Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Hemoglobina
Funcţia biologică a hemoglobinei
Studierea unui număr mare de proteine unitare având cea mai diferită
provenienţă a dovedit că ele nu constau dintr-un singur lanţ polipeptidic ci din
mai multe. Asemenea proteine sunt astfel complexe formate din mai multe
lanţuri polipeptidice. În soluţie, în anumite condiţii (pH) aceste complexe de
proteine pot fi desfăcute în lanţuri separate care sunt denumite şi subunităţi
sau protomeri şi care au tot caracter de proteină. • Subunităţile se pot reuni.
Structura care defineste conformatia unei proteine formata dintr-un număr
definit de subunităţi se numeşte structură cuaternară. Deci mai multe
structuri terţiare sunt unite între ele formând construcţii mai complicate,
structuri cuaternare. Forţele de atracţie sunt aceleaşi ca în structurile terţiare
dar ele acţionează în acest caz intermolecular unind catene polipeptidice sau
elice alfa diferite. • Principiul structurii cuaternare este foarte răspândit şi
poate fi aproape întotdeauna aplicat mai ales dacă greutatea moleculară a
proteinei depăşeşte 100.000.[2]
Subunităţile pot fi sub forma unor copii multiple ale unui singur lanţ
polipeptidic (homomultimer) sau ele pot reprezenta lanţuri polipeptidice
distincte (α2β2 în hemoglobina umană). • În ambele cazuri subunităţile se
împachetează sub forma unor unităţi individuale, distincte, posedând
structuri secundare şi tertiare proprii. • Asocierea dintre molecule necesită
complementaritate fizică şi spaţială. Majoritatea proteinelor au evoluat în aşa
manieră încât nu interacţionează cu marea parte a proteinelor cu care vin în
contact. • Aranjamentele subunităţilor dintr-o proteină comparativ cu altele
defineşte structura cuaternară a enzimei. Schimbările din structura
cuaternară a unei proteine/enzime pot avea consecinţe dramatice în decursul
actului catalitic.[2]
2. Hemoglobina
Hemoglobina este formata din 4 lanţuri polipeptidice, din care câte două
sunt identice şi denumite lanţul alfa şi lanţul beta. • Lanţul alfa este format din
141 de aminoacizi şi conţine relativ mai multe grupări acide decât lanţul beta,
format din 146 aminoacizi. Secvenţa aminoacizilor este determinată genetic
(deci ereditar), după cum s-a observat la diferite hemoglobine cunoscute
(hemoglobina fetală, hemoglobina normală a adulţilor şi alte hemoglobine
legate de manifestări patologice care se deosebesc mai ales prin schimbarea
unui singur aminoacid).
3. Rolul hemoglobinei
Figura 3 O curbă care descrie legarea de oxigen la mioglobină. Presiunea parțială a O2 în aer este
exprimată în kilopascali (kPa). Oxigenul se leagă strâns de mioglobina, cu un P50 de doar 0,26 kPa
4. Complexarea liganzilor
Figura 5curba de legare sigmoidă (cooperativă). Curba de legare poate fi privită ca o curbă hibridă
care reflectă o tranziție de la o stare de afinitate scăzută la o stare de afinitate înaltă. Cooperarea, as
manifestată printr-o curbă de legare sigmoidă, face mai multă hemoglobina sensibilă la micile
diferențe de concentrație de O2 între țesuturi și plămâni, permițând hemoglobinei să lege oxigenul în
plămâni (unde pO2 este mare) și eliberat în țesuturi (unde pO2 este scăzut).[4]
Figura 6 compararea eritrocitelor normale, în formă de cupă (a) cu eritrocitele în formă variabilă
văzute în anemia cu celule în formă de seceră(b), care variază de la normal la spinoasă sau în formă
de secera.[4]
7. Concluzii
[3] S. Diego, “R Winslow , University of California, San Diego, CA, USA & 2006,” 2006.