CUPRINS

Capitolul I. Consideratii generale privind infractiunile de coruptie..........................................2

1.1. Coruptia – fenomen social..............................................................................................2
1.2. Coruptia – fenomen juridic.............................................................................................2
Capitolul II. Infractiunea de luare de mita.................................................................................3
2.1. Continutul legal al infractiunii (art. 254 C. pen).............................................................3
2.2. Conditii preexistente.......................................................................................................3
2.3. Continutul constitutiv......................................................................................................5
2.4. Forme. Modalitati. Sanctiuni...........................................................................................9
Capitolul III. Infractiunea de dare de mita...............................................................................12
3.1. Continutul legal al infractiunii (art. 255 C. pen.)..........................................................12
3.2. Conditii preexistente.....................................................................................................12
3.3. Continutul constitutiv....................................................................................................13
3.4. Forme. Modalitati. Sanctiuni.........................................................................................15
3.5. Cauza de nepedepsire....................................................................................................16
Capitolul IV. Practica judiciara................................................................................................17

1
 Capitolul I. Consideratii generale privind infractiunile de coruptie

1.1. Coruptia – fenomen social

Omul, fiinta sociala, prin esenta si definitia sa nu traieste izolat, singur, ci intr-o
permanenta si neinlaturata convietuire cu semenii sai, de actiune comuna pentru existenta,
pentru supravietuirea si evolutia lui, pentru ameliorarea mediului natural si perfectionarea
celui social. El este purtatorul personalitatii, iar aceasta se releva ca o insusire pe care tinde s-
o dobandeasca, s-o exprime intr-o modalitate cat mai deplina.
La randul ei, societatea isi are asigurata si poate realiza dezvoltarea sa complexa
numai prin valorificarea deplina a aptitudinilor membrilor sai, a personalitatii acestora.
Societatea este pentru fiecare individ, pentru fiecare membru al sau, cadrul care asigura
existenta si dezvoltarea acestuia, prin aceea ca fiecare are un statut al sau in care se
insumeaza totalitatea drepturilor si obligatiilor pe care societatea le acorda sau le pretinde de
la fiecare1.
In cadrul vietii de relatie, a vietii sociale, conduita (actiunea) fiecaruia este apreciata,
evaluata de ceilalti membrii ai societatii si considerata „convenabila” ori „neconvenabila”,
pentru ei sau grupul social construit dupa cum ea se armonizeaza sau vine in conflict cu
acestea2.
Coruptia face, indiscutabil, parte dintre acele actiuni ale omului care sunt
neconvenabile pentru societate, pentru ceilalti membrii ai acesteia.
Ea este un fenomen social fiindca este conditionata in aparitia si existenta ei, de viata
de relatie, de viata sociala si de normele de conduita statornicite in cadrul societatii.
Fortele naturale care au trezit si sadit in om imperativul sociabilitatii, au avut darul si
puterea de a inspira si determina acestuia spiritul de ordine facandu-l sa inteleaga ca in cadrul
grupului social, interesele si actiunile fiecaruia trebuie sa se armonizeze cu acelea ale
celorlalti, ca actiunilor neconvenabile trebuie sa le raspunda reactii convenabile, ca existenta
comuna, convietuirea oamenilor in societate nu este posibila fara ordonare, careia trebuie sa i
se conformeze fiecare in parte si toti laolalta.
Coruptia este un fenomen social prin conditiile de existenta si totodata unul antisocial
prin consecintele sale.

1.2. Coruptia – fenomen juridic

Odata cu incriminarea ei, coruptia a devenit si un fenomen juridic. Ca urmare a
incriminarii sale, coruptia trece limitele faptului exclusiv social devenind si un fapt juridic,
generator de consecinte juridice, de raspundere penala.
Coruptia este un fenomen juridic, fapt pentru care ea este si ramane un fenomen
social, ea avand loc in societate si producand urmari periculoase, daunatoare pentru aceasta.
Daca nu ar exista coruptia in realitatea sociala, nu ar produce urmari antisociale periculoase,
ea nu ar fi incriminata, nu ar fi devenit fapt juridic.
Asadar, coruptia devine un fapt juridic, reglementat prin norme de drept penal, fiindca
in prealabil ea este un fapt social, o realitate sociala care nu poate fi si nici nu trebuie ignorata
si care creeaza urmari periculoase pentru ordinea sociala.

1
H. Diaconescu, Infracţiunile de corupţie şi cele asimilate sau în legătură cu acestea, Ed. All Beck, Bucureşti,
2004, pag. 1;
2
V. Dongoroz, Drept penal, ed. 1939, reeditată de Asociaţia română de Ştiinţe penale, Bucureşti, 2000, pag. 7;

2
 Capitolul II. Infractiunea de luare de mita

Cinstea, corectitudinea, moralitatea functionarului, al oricarui salariat in exercitarea

atributiilor de serviciu sunt conditii sine qua non, nu numai pentru prestigiul, autoritatea
acestuia, ori a institutiei, organului de stat, unitatii sau societatii in cadrul carora actioneaza,
ci pentru insasi existenta, echilibrul si forta societatii organizate.
Coruptia, care in termeni generali inseamna abatere de la moralitate, de la datorie, si
in cadrul acesteia luarea de mita reprezinta cea mai grava si periculoasa fapta de coruptie,
subrezeste, dinamiteaza, putand chiar distruge insasi existenta societatii organizate, a statului.
Prevenirea si combaterea coruptiei, in ansamblul ei, a luarii de mita, nu sunt numai
deziderate, ele fiind mai mult decat atat, o necesitate stringenta, de prim ordin al societatii
umane.

2.1. Continutul legal al infractiunii (art. 254 C. pen)

(1) Fapta functionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeste bani sau alte
foloase care nu i se cuvin ori accepta promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge,
in scopul de a indeplini, a nu indeplini ori a intarzia indeplinirea unui act privitor la
indatoririle sale de serviciu sau in scopul de a face un act contrar acestor indatoriri, se
pedepseste cu inchisoare de la 3 la 12 ani si interzicerea unor drepturi.
(2) Fapta prevazuta in alin. 1, daca a fost savarsita de un functionar cu atributii de
control, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.
(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri care au facut obiectul luarii de mita se
confisca, iar daca acestea nu se gasesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor
in bani.

2.2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii
a) Obiectul juridic special.
Este constituit de relatiile sociale a caror formare, desfasurare si dezvoltare normala
impun comportarea cinstita, corecta, onesta, a oricarui functionar sau salariat in raporturile de
serviciu ale acestora cu cetatenii, combaterea faptelor de venalitate prin care sunt lezate si
prestigiul, autoritatea, credibilitatea de care trebuie sa se bucure autoritatea, institutia, organul
statal, unitatea in care faptuitorul isi desfasoara activitatea precum si prejudicierea intereselor
legale ale persoanelor.
Prin incriminarea faptelor care constituie infractiunea de luare de mita sunt aparate si
relatiile sociale referitoare la asigurarea si respectarea drepturilor si intereselor legitime ale
persoanelor, acestea constituind obiectul juridic special secundar al infractiunii.
b) Obiectul general. Infractiune de pericol, luarea de mita nu are obiect material,
actiunea faptuitorului nefiind indreptata si exercitata impotriva unui bun, a unei existente
materiale, corporale.
Sumele de bani sau bunurile pretinse, primite, acceptate ori a caror oferire nu a fost
respinsa, nu constituie obiectul material al infractiunii de luare de mita, ci folosul, profitul
obtinut de functionar sau alt salariat prin savarsirea acesteia.

