Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Marfurilor
Marfurilor
Tănase Mihai
Expert contabil
Contabilitatea mărfurilor
ISBN 978-973-0-10611-4
Braşov,
2011
Tănase Mihai – Contabilitatea mărfurilor
ISBN 978-973-0-10611-4
1
Tănase Mihai – Contabilitatea mărfurilor
ISBN 978-973-0-10611-4
1
Dicţionarul Explicativ al Limbii Române – Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti 1998
2
L. Şăineanu – Dicţionarul universal al limbii române, ed.a 6-a, Scrisul românesc, Craiova 1945
3
L. Şăineanu – Dicţionar universal al limbii române, ed. rev. şi adaug. De Al. Dobrescu ş.a., MYDO
Center Iaşi, Litera Chişinău 1998
4
C.Diaconovici – Enciclopedia română, tom III, Sibiu 1904
2
Tănase Mihai – Contabilitatea mărfurilor
ISBN 978-973-0-10611-4
1
Marieta Olaru ş.a. – Fundamentele ştiinţei mărfurilor – Ed. Economică, Bucureşti 2001
3
Tănase Mihai – Contabilitatea mărfurilor
ISBN 978-973-0-10611-4
o echipamente;
o semifabricate;
o materiale auxiliare;
bunuri de consum . sunt achiziţionate pentru consum final, structurându-se,
după modul de achiziţionare, în:
o bunuri de uz curent;
o bunuri intermediare;
o bunuri de lux;
după durata de viaţă:
mărfuri nedurabile (consumables) . se epuizează pe măsura consumului;
mărfuri de folosinţă ternă (durables). se uzează fizic pe măsura exploatării;
servicii.
după imperiozitatea nevoii corespondente:
bunuri primare . pentru nevoi fiziologice de bază: alimente, vestimentaţie,
locuinţă;
bunuri de necesitate medie . pentru confortul domestic, petrecea timpului liber
etc.;
bunuri de prisos . pentru nevoi latente, neexprimate, sau chiar nevoi artificiale;
sunt surse de satisfacţii episodice, pasagere, deosebit de importante pentru
caracterul insaţiabil al cererii;
criteriile merceologice .
Sunt foarte numeroase şi operează global sau selectiv, în funcţie de context. Cea mai
importantă grupare merceologică a mărfurilor se face după natura consumului în:
mărfuri alimentare;
mărfuri nealimentare.
În continuare, operează criterii precum: originea materiei prime, compoziţia chimică,
modalitatea de producere, tehnologia de fabricaţie, diverse criterii referitoare la
comerţul specific, la relaţia biologico-socială (impactul asupra mediului antropic), la
relaţia cu mediul etc.
În opinia lui E. Kuthe, pentru a răspunde în mare măsură cerinţelor comerţului,
mărfurile alimentare ar trebui grupate astfel:
1. Produse de brutărie;
2. Alimente dietetice;
3. Delicatese;
4. Grăsimi şi ouă;
5. Produse din carne;
6. Produse din peşte;
7. Fructe şi legume;
8. Băuturi;
9. Conserve;
10. Produse din lapte;
11. Produse dulci;
12. Produse congelate;
13. Alte produse.
Această clasificare corespunde unor exigenţe de compartimentare în
magazine generale de produse alimentare, pentru orientarea structurii reţelei în
comerţul cu amănuntul. 1
1
Dumitru Dima ş.a. – Fundamentele ştiinţei mărfurilor. Mărfuri alimentare – Ed. Economică,
Bucureşti 2005
4
Tănase Mihai – Contabilitatea mărfurilor
ISBN 978-973-0-10611-4
1
Dicţionarul Explicativ al Limbii Române – Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti 1998
2
Dictionnaire commercial de L’Academie des sciences commerciales, Ed. Hachette, Paris, 1979,
p. 50
3
.D.Patriche (coord) - Bazele comertului - Ed.Economica, Bucuresti,1999
4
Philip Kotler – Managementul Marketingului – Ed. Teora, Bucureşti 2005
5
Tănase Mihai – Contabilitatea mărfurilor
ISBN 978-973-0-10611-4
1
D.Patriche (coord) - Bazele comertului - Ed.Economica, Bucuresti,1999
6
Tănase Mihai – Contabilitatea mărfurilor
ISBN 978-973-0-10611-4
1
Mihai Ristea (coord) – Contabilitatea financiară a întreprinderii – Ed. Universitară, Bucuresti 2005
7
Tănase Mihai – Contabilitatea mărfurilor
ISBN 978-973-0-10611-4
8
Tănase Mihai – Contabilitatea mărfurilor
ISBN 978-973-0-10611-4
1
Mihai Ristea, Mirela Dima – Contabilitatea societăţilor comerciale – Ed. Universitară, Bucureşti 2002
9
Tănase Mihai – Contabilitatea mărfurilor
ISBN 978-973-0-10611-4
10
Tănase Mihai – Contabilitatea mărfurilor
ISBN 978-973-0-10611-4
1
Mihai Ristea, Mirela Dima – Contabilitatea societăţilor comnerciale, Ed. Universitară, Bucureşti 2002
11
Tănase Mihai – Contabilitatea mărfurilor
ISBN 978-973-0-10611-4
1
Legea contabilităţii nr.82/1991 republicată
2
Iacob Petru Pântea – Contabilitatea financiară românească conformă cu Directivele Europene, Ed.
