau expresii care sunt specifice nivelului de dezvoltare a
elevului, într-o redactare/prezentare succintă şi sugestivă. Itemul trebuie redactat în aşa fel încât
elevul să identifice răspunsul corect în timp stabilit. De asemenea, trebuie evitate formulările
neclare sau ambigue care-l pun în dificultate inutilă pe elev, reducându-i capacitatea de a se
concentra asupra întrebării. În acelaşi timp, nu se recomandă formularea itemilor la forma
negativă/printr-o negaţie;
în redactarea variantelor de răspuns se vor evita repetările inutile, care măresc timpul destinat
citirii lor. De asemenea, variantele de răspuns incorecte trebuie astfel concepute încât elevii să
fie necesitățiţi să apeleze la ceea ce au învăţat pentru a găsi răspunsul corect (în loc să apeleze
la deducţii logice, simpliste sau să ghicească răspunsul);
numărul itemilor se stabilește conform cerințelor generale de elaborare a unui test.
În Anexele 16-18 sunt date exemple de teste documologice: exemplu de test pentru testarea
națională,cl. a IV-a (CM), matematică; exemplu de test pentru testarea națională, cl.IV-a(CM),
limba română; exemplu de test pentru evaluarea finală, cl.IX-a(CM),limba română.
Repere bibliografice
1. Brunner, Jerome, Seymour, ”Pentru o teorie a instruirii”, Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1970.
2. Bulat, G., Rusu, N., Suportul educațional. Asistența elevilor cu cerințe educaționale
speciale, Chișinău, 2015.
3. Bulat, G., Asistenţa elevilor cu cerinţe educaţionale speciale, Chişinău, 2015.
127
4. Codul Educației al Republicii Moldova, nr. 152 din 17.07.2014, MO, nr. 319-324, art. Nr.
634.
5. Gherguţ, A., Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale, Editura Polirom, Iași, 2006.
6. Gherguţ A., Sinteze de psihopedagogie specială , Polirom , Iaşi , 2005
7. Gherguţ, A., Psihologia persoanelor cu cerinţe speciale. Strategii de educaţie integrată ,
Polirom, Iaşi , 2001.
8. Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități (Legea nr.166 din 9 iulie
2010). http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=335376
9. Cristea, Sorin, Dicţionar de pedagogie, Editura Litera Internaţional, Chişinău – Bucureşti,
2000
10. Cristea, S., Dicționar de pedagogie, Editura Litera, Chișinău, 2000.
11. Curriculumul Național, Chișinău, 2010.
12. Dicţionar de Pedagogie, Editura Academiei, 1979
13. Eftodi, A., Planul educațional individualizat. Structura-model și ghid de implementare,
Chișinău, 2012.
14. Educația Incluzivă - ghid metodologic pentru instituțiile de învățământ primar și secundar
general, Keystone Moldova, Chișinău, 2013.
15. Vrăsmaș, E., Dificultățile de învățare în școală – domeniu nou de studiu și aplicație,
București, 2007.
16. Ghid de implementare a Curriculumului modernizat pentru treapta primatră din învățământ.
Z. Galben-Pancku, I. Bbotgros, S. Galben. Lyceum, 2011
17. Hadîrcă M., Cazacu T. Adaptări curriculare și evaluarea progresului școlar în contextul
educației incluzive, Chișinău, 2012.
18. Latas Parrilla, A. , El professor antes la integracion escolar , Editorial Cincel, Argentina,
2014.
19. Prenton, K., Planificarea în contextul ameliorării școlare. Dezvoltarea unei școli incluzive.
Ghidul managerului din învățământ. Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., București, 2007.
20. Programul de dezvoltare a educației incluzive în Republica Moldova pentru anii 2011 –
2020, http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=339343&lang=1
21. Standarde de calitate pentru instituțiile de învățământ primar și secundar general din
perspectiva școlii prietenoase elevului, Chișinău, 2013.
22. Ungureanu, D, , Educaţia integrată şi şcoala inclusivă , Editura de Vest , Timişoara , 2000.
128
Anexa 1
INSTITUȚIA DE ÎNVĂȚĂMÂNT
Coordonat: Aprobat:
Președintele comisiei metodice Director
____________________________ ________________________
(denumirea comisiei metodice) (nume, prenume)
____________________________ _______________________
(nume, prenume, semnătură) (semnătura)
____________________2016___ _________________2016____
Curriculum modificat
la Istoria românilor şi Istoria universală
pentru anul de studii 2015 - 2016
clasa a VIII- a
129
ARGUMENT
Curriculum-ul modificat la Istorie pentru elevul clasei a-VIII-a,, A” _________ a fost realizat pornind de la necesitatea elevului
de vârsta gimnazială cu deficienţă auditivă profundă să înţeleagă lumea și evenimentele care au avut loc în viața lui, în societate și în
lume, personalități aproape lui și faptele acestora. Curriculum-ul modificat este astfel conceput, încât permite o abordare
interdisciplinară a conţinuturilor, realizându-se o clară conexiune a cunoştinţelor prezentate la istorie cu cele propuse la alte discipline
proprii ştiinţelor (geografia, limba şi literatura română, biologie).
Tematica propusă urmăreşte trezirea curiozităţii şi interesului elevului pentru cunoaşterea trecutului istoric, pornind de la cea a
familiei/ locală proprii şi naţională în vederea adaptării cât mai facile la necesităţile elevului cu cerinţe educaţionale speciale.
Învăţarea pentru elevul cu CES prezintă anumite dificultăți, deaceea, aceasta se va realiza prin activităţi repetate şi diversificate de
observare, manipulare şi experimentare cu resurse din mediul familiar de viaţă. În organizarea activităţilor de învăţare, cadrul didactic
va :
- utiliza la lectie suportul visual (fise, caietul de lucru la istorie, filmulețe, proiector, MTI, tabele, harti, imagini, obiecte din
viața cotidiană etc.);
- adapta continuturile curriculare la disciplina predată;
- cere permanent de la elev utilizarea vorbirii orale, fiind ajutat în alcătuirea răspunsului corect.
Obiectivele urmărite sunt centrate pe formarea şi exersarea capacităţilor şi se referă în principal, la:
- observarea şi înţelegerea unor evenimente care au loc în viața familiei, școlii, localității;
- înţelegerea unor activităţi umane şi a impactului acestora asupra modului de viață;
- utilizarea corectă a unor obiecte şi materiale cunoscute de către elev în viaţa cotidiană;
- încurajarea elevului în vederea asumării de responsabilităţi şi pentru cooperare.
Subcompetențe
130
2. Înţelegerea şi reprezentarea timpului şi a spaţiului istoric.
2.1. Identificarea unor date importante și plasarea lor pe axa cronologică;
2.2. Stabilirea locului unei surse istorice ( monument, clădire, cărţi vechi, hărţi, obiecte- vestimentaţie, portret, vas) în timp
și spațiu după anumite puncte de referință.
3. Cunoaşterea surselor istorice.
3.1. Înregistrarea unor date dintr-un document;
3.2. Identificarea evenimentelor și activităților unor personalități din istoria modernă; (să facă deosebire dintre persoană,
activitate, eveniment/întîmplare).
