MEDIUL DE AFACERI EUROPEAN

POLITICA UNIUNII
EUROPENE IN DOMENIUL
ENERGIEI

UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

ADMINISTRAREA AFACERILOR, ANUL II

BERCEANU BIANCA GABRIELA

 Politica energetică a Uniunii Europene

Politică energetică europeană !

O politică energetică europeană conduce în mod decisiv Uniunea Europeană către o
economie caracterizată de un consum redus de energie mai sigură, mai competitivă şi mai
durabilă. Obiectivele energetice se referă la garantarea unei funcţionări competitive a pieţei
interne a energie,a unei reduceri a emisiilor de gaze cu efect de seră provocate de producerea sau
consumul de energie dar şi a afirmării Uniunii Europene pe scena internaţională.

Elaborarea unei politici energetice europene stă la baza proiectului european, prin
tratatele CECO (Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului) din 1951
şi Euratom (Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice) din 1957. Pachetul
„energie” înaintat de Comisia Europeană la 10 ianuarie 2007 se înscrie în dinamica iniţiată prin
Cartea verde privind o strategie europeană pentru o energie sigură, competitivă şi durabilă din
martie 2006 şi repoziţionează energia ca partea centrală a acţiunii europene.Pe baza pachetului
„energie”, şefii de stat şi de guvern au adoptat, la 9 martie 2007, în cadrul Consiliului European
de primăvară, un plan de acţiune global în domeniul energiei.

În plan actual !
Presedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen a prezentat Pactul Ecologic
European, initiativa ambitioasa istorica a noului executiv european de a transforma Europa in
primul continent neutru din puct de vedre climatic pana la orizontul anului 2050 aceasta spunand
„ Pactul Ecologic European este mai mult decat o viziune. Este o foaie de parcus pentru actiune.
Are 50 de obiective pentru anul 2050, pentru o Europa prietenoasa cu clima si cu
natura.Obiectivul nostru este sa reconciliem economia cu planeta noastra. Acesta este momentul
„omului pe luna” pentru Europa. Va dura cat o generatie sa atingem acest obiectiv.” In fata euro
deputatilor. Pactul prezentat impreuna cu Frans Timmermans cuprinde o foaie de parcurs cu
actiuni destinate tuturor sectoarelor de economie. Mai jos voi prezenta o lista din comunicatul
Comisiei Europene privind principalele obiective pentru o Europa lider mondial in privinta
schimbarilor climatice.

1.Un continent neutru din punct de vedere climatic, cu 0% emisii ale gazelor cu efect de
sera, pana in anul 2050

2.Decuplarea cresterii economice de utilizarea resurselor naturale

3.Decarbonizarea sistemului de energie este considerat un obiectiv critic in conditiile in

care utilizarea energiei in sectoarele economice reprezinta 75%
 4.Reducerea cu 90% a emisiilor din domeniul transporturilor pana in anul 2050, intrucat
transporturile produc in prezent 25% din emisiile de gaze cu efect de sera

5.Renovarea cladirilor pentru a-i ajuta pe oameni sa isi reduca facturile la energie si
consumul de energie. Cladirile fiind responsabile de 40% din consumul de energie

De ce este necesară o politică energetică europeană?

Uniunea Europeană trebuie să accepte provocările reale existente în lume, atât în ceea ce
priveşte durabilitatea şi poluarea, cât şi securitatea aprovizionării şi eliminarea dependenţei faţă
de importuri. Crearea unei politici energetice europene este necesară deoarece reprezină cea mai
bună rezolvare a acestor obstacole. Uniune Europeana doreste să creeze o nouă revoluţie
industrială şi să creeze o economie cu o eficienţă energetică ridicată dar şi cu emisii reduse de
CO2. Provocarile cu care se confrunta Uniunea Europeana in domeniul energiei include aspect
cum ar fi cresterea dependentei de importuri, nivelul ridicat al preturilor la energie si cresterea
cererii la nivel global.

