Sunteți pe pagina 1din 21

Infracţiuni de corupţie.

Obiective tema 1
Noţiuni generale despre infracţiunile de corupţie
Luarea de miă
Darea de mită
Traficul de influenţă
Cumpărarea de influenţă
Autoevaluare tema 1
Bibliografie tema 1

Obiective:
- familiarizarea cu noţiunea de corupţie aşa cum este aceasta incriminată în Legea
nr. 78/2000;
- cunoaşterea infracţiunilor de corupţie;

Definiţie. Noţiunea de corupţie este una generală, subsumând în forma


sa toate laturile obiective şi subiective ale infracţiunilor la care Legea nr. 78/2000
face trimitere în art. 5 al. 1. Existenţa acestei dispoziţii legislative uneşte toate
faptele ce se constituie în forme de corupţie, întărind şi mai mult teza conform
căreia infracţiunea de corupţie este rezultatul a două conduite, fiecare dintre ele
fiind de neconceput fără cealaltă, opţiune care plasează legiuitorul român pe o
poziţie diferită de a legiuitorului italian, în analiza fenomenului.

Tehnica legislativă de incriminare separată a formelor corupţiei prin


structurarea infracţiunilor individuale în mod diferit, încetăţenită în sistemul
judiciar român, trebuie abordată coroborat cu dispoziţia art.5 al Legii nr. 78/2000,
care defineşte conceptul de corupţie, fenomenul juridic al corupţiei căpătând în
acest mod o abordare uniformă.

Regimul juridic al infracţiunilor de corupţie a fost determinat de apariţia


Legii nr. 78/2000 modificată substanţial de Legea nr. 161/2003.
Art. 5 al Legii nr. 78/2000 prevede trei categorii de infracţiuni: infracţiuni
propriu-zis de corupţie, infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie şi
infracţiuni contra intereselor financiare ale Comunităţilor Europene.

Noțiunea de corupție este preluată și de Codul penal, în vigoare, în cadrul


titlului V, capitolul I, Infracțiuni de corupție, fiind prezentate drept infracțiuni de
corupție : darea de mită, luarea de mită, traficul de influență, cumpărarea de
influență.

Subiectul corupţiei se disjunge pe cele două forme ale infracţiunilor de


corupţie, respectiv forma activă şi cea pasivă.

Prin corupţie pasivă se înţelege faptul intenţionat pentru un funcţionar, de


a solicita, pretinde sau de a primi avantaje, de orice natură ar fi, direct sau prin
intermediul unor terţi, pentru el însuşi sau pentru un terţ, sau de a accepta
promisiunea acestora, pentru a îndeplini sau a nu îndeplini, contrar îndatoririlor
sale oficiale, un act al funcţiei sale sau un act în exerciţiul funcţiei sale.

Corupţia activă constituie faptul intenţionat pentru oricine, de a promite sau


de a da, direct sau prin intermediul unor terţi, un avantaj de orice natură, unui
funcţionar, pentru el însuşi sau pentru un terţ, pentru ca el să îndeplinească sau să
se abţină de a îndeplini, contrar îndatoririlor sale, un act al funcţiei sale sau un act
în exerciţiul funcţiei sale.

Infracţiunea de luare de mită

Obiectul juridic principal este constituit din relaţiile sociale a căror


formare, desfăşurare şi dezvoltare normală impun comportarea cinstită, corectă,
onestă a oricărui funcţionar sau salariat în cadrul raporturilor de serviciu prin care
intră în relaţie cu terţe persoane.
Obiect material, infracţiunea de luare de mită nu are în nicio situaţie,
deoarece comportamentul ilicit nu vizează lezarea în planul existenţei fizice a
acestor bunuri mobile, remise sau promise funcţionarului.

Subiectul activ

§ Faptele de luare de mită comise de funcţionarii publici

Prin funcţionar public se înţelege orice persoană care exercită permanent


sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investită, o însărcinare de orice
natură, retribuită sau nu, în cadrul unei instituţii publice, autorităţi publice,
instituţii sau alte persoane juridice de interes public şi în cadrul unui serviciu de
interes public.

Este de remarcat şi existenţa dispoziţiilor art. 1 lit. a, b, d, ale Legii nr.