4. Manifestarea atitudinii faţă de impactul evenimentelor istorice asupra societăţii.
4.1. Aplicarea unor acțiuni de ocrotire a monumentelor istorice.
C/sp. Finalități de învățare Conținuturi Strategii/tehnologii didactice Strategii de Note
evaluare
C. I. I.1. Perceperea și Prezentarea unor imagini care Test simplificat
C.II utilizarea în comunicare, 1. Perioada ilustrează diverse (itemi obiectivi cu
C.III cu ajutorul semnelor, a modernă. evenimente( război, sărbătoare, alegere duală; cu
termenilor – cheie: 2. Războiul din SUA. adunare ș.a); alegere multiplă şi de
perioadă Modernă, ţară, 3. Franța în perioada Jocuri de orientare pe o hartă; tip pereche şi itemi
oraş, sat, război, modernă. Identificarea Țărilor Românești; semiobiectivi cu
personalitate, linia 4. Țările Române Elaborarea unui poster cu răspuns scurt)
diverse aspecte ale or. Chișinău;
timpului, eveniment, în perioada modernă:
Activități în grup și individual în Fişe individuale de
domnitor, ţăran, cultură, - Moldova,
scopul creării unui poster; evaluare
arta, literatura, modă, - Transilvania,
Exerciții de recunoaștere pe
C.IV portret, gimnaziu, - Ţara Românească. hartă a apelor, uscatului.
învăţământ, secol, 5. Dmitrie Proiect
Exerciții de recunoaștere a
document, monument, Cantemir. personalităților. Fişă de autoevaluare
clădire, carte veche, hartă, 6. Franța, Comunicare în scris; etc
obiecte-(îmbrăcăminte, America, Rusia. Exerciții de clasificare a
portret, vas), Basarabia, 7. Tudor evenimentelor, personalităților. Fişe individuale de
Transilvania, Ţara Vladimirescu. Comunicare verbală şi evaluare
Românească, Anglia, 8. Basarabia . nonverbală, prin desene, planșe,
Rusia, 9. Viaţa colaje a importanței unor Test simplificat
America,Europa,Vasile oamenilor în Ţările evenimente în viața oamenilor;
Lupu, Matei Basarab, Române. Comunicare în scris; Fişe individuale de
Dm.Cantemir, T. 10. Cultura din Jocul,, Cutia timpului”, ,,
131
Vladimirescu, Vasile Basarabia. Succesiunea”; evaluare
Alecsandri. 11. Oraşul Repartizarea pe linia timpului a
I.2. Compararea Chişinău în perioada datelor, evenimentelor; Portofoliu
evenimentelor din viața modernă. Excursii tematice;
personală cu cele de la Recunoașterea după imagini a Fişe individuale de
nivel local pe baza unor monumentelor istorice; evaluare
criterii date( compară Realizarea cărțuliei tematice
despre o personalitate istorică; Portret al
hramul casei, data, - cu personalităţii( 1- 2
Exerciții de completare a
hramul oraşului ( 14 propoziții simple)
propozițiilor/ gândurilor cu
octombrie), ziua Limbii cuvinte ajutătoare; de asociere a
române, ziua Drapelului, imaginii cu cuvîntul; Poster
ziua Independenţei. Descrierea orașului natal după
II.1. Identificarea unor un algoritm propus; Excursie
date importante și plasarea Exerciții de identificare pe
lor pe linia timpului; planșe a diverselor personalități,
II.2. Stabilirea locului unei evenimente, monumente istorice
surse istorice în timp și din RM;
spațiu după anumite Amenajarea spaţiului în jurul
puncte de referință monumentelor istorice.
( monument, clădire, cărţi
vechi, hărţi, obiecte -
îmbrăcăminte, portret, vas)
III.1. Înregistrarea unor
date dintr-un document( să
facă deosebire dintre
persoană, activitate,
eveniment/întîmplare);
IV.1. Identificarea
evenimentelor și
activităților unor
personalități din istoria
modernă( să facă
deosebire dintre persoană,
activitate,
eveniment/întîmplare);
132
IV.2 Aplicarea unor
acțiuni de ocrotire a
monumentelor istorice.
133
Anexa 2
Clasa: a VI-a
Disciplina: Limba și literatura română
Nr de ore: 14
Competențele specifice vizate: 1, 4, 10, 13
Subcompetențele: 1.1, 4.2, 10.1, 13.1
Subcompetențele*6.1, 9.1
Conținuturi curriculare:
Literatura: Planul dezvoltat de idei al textului
Limba română: Numeralul cardinal și ordinal. Numeralul fracționar. Ortografia numeralului.
Comunicare: Dialogul
Texte: H. Ch. Andersen Soldatul de plumb*Text adaptat
Metode, tehnici: lectură ghidată, pixuri în pahar, eseu, predare complementară, clustering,
Resurse: imagini, fișe, secvențe film.
134
12.01.16 Soldatul de plumb Ex. 8, pag. 103
Explorarea textului. Realizarea sensului ( Informează-te! Procesează!) 25
Activitate în grup: ex. 7, 10,11, pag. 103 Verificarea în
Reflecție (Comunicăși decide! Apreciază!) 5 echipe
Pixuri în pahar: Ex. 13- 17
Extindere (Acționează!) 5 Răspunsuri la
Ex. 18, pag. 104 întrebări
135
Ex. 4, 5, pag.40. orale.
Lecția 6 Numeralul ordinal. Evocare (Implică-te!) 5
15.01.16 Test de gramatică Test de
Realizarea sensului (Informează-te! Procesează!) 25 gramatică
Studiul informației din casete, pag. 106, 107/ predare complementară
Ex. 4, 5; 7,8; 9; 10; 11, pag. 106, 107. Activitate în grup Prezentări
Reflecție (Comunică și decide! Apreciază!) 10 orale
Completarea clusteringului Numeralul
Extindere (Acționează!) 5 Completarea
Ex. 12, pag. 107 clustering-ului
136
Anexa 3
Exemplu de plan al lecției (clasa în care este elev cu CES, care studiază în baza CM), nivel primar
Proiect didactic
Clasa: a I-i
Disciplina: Limba și literatura română
Subiectul: Lectura interogativ-interpretativă a textului „Primăvara” de Spiridon Vangheli. Expresii plastice.
Tipul lecției: formarea/ dezvoltarea competenței de achiziționare a cunoștințelor
Subcompetențe:
Citirea corectă și conștientă respecând norme de pronunție ;
Utilizarea vocabularului însușit în diferite situaii de comunicare: alcătuirea propozițiilor/enunțurilor, convorbiri;
Obiective operaționale:
O1- să denumească obiecte în baza imaginilor;
O2- să deducă ideile principale desprinse din textul lecturat;
O3-să citească conștient, corect, fluent, expresiv textul;
O4- să utilizeze cuvintele noi și expresiile plastice în propriul sistem lexical;
O5-să rezolve sarcinile de lucru propuse independent sau în colaborare cu colegii;
O6 – să contureze literele pe puncte recunoscându-le în text.
