MODEL DE CARIERĂ DIDACTICĂ

Motto: „Spre ce mergem, dacă nu sosim nicăieri?” (Octavian Paler)

„Am şi sosit undeva, dar mai avem de mers!”

Dascălul ideal este un model de inteligenţă, profesionalism, bunătate, dăruire. Este

dotat cu o inteligenţă deosebită, cu o imaginaţie bogată, cu dorinţă de a învăţa şi a se
perfecţiona, cu o vastă cultură generală şi de specialitate.
Aşa cum afirma M.A. Bloch, „arta pedagogică, ce este înainte de toate arta de a te
pune la dispoziţia copiilor, de a simpatiza cu ei, de a le înţelege universul, de a le sesiza
interesele care îi animă, se întemeiază în mare măsură pe un dar: vocaţia pedagogică”.
Un astfel de pedagog este un om care şi-a însuşit cu lăcomie tainele specialităţii,
dominat de setea de cunoaştere, iubind copiii, dorind să se afle în preajma lor pentru a le
călăuzi paşii spre cunoaştere.
Atras de latura umană, sensibilă, nu-şi propune să revoluţioneze învăţământul, ci să
dăruiască mereu câte ceva, cunoştinţe, dar şi bunătate şi înţelepciune, şi să-i înveţe pe copii să
dăruiască, la rândul lor, rămânând în acelaşi timp un exemplu de modestie. Un asemenea
profesor înţelege că atitudinea este cea mai importantă când păşeşti pentru prima dată în faţa
clasei, că a fi profesor nu este doar o meserie, ci implică îndeplinirea unei misiuni, înţelegerea
ideii de a face apostolat.
Mai mult, profesorul de succes înţelege că rezultatele muncii lui nu se pot măsura
cantitativ şi calitativ imediat, că trebuie să stimuleze şi să întreţină curiozitatea elevilor săi
pentru lucruri noi, modelându-le caracterele şi comportamentele sociale. El conştientizează că
a fi profesor este un risc asumat, că exercitarea acestei meserii implică răbdare, incertitudine
uneori, multe ore de studiu, emoţie şi descurajare/dezamăgire, surâs şi satisfacţie, mulţumire
şi recunoştinţă.
Niciodată plictisit sau blazat, va găsi metodele cele mai eficiente pentru a trezi
interesul elevilor, pentru a le insufla dragostea de cunoaştere, pentru a-i face să simtă nevoia
de schimbare care să le ofere posibilitatea dezvoltării personale.
 Transgresând lipsurile materiale, va fi preocupat mereu de ideea transformării
continue, de căutarea permanentă şi descoperirea resurselor care generează satisfacţia
profesională. Model, partener al educaţiei, sfătuitor al elevilor şi părinţilor, creează o
atmosferă de încredere în clasă, încurajând succesele fiecărui elev, întărindu-le încrederea în
propria valoare, ajutându-i să-şi găsească identitatea.
Fără visuri de mărire, de a accede la funcţii importante, de a primi laude, recompense
sau premii, se axează mai mult pe satisfacerea nevoilor individuale de a fi informat, de a
cunoaşte, de a învăţa, şi mai puţin pe nevoia de a fi apreciat material.
Aceasta este adevărata carieră didactică de succes! Un dascăl excepţional este cel care
se simte bine la locul de muncă, este apreciat deopotrivă de elevi, părinţi, colegi, director, se
bucură de prestigiu. O carieră didactică de succes se poate construi prin vocaţie, talent, tact
pedagogic, abilitate diplomatică, organizatorică, spirit de iniţiativă, de competiţie etc.
Profesorul ideal este acela care comunică clar, trezeşte curiozitatea elevilor, îi ascultă
cu adevărat şi îi respectă, este plăcut, empatic, cunoaşte şi înţelege psihicul copiilor, este
dăruit profesiei alese, are simţul umorului, este caracterizat de atitudinea perfecţionistă şi de
optimism. Căci măiestria pedagogică, ce însumează toate aceste calităţi, face din profesor un
artist în meseria sa.