3
 Obiectul material al infractiunii este bunul, existenta corporala asupra careia este
indreptata, exercitata si se rasfrange actiunea faptuitorului, ori la infractiunea de luare de
mita, acesta nu actioneaza asupra lor1.
De aceea ne exprimam rezerva fata de acele opinii care au sustinut fie ca in toate
cazurile infractiunea de luare de mita are ca obiect material „bunurile sau alte foloase”2, fie ca
examinand, tratand si considerand problema mai nuantat au afirmat existenta acestuia atunci
cand functionarul a efectuat actul pentru a carei indeplinire a primit mita, daca acesta priveste
un obiect material. Acesta va fi in acelasi timp obiectul material al infractiunii de luare de
mita in ipoteza savarsirii elementului material al laturii obiective a acesteia prin pretinderea,
primirea sau acceptarea de bunuri ori servicii.

B. Subiectii infractiunii

a) Subiectul activ
Luarea de mita este o infractiune cu subiect activ calificat, autor al acestei infractiuni
poate fi doar un „functionar public” sau un alt „functionar” in acceptiunea data acestora prin
art. 147 C. pen.
"Functionar public" - este orice persoana care exercita permanent sau temporar, cu
orice titlu, indiferent cum a fost investita, o insarcinare de orice natura, retribuita sau nu, in
serviciul unei unitati dintre cele la care se refera art. 145 C. pen.
Prin "functionar" se intelege persoana mentionata la alin. 1 precum si orice salariat
care exercita o insarcinare in serviciul unei alte persoane juridice decat cele prevazute la acel
alineat.
Prin termenul „public” se intelege tot ce priveste autoritatile publice, institutiile
publice sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea
bunurilor proprietate publica, serviciile de interes public, precum si bunurile de orice fel care,
potrivit legii sunt de interes public.
Potrivit art. 147 alin.2 din Codul penal pentru ca o persoana sa poata fi socotita
functionar in sensul legii penale romane se cere ca ea :
- sa fie incadrata in munca (salariata);
- sa exercite „permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent daca si cum a fost
investita, o insarcinare”;
- insarcinarea sa fie exercitata in serviciul unui organ sau institutii de stat ori unei
intreprinderi sau organizatii economice de stat.3
Sunt asimilate cu functionarii – se arata in art. 147 alin.2 – persoanele care indeplinesc
o insarcinare in serviciul unei organizatii din cele prevazute mai sus, indiferent daca primesc
sau nu o retributie.
Prin urmare, pentru ca o persoana sa poata fi considerata functionar in sensul legii
penale, nu este necesar sa existe un contract de munca, sau o numire in functie, fiind
suficienta exercitarea in fapt a atributiilor functiei; este insa indispensabil, ca o cerinta
minimala, consimtamantul – expres sau tacit – al organizatiei in cauza, dat prin conducerea
sa, deoarece altfel nu poate fi vorba de stabilirea unor raporturi de serviciu intre persoana
respectiva si acea organizatie.4

1
Gh. Nistoreanu, Al. Boroi, I. Molnar, V. Dobrinoiu, I. Pascu, V. Lazăr, Drept penal. Partea specială, Ed.
Nova, Bucureşti, 1997, pag. 347
2
O. A. Stoica, Drept penal. Partea specială, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976, pag. 247
3
Potrivit art. 1 din Legea nr. 15/1990 întreprinderile sau unităţile economice de stat s-au reorganizat sub forma
R.A şi S.C.
4
V. Dongoroz şi autorii, Explicaţii teoretice ale Codului penal român. Partea generală, vol II, Ed. Academiei,
București, 1970, pag 441.

4
 Legea nr. 78/2000, in Capitolul I, art. 1 specifica categoriile de persoane asupra carora
se aplica masurile de prevenire, descoperire si sanctionare a faptelor de coruptie:
 persoanelor care exercita o functie publica, indiferent de modul in care au fost
investite, in cadrul autoritatilor publice sau institutiilor publice.
 persoanelor care indeplinesc permanent sau temporar, potrivit legii, o functie sau o
insarcinare, in masura in care participa la luarea deciziilor sau le pot influenta, in
cadrul serviciilor publice, regiilor autonome, societatilor comerciale, companiilor
nationale, societatilor nationale, unitatilor cooperatiste sau al altor agenti economici.
 persoanelor care exercita atributii de control, potrivit legii.
 persoanelor care acorda asistenta specializata unitatilor prevazute la litera a) si b), in
masura in care participa la luarea deciziilor sau le pot influenta.
 persoanelor care, indiferent de calitatea lor, realizeaza, controleaza, sau acorda
asistenta specializata, in masura in care participa la luarea deciziilor sau le pot
influenta, cu privire la: operatiuni care antreneaza circulatia de capital, operatiuni de
banca, de schimb valutar sau de credit, operatiuni de plasament in burse, in asigurari,
in plasament mutual ori privitor la conturile bancare si cele asimilate acestora,
tranzactii comerciale interne si internationale.
 persoanelor care detin o functie de conducere intr-un partid sau intr-o formatiune
politica, intr-un sindicat, intr-o organizatie patronala, intr-o asociatie fara scop
lucrativ sau fundatie.
 altor persoane fizice decat cele prevazute la litera a) – f), in conditiile prevazute de
lege.

b) Subiectul pasiv
Subiect pasiv general este statul ale carui interese – privind desfasurarea activitatii
organizatiilor de stat si publice, prestigiul acestor organizatii in indeplinirea serviciului de
catre functionarii publici si alti functionari in sensul legii penale, in conditii de probitate si la
adapost de orice suspiciune – sunt grav lezate de savarsirea faptelor.
Subiectul pasiv special este autoritatea publica, institutia publica sau o alta persoana
juridica (de interes public sau privat) in serviciul careia se afla functionarul incorect. Uneori
subiect pasiv special poate fi si o persoana fizica daca obtinerea mitei este rezultatul
constrangerii exercitate de functionar asupra acesteia. Acest subiect pasiv special este insa un
subiect secundar si adiacent.
Legea nr. 78/2000, in sectiunea a cincea, prevede ca banii, valorile sau orice alte
bunuri care au fost date pentru a determina savarsirea infractiunii sau pentru a rasplati pe
infractor ori cele dobandite prin savarsirea infractiunii daca nu sunt restituite persoanei
vatamate si in masura in care nu servesc la despagubirea acesteia, se confisca, iar daca
bunurile, nu se gasesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor in bani; in cazul
savarsirii infractiunii, luarea masurilor asiguratorii este obligatorie.