78/2000, care impun aplicarea lor şi persoanelor care:

(a) exercită o funcţie publică, indiferent de modul în care au fost investite,


în cadrul autorităţilor publice sau instituţiilor publice;

(b) îndeplinesc, permanent sau temporar, potrivit legii, o funcţie sau o


însărcinare, în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influenţa, în
cadrul serviciilor publice, regiilor autonome,

(c) exercită atribuţii de control, potrivit legii;

(d) acordă asistenţă specializată unităţilor prevăzute la lit. a) si b), în măsura


în care participă la luarea deciziilor sau le pot influenţa.

§ Faptele de luare de mită comise de agentul privat

Legea 78/2000 în art.1 conţine o serie de dispoziţii faţă de aplicarea


acesteia cu privire la persoanele din sectorul privat, care (potrivit lit. b teza finală)
îndeplinesc, permanent sau temporar, potrivit legii, o funcţie sau o însărcinare, în
măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influenta, în cadrul regiilor
autonome, societăţilor comerciale, companiilor naţionale, societăţilor naţionale,
unităţilor cooperatiste sau al altor agenţi economici; (potrivit lit. d) care acordă
asistenţă specializată unităţilor prevăzute la lit. a) si b), în măsura în care participă
la luarea deciziilor sau le pot influenta; (lit. e) care, indiferent de calitatea lor,
realizează, controlează sau acordă asistenţă specializată, în măsura în care
participă la luarea deciziilor sau le pot influenţa, cu privire la: operaţiuni care
antrenează circulaţia de capital, operaţiuni de bancă, de schimb valutar sau de
credit, operaţiuni de plasament, în burse, în asigurări, în plasament mutual ori
privitor la conturile bancare şi cele asimilate acestora, tranzacţii comerciale
interne si internaţionale; (lit. f) care deţin o funcţie de conducere într-un partid sau
într-o formaţiune politică, într-un sindicat, într-o organizaţie patronală ori într-o
asociaţie fără scop lucrativ sau fundaţie. Conceptual noile raporturi economice
„forţează” actualizarea incriminării unui fenomen în extindere.

Art. 308 teza finala din codul penal : persoanelor car exercită, permenent
ori temporar, cu sau fără remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul
oricărei persoane juridice

§ Faptele de luare de mită comise de funcţionarii publici străini


sau în legătură cu aceștia

Legiuitorul român a reţinut în cadrul art. 294 C .pen., că prevederile art.


289-292 din Codul penal se aplică în mod corespunzător şi următoarelor persoane:

a) funcţionarilor sau persoanelor care îşi desfăşoară activitatea pe baza


unui contract de muncă ori altor persoane care exercită atribuţii similare în cadrul
unei organizaţii publice internaţionale la care România este parte;

b) membrilor adunărilor parlamentare ale organizaţiilor internaţionale la


care România este parte;
c) funcţionarilor sau persoanelor care îşi desfăşoară activitatea pe baza
unui contract de muncă ori altor persoane care exercită atribuţii similare în cadrul
Comunităţilor Europene;

d) persoanelor care exercită funcţii judiciare în cadrul instanţelor


internaţionale a căror competenţă este acceptată de România, precum şi
funcţionarilor de la grefele acestor instanţe;

e) funcţionarilor unui stat străin;

f) membrilor adunărilor parlamentare sau administrative ale unui stat


străin.

g) juraților din cadrul unor instanțe străine

Astfel, potrivit noilor reglementări, legiuitorul apără prestigiul


funcţionarului privat, în mod similar funcţionarului public, precum şi al oricărei
persoane juridice de drept privat sau al autorităţilor, instituţiilor publice şi altor
persoane juridice de drept public, vizând în mod egal corupţia din sistemul public,
cât şi din cel privat.

§ Faptele săvârșite de către membrii instanțelor de arbitraj sau în


legătură cu aceștia

Poate fi subiect activ calificat al infracțiunii și persoanele care, pe baza


unui acord de arbitraj, sunt chemate să pronunțe o hotărâre cu privire la un litigiu
ce le este dat spre soluționare de către părțile la acest acord, indiferent dacă
procedura arbitrală se desfășoară în baza legii române ori în baza altei legi.

