ACADEMIA NAVALA “MIRCEA CEL BATRAN”

FACULTATEA DE MARINA CIVILA

SPECIALIZAREA: OC SEN

PROIECT DE CURS

ACŢIONAREA ELECTRICĂ A INSTALAŢIILOR DE

ÎNCĂRCARE –DESCĂRCARE

INDRUMATOR:Prof.univ.dr.ing. Dobref Vasile

Masterand: Tudorache Marius Cosmin

Grupa:561C
 INTRODUCERE

Construcţia navelor moderne electrificate în curent alternativ a impulsionat dezvoltarea

instalaţiilor navale de ridicat. Aceste instalaţii sunt alimentate în curent alternativ şi asigură
productivitate înaltă prin rapiditatea operaţiilor de încărcare descărcare şi micşorarea pe această
cale a duratei de staţionare a navei în porturi. Există două tendinţe de dezvoltare a acţionărilor
electrice pentru instalaţiile de încărcare. Una din ele priveşte folosirea nemijlocită a motoarelor
de curent alternativ care asigură simplitate, siguranţă şi condiţii uşoare de exploatare, dar
necesită în schimb luarea unor măsuri speciale pentru obţinerea caracteristicilor optime de
funcţionare. A doua direcţie constă în păstrarea în calitate de motor de execuţie a motorului de
curent continuu cu posibilităţile lui înalte de reglare şi caracteristici perfect adaptate pentru
condiţiile de lucru ale instalaţiilor de încărcare. În acest scop, se creează un sistem separat de
alimentare de la reţeaua navei. Fiecare din aceste direcţii oferă la rândul lor multe posibilităţi
practice de rezolvare care sunt aplicate în diferite ţări de către firmele constructoare.
Vinciurile de încărcare şi macaralele navale sunt destinate, în principal, pentru lucrările de
încărcare-descărcare executate la bordul navelor.
În construcţia navelor moderne se urmăreşte creşterea rentabilităţii exploatării navei care se
obţine în principal prin reducerea duratei de staţionare în porturi pentru operaţii de încărcare-
descărcare şi micşorarea duratei de deplasare între două porturi prin sporirea vitezei de marş.
Dotarea navei cu instalaţii moderne de încărcare-descărcare, care să ducă la scurtarea duratei
acestor lucrări, constituie calea principală de mărire a eficienţei economice a navei, avându-se în
vedere că pentru o navă comercială 1/3 până la 2/3 din perioada de exploatare reprezintă timpul
lucrărilor de încărcare-descărcare. Mecanismele de încărcare-descărcare se caracterizează prin
existenţa unui număr mare de regimuri de lucru şi funcţionează cu sarcini şi viteze care se repetă
ciclic. Durata unui ciclu constă din perioadele în care mecanismul funcţionează şi din pauze.
Durata pauzelor depinde de rapiditatea prinderii şi desprinderii încărcăturii şi variază în limite
foarte largi. Gama de viteze a acestor mecanisme trebuie să fie foarte mare întrucât, pe de o
parte, vitezele mari scurtează durata ciclului, iar vitezele mici permit aşezarea fără şocuri a
încărcăturii.

1
Capitolul 1. Structura sistemului de acționare
Mecanismele navei cu acţionare electrică pentru manevrarea greutăţilor pot fi clasificate după:
destinaţie, tipul mecanismului de transmisie, sistemul de comandă şi după felul curentului.

În funcţie de destinaţie, după caracterul operaţiei îndeplinite, se împart în:

 vinciuri de încărcare şi macarale pentru mărfurile generale, adică mărfuri transportate în
pachete sau paleţi (baloţi), rulouri, cutii, saci, butoaie şi, de asemenea, cherestea, laminate
şi mărfuri sub formă de pulberi (cărbune, minereu ş.a.);
 vinciurile de încărcare şi macaralele pentru operaţii speciale: ridicare şalupe sau bărci de
salvare, ridicare scară de bord, remorcare, ridicare traulere, ascensoare etc.
După tipul mecanismului de transmisie se împart în vinciuri de încărcare şi macarale cu transmisie
mecanică şi cu transmisie hidraulică.
După sistemul de comandă mecanismele navale de încărcare se împart astfel:
 comandă directă prin controler;
 comandă prin relee şi contactoare;
 sistem generator-motor;
 sisteme cu tiristoare sau amplificatoare magnetice.