2.3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva
a) Elementul material - Notiune. Elementul material al laturii obiective a infractiunii
de luare de mita consta in fapta functionarului – care in conditiile si scopurile aratate in art.
254 C. pen., pretinde ori primeste bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori accepta
promisiunea unor astfel de foloase ori nu o respinge.
El poate fi savarsit alternativ in oricare dintre cele patru modalitati normative, printr-o
actiune (comisiune) constand in pretinderea ori primirea de bani sau alte foloase ce nu se

5
cuvin, ori acceptarea promisiunii unor asemenea foloase ce nu se cuvin, ori acceptarea
promisiunii unor astfel de foloase, sau printr-o inactiune (omisiune) nerespingerea unei
asemenea promisiuni.
In cazul savarsirii elementului material al laturii obiective in modalitatea pretinderii,
initiativa este a functionarului corupt, iar in celelalte, aceasta apartine mituitorului sau unui
intermediar, interpus al acestuia.
Prima modalitate normativa de savarsire a elementului material al laturii obiective a
infractiunii, consta in fapta (actiunea) de a pretinde bani sau alte foloase necuvenite.
A pretinde inseamna a cere, a formula o pretentie.
Pretinderea, ca modalitate de realizare a elementului material al laturii obiective a
luarii de mita, inseamna pretentia, cererea formulata de catre subiectul activ de a i se da bani
sau alte foloase necuvenite, in imprejurarile si scopurile prevazute de lege.
Ea poate fi realizata prin cuvinte, scrisori, prin orice mijloc de comunicare, gesturi,
semne, comportare de asemenea natura incat sa fie neechivoca, inteleasa de cel caruia ii este
adresata, putand fi asadar expresa, fatisa sau ocolitoare, aluziva, insidioasa.
A doua modalitate alternativa de savarsire a elementului material al laturii obiective a
luarii de mita consta in actiunea de primire de bani sau alte foloase.
Primirea inseamna luarea in posesie, in stapanire, capatarea de catre subiectul activ, a
banilor sau foloaselor necuvenite, care i se ofera, i se dau, i se remit. Spre deosebire de
pretindere, primirea implica o predare efectiva a banilor sau bunurilor care nu este realizata
din initiativa functionarului ci a corupatorului sau a altuia.
Ea trebuie sa fie voluntara si presupune o relativa simultaneitate, concomitenta cu
acceptarea care o precede in mod logic. Primirea nu poate fi perceputa fara acceptarea
prealabila de catre functionar a banilor sau foloaselor, insa intre acestea exista un interval de
timp extrem de scurt, care determina relativa lor concomitenta, simultaneitate, care astfel
comprimat nu ingaduie acceptarii sa devina ea insasi relevanta penal, din punctul de vedere al
elementului material al laturii obiective a infractiunii de luare de mita.
Daca cele doua actiuni nu sunt simultane, concomitente pana la aproape de
suprapunere si ar fi avut loc o acceptare a promisiunii de bani sau alte foloase, separata in
timp de primirea ulterioara, atunci elementul material al laturii obiective se realizeaza in
prima modalitate, infractiunea consumandu-se in momentul acceptarii.
Acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase este cea de a treia modalitate
normativa de savarsire a elementului material al laturii obiective a infractiunii de luare de
mita.
Prin acceptare se intelege atitudinea subiectului activ (functionarului) de a fi de acord,
a consimti, a se invoi cu promisiunea de bani sau alte foloase, ce i-a fost facuta in schimbul
serviciilor sale. Acceptarea poate fi expresa sau tacita, rezultata din comportarea, gestica
subiectului activ, aceasta trebuind sa fie neindoielnica, in sensul ca a acceptat promisiunea de
mituire care i s-a facut.
In aceasta modalitate de savarsire a elementului material al laturii obiective, initiativa
apartine corupatorului ori interpusului acestuia, functionarul acceptand promisiunea de bani
sau alte foloase necuvenite.
Extrem si justificat de pretentios cu conduita corecta a functionarului in indeplinirea
de catre acesta a obligatiilor de serviciu, legiuitorul a prevazut ca, in al patrulea rand,
elementul material al laturii obiective a infractiunii de luare de mita poate sa constea si in
simpla nerespingere a promisiunii de bani sau alte foloase.
In conceptia si reglementarea Codului penal roman, atitudinea pasiva a functionarului
fata de oferta de mituire, de a nu o respinge, constituie prin ea insasi, o fapta socialmente
periculoasa, o manifestare a coruptiei care trebuie combatuta prin mijlocirea incriminarii
infractiunii de luare de mita in aceasta modalitate.

6
 - Conditii (cerinte) esentiale. Actiunea sau inactiunea care constituie elementul
material al luarii de mita trebuie sa indeplineasca mai multe conditii concomitente.
1) Pretinderea, primirea, acceptarea sau nerespingerea promisiunii sa aiba ca obiect
bani sau alte foloase.
Sfera notiunii de „foloase” este larga, incluzand orice avantaj de natura patrimoniala
(se poate prezenta sub forme variate ca: imprumut, diferite daruri sub forma de vanzari
simulate)1, bunuri mobile sau imobile, comisioane, premii dar si avantaje nepatrimoniale
(acordarea unui titlu sau grad, distinctii onorifice sau avansare in functie).
O problema importanta, mult discutata, este aceea daca poate exista luare de mita in
cazul in care valoarea folosului material primit de functionar este foarte redusa.
Desi V. Manzini scrie in acest sens: „Nu constituie coruptie micile daruri ocazionale,
comestibile, de baut, tigari si altele asemanatoare a caror oferire are caracter de curtoazie, mai
mult sau mai putin interesata”, 2 totusi trebuie sa existe un raport direct si explicit intre
darurile primite si un anumit act din sfera atributiilor ce revin functionarului; astfel oricare ar
fi valoarea darului, daca acesta constituie un contraechivalent al conduitei lipsite de probitate
a functionarului, infractiunea de luare de mita este realizata. Chiar si autorul citat arata ca:
„din pacate este imposibil sa se verifice prea minutios sinceritatea si dezinteresul tuturor
darurilor de politete ce se primesc”.
Opiniile au fost impartite, dar practica instantei noastre supreme promoveaza ideea ca
atat timp cat art. 254 al Codului penal nu cere existenta unei proportii intre valoarea actului
pretins de la functionar si suma de bani sau folosul ilicit obtinut de catre acesta, continutul
infractiunii se realizeaza.
2) Banii sau celelalte foloase pretinse, primite ori a caror promisiune a fost acceptata
ori nu a fost respinsa sa fie necuvenite, sa nu fie legal datorate.
Banii sau foloasele trebuie sa fie pretinse, primite cu titlu de contraechivalent al
conduitei pe care faptuitorul se angajeaza sa o aiba. Daca faptuitorul pretinde o suma de bani
nu cu acest titlu, ci cu titlu de obligatie ce trebuie indeplinita de cel ce solicita actul, fapta nu
constituie luare de mita, ci abuz in serviciu contrar intereselor persoanelor (ori de cate ori
functionarul va motiva destinatia si va destina efectiv profitul ilicit primit nu in folosul
propriu ci in folosul unitatii).
3) Savarsirea oricareia din faptele ce realizeaza elementul material al infractiunii sa
aiba loc anterior sau concomitent cu indeplinirea, neindeplinirea sau intarzierea in
indeplinirea actului privitor la indatoririle de serviciu ale functionarilor sau cu efectuarea
unui act contrar acestor indatoriri.
Aceasta conditie reprezinta criteriul principal de deosebire a infractiunii de luare de
mita de infractiunea de primire de foloase necuvenite, prevazuta de art. 256 Cod penal.
Anterior primirii folosului, in raport cu efectuarea actului pentru care acel folos este
destinat sa-l remunereze, nu comporta nici o dificultate, sub aspectul stabilirii ei, atunci cand
exista o singura remitere si un singur act de serviciu. Situatia este complicata – dupa parerea
lui V. Dobrinoiu – cand, pe parcursul unui interval de timp, pe de o parte au avut loc mai
multe remiteri succesive si pe de alta parte, functionarul a efectuat o pluralitate de acte
specifice functiei sale, esalonate in timp. In aceasta ipoteza, anterioritatea trebuie apreciata
tinandu-se seama de toate legaturile ce au existat intre mituitor si functionarul mituit.
4) Actul pentru a carui indeplinire, neindeplinire ori intarziere a indeplinirii se
pretinde, se primeste, se accepta sau nu se respinge promisiunea unor foloase, sa faca parte
din sfera atributiilor de serviciu ale functionarului.