Strategia didactică:
a) metode și procedee: dialogul dirijat, descoperirea, șarada, explicația, explozia stelară, lectura ștafetă, lectura pe roluri,
diamantul, triada sinonimelor;
b) forme de organizare: individuală, în grup, în perechi;
c) mijloace didactice: șarada, material ilustrativ (Zâna Primăvară, semnele primăverii) , Explozia stelară, triada sinonimelor,
Abecedarul, desene ale elevilor.
137
Momente Activități (învățător/elev) Activitatea Strategii Evaluarea: metode,
instrucționale elevului cu CES didactice forme, tipuri
și a CDS
Evocarea I. Captarea atenției:
a) Salutul „Bine ați venit în țara...
(Cunoștințelor)!”
b) Completarea șaradei în baza imaginilor: Numește Completarea Oral
PARĂ cuvintele șaradei
RÂNDUNICĂ cunoscute
GHIOCEL
MOARĂ Activitate frontală
BARZĂ
VIORELE
SOARE Analiza
RAC comportamentului
SANIE elevului
c) Intuirea subiectului lecției.
Se acroșează lângă Zâna Primăvară semnele
Realizarea primăverii.
sensului II. Anunțarea subiectului, obiectivelor lecției: Alege imagini ce
se referă la
Trasarea corespondenței între sinonime: anotimpul
a) primăvara
zise gălăgie zgomot Triada sinonimelor Frontal,
larmă hulub guguștiuc CDS explică oral
viscolește spuse rostise cuvintele în baza Explicația
porumbel spulberă troienește imaginilor.
(la alegere)
b) Alcătuirea propozițiilor cu termenii înscriși
pe diverse culori. Activitate
Cea mai frumoasă propoziție se va scrie în caiet independentă
și la tablă.
138
Aceste cuvinte le vom întâlni în textul pe care-l
vom studia astăzi la lecție, scris de Spiridon Conturează în Expunerea
Vangheli. caiet litera C de Exercițiul Oral
Spiridon Vangheli s-a născut în satul Grinăuți, tipar pe Evaluarea motricității
Bălți în anul 1932. Prozator, traducător, editor. punctișoare fine și asiduității
Abecedarul – cu Grigore Vieru.
Premii: Diploma de Onoare „Andersen”,
Premiul de Stat al Republicii Moldova, Premiul
„Ion Creangă” al Academiei Române.
139
V. Asigurarea retenției: imaginii din Activitate frontală
- Care sunt păsările primăverii? manual.
Răspunde la Frontal
întrebare cu
ajutorul imaginii
din manual. Activitate în
Reflecția perechi
V. Transferul:
Duce Activitate frontală Oral
Completarea portretului Primăverii corespondența
............ochii sunt între imagine și
ca_____________ culorile pe care Prezentarea în baza
............obrăjorii ca le poate avea tablei succesului
_______________ primăvara.
Primăvara ............buzele ca Activitate în grup
_______________
...........mâinile ca două
___________ Evaluarea deprinderilor
...........picioarele ca două de implicare și
_________ colaborare
140
Lucrează în grup
2. Ordonarea cuvintelor în
propoziție: De scris litera c
de primăvară O te zi an hrănește un. mic și C mare în
3. Identificarea proverbelor despre caiet.
primăvară. De memorat
poezia Primăvara
de G. Vieru
Evaluarea și apecierea. Notarea.
141
Anexa 4
Exemplu de plan al lecției (clasa în care este elev cu CES, care studiază în baza CM), nivel secundar gimnazial
Proiect didactic
Data:
Disciplina: Biologia
Clasa: VIII-a
Subiectul lecției: Organitele bimembranare ale celulei.
Timp preconizat: 45 min.
Tipul lecției : Lecție de fixare și consolidare a cunoștințelor.
Profesor:
Metode și procedee: observația, conversația, explicația, investigația
Mijloace didactice: planșă, manual, fișe de lucru, materiale suplimentare.
Forme de organizare: frontal, individual, perechi.
Scopul lecției: - enumărarea organitelor bimembranare în celula vegetală și animală, structura și funcțile lor.
- Dezvoltarea capacităţii de sinteză, sistematizare şi de reproducere logică a cunoştinţelor referitoare la organitele
bimembranare.
Competențe cheie:
- Competența de învățare/ de a învăţa să învețe.
- Competența de comunicare în limba maternă.
- Competența de bază în științe (Biologie)
Competențe transversale:
- Competența de dobîndire și aplicare a cunoștințelorde bază din domeniul științei (Biologia) în rezolvarea unor situații din viața
cotidiană.
- Competența de utilizare adecvată în limba maternă/oficială a termenologiei specifie Biologia.
Competențe specifice Biologiei:
- Competența de utilizare a cunoștințelor de bază din domeniul biologiei în diverse situații de comunicare, referitoare la
structuri morfo-anatomice, procese și fenomene vitale, legități biologice și recunoașterea acestora în suparavețuirea
organismului.
142
Subcompetențe:
1. Diferențierea componentelor celulei vegetale și animale și a funcțiilor lor.
2. Compararea structurii celulei vegetale și animale.
Obiective operaționale:
Elevul va fi capabil:
Oo1 să enumere organitele bimembranare ale celulei vegetale și animale.
Oo2 să recunoască pe planșe organitele bimembranare în celula animală și vegetală.
Oo3 să numească structura și funcțiile organitelor bimembranare în celula vegetală și animală.
Oo4 să clasifice plastidele după culoare și funcția îndeplinită în celulă.
Bibliografie:
DESFĂŞURAREA LECŢIEI
143
a planului ce urmează a fi recapitulată
de şi a planului de recapitulare
recapitula sub forma unor întrebări de
re tipul:
- Ce temă aţi avut de
recapitulat pentru astăzi?
- Care sunt problemele Elevii răspund la întrebările
principale pe care le-aţi profesorului
urmărit când aţi repetat acasă
această temă?
Recapitul 9 Adresez întrebări de tipul: Elevii răspund oral la întrebări.
area şi min - Care este definiţia celulei?
sistematiz Oo Fronta - Care sunt componentele
area 1 l principale ale celulei ? Elevii găsesc pe desen deosebirile dintre
cunoştinţ - Enumeraţi cel puţin două CDS repartizează celula vegetală și cea animală.
elvilor deosebiri existente între elevilor fișe cu
celula vegetală şi cea structura celulei
animală. vegetale și animale
Lucru - Enumeraţi organitele
în celulare comune celulei
Oo perechi vegetale şi animale.
2 - Enumeraţi organitele
celulare specifice celulei
vegetale Elevii efectuiază în caiete o schemă care
- Enumeraţi organitele reprezintă clasificarea organitelor.
celulare specifice celulei - Un elev trece la tablă și reprezintă
animale. schema.
- Enumărați părțile Scrie în caietul
componenta ale mambranei elevului cu CES
citoplasmatice. raspunsul la
- În caiete clasificați întrebarea adresată
3 (CDS scrie doar ceea ce
organitele pe care le spune elevul cu CES, în caz
144
min Indivi cunoașteți după numărul de că elevul nu a înțeles
întrebarea sau este prea
dual membrane lipoproteice, complicat pentru el, CDS
numți organitele. simplifică sau reformulează
condiția)
Elevii ascultă.