Intelcredo. Deva 2007
12
Tănase Mihai – Contabilitatea mărfurilor
ISBN 978-973-0-10611-4
13
Tănase Mihai – Contabilitatea mărfurilor
ISBN 978-973-0-10611-4
14
Tănase Mihai – Contabilitatea mărfurilor
ISBN 978-973-0-10611-4
15
Tănase Mihai – Contabilitatea mărfurilor
ISBN 978-973-0-10611-4
16
Tănase Mihai – Contabilitatea mărfurilor
ISBN 978-973-0-10611-4
1.8.8 Monetarul
Se întocmeşte în 2 exemplare, cu ocazia predării la caseria centrală a
numerarului din vânzare. Casierul semnează pe cele două exemplare ale monetarului,
primul restituindu-i-l gestionarului, emite o chitanţă, pe care apoi o înregistrează în
registrul de casă. Exemplarul 1 al monetarului constituie document justificativ pentru
descărcarea gestiunii de mărfurile vândute. În condiţiile utilizării casei de marcat,
Monetarul se întocmeşte pe baza raportului zilnic emis de aceasta.
17
Tănase Mihai – Contabilitatea mărfurilor
ISBN 978-973-0-10611-4
- 25.06 donaţie către terţi 1.000 kg; se înregistrează TVA colectată aferentă donaţiei
Donaţia
1.000 kg x 8 lei (costul ultimei intrări) = 8.000 lei
6582 Cheltuieli cu donaţii si subvenţii acordate = 371 Mărfuri / 8.000
TVA aferentă donaţiei
8.000 lei x 19% = 1.520 lei
635 Chelt.cu alte impozite, taxe si vărsăminte asimilate = 4427 TVA colectată / 1.520
18
Tănase Mihai – Contabilitatea mărfurilor
ISBN 978-973-0-10611-4
Exemplu
1. Un depozit are în stoc la începutul lunii marfă, 1.000 kg evaluată la preţ de
vânzare cu ridicata 13 lei/kg, din care adaos comercial 3lei/kg
Valoare stoc iniţial (la preţ cu ridicata) = 1.000 kg x 13 lei/kg = 13.000 lei (SiD 371)
Adaos comercial aferent stocului iniţial = 1.000 kg x 3 lei/kg = 3.000 lei (SiC 378)
Valoare stoc iniţial la cost de achiziţie = 1.000 kg x 10 lei/kg (preţ cu ridicata – adaos)
3. În timpul lunii, depozitul vinde cu factură către clienţi 2.500 kg marfă la preţ de
vânzare cu ridicata de 13 lei/kg + TVA 19%.
411 Clienţi = % 38.675
707 Venituri din vânzarea mărfurilor 32.500
4427 TVA colectată 6.175
4. La sfârşitul lunii, se descarcă gestiunea de marfa vândută
Se calculează coeficientul de repartizare K:
19
Tănase Mihai – Contabilitatea mărfurilor
ISBN 978-973-0-10611-4
20
Tănase Mihai – Contabilitatea mărfurilor
ISBN 978-973-0-10611-4
21
Tănase Mihai – Contabilitatea mărfurilor
ISBN 978-973-0-10611-4
b. încasarea avansului:
5311 = 411 2.440 lei
Casa în lei Clienţi
22
Tănase Mihai – Contabilitatea mărfurilor
ISBN 978-973-0-10611-4
23
Tănase Mihai – Contabilitatea mărfurilor
ISBN 978-973-0-10611-4
24
Tănase Mihai – Contabilitatea mărfurilor
ISBN 978-973-0-10611-4
25
Tănase Mihai – Contabilitatea mărfurilor
ISBN 978-973-0-10611-4
O societate plătitoare de TVA importă mărfuri în valoare de 1.000 euro (1 euro = 3,6
lei). Taxa vamală este de 10%. Taxa vamală se plăteşte prin virament in lei, iar
mărfurile se achită prin bancă la cursul de 3,7 lei.