În funcţie de felul curentului, se disting mecanisme de încărcare cu acţionări electrice de curent

continuu şi de curent alternativ.
Cele mai răspândite mecanisme navale de încărcare sunt vinciurile şi macaralele.
Vinciurile de încărcare. În figura 1 este prezentată amplasarea unei instalaţii de încărcare în prova
navei.
Instalaţia constă din următoarele elemente principale: bigile 1, coloana 2, gurile de magazie 3,
parâma şi cârligul de sarcină, vinciurile de încărcare 4 şi macaralele 5.
Vinciul de încărcare este cuplat şi cu un vinci de ridicare a bigii fără sarcină necesar stabilirii
poziţiei iniţiale a bigii. Cele două vinciuri sunt blocate electric, astfel încât nu pot funcţiona
simultan.

Fig. 1 Amplasarea instalaţiei de încărcare

2
Vinciurile navale moderne se caracterizează prin dimensiuni relativ reduse, forme simple şi sunt
construcţii etanşe la apă.
Unele vinciuri, în afara tamburului principal de sarcină, au tambure auxiliare care pot fi folosite
pentru alte manevre, de exemplu pentru ridicarea şi coborârea bigilor.
Stoparea rapidă a vinciului şi fixarea poziţiei sarcinii atunci când motorul electric de acţionare
este oprit, are loc prin acţionarea automată a frânei electromagnetice realizată în cele mai multe
cazuri sub forma de frână disc montată pe axul motorului electric.
Vinciul de încărcare cu bigi reprezintă o soluţie simplă utilizată frecvent pe navele comerciale
datorită avantajelor sale comparativ cu alte instalaţii de ridicare, privind: posibilitatea de
supraîncărcare mărită, deservirea unei suprafeţe mai mari, posibilitatea de a funcţiona şi în
condiţii de oscilaţii reduse ale navei. Ca dezavantaj, se poate menţiona durata de timp necesară
pentru aducerea bigilor în poziţia de lucru având în vedere că pe timpul marşului bigile se
aşează, de regulă, în poziţie orizontală în axul navei.

Macaralele de încărcare. În afara vinciurilor de încărcare cu bigi, pe nave sunt utilizate şi

macarale. Macaralele sunt prevăzute cu mecanisme de ridicare a sarcinii, mecanisme de rotire şi
mecanisme de basculare a braţului macaralei pentru modificarea razei de acţiune. Toate aceste
mecanisme se pot amplasa atât pe punte, cât şi sub punte, iar motoarele electrice de acţionare se
amplasează pe platforma rotitoare a macaralei primind alimentarea prin căi de curent speciale.
Tot echipamentul electric este amplasat pe macara şi cele trei mecanisme pot funcţiona separat
sau simultan.
Macaralele prezintă avantajul că, spre deosebire de vinciurile de încărcare cu bigi, sunt
permanent gata de funcţionare. Ele realizează cicluri de funcţionare mai scurte şi deci
productivitate mărită. Sunt de asemenea construcţii compacte realizate etanş la pătrunderea apei.
În acelaşi timp prezintă şi unele neajunsuri comparativ cu vinciurile de încărcare, cum ar fi:
posibilitate limitată de supraîncărcare, suprafaţa deservită este mai mică, limitarea lucrului
pentru înclinări ale braţului mai mici de 5° sau în condiţii de oscilaţii ale navei.
Regimurile de funcţionare ale vinciurilor de încărcare sunt în funcţie de caracterul
operaţiunilor de încărcare şi de felul sarcinii. Operaţiunile de încărcare se pot efectua cu o
bigă sau cu două bigi.
Dacă în timpul operaţiunilor lucrează o singură bigă, ridicarea şi coborârea sarcinii se efectuează
cu ajutorul vinciului, iar deplasarea pe orizontală se face manual sau cu ajutorul unui alt vinci. În
acest caz, se ridică mai întâi sarcina, apoi se deplasează pe orizontală, după care se coboară.
După eliberarea sarcinii, cârligul gol se deplasează în sens invers.
La efectuarea operaţiunilor de încărcare-descărcare cu ajutorul a două bigi, una din ele se aduce
deasupra gurii de magazie, iar cealaltă deasupra locului de pe mal în care se depune sarcina.
Ambele capete ale parâmelor celor două vinciuri se leagă la acelaşi cârlig.