-Profesorl explică la planșă
Oo structura și funcțiile Elevii reprezintă schematic structura
3 5 nucleului, apoi reprezintă CDS reprezintă nucleului în caiete.
min schematic pe tablă și repetă schematic structura Notează funcțiile.
structura și funcțiile nuclelui nucleului în caietul
elevului cu CES Elevii ascultă.
Notează funcțiile.
- Profesorl explică la planșă (aceleș lucru se efectuiază de Elevii reprezintă schematic structura
către CDS pentru toate mitocondriilor în caiete.
structura și funcțiile organitele bimembranare)
5 Notează funcțiile.
mitocondriilor, apoi
min
reprezintă schematic pe tablă
145
Oo și repetă structura și funcțiile
3 mitocondriilor .
- Profesorul reprezintă pe
tablă schema clasificării
plastodelor
Plastide
5 Elevii ascultă.
Oo min Cloro- Cromo- Leuco- Elevii reprezintă schematic structura
4 Cloroplaste–conferă culoarea cloroplastelor în caiete.
verde, este prezent în frunze, Notează funcțiile
tulpinile tinere sau
modificate.
Cromoplaste – conferă
culoarea roșie, albă, albastr
etc. Prezente în petalele
florilor, fructe, legume.
Leucoplaste – prezente în
bulbi , tuberculi.
5 - Profesorul explică la planșă
min structura și funcțiile
cloroplastelor, apoi
reprezintă schematic pe tablă
Oo și repetă structura și funcțiile
3 cloroplastelor.
146
Evaluare 3 -Efectuați ex 2 p.12 din CDS simplifică Elavii efectuază ex.
min manual întrebarea dacă este Răspund la întrebări
nevoie.
3 (elevul cu CES efectuiază Elavii efectuază ex.
doar un exercițiu, dacă nu
min - Efectuați ex 3 p.12 din reușește) Răspund la întrebări
manual
Tema 1 Paragraful 5 p. 11. De studiat Notează tema și ex. în Notează tema și ex. în agende.
pentru min De efectuat în caiete ex. 4 agenda elevului cu
acasă Oral ex 1 p. 12 CES.
Elevii activi primesc note
Notarea 2
min
147
Anexa 5
Centrul atenţiei Întreaga clasă Atenţie mobilă la Grupul, care Grupuri Fiecare elev
cadrului didactic reacţia diferitor lucrează la nivel
grupuri adaptat
148
Anexa 6
Marchează propozițiile care sunt adevărate pentru tine, încercuind cifra indicată în
paranteză:
149
39. Îmi place să-i învăţ pe alţii (indivizi sau grupuri) ceea ce ştiu eu să fac. (6)
40. Îmi place să fac experimente (ex.” Ce-ar fi dacă aş dubla cantitatea de apă pe care o torn
la rădăcina trandafirului în fiecare zi?”) (2)
41. Mi-ar plăcea sau cânt la un instrument muzical. (5)
42. Prefer figurile/corpurile geometrice în loc de numere şi cifre. (3)
43. Weekend-ul ideal este o ieșire în natură. (8)
44. Mă simt bine în locurile cu multă lume. (6)
45. Am un hobby pe care nu-l dezvălui altora. (7)
46. Îmi place să mă joc cu jocuri de puzzle, labirint şi alte jocuri vizuale. (3)
47. Folosesc gestul şi mimica când vorbesc cu alţii. (4)
48. În camera mea trebuie să fie o floare. (8)
Se caculează suma pentru fiecare dintre numerele de la 1-8 şi se trece rezultatul în dreptul
numărului corespunzător. Scorurile cele mai ridicate indică inteligenţa predominantă.
Anexa 7
150
Repere în elaborarea sarcinilor în cheia inteligențelor multiple
Anexa 8
Exemple de sarcini în funcție de tipul de inteligență
151
În baza textului ”Un bulgăre de zăpadă” de Edmondo de Amicis:
Ninge întruna.
S-a întâmplat ceva trist azi dimineață cu zăpada, când am ieșit din școală. Băieții cum
ajunseră pe Corso, începură să se bată cu bulgări făcuți cu zăpadă de aceea jilavă, care, când o
strângi în mâini, se face tare ca piatra. Trecea multă lume pe trotuare. Un om le strigă:
— Astâmpărați-vă, băieți! În minutul acela se auzi un vaiet îngrozitor ce venea din partea
cealaltă a trotuarului și un biet bătrân, căruia îi căzuse pălăria, șovăi și își acoperi ochii cu
amândouă mâinile, iar un băiețel care stătea lingă dânsul striga din toate puterile: „Ajutor,
ajutor!” Un bulgăre de zăpadă îl lovise pe bietul bătrân drept în ochi.
Băieții se împrăștiară într-o clipă. Eu mă aflam la ușa librăriei, unde intrase tata, și văzui că
vin mulți dintre camarazii mei, care se amestecau prin mulțime și se prefăceau că se uită pe la
galantare. Printre ei erau: Garrone, cu veșnica lui bucată de pâine în mână, Coretti, Zidărașul
și Garoffi, băiatul care strânge timbre poștale.
În jurul bătrânului se adunase multă lume. Un gardist amenința și întreba în dreapta și în
stingă:
— Cine a azvârlit? Spuneți, care din voi? Și pipăia mâinile băieților, ca să vadă care din ei le
avea ude.
Garoffi stătea lângă mine, galben ca turta de ceară și tremura ca varga.
— Nu vreți să spuneți cine a azvârlit? strigă iar gardistul.
Atunci auzii pe Garrone zicând încet lui Garoffi:
— Haide, du-te de mărturisește! N-ar fi păcat să lași pe altul, să fie prins în locul tău?
— Nu e nimic, fă-ți datoria! adăugase Garrone.
— Mi-e frică, nu îndrăznesc!
— Prinde inimă! Haide, că vin și eu cu tine!
Gardistul și multe alte persoane întrebau mereu:
— Cine a fost? Cine a putut săvârși o astfel de faptă? Bietul bătrân! Sticla de la ochelari i-a
intrat în ochi, l-a orbit!… Ștrengarilor!… Mișeilor!
Săracul Garoffi, era așa de aiurit, că de-abia se putea ține pe picioare.
— Vină! îi zise Garrone cu glas hotărât. Haide, nu te teme, lasă că te apăr eu! și apucându-l de
braț îl împinse înainte, susținând-l ca pe un bolnav.
Lumea pricepu și mai mulți ridicară pumnii asupra lui Garoffi; dar, Garrone apărându-l,
strigă:
— Nu cumva ați vrea să săriți zece oameni asupra unui biet copil!
Toți se retraseră și gardistul, luând pe Garoffi de mână, îl duse la o cofetărie, unde se afla
rănitul. Recunoscui îndată pe bietul bătrân. Era un funcționar, care locuia cu un nepoțel al său
în al patrulea cat din casa noastră. Îl așezaseră pe un fotoliu și-i puseseră comprese la ochi.
— N-am făcut înadins! spunea polițistului, bietul Garoffi, plângând și pe jumătate mort de
frică.
Vreo doi oameni îl îmbrânciră în cofetărie, strigând-i:
— În genunchi! Ștrengarule! Cere-i iertare în genunchi!
Alții îl și trântiră în genunchi.
În minutul acela două brațe zdravene îl ridicară de jos și un glas puternic strigă:
— Nu, domnilor!