a) achiziţia mărfurilor
371 Mărfuri = 401 Furnizori / 3.600
e) plata mărfurilor
valoarea de achiziţie a mărfurilor = 3.600 lei
valoarea mărfurilor la plată = 3.700 lei
diferenţă nefavorabilă de curs valutar = 100 lei (665 Cheltuieli din diferenţe de curs
valutar)
% = 5124 Conturi la bănci in 3.700
valută
401 Furnizori 3.600
665 Cheltuieli din diferenţe de curs valutar 100
Exemplu
O unitate achiziţionează mărfuri în valoare de 1.500 lei + TVA 19%, pe care ulterior
le exportă la preţul de 1.000 euro (1 euro = 3,6 lei). La acelaşi curs se achită în
numerar asigurarea pe parcurs extern 40 euro şi transportul pe parcurs extern 60 euro.
Factura de vânzare se încasează prin bancă la cursul de 3,7 lei. Se recuperează de la
buget TVA.
26
Tănase Mihai – Contabilitatea mărfurilor
ISBN 978-973-0-10611-4
f) descărcarea gestiunii
607 Cheltuieli privind mărfurile = 371 Mărfuri / 1.500
h) regularizare TVA
4424 TVA de recuperat = 4426 TVA deductibilă / 285
i) recuperarea TVA
5121 Conturi la bănci in lei = 4424 TVA de recuperat / 285
27
Tănase Mihai – Contabilitatea mărfurilor
ISBN 978-973-0-10611-4
Exemplul 1
O persoană fizică de pune pentru a fi vândute în consignaţie mărfuri din patrimoniul
personal în valoare de 1.000 lei. Comisionul practicat este de 10%. După vânzare se
achită deponentului contravaloarea mărfurilor.
Exemplul 2
Un angrosist trimite un lot de mărfuri în valoare de 1.000 lei evaluate la cost de
achiziţie pentru a fi vândute în consignaţie la valoarea de vânzare de 1.200 lei plus
TVA. Comisionul practicat de către consignaţie este de 20%. După vânzarea în
numerar a mărfurilor, angrosistul emite factura, care se încasează de la consignaţie
prin bancă.
1
Codul Fiscal actualizat, art.52
28
Tănase Mihai – Contabilitatea mărfurilor
ISBN 978-973-0-10611-4
29
Tănase Mihai – Contabilitatea mărfurilor
ISBN 978-973-0-10611-4
30
Tănase Mihai – Contabilitatea mărfurilor
ISBN 978-973-0-10611-4
31
Tănase Mihai – Contabilitatea mărfurilor
ISBN 978-973-0-10611-4
32
Tănase Mihai – Contabilitatea mărfurilor
ISBN 978-973-0-10611-4
Valoarea realizabilă netă (VRN) este preţul de vânzare estimat, mai puţin
costurile estimate pentru finalizarea bunului şi a costurilor necesare vânzării. Aceste
estimări se bazează pe cele mai credibile dovezi în momentul în care are loc
estimarea. În plus, la momentul estimării se ia în considerare şi scopul pentru care
stocurile sunt deţinute (vânzare, producţie). Orice diminuare a valorii stocurilor până
la valoarea realizabilă netă trebuie recunoscută drept cheltuială în perioada în care
aceasta are loc.
Valoarea justă (VJ) (engleză: fair value) este suma la care poate fi tranzacţionat
un activ sau decontată o datorie, de bunăvoie, între părţi aflate în cunoştinţă de cauză,
în cadrul unei tranzacţii în care preţul este determinat obiectiv. Este valoarea care
depinde mai mult de piaţă şi mai puţin de condiţiile din întreprindere.