a) Determinarea atributiilor de serviciu

1
O. Loghin, T. Toader, Drept penal roman. Partea specială, Ed. Şansa, București, 1994, pag 3
2
Gh. Nistoreanu şi autorii, Drept penal. Partea specială, Ed. Continent XXI. București, 1995, pag. 337

7
 In practica, pentru a se stabili competenta teritoriala sau personala a unui functionar
trebuie sa se cunoasca legile, Hotararile Guvernului, instructiunile, ordinele, regulamentele de
ordine interioara in baza carora functionarii isi desfasoara activitatea.
Conditia prezinta o importanta hotaratoare pentru existenta infractiunii, deoarece daca actul
in vederea caruia functionarul a comis actiunea – inactiunea incriminata nu intra in
competenta sa, nu se poate vorbi despre luare de mita.
Dispozitiile legale privind luarea de mita sunt aplicabile unui functionar care a primit
mita pentru indeplinirea unui act a carui executare cere participarea mai multor persoane.
Aceasta pentru ca prin fapta sa el poate discredita fara justificare si pe ceilalti membri ai
colectivului.
In urma acestor precizari putem deduce caracteristicile actului privind indatoririle de
serviciu:
- actul sa fie legitim, sa se inscrie in sfera competentei functionarului;
- actul sa fie determinat de esenta sa specifica pentru ca individualizarea lui este un mijloc de
diferentiere a mituirii de alte infractiuni sau abateri disciplinare;
- actul trebuie sa fie numai virtual, sa existe posibilitatea realizarii lui efective, nefiind nevoie
pentru existenta infractiunii ca el sa fie indeplinit.
b) Actul contrar indatoririlor de serviciu este in acceptiunea art. 254 Cod penal un
act care intra in competenta normala a functionarului, dar el se realizeaza printr-o incalcare a
dispozitiilor legale, printr-o rezolvare arbitrara a unui conflict juridic sau printr-o falsa
apreciere a situatiei de drept sau de fapt. Toate acestea fac ca actul sa devina contrar
indatoririlor de serviciu ale functionarului. Pentru a putea aprecia corect sarcinile de serviciu
se considera ca actul este contrar indatoririlor de serviciu ori de cate ori prin efectuarea lui s-a
incalcat vreuna din aceste sarcini, chiar daca indatoririle strict specifice, privitoare la acel act,
nu au fost incalcate.
Iata cateva solutii judecatoresti privind cerintele esentiale ale infractiunii de luare de
mita in raport cu ipotezele prevazute de lege:
- in legatura cu indeplinirea unui act privitor la indatoririle de serviciu:
Exemplu: Un primar a primit anumite avantaje cu scopul de a oficia mai repede o
casatorie.
- in legatura cu neindeplinirea unui act privitor la indatoririle de serviciu:
Exemplu: O persoana delegata de o unitate pentru a-i apara interesele a primit bani
pentru a nu se prezenta la proces.
- in legatura cu intarzierea indeplinirii unui act privitor la indatoririle de serviciu:
Exemplu: Un functionar insarcinat cu executarea unui mandat de arestare a primit
daruri de la cel urmarit, in scopul de a nu executa imediat, ci dupa o perioada de timp acel
mandat.
- in legatura cu indeplinirea unui act contrar indatoririlor de serviciu:
Exemplu: Un functionar vamal a primit o suma de bani pentru a permite trecerea peste
frontiera a unor bunuri interzise.

b) Urmarea socialmente periculoasa

Ceruta pentru existenta laturii obiective a infractiunii de luare de mita, urmarea
socialmente periculoasa nu a fost scutita de controverse, determinarea ei prilejuind
exprimarea a doua puncte de vedere opuse.
Intr-un prim punct de vedere s-a sustinut ca infractiunea de luare de mita este una
materiala, de rezultat, aceasta constand in primirea unei sume de bani sau a unui folos.
In cel de-al doilea punct de vedere, urmarea socialmente periculoasa, in cazul
infractiunii de luare de mita, „consta in crearea unei stari de pericol social care aduce atingere
bunului mers al activitatii serviciului prin atitudinea lipsita de probitate a faptuitorului”.

8
 La infractiunea de luare de mita, rezultatul faptei care constituie elementul material al
laturii obiective al acesteia, consta intotdeauna in starea de pericol creata pentru relatiile
sociale care formeaza obiectul juridic special al acesteia si de protectie a legii penale. Prin
savarsirea actiunii sau inactiunii caracteristice si definitorii pentru materialitatea infractiunii
de luare de mita, nu se produce un rezultat material, o vatamare materiala, o modificare a
existentei materiale.
Urmarea imediata, in cazul acestei infractiuni, consta in starea de pericol creata pentru
relatiile sociale referitoare la buna desfasurare a serviciului, a autoritatii, prestigiului si
credibilitatii acestuia, prin fapta lipsita de probitate a functionarului de a pretinde, primi,
accepta sau a nu respinge bani ori alte foloase oferite acestuia pentru a-si indeplini
corespunzator indatoririle de serviciu1.
In ipoteza in care elementul material al laturii obiective se savarseste in modalitatea
primirii unor bani sau a altor foloase materiale, exista si o urmare imediata subsecventa,
costand in paguba, prejudiciul patrimonial pe care il sufera cel care da mita.
Aceasta urmare secundara nu schimba caracterul infractiunii de luare de mita, care
este si ramane unul esentialmente de pericol.

c) Legatura de cauzalitate
Aceasta intregeste latura obiectiva a infractiunii si consta in raportul de determinare
de la cauza la efect, care trebuie sa existe intr-un element material si urmarea imediata. In
cazul infractiunii de luare de mita, ea rezulta ex re.