Realizarea pieței interne de energie

O piaţă internă de energie a fost creată la nivel comunitar, cu scopul de a garanta
utilizatorilor o libertate de alegere reală, la preţuri echitabile şi competitive. Uniunea Europeană
cauta omogenizarea statelor membre in ceea ce priveste piata energetica si acest obiectiv
presupune: eliminarea a numeroase obstacole si bariere din calea comertului, apropierea
politicilor si a masurilor fiscal si de stabilire a preturilor si a masurilor privind normele si
standardele, precum si adoptarea unor reglementary in materie de mediu si siguranta. Obiectivul
este de a asigura o piata functionala, cu un acces larg la piata si mai important un nivel ridicat de
protective al consumatorului si al mediului.

O piața concurențială si interconectată

Prin termenul de piață concurenţială intelegm dorința Uniuni Europene de a crea o
separare bine definită între activitățile de gestionare a rețelelor de gaz şi electricitate şi
activităţile de producţie sau de furnizare a energiei pentru a stopa discriminările create de
companiile mari care duc la descurajarea entităților mici de ași extinde rețelele, activitate care ar
determina scaderea prețurilor ,apariția pe piață a unor noi veniți ,extinderea rețelelor și asigurarea
aprovizionări. Piaţa internă de energie depinde de situaţia reală a comerţului internațional de
energie. Dar, schimburile comerciale se dovedesc foarte dificile din cauza diferenţelor dintre
normele tehnice naţionale şi a unei interconectări inegale a reţelelor.Astfel se impune o
standardizare la nivel comunitar a aspectelor tehnice şi a reglementărilor, cum ar fi normele de
securitate comune necesare schimburilor internaționale. Pentru ca reţeaua energetică europeană
să devină realitate, există nevoia unui sprijin politic şi financiar acordat pentru realizarea
infrastructurilor necesare. Uniunea Europeană dorește și crearea unui sistem de informare și
ajutor pentru persoanele defavorizate care sunt amenințate de creşterii preţului la energie dar si
de informare privind diferiţii furnizori şi opţiunile de aprovizionare.

Securitatea aprovizionări cu energie

Reducerea vulnerabilităţii Uniunii Europene în ceea ce priveşte importurile, întreruperile
de aprovizionare, eventualele crize energetice sau incertitudinea care planează asupra viitorului
aprovizionării, sunt o prioritate mai ales pentru statele member care depend de un singur
furnizor. Noua politică energetică insistă asupra importanţei mecanismelor care să asigure
întrajutorarea statelor membre, precum şi asupra diversificării surselor de aprovizionare şi a
metodelor de transport.

Reducerea poluări
Sectorul energetic generează cel mai mare procent de emisii de gaze cu efect de seră din
UE.Fiind hotărâtă să lupte împotriva schimbărilor climatice, UE s-a angajat să reducă emisiile
interne prin utilizarea unei cantităţi mai scăzute de energie şi utilizarea în mai mare măsură a
energiei nepoluante. Actuala agenda politica a Uniunii Europene privind clima si energia,
adoptata de catre Consiliul European la 24 octombrie 2014, revizuita in decembrie 2018, avand
ca termen de realizare pana in 2030 urmatoarele obiective:

1. Reducerea cu cel putin 40% a emisiilor de gaze cu efect de sera fata de nivelurile din
1990;
2. Cresterea cu 32% a ponderii energiilor regenerabile in consumul de energie;
3. Imbunatatirea cu 32,5% a eficientei energetice;
4. Interconectarea a cel putin 15% din sistemele de energie electrica ale Uniunii Europene.
In noiembrie 2016, Comisia a propus pachetul “Energie curata pentru toti europenii”,
Propunerile de reglementare si masurile de facilitare prezentate in pachet au ca scop
accelerarea si consolidarea tranzitiei economiei Uniunii Europene catre o energie curata, creand
astfel locuri de munca si crestere economica in noi sectoare economice. Propunerile legislative se
refera la eficienta energetica, energia din surse regenerabile, organizarea pietei energiei,