Dacă analizăm cele două valori, valoarea realizabilă netă şi valoarea justă,
constatăm că VRN este o valoare specifică entităţii, în timp ce valoarea justă este o
valoare de piaţă. Adică, altfel spus, VRN se referă la suma netă pe care o entitate se
aşteaptă să o realizeze din vânzarea stocurilor pe parcursul desfăşurării normale a
activităţii, iar VJ reflectă suma pentru care acelaşi stoc ar putea fi schimbat pe piaţă
între cumpărători şi vânzători interesaţi şi în cunoştinţă de cauză. Aşadar, nu este
obligatoriu ca cele două valori să fie egale.
În general, recunoaşterea în contabilitate a unui Activ sau a unei Datorii
presupune respectarea a două condiţii: este posibil ca activul să genereze intrări de
beneficii economice în întreprindere, iar datoria să determine ieşirea acestora, iar
costul activului sau a datoriei să poată fi determinat cât mai corect.
În ceea ce priveşte stocurile de valori materiale, pentru ca prima condiţie să fie
îndeplinită, acestea trebuie să conducă la obţinerea unor câştiguri sub orice formă
pentru întreprindere, fie prin vânzare, fie prin contribuţia la obţinerea altor bunuri sau
servicii ce vor fi vândute etc. De exemplu, produsele reziduale se înregistrează în
contabilitate doar atunci când pot fi valorificate, adică atunci când pot fi vândute şi
valoarea cu care se înregistrează este stabilită plecând tocmai de la preţul de
valorificare probabil. Un alt exemplu vizează utilităţile (energie, gaze naturale, apă
etc.). Acestea nu produc avantaje economice viitoare şi, ca atare, nu sunt recunoscute
ca elemente de stoc în bilanţ, ci sunt evidenţiate ca şi cheltuieli în contul de profit şi
pierdere.
O problemă fundamentală în contabilizarea stocurilor o constituie determinarea
costului care urmează să fie recunoscut drept activ până când veniturile aferente sunt
recunoscute. Regulile de respectat la evaluarea elementelor din bilanţ, în general, şi a
stocurilor, în special, vizează cele patru momente obligatorii: intrarea în patrimoniu,
cu ocazia inventarierii, la închiderea exerciţiului şi ieşirea din patrimoniu.
a). La data intrării în patrimoniu bunurile se evaluează şi se înregistrează în
contabilitate la valoarea de intrare, denumită valoare contabilă, care poate fi:
valoarea de achiziţie sau costul de achiziţie, pentru bunurile procurate cu titlu oneros;
costul de producţie, pentru bunurile produse în unitatea patrimonială; valoarea justă,
pentru bunurile primite cu titlu gratuit şi pentru cele care fac obiectul schimbului;
valoarea de aport, pentru bunurile aduse ca aport la capitalul social.
Costul de achiziţie al unui element de natura stocurilor cuprinde preţul de
cumpărare, taxele nerecuperabile (de ex., taxe aferente importului, cum sunt: taxele
vamale, comisioanele vamale, accizele; T.V.A. la unităţile neplătitoare, înscris în
facturile primite, fiind o cheltuială nerecuperabilă, se include în costul de achiziţie al
bunului, altfel, T.V.A. deductibilă poate fi recuperată de la autorităţile fiscale şi nu se
include în costul bunului cumpărat), cheltuielile de transport-aprovizionare şi alte
33
Tănase Mihai – Contabilitatea mărfurilor
ISBN 978-973-0-10611-4
cheltuieli accesorii necesare pentru punerea în stare de utilitate sau intrarea în gestiune
a bunului respectiv. Nu se includ în costul de achiziţie reducerile comerciale.
34
Tănase Mihai – Contabilitatea mărfurilor
ISBN 978-973-0-10611-4
35
Tănase Mihai – Contabilitatea mărfurilor
ISBN 978-973-0-10611-4
36
Tănase Mihai – Contabilitatea mărfurilor
ISBN 978-973-0-10611-4
37
Tănase Mihai – Contabilitatea mărfurilor
ISBN 978-973-0-10611-4
La primirea facturii, costul total al mărfurilor este de 43.430 lei. Diferenţa de 3.430
lei se include în costul mărfurilor, fără a afecta cheltuielile financiare (665
„Cheltuieli din diferenţe de curs valutar”). Aceasta reprezintă o diferenţă de
achiziţie şi nu o creştere a datoriei.
O entitate poate achiziţiona stocuri în condiţii de decontare amânată. Atunci când
acordul conţine efectiv un element de finanţare, diferenţa între preţul de cumpărare în
condiţii normale şi suma plătită este recunoscută ca o cheltuială cu dobânda de-a
lungul perioadei de finanţare (inversul actualizării creanţelor).