§ Subiectul pasiv

Subiectul pasiv este reprezentat de stat, instituţia, unitatea, societatea


comercială, companiile şi regiile autonome, precum şi orice altă persoană juridică
de drept public sau privat al căror prestigiu, credibilitate sunt lezate prin săvârşirea
infracţiunii.

Latura Obiectivă

§ Elementul material

Infracţiunea poate fi comisă în oricare dintre cele patru modalităţi


normative, respectiv printr-o acţiune constând în pretinderea ori primirea de bani
sau alte foloase ce nu i se cuvin, ori primirea de bani sau alte foloase ce nu se
cuvin, şi prin acceptarea promisiunii unor foloase, iar inacţiunea poate fi realizată
prin nerespingerea promisiunii unor avantaje patrimoniale.

§ Urmarea imediată

În cazul infracţiunii de luare de mită, se creează o stare de pericol pentru


relaţiile sociale referitoare la funcţionarea, în condiţii normale, a instituţiilor din
domeniul public sau a oricărei persoane juridice de drept privat, prin fapta lipsită
de probitate a funcţionarului care pretinde, primeşte, acceptă sau nu respinge
promisiuni în legătură cu atribuţiile sale de serviciu.

§ Latura subiectivă

Infracţiunea de luare de mită se săvârşeşte numai sub forma intenţiei


directe, calificată prin scopul special reţinut de către legiuitor. Existenţa acestui
scop special în norma de incriminare completează cerinţele esenţiale ale
infracţiunii şi exclude posibilitatea săvârşirii sale sub forma intenţiei indirecte.

Consumarea infracţiunii

Luarea de mită este o infracţiune instantanee, care se consumă în momentul


în care funcţionarul pretinde, primeşte, nu refuză sau acceptă promisiunile
mituitorului, legiuitorul nu incriminează forma imperfectă a tentativei.
Pretinderea, acceptarea, nerespingerea promisiunilor cu privire la bani sau
alte foloase, forme premergătoare primirii, datorită pericolului social pe care îl
reprezintă, sunt asimilate prin voinţa legiuitorului, infracţiunii în formă
consumată.

Infracţiunea de luare de mită poate exista şi în formă continuată, în situaţia


în care, făptuitorul săvârşeşte la diferite intervale de timp, în baza aceleiaşi
rezoluţii infracţionale, mai multe acţiuni sau inacţiuni, care prezintă fiecare în
parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni, în condiţiile prevăzute de prevederile
concursului de infracțiuni.

Variantele agravante ale infracţiunii

Infracţiunea de luare de mită este mai gravă, conform art. 289 al. 2 C.pen.,
dacă subiectul activ este unul calificat, funcţionar cu atribuţii de control.

Infracţiunea de trafic de influenţă în forma pasivă

Traficarea influenţei pe care o persoană o are pe lângă un funcţionar sau pe


care lasă să se înţeleagă că o are pe lângă acesta conduce la crearea unei reale stări
de pericol privind prestigiul, autoritatea şi credibilitatea organelor, instituţiilor şi
organismelor publice precum şi altor persoane de drept public sau privat.

Obiectul juridic este reprezentat de relaţiile sociale a căror existenţă şi


dezvoltare sunt fundamentate pe încrederea şi prestigiul de care trebuie să se
bucure funcţionarii care activează în cadrul persoanelor juridice de drept public
sau privat.

Obiectul material
Această infracţiune este lipsită de obiect material, banii sau alte foloase
remise subiectului activ constituind lucruri date pentru comiterea infracţiunii

Subiecţii infracţiunii

§ Subiectul activ
Subiectul activ nemijlocit al infracţiunii de trafic de influenţă poate să fie
orice persoană. În cazul infracţiunii de trafic de influenţă subiectul activ este unul
general care nu comportă o calitate specială. Infracţiunea este susceptibilă să fie
săvârşită de o singură persoană sau sub forma participaţiei.

Subiectul activ poate fi chiar şi un funcţionar, dar într-o asemenea ipoteză,


acesta apare ca un simplu terţ în raport cu funcţionarul vizat de a îndeplini actul
în cadrul atribuţiilor sale de serviciu.