Pachetul propus urmareste trei obiective principale:

1. Plasarea eficientei energetice pe primul loc

2. Atingerea pozitiei de lider mondial in domeniul energiei din surse regenerabile
3. Asigurarea de conditii echitabile pentru consumatori
Acest pachet ar trebui sa fie considerat in contextul in care Uniunea Europeana deschide drumul
spre o societate mai inteligenta si energie mai curate pentru toti, si mai important acest pachet
creeaza noi oportunitati de ocupare a fortei de munca avand bunastarea cetatenilor in minte.

Principalele surse de energie

 Energia disponibilă în Uniunea Europeană provine din energia produsă în UE și din
energia importată din alte țări. În 2018 UE a produs aproximativ 42% din energia proprie, în
timp ce 55% a fost importată.Importurile și producția formează împreună sursele de energie
disponibile în UE. În 2018, energia din UE, reprezentată de sursele de energie disponibile,
aceasta a fost format în principal din cinci surse diferite: produse petroliere (inclusiv țiței) (36%),
gaze naturale (21%), combustibili fosili solizi ( 15%), energie regenerabilă (15%) și energie
nucleară (13%).

Consumul diferitelor surse de energie disponibile variază considerabil între

statele member :
● Produsele petroliere: Cipru (91%), Malta (87%) și Luxemburg (65%)
● Gazele naturale:Italia (37%) și Olanda (35%)
● Combustibili fosili solizi: Estonia (72%) și Polonia (47%)
● Energia nuclear: Franța (42%) și Suedia (32%)
● Energia regenerabilă : Letonia (39%) și Suedia (39%)

Producția de energie în UE este împărțită în seria

de surse de energie diferite: combustibili fosili solizi,
gaze naturale, petrol brut, energie nucleară și energie
regenerabilă .

Energia regenerabilă (34%) a fost cea mai

importanta sursă energie din UE în 2018 urmată de
energia nucleară (31%), combustibili solizi (22%), gaze
naturale (9) %) și țiței (4%).
 Pentru consumul propriu, Uniunea Europeana mai are nevoie și de energie care este
importată din alte țări.

În 2018, principalul produs energetic importat au fost produsele petroliere, reprezentând

aproape două treimi din importurile de energie în UE, urmate de gaze (24%) și combustibili
fosili solizi (8%) .Rusia este principalul furnizor al UE de țiței, gaze naturale și combustibili
fosili solizi. Stabilitatea aprovizionării cu energie a UE poate fi amenințată dacă o proporție
ridicată a importurilor este concentrată între relativ puțini parteneri externi. În 2018, aproape
două treimi din importurile de petrol brut extra-UE proveneau din Rusia (30%), Irak (9%) și
Arabia Saudită, Norvegia, Kazahstan și Nigeria (7% fiecare). Peste 80% din importurile de
energie sunt produse petroliere în Cipru, Malta, Grecia, Suedia și România, iar mai mult de o
treime este gaz în Ungaria, Austria și Italia. Aproximativ 20% din importurile de energie sunt
combustibili solizi în Slovacia și Polonia.

Dependența UE de produsele importate.

Dependența arată măsura în care o economie se bazează pe importuri pentru a-și satisface
nevoile energetice. În UE în 2018, rata de dependență a fost egală cu 58%, ceea ce înseamnă că
mai mult de jumătate din nevoile energetice ale UE au fost satisfăcute de importurile nete.
Această rată variază de la peste 90% în
Malta, Luxemburg și Cipru și sub 25%
în România, Danemarca și Estonia.
Rata de dependență de importurile de
energie a crescut începând cu anul
2000, când era doar 56%.După cum sa
menționat mai sus, UE depinde în
principal de Rusia pentru importurile
de petrol brut, gaze naturale și
combustibili solizi, urmată de Norvegia
de petrol brut și gaze naturale.