B. Latura subiectiva
Infractiunea de luare de mita se savarseste numai cu intentie directa, calificata prin
scop. Aceasta rezulta fara echivoc din prevederile art. 254 C. pen. care impun ca fapta
functionarului de a pretinde ori de primi bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori de a
accepta promisiunea de astfel de foloase sau de a nu o respinge, sa fie savarsita in scopul de a
indeplini ori a intarzia indeplinirea unui act privitor la indatoririle de serviciu, sau de a nu
face un act ori a efectua un act contrar acestor indatoriri.
Scopul care califica intentia in cazul infractiunii de luare de mita este acela ca
functionarul sa indeplineasca, sa nu indeplineasca ori sa intarzie indeplinirea unui act privitor
la indatoririle de serviciu, sau sa faca un act contrar acestor indatoriri si nu acela a obtinerii
unui avantaj material, a unui folos asa cum s-a afirmat.
Pentru existenta intentiei calificate si deci a infractiunii de luare de mita, nu este
necesara insa si realizarea scopului cerut, fiind suficient ca functionarul sa actioneze
urmarind aceasta.

2.4. Forme. Modalitati. Sanctiuni.

A. Forme
Acte pregatitoare. Codul nostru penal nu incrimineaza actele preparatorii sau
pregatitoare ca forma infractionala. In cazul luarii de mita este de observat, daca se tine
seama de esenta activitatilor incriminate, ca dintre cele patru modalitati de realizare ale
elementului material, cel putin doua – acceptarea si nerespingerea promisiunii – nu sunt in
esenta lor decat acte pregatitoare ale primirii efective de mita, pe care insa legiuitorul, pentru
considerentele aratate, a inteles sa le incrimineze autonom, situandu-le pe acelasi plan, sub
raportul semnificatiei lor penale, cu luarea de mita propriu-zisa.

1
H. Diaconescu, op. cit., pag. 45.

9
 Tentativa – la infractiunea de luare de mita, desi posibila in modalitatea intrerupta, nu
este pedepsita. Pretinderea de bani sau alte foloase in scopul aratat de text constituie in esenta
sa un act de executare, deci de tentativa a luarii propriu-zise de mita, pe care tocmai datorita
pericolului social sporit, legiuitorul a inteles sa-l asimileze cu primirea efectiva de mita, atat
sub aspectul incriminarii cat si al sanctionarii prin derogare de la regula diversificarii
pedepselor, consacrata prin art. 21 din Codul penal1.

Consumarea - are loc in momentul realizarii oricareia din cele patru actiuni –
inactiuni incriminate alternativ prin art. 254 din Codul penal.
In practica judiciara s-a decis – de exemplu – ca infractiunea de luare de mita se
consuma in momentul in care se pretinde folosul si nu in acela in care este primit, ca este
suficienta simpla acceptare a promisiunii facute, predarea banilor sau a foloaselor putand sa
aiba loc ulterior sau putand sa nu se realizeze. Nu este relevanta imprejurarea ca banii primiti
s-au dat dupa efectuarea actului ori dupa acordul intervenit intre mituitor si mituit sau daca
fapta nu a fost urmata de primirea banilor pretinsi sau promisi.
Rezulta, deci, ca orice activitate ulterioara acestui moment nu are nici o influenta
asupra existentei infractiunii. Astfel, fapta constituie luare de mita chiar daca faptuitorul
restituie folosul primit, il refuza sau daca ulterior promisiunii este inlaturat din functia pe care
o ocupa.

B. Modalitati
Luarea de mita, in oricare din variantele (tip, agravanta) are doua modalitati:
- pretinderea sau primirea de catre functionar de bani sau alte foloase ce nu i se cuvin;
- acceptarea sau nerespingerea de catre functionar a promisiunii de foloase necuvenite;
In ceea ce priveste varianta agravata se presupune ca fapta este savarsita de un
functionar cu atributii de control.
Intr-o opinie se sustine ca a doua varianta agravata este cea prevazuta de Legea
42/1992 cand fapta este savarsita de un agent constatator, un organ de urmarire penala sau
judecator ce instrumenteaza contraventiv sau infractiuni prevazute de legea privind protectia
populatiei impotriva unor activitati ilicite2.
Pe langa modalitatile normative aratate mai sus, infractiunea de luare de mita poate
reprezenta si diferite modalitati faptice determinate de circumstantele concrete in care se
comite infractiunea. De modalitatile faptice se va tine seama la evaluarea gradului de pericol
social concret al faptei si dozarea pedepsei.

C. Sanctiuni
Infractiunea de luare de mita este sanctionata cu inchisoare de la 3 la 12 ani, iar daca
fapta a fost savarsita de un functionar cu atributii de control se pedepseste cu inchisoare de la
3 la 15 ani potrivit dispozitiilor Legii 78/2000.
Cand se constata existenta unor circumstante atenuante, pedepsele de mai sus se reduc
sub minimul special dar nu mai mult de 3 luni in conformitate cu dispozitiile art. 76 alin. 1 C.
pen. se poate aplica o pedeapsa pana la maximul special, iar daca maximul special este
neindestulator, se poate adauga un spor de pana la 5 ani.
Conform Legii nr. 12/1990 modificata prin legea nr. 42/1991 in cazul savarsirii faptei
de catre functionari imputerniciti sa constate infractiuni sau contraventii sanctionate de acest
act normativ ori sa le instrumenteze, pedeapsa este de la 5 la 14 ani, intrucat art. 5 al acestei
legi prevede ca minimul si maximul prevazut de art. 254 alin. 1 se majoreaza cu cate 2 ani.
1
V. Dobrinoiu, Corupţia în dreptul penal român, Ed. Atlas Lex, București, 1995, pag. 154
2
Gh. Nistoreanu şi autorii, op. cit., pag. 339

10
 Referitor la individualizarea pedepsei este de subliniat necesitatea ca instantele de
judecata sa evalueze cu grija in fiecare caz in parte, ponderea diverselor circumstante reale si
personale in conturarea gravitatii concrete a infractiunii.
Art. 254 Cod pen. prevede pe langa pedeapsa principala a inchisorii si pedeapsa
complementara a interzicerii unor drepturi (aratate de art. 64 Cod pen.) iar durata interzicerii
poate fi stabilita – asa cum prevede art. 53 lit. a. Cod pen. de la unu la zece ani. In cazul luarii
de mita aplicarea pedepsei complementare sus mentionate este obligatorie.
Printre drepturile al caror exercitiu poate fi interzis art. 64 din Cod pen. prevede sub
lit. c. si dreptul de a exercita o functie sau de a ocupa o profesie de natura celor de care s-a
folosit condamnatul la savarsirea infractiunii.
Interzicerea acestui drept poate fi insa dispusa – a aratat Tribunalul Suprem – numai
daca fapta comisa de cel condamnat este in stransa legatura cu fapta sau cu profesia sa.
Potrivit art. 254 alin. 3 Cod pen. banii, valorile sau orice alte bunuri care au facut
obiectul luarii de mita se confisca, iar daca acestea nu se gasesc, condamnatul este obligat la
plata echivalentului lor in bani, la fel cum prevede si Legea 78/2000.
Indicarea obiectului confiscarii prin expresia „bani, valori sau alte bunuri” subliniaza
dorinta legiuitorului de a viza si avantajele nepatrimoniale sau neevaluabile in bani (situatie
in care se va putea insa dispune, cand ar fi cazul, restabilirea situatiei anterioare conform art.
170 Cod proc. pen.).