În figura 2 este prezentată amplasarea bigilor 1 şi 2 în timpul încărcării navei prin acest
sistem şi traiectoria sarcinii.

3
 Fig. 2 Amplasarea bigilor şi traiectoria de mişcare a sarcinii pe timpul lucrului cu două bigi. a -
amplasarea bigilor, b - traiectoria încărcăturii

Operaţiunea de încărcare se efectuează în următoarea succesiune. Vinciul 1 ridică sarcina,în timp

ce vinciul 2 eliberează parâma de manevră. După ce sarcina a fost ridicată, vinciul 2 trage
parâma de manevră deplasând sarcina pe orizontală în timp ce vinciul 1 eliberează uşor parâma.
După deplasarea sarcinii pe orizontală până în dreptul gurii de magazie, vinciul 2 coboară sarcina
în magazie în timp ce vinciul 1 filează parâma.

Mecanismelor navale moderne destinate pentru operaţiunile de încărcare descărcare li se cere să

asigure: productivitate mare, siguranţă în funcţionare, simplitatea deservirii şi a conducerii,
economicitate, greutate şi gabarite mici, simplitatea montării.
Productivitatea vinciului de încărcare se apreciază după cantitatea de marfă încărcată în timp de
o oră.
Prin siguranţa în funcţionare se înţelege o funcţionare fără întrerupere a vinciului de încărcat.
Pentru aceasta este necesar ca instalaţia să funcţioneze sigur atât din punct de vedere al
dispozitivelor electrice cât şi mecanice.
Deservirea simplă presupune accesul comod la piesele care trebuie observate, reglate, curăţite,
unse, reparaţii şi înlocuiri simple precum şi o schemă electrică simplă. Prin simplitatea

4
conducerii se înţelege punerea uşoară în funcţiune şi posibilitatea deservirii de către personal fără
o calificare deosebită.
Economicitate înseamnă preţ de cost redus, reparaţii cu costuri mici şi funcţionarea instalaţiei de
încărcare cu randament ridicat. Simplitatea montării se asigură prin dispunerea întregii instalaţii
pe o placă comună, astfel încât să fie montată uşor la bordul navei.

În figura 3 este prezentată schema cinematică a vinciului cu transmisie mecanică.

Vinciul de acest tip se compune din tamburul de sarcină (1 ) fixat pe axul (2) împreună cu
tamburii de manevră (3). Axul este cuplat prin reductorul cu roţi cilindrice (4),cu motorul electric
(6) şi frâna electromagnetică (5).
Pentru reducerea zgomotului roţile sunt cu dinţii înclinaţi sau în V.

Fig. 3 Schema cinematică a vinciului cu transmisie mecanică

Vinciurile de acest tip se construiesc cu raport de transmisie constant sau reglabil

în două trepte cu ajutorul unui schimbător manual de viteză. Executarea transmisiei
mecanice cu două trepte de reglare duce la dublarea numărului treptelor de reglare oferită
de schema electrică de comandă, ceea ce face să crească productivitatea vinciului de
încărcare.

În figura 4 este prezentat aspectul general al vinciului de încărcare.

Fig. 4 Aspectul general al vinciului de încărcare

Vinciul prezentat în figura 4 se compune din:

1 - flanşa motorul electric,
2- reductor,

5
3-tambur de sarcină ,
4-tambur de manevră ,
5-staţie magnetică .