Surse de energie regenerabile si

emisile de gaze cu efect de seră
Utilizarea surselor de energie
regenerabilă (energia eoliană, solară şi
fotovoltaică, biomasă şi biocombustibili, energie geotermică şi pompe de căldură) contribuie în
mod indiscutabil la limitarea schimbărilor climatice. Acestea, ajută la securitatea aprovizionării
cu energie şi la crearea şi creşterea numărului de locuri de muncă în Europa, graţie creşterii
producţiei şi consumului de energie locală.Una dintre prioritățile strategiei Uniunii Energetice
este creșterea eficienței energetice în încercarea de a reduce consumul de energie cu 32,5% până
în 2030.Intensitatea energetică este o măsură a eficienței energetice a unei economii și arată cât
de multă energie este necesară pentru a produce o unitate de produs intern brut (PIB). De
exemplu, dacă o economie devine mai eficientă în utilizarea energiei sale și PIB-ul acesteia
rămâne constant, atunci raportul pentru acest indicator ar trebui să scadă. Cele mai puțin eficiente
economii din UE în 2018, adică cele care utilizează cea mai mică cantitate de energie în raport cu
dimensiunea economică totală, au fost Irlanda, Danemarca și România. Cele mai energice state
membre ale UE au fost Malta și Estonia. Trebuie menționat că structura economică a unei țări
joacă un rol important în determinarea intensității energetice, deoarece economiile bazate pe
servicii vor afișa, a priori, intensități energetice relativ scăzute, în timp ce economiile cu industrii
grele pot avea o proporție considerabilă din activitatea lor economică în sectoarele industriale,
ceea ce duce la o intensitate energetică mai mare.

Schimbările climatice reprezintă o

amenințare la dezvoltarea durabilă. După
ani de cercetări ample, comunitatea
științifică este de acord că emisiile de gaze
cu efect de seră (GES) provocate de om sunt
cauza principal a creșterii medii a
temperaturii Pământului în ultimii 250 de
ani. Emisiile de GES produse de om sunt în
principal un produs secundar al arderii
combustibililor în centrale, mașini sau case.
Agricultura și descompunerea deșeurilor în
depozitele de deșeuri sunt, de asemenea,
surse de emisii de GES.Emisiile de gaze cu
efect de seră ale UE au scăzut constant între 2010 și 2014, după care tendința sa schimbat și a
început să crească ușor din nou.În 2017, emisiile de GES ale UE au fost în scădere cu 19% față
de nivelurile din 1990, reprezentând o reducere absolută de 935 de milioane de tone de CO2,
ceea ce a pus UE pe cale să îndeplinească obiectivul său care este de a reduce emisiile de GES
cu 20% până în 2020 și cu 40% până în 2030 față de 1990. În 2017, industriile producătoare de
energie au avut cea mai mare pondere (29,0%) din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră,
urmate de arderea combustibilului de către utilizatori (25,5%) și sectorul transporturilor (23,8%).
Față de 1990, ponderea majorității surselor a scăzut, transportul a crescut totuși de la 14,8% în
1990 la 23,8% în 2017.