Exemplu:
O întreprindere cumpără materii prime de la un furnizor a căror contravaloare va fi
achitată peste 12 luni. Costul materiilor prime este de 20.000 lei, iar rata anuală a
dobânzii este de 10%. În aceste condiţii, la momentul achiziţiei, valoarea de
înregistrare a materiilor prime va fi de 18.181 lei (20.000/1,1), iar diferenţa de
1.819 lei va tratată ca o cheltuială în avans.
1
IAS 2, „Stocuri”
38
Tănase Mihai – Contabilitatea mărfurilor
ISBN 978-973-0-10611-4
Exemplu:
Se cunosc următoarele informaţii referitoare la stocurile de produse finite I, II, III:
Produs Cost VRN Min (Cost, VRN)
I 10.000 11.000 10.000
II 15.000 17.000 15.000
III 26.000 17.000 17.000
Total 51.000 45.000 42.000
Valoarea realizabilă netă a stocurilor de produse finite este de 42.000 lei. Diferenţa
de 9.000 lei (51.000 – 42.000) se va înregistra ca o ajustare pentru depreciere.
d). La data ieşirii din patrimoniu sau la darea în consum, bunurile se evaluează
şi se scad din gestiune, în general, la valoarea de intrare.
La ieşirea din patrimoniu sau la darea în consum a stocurilor, standardul
internaţional de contabilitate nr. 2 „Stocuri” prevede ca tratament contabil, fie
utilizarea metodei FIFO („Primul-intrat, primul-ieşit”), fie cea a costului mediu
ponderat. Odată aleasă, metoda trebuie aplicată consecvent de la un exerciţiu
financiar la altul şi pentru elemente similare. În caz contrar, notele explicative vor
conţine informaţii privind motivul schimbării metodei, precum şi efectele sale asupra
rezultatului exerciţiului. Tratamentul contabil alternativ permis pentru evaluarea
stocurilor la ieşirea din patrimoniu recomanda metoda LIFO („ultimul-intrat, primul-
ieşit”). Schimbările metodelor de evaluare a stocurilor conduc la „manipularea
rezultatului”, astfel că profitul unei întreprinderi nu depinde doar de performanţele
economice şi financiare, ci şi de opţiunea pentru o anumită metodă de evaluare.
Ca tehnici generale de măsurare a costului stocurilor, IAS 2 menţionează metoda
costului standard şi metoda preţului cu amănuntul. În plus, pentru bunurile
identificabile şi nefungibile, pentru determinarea costului se poate utiliza metoda
identificării specifice. În cazul utilizării metodei preţului cu amănuntul, costul
bunurilor vândute este calculat prin deducerea valorii marjei brute (a adaosului
comercial) din preţul de vânzare al stocurilor.
Recunoaşterea valorii stocurilor ca şi cheltuieli ale perioadei (în cazul în care
pentru contabilizare se recurge la metoda inventarului permanent) are loc atunci când
39
Tănase Mihai – Contabilitatea mărfurilor
ISBN 978-973-0-10611-4
stocurile sunt vândute sau consumate, în aceeaşi perioadă în care este recunoscut şi
venitul final corespunzător. Acest proces conduce la conectarea cheltuielilor la
venituri, subprincipiu al principiului independenţei exerciţiilor. De asemenea, orice
diminuare a valorii stocurilor până la valoarea realizabilă netă şi toate pierderile de
stocuri sunt recunoscute drept cheltuieli în perioada respectivă. O altă situaţie apare
atunci când un element de natura stocurilor este folosit drept componentă pentru o
imobilizare corporală. În acest caz, stocul va fi recunoscut ca şi cheltuială pe
parcursul duratei utile de viaţă a acelui activ, adică o dată cu amortizarea.
40
Tănase Mihai – Contabilitatea mărfurilor
ISBN 978-973-0-10611-4
În acest caz, înregistrarea de principiu este: utilaje = piese de schimb. Costul efectiv
al piesei de schimb va afecta cheltuielile perioadei pe măsura amortizării.
41
Tănase Mihai – Contabilitatea mărfurilor
ISBN 978-973-0-10611-4
BIBLIOGRAFIE
42
Tănase Mihai – Contabilitatea mărfurilor
ISBN 978-973-0-10611-4
CUPRINS
43