Toate elementele vinciului, inclusiv postul de comandă, sunt montate pe o placă comună pentru
a uşura montarea la bordul navei. Sunt folosite de unele firme constructoare şi transmisii
mecanice cu şurub melc - roată melcată. Acest tip de transmisie oferă posibilitatea reducerii
greutăţii şi gabaritelor transmisiei, în schimb însă, randamentul acestor transmisii este mai mic
comparativ cu randamentul transmisiei cu roţi cilindrice.

În tabelul de mai jos se prezintă câteva date tehnice ale unor vinciuri de 1,5 şi 5 t acţionate cu
motor de curent continuu şi cu motor de curent alternativ.

Caracteristici tehnice Curent continuu Curent alternativ

Capacitate nominală de 1.5 3 5/3 1.5 3 5/3
încărcare [t]
Diametrul tamburului de 350 400 500 350 400 500
sarcină [mm]
Tipul reductorului Cu o viteza Cu doua Cu o viteza Cu doua
viteze viteze
Raport de transmisie 15,75 23,34 46,8 35 48,6 95,5
28,6 52
Viteza nominală de 59 54 32,6 57 48,5 28,4
ridicare a încărcăturii 56,6 52,8
nominale [m/min.]
Viteza maximă de ridicare 1,2 1,2 1,2 1,01 1,01 1,01
a unei jumătăţi de
încărcătură nominală
raportată la viteza
nominală
Viteza minimă de 0,085 0,055 0,064 0,2 0,19 0,19
coborâre a încărcăturii 0,054
nominale raportată la
viteza nominală
Viteza maximă de ridicare 2 2 2 1,04 1,04 1,04
a cârligului gol raportată
la cea nominală
Viteza maximă de 1,7 1,7 1,6 1,04 1,04 1,04
coborâre a cârligului gol
raportată la cea nominală
Puterea motorului [kW] 17,7 32,3 32,6 20 32 32
Viteza nominală de 670 740 740 1400 1410 1411
rotaţie, rot/min

6
 Capitolul 2. Scheme electrice de comandă a acţionării instalaţiilor de
încărcare – descărcare
Schema electrică de comandă cu relee şi contactoare a vinciului de încărcat acţionat cu motor
asincron în scurtcircuit cu trei viteze

7
8
Acţionarea electrică cu motor asincron cu trei viteze

Schema se foloseşte pentru acţionarea electrică a vinciurilor de încărcare de 3-5 t. Motorul

asincron cu rotorul în scurtcircuit cu trei viteze are următoarele caracteristici tehnice: numărul de
poli 2p = 4/8/32, puterea nominală corespunzătoare celor trei înfăşurări independente 45/22/4,5
kw, durata relativă de funcţionare, DA = 20/10/10%, turaţia nominală nn = 160/700/1430
rot/min. Ventilaţia motorului este independentă şi asigurată de un electroventilator care menţine
constant fluxul aerului de răcire indifferent de turaţia motorului, cât şi pe durata pauzelor din
cadrul ciclului de încărcare.

Elementele componente ale schemei sunt:

m1 - motor asincron cu trei viteze;
m2 - motor electric pentru ventilaţie independentă;
C1, C2 - contactoare de sens;
C3, C4, C5 - contactoare de accelerare;
C6 - contactor pentru cuplarea electroventilatorului;
C7 - contactor de frânare;
d1 - releu de tensiune minimă;
d2, d3 - relee de accelerare;
d4, d5 - relee de frânare;
et1 ¸ et4 - relee termice pentru protecţie la suprasarcini;
m3, m4 - transformatoare;
n1, n2 - punţi redresoare;
b(1-1’)¸b(12-12’) - contactele controlerului de comandă.

