Modulul: Instalaţii hidropneumatice

SISTEME DE ACŢIONARE HIDRAULICE ŞI PNEUMATICE

1. Definiţie şi clasificare

Prin sistem de acţionare se defineşte, în general, totalitatea componentelor din

structura aparatelor, dispozitivelor, maşinilor de lucru şi instalaţiilor ce asigură mişcarea
elementelor conducătoare ale mecanismelor sau ale organelor de lucru, în concordanţă cu
funcţiile de bază stabilite pentru acestea.

Din punct de vedere energetic, un sistem de acţionare (fig.1) transmite şi transformă

energia de intrare , furnizată de o sursă de energie primară SEP, în lucru mecanic util
, pe care îl furnizează mecanismelor acţionate MA prin intermediul organelor de ieşire ce
efectuează o mişcare de rotaţie sau de translaţie.

Fig.1. Schema bloc a unui sistem de acţionare

În funcţie de natura energiei folosite şi a agentului de lucru, princilalele tipuri de

acţionări utilizate în practică sunt cunoscute sub denumirea de:

• acţionări mecanice;
• acţionări electrice;
• acţionări pneumatice;
• acţionări hidraulice;
• acţionări mixte;

Acţionările mecanice utilizează drept energie de intrare energia potenţială de poziţie

sau de deformaţie plastică. Se folosesc la mecanismele de orologerie sau la mecanismele
transportoare din structura aparatelor înregistratoare.

Prof. Decu Valentina Page 1

 Modulul: Instalaţii hidropneumatice

Acţionările electrice utilizează drept agent purtător de energie şi informaţie curentul

electric. Energia de intrare este furnizată fie de energia electrică, fie de surse individuale:
baterii de acumulatoare, de elemente galvanice, de celule fotoelectrice etc.

Acţionările pneumatice folosesc ca agent de lucru un gaz sub presiune. De regulă,

acesta este aerul comprimat furnizat de către un compresor.

Acţionările hidraulice utilizează ca agent de lucru un lichid sub presiune, furnizat

sistemului de acţionare de către o pompă volumică.

2. Structura generală a unui sistem de acţionare cu mediu fluid

Componenţa sistemelor de acţionare este foarte diversă sub aspectul multiplelor funcţii
pe care acestea trebuie să le îndeplinească. Se pot identifica însă în structura sistemului
anumite grupe de elemente cu funcţii similare, reprezentate sub formă de blocuri în
diagrama din figura 2.

Fig.2. Structura unui sistem de acţionare complex, cu mediu fluid

În cazul sistemelor complexe se pot identifica două părţi principale sau subsisteme:

subsistemul de acţionare;
subsistemul de comandă.

Subsistemul de acţionare cuprinde:

Prof. Decu Valentina Page 2

 Modulul: Instalaţii hidropneumatice

generatorul de energie hidraulică (grupul de pompare) sau pneumatică (grupul

compresor) – transformă energia de intrare în energie specifică sistemului;
elemente de reglare şi control (ERC) – au rolul de a distribui agentul de lucru către
elementele motoare şi de a regla şi controla parametrii acestuia în funcţie de
cerinţele aplicaţiei;
elementele de execuţie (motoare) – transformă energia mediului fluid în energie
mecanică, pe care o furnizează mecanismelor acţionate printr-o mişcare de
translaţie (forţă-viteză) sau de rotaţie (moment-viteză ungiulară).

Subsistemul de commandă este caracterizat printr-un flux informaţional de putere

mică şi este format din totalitatea componentelor ce realizează achiziţionarea,
transmiterea şi prelucrarea datelor din întreg procesul fizic. Semnalele de intrare sunt
primite de la operator, prin intermediul pupitrului de comandă şi de la partea operativă, prin
intermediul senzorilor şi traductoarelor. Semnalele de ieşire sunt comenzi pentru partea de
acţionare sau semnale de semnalizare optică sau acustică.