Era directorul nostru, care văzuse și auzise tot.
152
— O dată ce băiatul a avut curajul să-și mărturisească greșeala, adăugă el, nimeni nu mai are
dreptul să-l umilească!
Se făcu o tăcere generală.
— Acum, zise directorul lui Garoffi, cere-i iertare!
Garoffi, plângând cu hohot, îmbrățișa genunchii bătrânului care-i puse mîna pe frunte și-l
mângâie cu blândețe. Deodată, toți cei de față, înduioșați strigară:
— Scoală-te copile! Scoală-te și pleacă liniștit: du-te acasă.
Tata mă scoase din gloată și, când ajunserăm în uliță, îmi zise:
— Spune-mi, Enrico, ce ai face tu într-o astfel de împrejurare: ți-ai mărturisi și tu greșeala ca
Garoffi?
— Da, tată, îi răspunsei.
—Jură-mi că ai face așa!
— Ți-o jur, iubite tată.
Sarcini, în funcție de tipul de inteligență:
În ograda noastră
Anexa 9
Chestionarul VAK (adaptat)
Chestionar pentru stabilirea stilului de învăţare
Se va acorda punctaj de la 1 la 5 pentru fiecare afirmație de mai jos după cum urmează:
1- afirmația nu se aplică deloc;
154
2 - afirmația se aplică foarte rar;
3 - afirmația se aplică rar;
4 - afirmația se aplică deseori;
5 - afirmația se aplică aproape întotdeauna;
După acordarea punctajului se introduc sumele în spațiile indicate.
Procesarea datelor
8 5 4
9 6 7
11 10 12
13 16 15
14 18 19
17 20 25
21 22 29
23 24 30
27 26 31
32 28 33
34 36 35
156
Interpretare: Punctajul cel mai mare indică stilul preferat de învățare
Anexa 10
Modalităţi de adaptare a predării (Lewis&Doorlag, 2003)
Caracteristici ale sarcinii Adaptări
Nivelul de dificultate a Se împarte sarcina în mai multe sub-sarcini şi elevul le rezolvă una
sarcinii după alta; se înlocuieşte sarcina cu una mai uşoară.
Condiţiile în care este Se pot folosi mijloace de sprjin (spre exemplu, calculatorul de
realizată sarcina birou la ora de matematică).
Modul de prezentare Se schimbă în funcţie de ablităţile elevului (spre exemplu,
prezentări orale pentru elevii care au dificultăţi la citit) sau se
prezintă informaţia în mai multe forme.
Anexa 11
Modalităţi de adaptare a mediului de învăţare
(după Mastropieri&Scruggs, 2004)
Poziţia elevului în clasă
– lângă cadrul didactic
– lângă cadrul didactic de sprijin
– lângă tablă
– în primele rânduri
– singur
– într-o zonă liniştită etc.
Reorganizarea spaţiului fizic
– schimb poziţia băncilor
– schimb modul de aranjare a clasei etc.
Reducerea distractorilor
– vizuali
158
– auditivi
– mişcare etc.
Structura zilei
– primul lucru pe care trebuie să-l facă elevul când intră în clasă
– al doilea lucru pe care trebuie să-l facă elevul când intră în clasă etc.
Spaţii special alocate
– în spaţii delimitate (spre xemplu boxe)
– în afara spaţiilor delimitate etc.
Modele de organizare
– mese organizate
– dulăpioare organizate etc.
Anexa 12
• Plasarea elevului într-o zonă liniştită din clasă, departe de sursele de zgomot, uşi,
ferestre, planşe, produse ale activităţilor elevilor (spre exemplu, cu faţa spre un perete) sau
aproape de cadrul didactic pentru a-i monitoriza activitatea din afara sarcinilor de lucru;
• Încurajarea elevului să intervină în mediul de învăţare atunci când este zgomot (spre
exemplu, se poate muta într-o zonă mai liniştită a sălii de clasă, poate să închidă
ferestrele/uşile);
• Crearea şi urmărirea rutinei zilnice, într-o atmosferă de lucru cît mai calmă şi plăcută
posibil; evitând schimbările dese în orar;
• Planificarea activităţilor de învăţare mai solicitante dimineaţa;
• Planificarea şţi organizarea interactivă a sarcinilor de învăţare, cu demonstraţii şi
materiale didactice;
• Structurarea activităţilor de învăţare în paşi mici; o dată încheiat un pas, se trece la
următorul;
• Prezentarea clară, simplu şi concis a sarcinilor de învăţare, una cîte una, crescând
treptat complexitatea acestora;
• Menţinerea contactului vizual cu elevul atunci când i se dă o sarcină de lucru;
• Elaborarea unui grafic în care este trecut zilnic numărul sarcinilor didactice pe care le-
a realizat elevul;
• Marcarea sarcinilor folosind diverse culori;
• Implicarea elevului în sarcini alternative, mai scurte cu oferirea de recompense la
finalizarea sarcinii;
• Acordarea timpului suplimentar pentru efectuarea sarcinii;
• Folosirea graficelor şi a altor forme de sprijin vizual pentru a introduce concepte noi;
• Elaborarea, împreună cu elevul, a listelor pentru organizarea sarcinilor de lucru;
• Adaptarea fişelor de lucru şi de evaluare pentru a conţine cât mai puţine elemente pe o
pagină;
• Asigurarea că elevul a notat tema/temele pentru acasă şi le-a înţeles înainte de a pleca
de la şcoală;
• Dacă elevul are dificultăţi în a sta aşezat, a se alterna activităţile, a permite elevului să
se mişte pe parcursul zilei;
• Folosirea mijloacelor tehnice variate (computer, calculator de masă etc.);
159
• Oferirea feedback -ului constructiv, cu recompensarea şi evidenţierea succesului
elevului;
• Implicarea elevului în activităţi de învăţare prin cooperare, interactive, în care să se
exprime verbal şi motor:
- includerea elevului în diferite grupuri de învăţare prin cooperare pentru a
identifica grupul în care elevul cu CES învaţă cel mai bine;
- scoaterea elevului din grupul de învăţare prin cooperare atunci când are
probleme de comportament şi utilizarea time-out-ului;
- planificarea sarcinilor care presupun mişcarea (spre exemplu, distribuirea
fişelor de lucru) etc.
• Aplicarea regulilor clasei (simple, la vedere, distribuite tuturor elevilor) etc.
Anexa 13
Strategii de management al comportamentului (McCarney&Cummins)
• Elaborarea unui program de management al comportamentului care să întărească
comportamentele pozitive şi să influenţeze elevul pentru a-şi schimba comportamentele
dezadaptative;
• Stabilirea unui set de reguli ale clasei (spre exemplu, aşteptăm rândul, vorbim frumos
cu colegii) care trebuie reamintite frecvent, eventual repetate cu voce tare de elevul cu
CES;
• Aplicarea setului de reguli de către toate cadrele didactice care predau la clasă;
• Oferirea încurajărilor ori de câte ori elevul lucrează în mod constant pe o perioadă de
timp; creşterea progresivă a timpului cadrului didactic la acordarea încurajărilor;
• Separarea elevului cu CES de alţi elevi cu tulburări de comportament cu includerea
acestuia în grupe de elevi care manifestă comportamente pozitive;
• Conlucrarea cu părinţii elevului cu CES pentru a aplica un program comun de întăriri
a comportamentului pozitiv;
• Recompensarea elevilor care oferă modele pozitive de comportament elevului cu CES
(spre exemplu, lucrează mai mult timp la o sarcină) etc.