Schema este simetrică, de aceea funcţionarea se descrie numai pentru regimul de ridicare a
încărcăturii.
În poziţia zero a controlerului, la aplicarea tensiunii de la reţea este alimentat contactorul C6 care
porneşte electroventilatorul şi prin contactele normal închise ale controlerului este alimentat
releul de tensiune minimă d1. Se închide contactul d1 (6-8), se aplică tensiunea schemei de
comandă şi sunt alimentate releele de accelerare d2, d3.
Motorul vinciului se află în repaus, pregătit pentru funcţionare.
Pe poziţia 1 “Ridicare” situaţia contactelor controlerului de comandă este conform tabelului. Prin
contactele C7 (3-5), b(4-4’) este alimentat contactorul C1. Se închide contactul C1 (2-4) care
pregăteşte circuitul de alimentare al contactorului C1 prin contactul b(2-2’). Prin contactele C1
(6-8), b(5-5’) este alimentat contactorul C3 şi prin contactele b(8-8’), C3 (2-4) este alimentat
contactorul C7. Deschiderea contactului C7 (3-5) întrerupe circuitul de alimentare a
contactorului C1 prin b(4-4’), acesta continuând să fie alimentat prin circuitul C7 (6-8), b(2-2’),
C1 (2-4).
Contactorul C7 închide circuitul de alimentare al bobinei frânei electromagnetice şi axul
motorului este eliberat de frâna mecanică.
Prin acţionarea contactelor principale ale contactoarelor C1 şi C3 motorul este alimentat de la
reţea şi funcţionează cu turaţia mică în sensul de ridicare a încărcăturii.
Pe această poziţie se întrerupe alimentarea releului d2 prin deschiderea contactului C3 (3-5) şi
contactul acestuia d2 (3-5) se va închide cu temporizare pregătind treapta următoare de
funcţionare.

9
Pe poziţia 2 “Ridicare” se deschid contactele b(5-5’), b(10-10’) şi se închide contactul b(6-6’).
Prin contactul b(6-6’) după expirarea timpului de întârziere la închidere a contactului d2 (3-5)
este alimentat contactorul C4 care întrerupe funcţionarea contactorului C3 prin deschiderea
contactului C4 (3-5) şi prin închiderea contactelor principale conectează înfăşurarea de turaţie
medie. Motorul se accelerează până la valoarea turaţiei medie.
În acelaşi timp cu alimentarea contactorului C4 este alimentat şi releul de frânare d4 prin dioda
n3. Închiderea contactului d4 (2-4) blochează deschiderea contactului C3 (2-4) şi menţine
alimentarea contactorului C7. De asemenea, prin închiderea contactului d4 (6-8) se blochează
contactul C7 (6-8).
La întreruperea alimentării releului d2, cu temporizare se deschide contactul d2 (2-4) şi în
circuitul bobinei frânei electromagnetice se introduce o rezistenţă pentru consum economic şi
limitarea încălzirii bobinei.
Prin deschiderea contactului C4 (7-9) se întrerupe alimentarea releului d3, care cu temporizare
închide contactul d3 (3-5) pregătind pentru funcţionare treapta următoare.
Pe poziţia 3 “Ridicare” se închide contactul b(7-7’) şi după trecerea timpului de reţinere al
contactului d3 (3-5) se stabileşte alimentarea contactorului C5. Contactorul C5 întrerupe
alimentarea contactorului C4 prin deschiderea contactului C5 (7-9) şi prin contactele principale
conectează înfăşurarea de turaţie mare. Motorul de acţionare se accelerează până la obţinerea
valorii mari a turaţiei.
Împreună cu contactorul C5 se alimentează şi al doilea releu de frânare d5 şi se menţine
alimentarea releului d4 prin dioda n4. Se închide contactul d5 (2-4) care şuntează contactele b(6-
6’) şi d2 (3-5).
Acţiunea releelor de accelerare d2, d3, de fixare automată a unei durate minime de funcţionare
pe treptele de viteză mică şi medie, asigură o acceleraţie moderată a motorului, fără şocuri, la
ridicarea încărcăturilor.
De asemenea, la mutarea rapidă a manetei controlerului de pe poziţia 3 pe poziţia zero frânarea
este moderată cu ajutorul releelor de frânare d4, d5. După deconectarea contactorului C5,
primeşte alimentare contactorul C4 prin contactul d5 (2-5). Alimentarea contactorului C4
durează un timp egal cu temporizarea la deschidere a contactului d5 (2-5).
Pe parcursul acestui timp motorul trece automat de la turaţia mare la turaţia medie. După
întreruperea alimentării contactorului C4 este întreruptă şi alimentarea releului d4. În perioada de
întârziere la deschidere a contactului d4 (6-8), continuă să fie alimentate contactoarele C1 şi C3,
motorul trecând pe această durată la viteza minimă.
Întârzierile la deschidere a releelor d4, d5 sunt, aproximativ, de 0,3 secunde, realizându-se o
durată totală pe treptele de frânare de circa 0,6 secunde. Alimentarea bobinei frânei
electromagnetice este întreruptă imediat după trecerea controlerului în poziţia zero prin
deschiderea contactului C7 (2-4), însă ca urmare a inerţiei proprii frâna mecanică acţionează
asupra axului după circa 0,4-0,5 secunde, adică atunci când motorul aflat în regim de frânare cu
recuperare are turaţie mică. În acest fel, acţiunea frânei mecanice este uşurată şi se asigură o
frânare fără şocuri a motorului şi a sarcinii.
Protecţia motorului la suprasarcini este realizată de releele termice et1 ¸ et3.
După acţionarea releelor et2 şi et3, motorul poate lucra în continuare cu viteza mică.
Dacă, ca urmare a suprasarcinii, acţionează şi releul et1, atunci motorul este decuplat de la reţea
şi îşi întrerupe funcţionarea.