IMPLEMENTAREA UNEI POLITICII ENERGETICE INTERNAŢIONALE

COMUNE
 Uniunea Europeană nu poate realiza singură obiectivul unei energii sigure, competitive şi
durabile. Pentru aceasta, ea trebuie să se implice şi să coopereze cu ţările dezvoltate şi ţările în
curs de dezvoltare, cu utilizatorii şi producătorii de energie, precum şi cu ţările de tranzit. Din
perspectiva eficienţei şi coerenţei, este prin urmare esenţial ca statele membre şi Uniunea
Europeană să vorbească cu o voce unitară referitor la problemele energetice
internaţionale.Uniunea Europeană va fi actorul principal în elaborarea acordurilor internaţionale
din domeniul energiei, în special în consolidarea cartei energiei, având iniţiativa unui acord cu
privire la eficienţa energetică, precum şi participând activ la regimul stabilit prin Protocolul de la
Kyoto privind schimbările climatice.Relaţiile UE atât cu ţările consumatoare de energie cât şi cu
ţările producătoare sau de transit sunt fundamentale din punct de vedere al securităţii geopolitice
şi al stabilităţii economice. Prin urmare, UE se va strădui să dezvolte parteneriate energetice
transparente, previzibile şi reciproce cu aceste ţări, în special cu cele cu care se învecinează. UE
propune în egală măsură un parteneriat nou cu Africa, vizând o gamă largă de chestiuni
energetice.În plus, UE se angajează să ajute ţările în curs de dezvoltare să pună în aplicare
servicii energetice descentralizate, accesibile, fiabile şi durabile. UE încurajează aceste ţări, şi în
special Africa, să investească imediat în energiile regenerabile şi în noua generaţie de tehnologii
energetice nepoluante.

Romania și Franța
Romania are resursele necesare cresterii sistemului energetic, iar acesta trebuie sa aiba in
minte dezvoltarea industriei si a agriculturii. Dezvoltarea sectorului energetic este parte a
procesului de dezvoltare a Romaniei. Cresterea sistemului energetic inseamna: dezvoltarea si
crearea de noi locuri de munca, incurajarea cresterii consumului intern in conditii de eficienta
energetica. Sistemul energetic national va fi astfel mai puternic, mai sigur si mai stabil.

Prin Strategia Energetica a Romaniei, sunt considerate investitii strategice de interes national
urmatoarele obiective:

1. Finalizarea Grupurilor 3 si 4 de la Cernavoda

Energia nucleara, sursa de energie cu emisii reduse de carbon, are o pondere semnificativa in
totalul productiei nationale de energie electrica 18%.

2. Realizarea Hidrocentralei cu Acumulare prin Pompaj de la Tarnita-Lapusesti

In conditiile in care, la orizontul anului 2013, in mixul tehnologic din sistemul de productie al
energiei electrice din Romania va creste ponderea sectorului nuclear si a energiei din surse
regenerabile.

3. Realizarea Grupului de 600MW de la Rovinari

Pe termen lung, rolul lignitului in mixul energetic poate fi pastrat prin dezvoltarea de noi
capacitati, prevazute cu tehnologie de captare, transport si stocare a CO2.
4. Realizarea Complexului Hidrotehnic Turnu-Magurele-Nicopole

Complexul va produce, in medie, o energie de aproximativ 2,200 GWh/an, venind sa

sustina pozitia Romaniei ca furnizor de securitate energetica la nivel regional.

In Strategia Energetica, un loc important este destinat analizei contextului european.

Strategia orienteaza si fundamenteaza pozitionarea Romaniei in raport cu propunerile de reforma
a pietei europene de energie.

Strategia Energetica stabileste faptul ca Romania isi va mentine pozitia de producator de

energie in regiune si va avea un rol activ si important in gestionarea situatiilor de sters la nivel
regional

Strategia Energetica are opt obiective strategice fundamentale

1.Energie curata si efiecienta energetica;

2.Asigurarea accesului la energie eletrica si termica pentru toti consumatorii;

3.Protectia consumatorului vulnerabil si reducerea saraciei energetice;

4.Piete de energie competitive, baza unei economii competitve;

5.Modernizarea sistemului de guvernanta energetica;

6.Cresterea calitatii invatamantului in domeniul energiei si formarea continua a resursei umane;

7.Romania, furnizor regional de securitate energetica;

8.Cresterea aportului energetic al Romaniei pe pietele regionale si europene prin valorificarea

resurselor energetice primare nationale.) care structureaza intregul demers si planifica perioada
2019-2030.