Anexa 14
JOCURI
160
Jocuri-tip: Jocuri cu subiecte din viaţa cotidiană; jocuri de imitare a unor modele
comportamentale; jocuri de dezvoltare a limbajului expresiv şi afectiv; jocuri cu reguli
(individuale, colective); jocuri-competiții/distractive; jocuri de socializare/de relaxare; jocuri
de acţiune cu obiecte pentru satisfacerea unor trebuințe/necesității proprii; jocuri de exersare a
deprinderilor de autonomie personală; jocuri de dezvoltare a inhibiţiei voluntare şi a
autocontrolului; jocuri de imitare a unor modele comportamentale.
Exemple:
Jocul: Acesta mi-e prieten
Obiective: cunoașterea șiintegrarea tuturor persoanelor într-un grup; formarea spiritului de
apartenență la grup
Desfășurare: Elevii se așează, formând un cerc, cu mîinile unite. Conducătorul începe jocul,
prezentând persoana din stânga cu formula ,, Acesta mi-e prietenul X” și când îi rostește
numele, ridică mâna prietenului său. Jocul continuă până când toți elevii s-au prezentat.
Variante: Jocul poate fi completat cu introducerea unor elemente noi (calități/vicii,
preferințe/hobby-uri).
Jocul: Ghemul
Obiective: formarea coeziunii de grup (favorizarea afirmării tuturor unificrea grupului)
Materiale: ghem de ațăsau lînă
Desfășurare: Elevii se așează în cerc, pe scaune. Organizatorul aruncă ghemul spre o
persoană, spunându-i ceva pozitiv (o urare, un compliment, o încurajare etc). Cel care prinde
ghemul mulțumește, apucând firul și aruncând ghemul altcuiva, continuând șirul enunțurilor
pozitive. Procedura continuă până când ghemul ajunge în mâna fiecărui participant, țesându-
se astfel o pînză. Jocul poate fi continuat prin solicitarea denumirii pînzei (Pînza
complementelor, Pînza bucuriei, Pînza magică etc.)
Exemple:
Jocul: Ghicește animalul
Obiective: dezvoltarea concentrării auditive și a perceperii senzoriale
Materiale: scaune, cu unul mai puțin decât numărul total de participanți, un fular sau o eșarfă
pentru a lega ochii.
Desfășurare: Elevii se așează pe scaune, formând un cerc. Unul dintre ei rămâne-n picioare
pentru a începe jocul. Se plimbă prin centru cu ochii legați, după care se așează pe genunchii
cuiva din grup. Persoana, ce o ține-n brațe imită sunetul unui animal. Dacă, cel cu ochii
închiși, recunoaște animalul, se schimbă cu locurile. Dacănu, reia jocul de la început.
163
Jocul: Ghidul
Obiective: cultivarea sentimentului de încredere și susținere în colaborare; dezvolatrea
empatiei
Materiale: panglici de stofă/eșarfe/fulare
Desfășurare: Pentru desfășurarea jocului este necesar:
-să se mențină liniște pe tot parcursul jocului;
-parcuirgerea traseului nu constă în depășirea unor obstacole, ci este o ocazie de atrăi
experiența unui orb;
-să se încurajeze imaginația (expunem jucătorii care au ochii legați unor sunete, îi lăsăm
pentru o vreme, îi rugăm să recunoască anumite obiecte pe parcursul drumului);
-fiecare participant trebuie să fie atent la emoțiile sale și ale colegului său.
O jumătate din grup are ochii legați. Se formează perechi (un ,,orb” și un ghid). Ghizii își aleg
,,orbul”f ără ca aceștia să știe de cine sunt conduși. Timp de 2 minute ,,orbul” îi urmează
după care rolurile se schimbă. Organizatorul solicită elevilor să comenteze sentimentele trăite,
transpunerea exemplelor în viața cotidiană, necesităția de încredre și susținere, necesitatea și
importanța cooperării.
Exemple:
Jocul: Curentul electric
Obiective: dezvoltarea spiritului de observație și a concentrării atenției
Desfășurare: Elevii formează un cerc, apucându-se de mîini. Organizatorul enunță că prin ei
va vibra un curent electric. Curentul electric începe prin strângerea mîinii vecinului și se
transmite de la un participant la altul în același mod. Un voluntar se plasează în centrul
cercului, închide pe câteva clipe ochii și apoi îi deschide, încercând să determine unde e
curentul și apucă persoana respectivă de mână. Dacă a ghicit, trece în cerc, iar cel prins trece
în locul voluntarului.
Jocul: Peştişorul
Obiective: dezvoltarea spiritului de observaţie, a atenţiei, a imaginaţiei şi coordonării
mişcărilor cu auzul
Materiale: foi de hîrtie, creioane.
164
Desfășurare: Cadrul didactic citeşte poezia expresiv. La a doua lectură elevii vor desena cele
indicate în poezie. Pentru a completa desenul, după necesitate, se reciteşte poezia.
165
Peştişorul
Desenăm foarte uşor
Orice fel de peştişor
Din două arcuri culcate
Faţă-n faţă aşezate.
La un cap se-ncalecă
Tocmai ca o foarfecă,
Iar în cealaltă parte
Un arc mic capu-i desparte.
Desenăm şi o mărgică,
Ochiul peştelui adică.
Iar din scurte linioare,
La egală depărtare,
Îi fac aripile toate
De pe pântec şi din spate.
Desenăm şi coada-ndată
Cu o linie curbată.
Iar din linii ondulate
Desenăm solzii pe spate.
Vezi că desenez uşor
Orice fel de peştişor?
166
Jocul: În graiul lor
Obiective: dezvoltarea expresivităţii vorbirii; reglarea timbrului şi intensităţii vocii;
dezvoltarea auzului fonematic; relaxarea muşchilor feţei; crearea stării de bine
Desfășurare: Elevii vor repeta/emite în urma conducătorului poezia-onomatopee.
Graiul animalelor
Mâţa zice: Miau-miau-miau,
Unde-i brânza ca s-o iau.
Grivei zice: Ham-ham-ham,
Cum aş roade-un os dar n-am.
Vaca zice: Mu-mu-mu,
Nu-mi văd viţeluşul, nu.
Calul zice: Iha-ha,
Vino, mânzişor, nu sta.
Raţa zice: Mac-mac-mac,
Bine e să-noţi pe lac.
Gâsca zice: Ga-ga-ga,
Pân-la rîu cum aş zbura.
Puii zic: Piu-pii, piu-pii,
Nu ne chinuiţi, copii.
167
continuarea unor succesiuni (de obiecte, numere, imagini, forme geometrice, culori etc.;
jocuri de orientare în timp.
