UNIVERSITATEA DIN ORADEA

DEPARTAMENTUL PENTRU PREGATIREA PERSONALULUI DIDACTIC

PROGRAM POSTUNIVERSITAR NIVEL I- PROGRAM DE FORMARE
PSIHOPEDAGOGICA

REFERAT
Principalele caracteristici ale învățării prin
cooperare

Coordonator Stiintific prof. uni.dr. Florica Ortan

Cursant: Buzgau(Racoti-Buzgau) Giulia Francesca

2021
 UNIVERSITATEA DIN ORADEA
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGATIREA PERSONALULUI DIDACTIC
PROGRAM POSTUNIVERSITAR NIVEL I- PROGRAM DE FORMARE
PSIHOPEDAGOGICA

,,Învăţarea este definită ca achiziţii de cunoştinţe, deprinderi, obişnuinţe şi valori formate

prin experienţă, experimentare, reflecţie, şi/sau studiu şi instruire. Statutul curent de
dezvoltare al copilului facilitează sau inhibă atât învăţarea curentă, cât şi pe cea viitoare.
Astfel, învăţarea este o parte-cheie a procesului de dezvoltare şi rezultatele ei sunt afectate de
calitatea îngrijirii pe care o primeşte copilul.“ (Vrăsmaş E., Preda V.)
„Învățarea prin cooperare are loc atunci când elevii lucrează împreună, uneori în perechi,
alteori în grupuri mici, pentru realizarea unui obiectiv comun: rezolvarea unei probleme,
explorarea unei teme, producerea/crearea unor idei și soluții noi într-o situație dată“. (Dumitru
I., 2000).
    Teoria învăţării prin cooperare se inspiră din teoria privind interdependenţa socială.
Această apare atunci când oamenii și-au setat obiective comune şi când rezultatele fiecărui
individ individual,  influenţează acţiunile celorlalţi. Interacţiunea dintre oameni este, practic,
esenţială pentru supravieţuire. Învăţarea prin cooperare contribuie la aprofundarea învățării la
copii, cultivând relaţiile bazate pe respect reciproc şi colaborare constructivă. Tehnicile de
învăţare prin cooperare prezintă o serie de strategii de atribuire a unor roluri active copiilor,
cu scopul de a oferi sprijin reciproc în învăţare. Nu mai este suficient să li se prezinte copiilor
date intuitive sau verbale, pentru că ei să le înregistreze şi să le interiorizeze, pentru a fi redate
în mod fidel; ci este nevoie de interacţiuni cognitive, sociale, prin care, învăţarea, oferă
copiilor posibilitatea de a cunoaşte rezultatele procesului de învăţare, dar şi a proceselor
mentale din cadrul învăţării. În acest context, clasicul învățământ românesc adopta o nouă
orientare spre ,,modernitate” și astfel abordează ideea de ,,învățare prin cooperare” prin
următoarele caracteristici principale:
- Stimularea interacţiunii dintre copii;
- Depunerea unui efort sporit de către copii în procesul de învăţare;
- Generarea sentimentelor de acceptare şi simpatie;
- Dezvoltarea abilităţilor de comunicare;
- Încurajarea comportamentelor de facilitare a succesului celorlalţi;
- Dezvoltarea gândirii critice.
- Stimularea inteligentei interpersonale
Si totusi, de ce e importanta invatarea prin cooperare?
   Principalul răspuns la această întrebare pornește de la psihologia copilului deoarece ideea de
a ,,coopera” înseamnă a lucra împreună pentru un scop comun, presupunând un schimb activ
de idei, care implicit înseamnă a dezvoltă componentă socială a personalităţii copiilor. Astfel,
determinarea copiilor preşcolari să lucreze în echipă reprezintă o tehnică utilă pentru
promovarea învățării active şi a unei mai bune pregătiri pentru integrarea școlară , știut fiind
faptul că abilitatea de-a lucra împreună a devenit apanajul noii reforme educaționale. Mai
mult decât atât, deprinderile pe care și le pot însuși copii prin caracteristicile pe care le
abordează strategia de ,,învățare prin cooperare” sunt:
- Capacitatea de a-si stabili sarcini
- Deprinderea termenului de ,,cooperare”
- Schimb de idei
 UNIVERSITATEA DIN ORADEA
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGATIREA PERSONALULUI DIDACTIC
PROGRAM POSTUNIVERSITAR NIVEL I- PROGRAM DE FORMARE
PSIHOPEDAGOGICA

- Selectarea informației relevante subiectului

- Permiterea transferului de cunoștințe
- Dezvoltarea comunicării orale si convenționale
- Informarea din mai multe surse
- Utilizarea proceselor de nivel superior ca: gândire abstracta, gândire critică, din care
rezulta cunoștințe si deprinderi cu rol pragmatic pe care copii le pot utiliza si in
diferite situații de viață.
În concluzie, prin învăţarea prin cooperare se stimulează copii spre învățare generând
astfel un comportament contagios şi o strădanie competitivă; facilitează emiterea de
ipostaze multiple şi variate; dezvoltă capacităţile copiilor de a lucra împreună , ceea ce se
constiuie într-o componentă importantă pentru viaţa şi pentru activitatea lor profesională
viitoare; timpul de soluționare a problemelor este de cele mai multe ori mai scurt; se
reduce la minim fenomenul blocajului emoțional al creativității; grupul dă un sentiment de
încredere, de siguranţă; antrenarea reciprocă a copiilor duce la dispariţia fricii de eşec,
determină curajul de a-şi asuma riscul, are ca efect educarea stăpânirii de sine,a
comportamentului tolerant faţă de opiniile celorlalţi, înfrângerea subiectivismului şi
acceptarea gândirii colective; se creează noi prietenii şi simpatii şi se intensifică atitudinile
pozitive faţă de cadrele didactice. Prin învăţarea colaborativă se poate contura şi o
rezolvare creativă a conflictelor, iar în cadrul divergenţelor de opinii copiii se deprind să
folosească un arsenal de luptă complex: deopotrivă cognitiv, afectiv şi comportamental.

Bibliografie
1. Florin Emil Verza- Psihologia Copilului, Editura Trei, Bucuresti, 2017
2. Flueraş, Vasile-Teoria şi practica învăţării prin cooperare, Editura Casa Cărţii de
Ştiinţă,Cluj-Napoca, 2005