Dacă cele două subsisteme folosesc acelaşi agent de lucru, sistemul este omogen din
punct de vedere energetic. De regulă însă, la sistemele complexe, partea de comandă
este electrică.

3. Sistemul hidraulic de bază

Este cel mai simplu sistem posibil, imaginat doar în scop didactic, pentru a pune în
evidenţă componentele de bază din structura subsistemului de acţionare, modul în care
sunt conectate şi traseele pe care circulă lichidul (Fig.3). Grupul de pompare este format
din pompă, rezervor, filtru, supapă de siguranţă, termostat etc. Antrenarea pompei se face
de către un motor electric sau termic. În categoria ERC intră distribuitorul cu comandă
manuală, pentru direcţionarea curgerii către şi de la motor şi regulatoarele de debit folosite
pentru reglarea vitezelor pistonului pe cele două curse. Dacă lichidul este recirculat prin
rezervor (ca în fig.3), sistemul lucrează în ciruit deschis. Dacă este recirculat numai între
pompă şi un motor rotativ, spunem că circuitul este de tip buclă închisă.

Prof. Decu Valentina Page 3

 Modulul: Instalaţii hidropneumatice

Fig. 3. Structura de bază pentru un sistem hidraulic de acţionare

4. Sistemul pneumatic de bază

Structura de bază a unui sistem pneumatic poate fi exemplificată cu ajutorul schemei
din fig.4, în care sunt evidenţiate cele două părţi principale ale sistemului:

partea de producere, preparare şi distribuţie a aerului comprimat;

partea de utilizare a aerului.

Fig.4. Structura de bază pentru un sistem cu aer comprimat

Prof. Decu Valentina Page 4
 Modulul: Instalaţii hidropneumatice

Aerul atmosferic este aspirat de compresorul 1, antrenat de motorul electric 2, iar

după comprimare este înmagazinat în rezervorul 5.Trecerea aerului comprimat de la
compresor la rezervor se face prin supapa de sens unic 4, care împiedică întoarcerea
aerului, când compresorul este oprit. Releul de presiune 3 controlează pornirea şi oprirea
motorului electric în funcţie de presiunea în rezervor. El este reglat să oprească motorul
electric dacă presiunea în rezervor atinge valoarea maximă prestabilită şi să îl pornească,
dacă presiunea scade la valoarea minimă reglată. Manometrul 6 indică permanent
presiunea aerului comprimat din rezervor. Purjorul 7 evacuează periodic toată apa
condensată şi acumulată în rezervor fără a necesita intervenţia operatorului.

Pe rezervor mai este montată supapa de siguranţă 8. Aceasta este o supapă

normal închisă, care se deschide şi evacuează aerul comprimat, dacă presiunea în
rezervor creşte peste valoarea prereglată.

Înainte de a fi distribuit pe conducte, aerul comprimat trebuie răcit şi filtrat. Prin

răcire şi condensare în uscătorul cu ciclu frigorific 9, cea mai mare parte a vaporilor de apă
din aerul comprimat este eliminată. Filtrul de linie 10, montat pe conducta principală,
menţine în limitele admise cantităţile de praf şi de particule de ulei conţinute în aerul
comprimat.

Pentru utilizare aerul este preluat din partea superioară a conductei principale prin
priza 1, pentru a permite condensului să rămână în conductă. Conducta verticală care
coboară din linia principală trebuie să aibă în partea de jos un vas de condens 2 cu robinet
de evacuare sau de purjare automată. Grupul pentru prepararea locală a aerului 3
pregăteşte aerul comprimat imediat înainte de a fi utilizat. Subsistemul de acţionare
propriu-zis este format din distribuitorul 4 (tip – 5/2), droselele de cale 6, având funcţia de
regulatoare de viteză şi actuatorul liniar de tip cilindru 5.

Bibliografie
1. Valeriu Banu - Echipamente hidropneumatice pentru automatizare, curs UPB,
Bucureşti, 2010
2. Valeriu Banu - Acţionări în mecanica fină, curs UPB, Bucureşti, 2009

Prof. Decu Valentina Page 5