Exemple:
Jocul: Litera de serviciu
Obiective: formarea deprinderii de a citi şi a scrie litere, silabe, cuvinte şi propoziţii ce conţin
sunetul şi litera nouă
Materiale: literele alfabetului
Desfășurare: Cadrul didcatic va enunţa litera de serviciu, de exemplu C. Elevii vor fi
solicitaţi să enumere silabe cu sunetul dat. După care vor exemplifica cuvinte, în care litera de
serviciu se aude la începutul, mijlocul, sfîrşitul cuvântului. Întru evitarea repetării, cuvintele
pot fi scrise la un poster sau pe tablă. Pentru a actualiza tema ,,Majuscula", cadrul didactic
cere elevilor să exemplifice cuvinte care se scriu cu majusculă, iniţiala fiind litera de serviciu
(denumiri de localităţi, nume, prenume, rîuri, ape, porecle etc.) Sarcina poate fi complicată cu
alcătuirea enunţurilor cuvintele cărora încep cu litera de serviciu (Cristi culege căpşune;
Cătălina citeşte cartea.).
Jocul: Piaţa
Obiective: formarea şi dezvoltarea deprinderilor de calcul folosind bancnote şi monede
Materiale: bancnote, monede; imagini ce reprezintă fructe, legume, diverse produse
alimentare (lactate, cereale, dulciuri, produse de panificaţie etc).
Desfășurare: Cadrul didactic va improviza în sala de clasă o piaţă cu diverse tejghele ce
comercializează produse alimentare. La fiecare tejghea va deservi câte un vânzător, iar restul
grupului vor fi cumpărători. Cumpărătorii vor achita marfa conform preţurilor indicate pe
etichete. Vânzătorul va oferi rest (la necesitate), va ambala marfa şi va mulţumi pentru
cumpărături.
Variante: Jocul poate fi complicat prin introducerea sarcinilor de selectare a produselor
necesare pentru pregătirea unor bucate (ceai, supă, salată, terci etc.); mese (meniu pentru
dejun, prânz, cină) şi poate fi extins prin organizarea şi desfăşurarea activităţilor de menaj
(prepararea salatelor din legume/fructe, tartinelor, compotului/sucurilor etc.); activităţi
specifice matematicii (alcătuirea problemelor, exerciţii de comparare, estimare, cântărire);
activităţi pentru alfabetizare (sarcini de descriere, comparare, dramatizări cu improvizarea
dialogurilor amuzante- ce e mai gustos, important etc.); activităţi specifice artelor (modelare,
decupare, colorare, cusut, împletit etc.).
Notă: Preferabil de utilizat produse reale.
Elevii vor fi ândemnaţi să citească fiecare cuvânt din textul B şi să-i găsească locul în coloana
din tabel..
Textul B: IEPURE, DELFIN, COCOŞ, CAL, GĂINĂ, URS, PORUMBEL, BROASCĂ,
ARICI, CÎINE, LUP, PEŞTE, ZEBRĂ, PISICĂ, CROCODIL, VEVERIŢĂ, SOARECE,
RAC, CĂPRIOARĂ, MISTREŢ.
Vatiante: Cadrul didactic poate elabora diverse sarcini în contextul dat: de clasificare , de
comparare, realizare de corespondenţe etc. De exemplu, clasificarea animalelor ce au
cioc/bot /aripi/gheare/copite/coarne/pene; care zboară/înoată/se tîrîie/sare etc.; compararea
calului cu zebra, cîinele cu lupul, crocodilul cu peştele; realizarea corespondenţelor
(denumirea/imaginea animalului şi părţile componente ale acestuia (ghiare, cioc, ).
Notă: Se pot folosi imagini/timbre/jetoane cu animale etc.
169
Jocul: Semaforul
Obiective: dezvoltarea atentiei; coordonarea miscarilor; respectarea regulilor de circulaţie
rutieră
Materiale: jetoane, fanioane, batistute sau orice alt semnal in culorile semaforului
Desfășurare: Jocul poate fi organizat şi desfăşurat atât în clasă/sala de sport etc. , cât şi pe
holul şcolii sau chiar în curtea şcolii/stadion. Se va trasa o intersecție de străzi , în mijlocul
interescției, un copil (rolul agentului de circulație) va ține într-o mână un indicator care va
avea pe o parte culoarea roșie și pe cealaltă verde, în cealaltă mână - un indicator de culoare
galbenă.
Elevii stau pe trotuar. Se recită:
- Ce coloare-ți spune: Stai și nu pleca! Încă nu e timpul pentru a traversa!? (roșu).
- Ce culoare-ți spune: Fii, copile, atent! Şi te pregăteşti!? (galben)
- Cine te ândeamnă: Hai să traversăm! Dar la stânga şi la dreapta o privire aruncăm!?
(verde)”.
Jocul se continuă schimbându-se rolurile. Se vor evidenția elevii care au mers corect și au
respectat regulile de circulație.
Variante: Jocul poate fi utilizat şi în scopul exersării diverselor tipuri de mers (pe vârfuri, pe
calcîie, lateral etc.). Cadrul didactic strigă: “Semaforul este… rosu/galben/verde!”.
La semnalul “verde!”, elevii încep să meargă, să alerge, să sară sau să execute orice alt tip de
mişcare indicat de cadrul didactic înainte de începerea propriu-zisă a jocului. La semnalul
“galben!” ei încep să încetinească pasul. La semnalul “rosu!” elevii stau pe loc (sau devin
“statui”).
7. Jocuri de formare și dezvoltare a autonomiei
Obiective:
- cunoașterea și explorarea părților propriului corp;
- recunoașterea și reconstituirea părților unui corp (ființă, lucru etc.);
- cunoașterea și utilizarea adecvată a obiectelor de igienă;
Jocuri-tip: Jocuri de acţiune cu obiecte pentru satisfacerea unor trebuințe/necesității proprii;
jocuri de exersare a deprinderilor de autonomie personală; puzzle; jocuri motrice
simbolice/reprezentative; jocuri care implică acțiuni de evaluare/autoevaluare; jocuri de
dezvoltare a inhibiţiei voluntare şi a autocontrolului; jocuri de dezvoltare a limbajului
expresiv şi afectiv; jocui numărători; cântecele însoțite de imitări;
Exemple:
Jocul: Dreapta şi cu stânga
Obiective: dezvolatrea deprinderilor de orientare spaţială şi organizare corporală
Desfășurare: Pentru însuşirea schemei de organizare corporală este foarte importantă
planificarea şi organizarea diverselor pauze dinamice. Când copilul va reuşi să execute corect
indicaţiile date va realiza un pas important pentru activitatea de învăţare ulterioară. Poezia se
citeşte expresiv, clar, concis şi rar pentru a fi înţeleasă de către toţi elevii. Elevii, stând în
picioare, în bancă sau în cerc, demonstrează ambele mîini şi apoi imită: sădirea unui pom,
rotirea unui volan, mişcarea acului cu aţă, pregătirea bucatelor. De fiecare dată la rostirea
cuvintelor ,,dreapta şi cu stânga" ridică mai întîi mâna dreaptă, apoi o coboară şi aceleaşi
mişcări le execută cu mâna stângă. La sfîrşitul versurilor, împreunează palmele şi le ating de
cap pe partea stângă şi pe partea dreaptă, imitând somnul.
Dreapta şi cu stânga pot sădi un nuc,
Dreapta şi cu stânga trenuri mari conduc.