Obiectivele strategice vor fi indeplinite simultan printr-un set de obiective ce inglobeaza

actiuni prioritare avand ca scop realizarea lor pe termen scurt, mediu si lung.

In Romania energia regenerabila constituie 30% din procentul total de energie utilizata
reusind sa atinga tinta de 25% pana in anul 2020. De asemenea trebuie evidentiat faptul ca
productia regenerabila in Romania este semnficativa, acest procent fiind pe locul doi in Europa
de Sud-Est, dupa Polonia

Franta este una din tarile industrializate care emit cele mai mici cantitatii de dioxid de
carbon in atmosfera multumita aportului energiei nuclare. Emisiile de gaze de sera au scazut in
ultimii ani. Fiind deja la un nivel sub pragul stabilit de Protocolul de la Kyoto. In 2005 a intrat in
vigoare Legea Energiei care prevede ca pana in 2050 Franta sa isi reduca emisiile de carbon cu
pana la 75% fata de nivelul din 1990.
 Pe langa Legea Energiei Franta a pus la punct un program avand in vedere sanatatea
mediului, numit Grenelle de l’Environenment, prin care se presupune un cadru de masuri si
politici ambitioase care traseaza tinte precise in privinta eficientei energetice si asupra utilizarii
resurselor regenerabile si propun o suma de linii de urmat in privinta cercetarii si dezvoltarii pe
domeniul tehnologiilor curate.In 2007 guvernul a creat Ministerul Ecologiei, Energiei, al
Dezvoltarii Durabile si al Marii care sa se ocupe de energie, mediu, transport, si a folosirii
trenurilor. Insitutita, unica in acel moment in Europa, a fost creata pentru a avea o implicare
puternica in aceste domenii strans interconectate, in special in cazul Frantei care se doreste un
model pentru dezvoltare durabila

Energia nucleara
Industria energiei nucelare a functionat eficient in Franta astfel permitand existenta unei
energii ieftine si fara emisii de dioxid de carbon. De altfel, pretul energiei este 7-lea cel mai mic
din Europa. Franta este singura tara care are si un ciclu inchis al combustibilul nuclear. Dupa ce
combustibilul este folosit, rezidurile sunt procesate pentru a putea fi refolosite. Ce nu poate fi
refolosit este depozitat in repozitoarele geologice.Dupa dezastrul nuclear de la Fukushima, din
2011 opinia publica a inceput sa fie mai reticenta privind utilizarea energiei nucleare. Intr-un
sondaj realizat de BBC circa 57% dintre respondenti se opuneau folosirii energiei nucleare.
Administratia Sarkozy a marit budgetul acordat industriei nucleare avand ca scop intarirea
masurilor de siguranta in cazul unor accidente.Insa Franta in prezent insista pe o distantare fata
de energia nucleara. Astfel Franta si-a propus un obiectiv ca inainte de 2025 sa inchida 17
reactoare nucleare. Aceasta miscare va reduce cu 50% comonenta atomica a productiei de
energie electrica.Chiar după ce a fost învestit în funcția de președinte, Emmanuel Macron, a
expus clar ambiția Franței de a reduce cota energiei nucleare la 50%, către un câștig pe plan de
energie verde. Aceasta a fost formulată prima dată în timpul mandatului lui Francois Hollande.
Bibliografie

1. Eurostat

2. https://www.europarl.europa.eu/ftu/pdf/ro/FTU_2.1.9
.pdf

3. https://ec.europa.eu/info/strategy/priorities-2019-
2024/european-green-deal_ro#calendar

4. http://www.mmediu.ro/app/webroot/uploads/files/Str
 ategia_Energetica2019_2030.pdf

5. https://ec.europa.eu/eurostat/cache/infographs/energy
/bloc-4a.html

6. https://ec.europa.eu/transparency/regdoc/rep/1/2017/
RO/COM-2017-718-F1-RO-MAIN-PART-1.PDF