Capitolul III. Infractiunea de dare de mita

3.1. Continutul legal al infractiunii (art. 255 C. pen.)

11
 (1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, in modurile si scopurile
aratate in art. 254, se pedepsesc cu inchisoarea de la 6 luni la 5 ani.
(2) Fapta prevazuta in alineatul precedent nu constituie infractiune atunci cand
mituitorul a fost constrans prin orice alte mijloace de catre cel care a luat mita.
(3) Mituitorul nu se pedepseste daca denunta autoritatii fapta mai inainte ca organul
de urmarire sa fi fost sesizat pentru acea infractiune.
(4) Dispozitiile art. 254 alin. (3) se aplica in mod corespunzator, chiar daca oferta nu
a fost urmata de acceptare.
(5) Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat in cazurile
aratate in alin. (2) si (3).

3.2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii
a) Obiectul juridic special.
In cazul infractiunii de dare de mita obiectul juridic special il constituie relatiile
sociale privitoare la activitatea de serviciu, activitate a carei buna desfasurare este
incompatibila cu savarsirea actelor de corupere asupra functionarilor.
Prin activitatea ilicita a persoanelor rau intentionate, care cauta sa-si rezolve in mod
fraudulos interesele, se pune in pericol bunul mers al altor persoane juridice private sau
publice.
b) Obiectul material.
Infractiunea de dare de mita nu are obiect material. Conform unor opinii, totusi, atunci
cand oferirea de mita a fost respinsa, banii sau foloasele care trebuiau sa aiba rolul de
mijloace de savarsire a faptei devin obiecte materiale ale acesteia. De asemenea, atunci cand
folosul oferit consta in prestarea unei munci, obiectul asupra caruia se efectueaza munca
devine obiect material al infractiunii.
Intr-o alta opinie se arata ca, daca actiunea faptuitorului se refera la un anumit bun,
infractiunea are si un astfel de obiect material care consta in acel bun1.

B. Subiectii infractiunii

a) Subiectul activ nemijlocit al infractiunii de dare de mita nu este determinat,

putand fi orice persoana care indeplineste conditiile generale cerute de lege subiectului unei
infractiunii.
Darea de mita poate fi comisa si de un functionar; dar in acest caz, el apare, in raport
cu functia pe care o indeplineste functionarul mituit, ca o persoana particulara.
In legatura cu participatia penala, la infractiunea de dare de mita se impun unele
precizari. In primul rand, atata timp cat in sistemul Codului penal darea si luarea de mita sunt
doua infractiuni distincte, fiecare cu subiect activ (autor) propriu, mituitorul trebuie socotit
totdeauna ca autor al infractiunii de dare de mita, si nu ca instigator sau complice la
infractiunea corelativa de luare de mita, dupa cum functionarul mituit va fi totdeauna
considerat autor al infractiunii de luare de mita, si nu instigator sau complice la darea de mita.
Darea de mita prin intermediar constituie infractiune numai daca promisiunea, oferta
sau folosul ajunge la functionar, nu si atunci cand actiunea tipica (necunoscuta
functionarului) se opreste la intermediar.

1
V. Dobrinoiu, T. Dima, Drept penal, Partea generală și Partea specială, Ed. Hamangiu, București, 2007,
pag. 495.

12
 b) Subiectul pasiv este orice unitate dintre cele prevazute in art. 145 C. pen. sau o
persoana juridica privata in al carui serviciu isi desfasoara activitatea functionarul caruia i se
promite, i se ofera sau i se da mita1.

3.3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva
a) Elementul material poate fi realizat prin una din urmatoarele actiuni, prevazute
alternativ in textul de incriminare: promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase
unui functionar pentru a indeplini, a nu indeplini sau a intarzia indeplinirea unui act referitor
la indatoririle sale de serviciu ori pentru a efectua un act contrar acestor indatoriri.
Prin „promisiune” se intelege obligatia pe care o persoana si-o ia fata de un functionar
public sau fata de un functionar de a-i remite in viitor o suma de bani sau alte foloase daca va
actiona sau nu in sensul dorit de acea persoana.
Prin “oferire” se intelege a prezenta, a arata, a etala ori a infatisa bani sau alte foloase
functionarului pe care acesta urmeaza sa le primeasca pentru indeplinirea, neindeplinirea
actului ce intra in atributiunile sale de serviciu. Oferta trebuie sa fie precisa, sa se
concretizeze intr-o actiune efectiva, reala, sa porneasca din initiativa mituitorului.
Pentru existenta infractiunii de dare de mita nu are relevanta refuzul sau acceptarea
ofertei; este suficienta efectuarea ei de catre mituitor.
“Darea” de bani sau alte foloase consta in actiunea mituitorului de a inmana, a preda
celui mituit aceste valori; ea implica, in mod necesar, actiunea corelativa a celui mituit de a le
primi. Este indiferent daca banii sau folosul au fost dati din proprie initiative sau cedand
solicitarilor functionarului.
Pentru existenta infractiunii de dare de mita nu intereseaza daca faptuitorul da, ofera
sau promite bani sau alte foloase in mod direct sau indirect (prin intermediar).
- Cerinte esentiale. Pentru intregirea laturii obiective a infractiunii de dare de mita
este necesara intrunirea unor cerinte esentiale.
(a) Promisiunea, oferirea sau darea sa aiba ca obiect bani sau alte foloase. In lipsa
acestora nu poate sa existe infractiunea, intrucat legea penala nu pedepseste demersurile,
rugamintile, insistentele sau recomandarile, chiar daca ele ar avea drept rezultat determinarea
functionarului sa faca un act nedrept si sa incalce, din slabiciune, indatoririle sale.
(b) Banii sau foloasele primite, oferite sau date sa fie necuvenite, sa aiba caracter de
retributie, sa constituie plata sau rasplata in vederea efectuarii unui act determinat.
(c) Promiterea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase sa fie comisa anterior
indeplinirii sau neindeplinirii de catre functionarul public sau functionar a actului in
vederea caruia mituitorul a actionat sau cel mai tarziu in timpul indatoririlor de serviciu. In
cazul in care elementul material a constat in promisiunea de bani sau alte foloase, darea
efectiva a acestora poate avea loc si dupa indeplinirea actului de serviciu solicitat, intrucat
fapta s-a consumat in momentul efectuarii promisiunii.
(d) Actul pentru a carei indeplinire, neindeplinire etc. faptuitorul promite, ofera sau
da bani ori alte foloase sa fie un act privitor la indatoririle de serviciu ale functionarului ori
un act contrar acestor indatoriri. Nu are relevanta daca actul in vederea caruia se da mita
este licit sau ilicit.

