,,De ce am devenit profesor?

Fiecare om are un vis.Fiecare vis naște speranțe.Este curios cum visul este
premisă și finalitate în viata omului.Lupta pentru realizarea visului devine
conținutul existenței noastre.Fiecare s-a născut să întregească universul uman.
Noi,profesorii,ne-am născut cu dragoste de copii și cu dorința de a dărui.
Visul meu din copilarie a devenit realitate cînd am ajuns în liceul unde lucrez de 5
luni deja,plină de emoții la gîndul întilnirii cu copiii.Am stiut că am misiunea de a-
i ajuta să își formeze personalitatea,de a-i însufleți,de a-i motiva,de a-i face să
învețe cu bucurie.
De ce am devenit profesor? Răspunzând la această întrebare pentru mine, îmi
amintesc anii de școală. Probabil, fiecare dintre noi, alegându-și calea ulterioară,
profesia, se concentrează pe acei oameni care sunt în apropiere, care ne-au
influențat percepția asupra vieții și a căror experiență și abilități ne-au stârnit o
invidie bună. Deci, răspunsul este simplu - am fost înconjurat de profesori
minunați, profesioniști de care am vrut să fiu.
Mi-am ales meseria de profesor în idea de a da dovadă de iscusință,talent ,răbdare
și multă dăruire,făcind o pasiune pentru munca cu copiii,dar și pentru munca în
echipă alături de ceilalți colegi și tot odată oameni de la care pot învăța
continuu,deoarece sunt oameni cu experiență,la fel de darnici ca și mine să
împărtașeasca ceea ce știu. Toți profesorii care lucrează cu mine la Liceu sunt cu
adevărat creativi, interesanți, luminoși. Lucrul împreună cu astfel de oameni
remarcabili a fost întotdeauna un stimul pentru creșterea mea profesională ... Și
totuși, principala bogăție a liceului o reprezintă copiii. Sunt recunoscătoare
fiecăruia dintre elevii mei pentru faptul că într-o zi au apărut în viața mea. Bucuria
de a comunica cu ei plătește mai mult decât toate sacrificiile pe care le cere
profesia didactică.
În opinia mea, ca tînar specialist pentru a fi sincer, a fi profesor nu este ușor. El
trebuie să fie un creator, să nu-și piardă inima, să poată conduce, să fie înțelept,
obiectiv, necesar și iubit de copii, să le insufle încredere și optimism. Nu este atât
de ușor să fii o persoană care combină astfel de calități și abilități.Dar, eu sunt
încrezuta în mine și voi da dovadă de o cantitate mare de cunoștințe și abilități pe
care trebuie să le foloseasc în munca mea: să stăpânesc metodele de cercetare și de
lucru experimental, să am cunoștințe profunde ,să cunoasc metode tradiționale de
predare a materiei și tehnologiilor educaționale moderne.  Eu voi deveni pentru
elevi un dascal nu doar în sfera şcolară,dar şi în afara ei, voi fi pentru elevi un
model, un prieten,le voi încuraja aspiraţiile. În afară de acestea, voi fi obiectivă,să-i
apreciez pe elevi la justa valoare. Eu nu uit sa-i învăţ pe elevi trei
lucruri : simplitate, răbdare,compasiune — acestea fiind cele mai mari comori
ale omului.
În concluzie pot spune că:îmi place meseria mea. Motivul principal pentru care
n-am renunţat la această profesie este acela că iubesc copiii.Ca orice profesor, am
capacitatea de a mă bucura și de a empatiza. Simt un sentiment unic de mândrie
pentru un copil care a obținut succes, a fost capabil să se depășească, să simtă
încrederea în sine, propria sa importanță. S-a întâmplat așa că în sufletul unora
dintre elevii mei a apărut dorința de a fi profesor. Sper ca această floare frumoasă
să înflorească în ele, dându-le dreptul de a fi numiți adevărați profesori!
Un adevărat profesor își evaluează succesul cu succesul elevilor săi. Se spune pe
bună dreptate că scriitorul trăiește din lucrările sale, un bun artist în picturi, un
sculptor în sculpturi create și un bun profesor în gândurile și faptele oamenilor. De
asemenea, este important pentru mine să văd rezultatele muncii mele. La urma
urmei, profesorul crede întotdeauna că ar fi putut face mai bine decât a făcut-o.
Probabil, nimeni nu este atât de des vizitat de un sentiment de nemulțumire,
nemulțumire față de sine și rezultatele obținute, ca profesor.

Realizat: Bețivu Maria