10
Capitolul 3. Mentenanța sistemului

Siguranţa in exploatare a maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor de ridicat este condiţionată şi de

efectuarea la timp a lucrărilor de întreţinere şi revizii. De modul cum sunt luate măsurile tehnico-
organizatorice privind asigurarea personalului calificat şi a materialelor necesare pentru
efectuarea lucrărilor de întreţinere şi revizii, depinde funcţionarea fără întreruperi a acestor
maşini, utilaje şi instalaţii.
O exploatare raţională a maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor de incarcare necesită ungerea repetată
a elementelor şi mecanismelor care servesc la transmiterea şi transformarea mişcării. Pentru a se
evita uzarea prematură a transmisiilor cu roţi dinţate şi cu şurubmelc, trebuie să se asigure
ungerea dinţilor, să nu intre impurităţi între suprafeţele de lucru şi să se evite şocurile puternice.
La frane se uzează căptuşeala saboţilor, tamburii de frană. Uzarea mărită şi neuniformă a
suprafeţelor de frecare este eliminată printr-o reglare corectă a frînei şi prin curăţirea acestor
suprafeţe. In timpul lucrărilor de întreţinere vor fi respectate întocmai măsurile de protecţie a
muncii specifice instalaţiilor prevăzute în normativele in vigoare. Cu ocazia efectuării lucrărilor
de întreţinere, se va urmări în primul rînd executarea acelor operaţii care să asigure în continuare
funcţionarea mecanismului de ridicat. Verificarea echipamentului mecanic şi electric al
instalatiilor de incarcare, a dispozitivelor de siguranţă şi protecţie, a căii de rulare, a ungerii
pieselor supuse frecării, a cablurilor sau lanţurilor de tracţiune, respectiv a stării tehnice, trebuie
să stea în atenţia componenţilor echipei care fac lucrările de întreţinere. Astfel se va urmări dacă
motoarele, reductoarele şi celelalte elemente componente sînt bine centrate şi fixate, dacă toate
legăturile electrice sînt făcute corect, dacă apărătorile de protecţie ale elementelor în mişcare sînt
puse la locul lor şi sunt prinse corespunzător.

11
Bibliografie

GHEORGHIU S., “ Maşini şi Acţionări Electrice “,Ed.A.N.M.B.,Constanţa,2006

GHEORGHIU S., DELIU F., CONSTANTINESCU M, Actionari Electrice Navale, Ed A.N.M.B., Constanta,
2010

12