b) Urmarea imediata

1
Al. Boroi, Drept penal, Partea specială, Ed. C.H. Beck, București, 2006, pag. 349.

13
 Pentru existenta infractiunii de dare de mita se cere ca activitatea care formeaza
elementul material sa fi produs o anumita urmare imediata. In cazul infractiunii analizate,
urmarea imediata consta in producerea unei stari de pericol in sensul crearii posibilitatii unei
indepliniri incorecte sau a unei neindepliniri a indatoririlor de serviciu de catre un functionar
public, sau functionar. Pe de alta parte, exista si pericolul stanjenirii realizarii in bune
conditiuni si in mod legal a activitatii unui organ de stat, institutii sau a oricarei persoane
juridice. Urmarea precizata deriva din insasi comiterea infractiunii, intrucat textul
incriminator nu conditioneaza existenta faptei de producerea unui rezultat determinat si
concret.

c) Raportul de cauzalitate
Pentru intregirea laturii obiective a infractiunii de dare de mita, este necesar sa existe
o legatura de cauzalitate intre activitatea infractionala si urmarea imediata, in sensul ca
tocmai activitatea de promitere, oferire sau dare de mita a creat o stare de pericol pentru
activitatea organizatiilor de stat sau a altor persoane juridice.
Daca o asemenea stare de pericol pentru valorile sociale ocrotite prin incriminare este
urmarea altor cauze (incompetenta, superficialitatea functionarului), atunci nu se mai poate
vorbi de un raport de cauzalitate specific infractiunii pe care o analizam, ci eventual de un
raport de cauzalitate specific altor fapte penale (de pilda, neglijenta in serviciu)1.

B. Latura subiectiva presupune vinovatia faptuitorului sub forma intentiei directe.

Mituitorul actioneaza cu un scop special, si anume indeplinirea, neindeplinirea sau intarzierea
indeplinirii unui act privitor la indatoririle de serviciu ale celui asupra caruia savarseste actul
de corupere, ori efectuarea unui act contrar respectivelor indatoriri. Fapta constituie
infractiunea de dare de mita chiar daca scopul nu este realizat2.

C. Cauze care exclud existenta infractiunii

Potrivit art. 255 alin. (2) C.pen., darea de mita nu constituie infractiune atunci cand
mituitorul a fost constrans prin orice mijloace de catre cel care a luat mita.
Prin aceasta dispozitie se instituie o cauza speciala de excludere a caracterului penal
al faptei, care se intemeiaza, ca si cauzele generale prevazute in art. 44-45 C.pen., pe lipsa
vinovatiei a faptuitorului3.
Pentru existenta cauzei speciale care inlatura caracterul penal al faptei prevazute in
art. 255 alin. (2) C.pen. trebuie sa fie indeplinite urmatoarele cerinte esentiale:
a) sa existe o constrangere prin orice mijloace din partea celui care a luat mita;
b) initiativa darii de mita sa nu provina de la cel care promite; daca initiativa porneste
de la cel care da mita, chiar daca ulterior se razgandeste, fiind obligat in final sa comita fapta
la insistentele functionarului, va exista infractiunea de dare de mita prevazuta in art. 255 alin.
(1) C.pen.;
c) constrangerea trebuie sa aiba caracter real, adica sa fie atat de puternica incat sa
suprime sau sa restranga libertatea ori capacitatea de autodeterminare a persoanei asupra
careia este exercitata, sa o sileasca la o conduita impusa sau pretinsa de infractor;
d) constrangerea trebuie sa fie anterioara promisiunii, ofertei sau darii de foloase.

1
V. Dobrinoiu, T. Dima, op. cit., pag. 500.
2
T. Toader, Drept penal. Partea speciala, Ed. Hamangiu, București, 2007, pag. 222.
3
Al. Boroi, op. cit., pag. 352.

14
 3.4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme
Acte pregatitoare. Din examinarea, in esenta lor, a celor trei actiuni ce realizeaza
elementul material al infractiunii de dare de mita, se poate constata ca una dintre acestea –
promisiunea de bani sau alte foloase – reprezinta un act de pregatire al darii de mita,
incriminat insa autonom ca infractiune consumata.

Tentativa. Legea noastra penala nu sanctioneaza tentativa in cazul darii de mita;

aceasta imprejurare nu inseamna, insa, nici ca darea de mita n-ar fi susceptibila de un inceput
de executare, nici ca actele de executare n-ar prezenta gradul de pericol social necesar pentru
ca raspunderea penala sa intervina.

Consumarea infractiunii de dare de mita are loc instantaneu in momentul savarsirii

oricareia dintre actiunile tipice – de dare, oferire, prin promisiune – incriminate prin art. 255
C.pen. Infractiunea de dare de mita poate subzista sub forma infractiunii continuate daca sunt
indeplinite conditiile prevazute in art. 41 alin. (2) C.pen.

B. Modalitati
Dispozitiile art. 255 C.pen., privitoare la fapta de dare de mita, cuprind urmatoarele
modalitati normative:
- promisiunea de bani sau alte foloase necuvenite unui functionar public sau
functionar;
- oferirea de bani sau alte foloase necuvenite unui functionar public sau functionar;
- darea de bani sau alte foloase necuvenite unui functionar public sau functionar.

C. Sanctiuni
Infractiunea de dare de mita este sanctionata cu inchisoarea de la 6 luni la 5 ani.
Pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi se poate aplica de catre instanta de
judecata daca pedeapsa principala stabilita este inchisoarea de cel putin 2 ani si daca instanta
apreciaza ca este necesara.
Persoana juridica se sanctioneaza cu amenda cuprinsa intre 5.000 si 600.000 lei,
potrivit art. 711 alin. (2) C.pen.
Potrivit art. 255 alin. (4) C.pen., banii, valorile sau orice alte bunuri care au facut
obiectul darii de mita se confisca, chiar daca oferta nu a fost urmata de acceptare, iar daca
acestea nu se gasesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor in bani.
Prin urmare, confiscarea speciala opereaza, in cazul darii de mita, numai atunci cand
infractiunea se comite prin oferire si prin darea de bani sau alte foloase, nu si in varianta
savarsirii faptei prin promisiunea unor asemenea foloase.
In situatia cand mita a fost primita, oferita sau data ca urmare a contrangerii, nu se va
proceda la aplicarea masurii de siguranta a confiscarii speciale, ci, in baza art. 225 alin. ultim
C.pen., bunurile care au facut obiectul darii de mita vor fi restituite persoanei care le-a dat.

3.5. Cauza de nepedepsire

Potrivit art. 255 alin. (3), mituitorul nu se pedepseste daca denunta autoritatii fapta
mai inainte ca organul de urmarire sa fi fost sesizat pentru acea infractiune. Cauza speciala de
nepedepsire este aplicabila daca sunt indeplinite, in mod cumulativ, urmatoarele conditii:

15
 a) mituitorul trebuie sa denunte fapta. Fapta se considera denuntata, de exemplu, si in
cazul in care mituitorul, fiind urmarit pentru o alta infractiune, face o declaratie prin care
aduce la cunostinta organului de urmarire penala fapta sa de dare de mita, precum si fapta
functionarului care a primit mita;
b) denuntarea trebuie facuta unei autoritati. In lipsa unei precizari a legii, denuntarea
poate fi facuta si unei autoritati necompetente a efectua urmarirea penala in aceasta materie
dar intr-un asemenea caz, autoritatea care a primit denuntul trebuie sa anunte de indata
organul de urmarire competent;
c) denuntarea trebuie facuta mai inainte ca organul de urmarire sa fi fost sesizat. In
literatura de specialitate s-a aratat ca dispozitiile art. 255 alin. (3) C.pen. au menirea de a
preveni savarsirea infractiunii de luare de mita prin crearea pentru cel care ar fi ispitit sa ia
mita a temerii ca va fi denuntat.