170
Dreapta şi cu stânga pot broda şi ţese
Dreapta şi cu stânga fac bucate-alese.
Dreapta şi cu stânga noapte e afară,
Dreapta şi cu stânga dorm sub plăpumioară.
171
Jocul: Tamburina
Obiective: dezvoltarea coordonării mişcării, a simţului auzului şi al ritmului
Materiale:tamburină
Desfășurare: Cadrul didactic loveşte în tamburină încet/tare, rar/des. În ritmul sunetelor
tamburinei copii execută mişcări: când se bate încet, elevii merg în vârful degetelor, când se
bate tare-pe toată talpa; la auzul sunetelor rare se bate rar din palme, iar la sunetul des-bătăi
dese şi cadenţate.
Anexa 15
Raionul
__________________________________
Localitatea
___________________________________
Instituția de învățământ
___________________________________
Numele, prenumele elevului
___________________________________
ISTORIE
EVALUARE SUMATIVĂ
Clasa a VIII-a, Semestrul II
Timp alocat: 45 minute
_________________________________________________________________________
172
Instrucțiuni pentru elevi:
Nr. Item
Scor
I. Limbajul, timpul, spațiul, personalitatea istorică în baza analizei şi utilizării sursei
istorice.
1. Uneşte cu o linie cuvintele după înţeles, din coloana A şi B. L
0
Istorie epocă 1
2
artă ştiinţă despre viaţa omului 3
4
perioadă grotă 5
6
peşteră lucru făcut de om 7
8
L
173
4. Scrie cuvântul potrivit imaginii. 0
1
Cuvinte: suliţă, monedă, alfabet, 2
3
4
5
6
5. L
0
1
2
3
4
Total 28
puncte
Barem de notare
174
Puncte 1-3 4-6 7-9 10-14 15-17 18-20 21-23 24-26 27-28
acumulate
Nota 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Matricea de specificații
Anexa 16
Exemplu de test docimologic pentru testarea națională în învăţământul primar (CM)
175
Raionul
__________________________________
Localitatea
___________________________________
Instituția de învățământ
___________________________________
Numele, prenumele elevului
___________________________________
MATEMATICA
ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR
_________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
Îți dorim mult succes!
Numele și prenumele evaluatorului: _____________________Scor acordat _____________
Itemi Scor
176
Nr. acumu
lat
1. Colorează cu roșu două petale ale florii din imagine. L01
1 2 3 4 5 6 7 8 9
Cerc
Pătrat
Triunghi
4 6, 5 5, 9 7.
178
Rezolvare:
Răspuns:_____ păsărele
Total 50
puncte
2 5 1 L0123
0 1 2 3 4 5 6
0 1 2 3 4 5 6
0 1 2 3 4 5 6
L01234
5. Petrică parcurge distanța de acasă până la școală în 15 minute, iar Ionel – în
20 de minute. Care din băieți ajunge la școală mai repede, dacă se pornesc
de la casele lor la aceeași oră?
a) Scrie răspunsul în chenarul de mai jos.
L01
L01
b) În care din situațiile de mai jos băieții ar putea ajunge la școală în același L 0 1
timp? Pune semnul ”+” în dreptul răspunsului pe care îl consideri corect L 0 1
și semnul ”-” în dreptul răspunsului pe care îl consideri incorect:
Petrică pornește de acasă cu 10 minute mai devreme decât Ionel
L01
L01
L01
b) Răspunde la întrebările:
Câte mere sunt în total?
Anexa 17
181
Raionul
__________________________________
Localitatea
___________________________________
Instituția de învățământ
___________________________________
Numele, prenumele elevului
___________________________________
TEST
LIMBA ROMÂNĂ
TESTARE NAŢIONALĂ ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR
Timp alocat: 60 minute
__________________________________________________________________
Item Scor
182
Nr.
crt.
Alb Mic
3. u,c, n _____________
184
12. Scrie titlul poveștii ______________________________. L
0
1
2
3
4
5
6
L/01/
Pentru corectitudinea tuturor secvenţelor scrise 2/ 3
Total 50
Barem de corectare
1.. 4 puncte Nucul face nuci gustoase, 2pct. pentru scris caligrafic
185
3. 4 puncte Nu-cul, fa-ce, a-re, fra-te 4pct. pentru fiecare cuvânt despărțit
corect în silabe.
186
Convertirea notelor
Puncte 1-5 6-10 11-14 15-25 26-31 32-39 40-44 45-47 48-50
acumulate
Nota 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Anexa 18
Exemplu de test docimologic pentru examenul naţional de absolvire a gimnaziului (CM)
187
Raionul __________________________________
Localitatea
___________________________________
Instituția de învățământ
___________________________________
Numele, prenumele elevului
___________________________________
TEST
LIMBA ROMÂNĂ
EXAMEN NAŢIONAL DE ABSOLVIRE A GIMNAZIULUI
Timp alocat: 120 minute
_________________________________________________________________________
Pe muşchiul gros, cald ca o blană a pământului, căprioara stă jos lângă iedul ei. Acesta
şi-a întins capul cu botul mic, catifelat şi umed, pe spatele mamei lui şi, cu ochii închişi, se
lasă dezmierdat. Căprioara îl linge, şi limba ei subţire culcă uşor blana moale, mătăsoasă a
iedului. Mama îl priveşte şi-n sufletul ei de fugarnică încolţeşte un simţământ stăruitor de milă
pentru fiinţa fragedă căreia i-a dat viaţă, pe care a hrănit-o cu laptele ei, dar de care trebuie să
188
se despartă chiar azi, căci vremea înţărcatului venise demult încă. Şi cum se uita aşa, cu ochi
îndureraţi, din pieptul căprioarei scăpă ca un muget înăbuşit de durere; iedul deschise ochii.
Item Scor
Nr.
crt
L
3. Scrie cuvinte cu sens opus după model. 0
A începe- a termina 1
Mic - _____________________ 2
3
Cald - ______________________
4
Moale- ______________________
Închis -______________________
copil - _____________
189
5. Asociază cuvintele corespunzător. L
0
ploaie fenomen al naturii 1
mama obiect 2
3
creion ființă
L
7. Alcătuieşte 2 enunţuri cu cuvintele soare, pământ. 0
1
________________________________________________________________ 2
________________________________________________________________ 3
________________________________________________________________ 4
________________________________________________________________
_______________________________________
190
11. Descrie, în 3 enunţuri, o persoană din familia ta. L
0
________________________________________________________________ 1
________________________________________________________________ 2
________________________________________________________________ 3
________________________________________________________________ 4
5
________________________________________________________________
6
________________________________________________________________
Barem de evaluare
191
7. Se va accepta drept răspuns corect 4pct.
enunţurile ce conţin cuvintele propuse. Câte un pct. pentru încadrarea
cuvintelor date în enunţuri 1x2.
Câte un pct. pentru logica şi coerenţa
enunţurilor 1x2.
8. Se va accepta drept răspuns corect 3p.
enunţul: Căprioara își iubea puiul mult. 2 p. pentru ordonarea corectă.
1 p. pentru ortografie și punctuație.
Barem de notare
Nota 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Punct. 0-2 3-4 5-7 8-10 11-16 17-23 24-31 32-39 40-43 46-50
192
193