§ Subiectul pasiv

Subiectul pasiv principal este instituţia sau autoritatea publică, persoana


juridică unde activează funcţionarul al cărui serviciu este traficat. Subiectul pasiv
poate fi serviciul, autoritatea ce aparţine unei organizaţii publice internaţionale la
care România este parte, sau a unui stat străin.

Latura obiectivă

§ Elementul material

Elementul material constă în acţiunea de traficare a influenţei reale sau


presupuse, pe lângă un funcţionar, care poate fi săvârşită alternativ prin primirea
ori pretindere de bani sau alte foloase, ori acceptarea de promisiuni de daruri,
pentru a-l determina să facă sau să nu facă un act care intră în atribuţiile sale de
serviciu.

„Primirea” presupune luarea în posesie a unui lucrului care se remite


efectiv, „pretinderea” implică o solicitare prin iniţiativă fermă, „acceptarea” de
promisiuni semnifică cedarea la ofertă prin realizarea acordului de voinţă dintre
traficantul şi cumpărătorul de influenţă.

§ Urmarea imediată

Rezultatul faptei constă în starea de pericol creată pentru bunul mers al


persoanei juridice în serviciul căreia se află funcţionarul vizat de făptuitor, stare
de pericol ce decurge din atingerea adusă creditului moral şi social de care trebuie
să se bucure funcţionarii în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

Latura subiectivă

Infracţiunea de trafic de influenţă poate fi săvârşită numai cu intenţie


calificată prin scop.

Consumarea infracţiunii

Traficul de influenţă este o infracţiune comisivă instantanee. Infracţiunea


se consumă în momentul pretinderii de bani sau alte foloase, ori acceptării
promisiunii de daruri, care deşi constituie un început de executare determinând
existenţa ei în forma imperfectă a tentativei este asimilată faptei consumate.

Pentru existenţa infracţiunii nu are relevanţă dacă pretinderea sau


acceptarea este urmată de predarea efectivă a banilor sau foloaselor. De asemenea,
este indiferent dacă intervenţia la care s-a obligat traficantul a avut loc, sau dacă,
aceasta s-a materializat în emiterea actului funcţionarului deoarece urmarea
imediată a infracţiunii s-a produs.

§ Infracţiunea continuată

Infracţiunea poate îmbrăca şi forma continuată, atunci când elementul


laturii obiective se săvârşeşte prin acţiuni repetate la diferite intervale de timp în
baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale. Trebuie verificat de la caz la caz dacă a
existat o nouă rezoluţie infracţională la schimbarea persoanei cumpărătorului.
Caracterul eterogen al acţiunilor ce intră în latura obiectivă a infracţiunii nu poate
fi compatibil cu forma continuată şi nu atrage în mod necesar instituţia
concursului de infracţiuni.

§ Variantele agravante ale infracţiunii

Prin dispoziţiile art. 7 din Legea 78/2000 a fost incriminată o forma


agravantă, atunci când infracţiunea este săvârşită de o persoană care exercită o
funcție de demnitate publică, este judecător sau procuror, este organ de cercetare
penală sau are atribuții de constatare ori sancționare a contravențiilor sau are
calitatea de membru al instanțelor de arbitraj. Această calitate a subiectului activ
trebuie să existe în momentul săvârşirii faptei şi atrage majorarea maximului
special al pedepsei cu o treime.

§ Variantele atenuante ale infracţiunii-corupția în domeniul


privat

În condițiile prevăzute de dispozițiile art. 308 C. pen. teza inițială, fapta


care vizează persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără
remunerație, o însărcinare de orice natură în cadrul unei persoane care exercită un
serviciu de interes public pentru care a fost investită de autoritățile publice sau
este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea
respectivului serviciu public. Textul se referă la situația liber profesioniștilor.

În condițiile prevăzute de dispozițiile art. 308 C.pen. teza finală, tot o


atenuare a răspunderii penale este și situația corupției în mediul privat, prin
formula ‚oricărei persoane juridice’.

Varianta atenuantă duce la reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime.