Capitolul IV. Practica judiciara

16
 LUARE DE MITA
Lipsa scopului instituit de art. 254 al. 1 Cod penal. Folosirea banilor primiti în alte
scopuri decât cele personale. Consecinte.
Existenta dubiului cu privire la pretinderea sau primirea de bani, respectiv la titlul
ilicit cu care inculpatul ar fi primit aceste sume de la anumite persoane impune adoptarea
unei solutii de achitare a inculpatului în temeiul art. 11 pct.2 lit. „a” raportat la art. 10 lit. „d”
Cod procedura penala.
Sectia penala - Decizia penala nr. 10/A/22 ianuarie 2007
Prin sentinta penala nr. 236/21.06.2006 inculpatul B.V. a fost condamnat la o
pedeapsa rezultanta de 3 ani închisoare pentru savârsirea infractiunilor prevazute de art. 254
al. 1 Cod penal cu art. 41 al. 2 Cod penal si art. 215 al. 1 Cod penal.
Determinându-se vinovatia inculpatului în limitele infractiunilor expuse, prima
instanta a retinut ca inculpatul în calitatea sa de sef serviciu Fond Funciar si Registru agricol
în cadrul Consiliului Local al orasului Simeria, în baza aceleiasi rezolutii infractionale si la
diferite intervale de timp a pretins si a primit diferite sume de bani în lei si valuta de la mai
multe persoane, promitându-le identificarea, încheierea si concesionarea unor terenuri din
domeniul public sau privat al Consiliului Local Simeria în virtutea atributiilor de serviciu ce-
i reveneau.
De asemenea a pretins si primit bani de la pârâta K.F., dupa ce a indus-o în eroare ca
poate sa-i rezolve un partaj imobiliar care nu intra în atributiile sale de serviciu.
Împotriva sentintei a declarat apel inculpatul B.V., aducându-i critici pentru
nelegalitate si netemeinicie solicitând achitarea sa de sub învinuirea savârsirii infractiunii
prevazute de art. 6 din Legea nr.78/2000 raportat la art. 254 al. 1 Cod penal cu art. 41 al.2
Cod penal si art. 215 al. 1 Cod penal.
Apelul este fondat.
Retinând starea de fapt conturata în urma tuturor probelor administrate - la fond si în
apel – se constata ca în situatiile în care s-a probat primirea sumelor de bani de la martori,
scopul pentru care inculpatul i-a încasat nu s-a dovedit a fi o însusire în interes personal, ci
pentru a rezolva, în limitele competentei sale, solicitarile martorilor.
Luându-se în considerare depozitia martorilor care afirma ca au remis inculpatului
bani sau bunuri, se apreciaza ca în cauza exista un dubiu cu privire la privire la pretinderea
sau primirea de bunuri de la unele persoane, respectiv la titlul ilicit cu care inculpatul ar fi
primit acele bunuri, dubiu care profita inculpatului si care justifica solutia de achitare a sa,
pe considerentul ca în cauza nu s-a facut dovada întrunirii elementelor constitutive ale
infractiunilor de luare de mita si înselaciune.

17
 Între parti au avut loc relatii care se circumscriu mai degraba sferei raporturilor de
drept civil si tot pe aceasta cale, martorii care se considera prejudiciati îsi pot recupera
eventualele sume, cu titlu de pretentii.
Apelul a fost admis iar sentinta atacata desfiintata cu consecinta achitarii
inculpatului B.V. de sub învinuirea savârsirii infractiunii prevazuta de art. 6 din Legea nr.
78/2000 cu art. 254 al. 1 Cod penal si a infractiunii prevazuta de art. 215 al. 1 Cod penal, în
temeiul art. 11 pct. 2 lit. „a” raportat la art. 10 lit. „d” Cod procedura penala.

DARE DE MITA
Conform dispozitiilor art. 255 alin. 4 C.pen., dispozitiile art. 254 alin. 3 C.pen, se
aplica în mod corespunzator, chiar daca oferta nu a fost urmata de acceptare, si ca urmare
instanta avea obligatia de a dispune confiscarea sumei de bani în baza acestui text de lege.
Prin sentinta penala nr. 198 din 26 octombrie 2006, Tribunalul Olt, în dosarul
nr.1033/P/2006, în baza art.255 alin.1 Cod penal, a condamnat inculpatul O. D. M. la 1 an
închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executarii.
În baza art. 254 alin. 4 Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de
150 RON.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut urmatoarea situatie de fapt:
În noaptea de 11/12 iunie 2006, în timp ce se deplasa la volanul autoturismului sau,
pe raza Municipiului Slatina, inculpatul a fost oprit de organele de politie, ocazie cu care a
fost testat cu fiola alcoolscop, rezultând o alcoolemie de 0,56 gr%o, motiv pentru care acesta
a fost condus la Spitalul Slatina, unde i s-au recoltat probe biologice.
Stiind ca a doua zi aceste probe vor ajunge la Laboratorul de Medicina Legala Olt,
inculpatul s-a deplasat la acest institut si a intrat în biroul în care îsi desfasura activitatea
martora V. E. si i-a cerut ca în momentul în care îi face analiza sângelui, sa-i mentioneze o
valoare mai mica.
Desi martora l-a refuzat categoric pe inculpat, solicitându-i sa paraseasca încaperea,
acesta a pus pe frigiderul aflat în încapere, mai multe bancnote de 50 lei, iar la iesirea
inculpatului din cabinetul martorei, doua dintre bancnote au cazut pe podea, fapt ce nu a fost
observat de catre aceasta, motiv pentru care a crezut ca inculpatul i-a lasat numai suma de 50
lei si a mers sa i-o restituie.
Martora a relatat imediat cele întâmplate în biroul sefului sau, martorul L. S. – F.
care a anuntat imediat organele de politie.
La fata locului a fost efectuata o cercetare care a constatat prezenta în încapere a înca
doua bancnote a 50 lei, întrucât inculpatul îi lasase martorei suma de 150 lei.

18
 La interogatoriu, pe parcursul procesului penal, inculpatul a recunoscut si a regretat
fapta savârsita.
Împotriva acestei sentinte a declarat apel Parchetul de pe lânga Tribunalul Olt,
criticând-o printre altele si cu privire la temeiul confiscarii sumei de bani ce a format
obiectul infractiunii.
Apelul declarat de parchet este însa fondat cu privire la cea de-a doua critica,
respectiv indicarea gresita a temeiului confiscarii sumei de 150 lei de la inculpat.
Astfel, conform dispoz. art. 255 alin. 4 c.p, dispozitiile art. 254 alin. 3 c.p, se aplica
în mod corespunzator, chiar daca oferta nu a fost urmata de acceptare, si ca urmare prima
instanta avea obligatia de a dispune confiscarea în baza acestui text de lege.

19