Infracţiunea de dare de mită

Potrivit art. 290 C.pen., infracţiunea de dare de mită, forma corupţiei


active, constă în promisiunea, oferirea sau darea de bani foloase, în modurile şi
scopurile arătate în art. 289 C.pen.

De cele mai multe ori, iniţiativa aparţine mituitorului, vinovăţia sa în acest


caz este similară mituitului, doar în situaţia în care este constrâns, acesta este lipsit
de vinovăţie. În cazul în care, luarea de mită este comisă sub forma primirii de
bani sau alte foloase, a acceptării sau nerespingerii promisiunilor iniţiativa
aparţine mituitorului. Din această cauză, atitudinea privatului este mai periculoasă
decât conduita funcţionarului care este provocat să comită infracţiunea.

Infracţiunea de dare de mită reprezintă un pericol pentru relaţiile referitoare


la buna funcţionare a persoanelor juridice de drept public şi privat. Corupţia aduce
atingere prestigiului administraţiei publice, care este lezat prin comportamentul
incorect al funcţionarului public sau al însărcinatului unui serviciu public.

Presupunând că activitatea administraţiei publice este gratuită, valoarea


apărată constă de fapt în interdicţia acceptării unei retribuţii private pentru
îndeplinirea îndatoririlor de serviciu. În realitate, infracţiunea de corupţie violează
buna desfăşurare a activităţilor administraţiei publice (îndeplinirea actelor
contrare îndatoririlor de serviciu conduce la încălcarea regulilor de funcţionare a
administraţiei publice) şi imparţialitatea acesteia.

Obiect juridic

Este constituit din relaţiile sociale a căror formare, desfăşurare şi dezvoltare


normală sunt inseparabil legate de asigurarea unei funcţionări corespunzătoare a
instituţiilor şi autorităţilor publice, a persoanelor juridice de drept public sau
privat, incompatibilă cu săvârşirea actelor de corupţie asupra funcţionarilor. Prin
incriminarea acestei infracţiuni se combate incorectitudinea persoanelor în faţa
autorităţilor şi stimulează funcţionarea în limitele legalităţii a acestor entităţi
juridice.

Obiect material. Infracţiunea nu are un obiect material.

Subiecţii infracţiunii

§ Subiectul activ

Darea de mită, infracţiunea bilaterală care corespunde luării de mită, are un


subiect activ general. Autorul acestei infracţiunii nu va răspunde pentru
complicitate la infracţiunea de luare de mită, datorită concursului de calificări
existente între aceste două infracţiuni aplicându-se norma juridică specifică
fiecărei activităţi.

Infracţiunea poate fi săvârşită de către o singură persoană sau de către mai


multe persoane în participaţie ocazională, sub forma complicităţii, instigării sau
coautoratului.

Mituitorul are calitatea de autor al infracţiunii de dare de mită, şi nu de


instigator sau complice la infracţiunea bilaterală de luare de mită. În acelaşi timp,
funcţionarul va avea calitatea de autor al infracţiunii de luare de mită şi nu de
participant la infracţiunea de dare de mită. În acest mod, este exclusă orice formă
de participare a celor doi autori la infracţiunea celuilalt.

§ Subiectul pasiv

Subiectul pasiv principal este orice unitate dintre cele menţionate în cadrul
art. 176 C.pen. sau o persoană juridică de drept privat în al cărui serviciu se află
funcţionarul căruia i se promite, i se oferă sau i se dă mita.

Subiectul pasiv secundar este constituit din funcţionarul a cărui corupere,


deşi s-a încercat, a eşuat.

Latura obiectivă
§ Elementul material
Constă dintr-o acţiune care vizează coruperea funcţionarului realizată
alternativ prin promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase unui
funcţionar, în scopul de a îndeplini ori întârzia îndeplinirea unui act privitor la
îndatoririle de serviciu, sau de a nu face un act ori a efectua un act contrar acestor
îndatoriri.

Infracţiunea de dare de mită este comisivă spre deosebire de infracţiunea


de luare de mită care impune funcţionarului, în una din modalităţile de săvârşire,
să refuze oferta unor promisiuni.

„Promisiunea” implică o obligaţie pe care o persoană şi-o ia faţă de un


funcţionar, cu privire la remiterea unei sume de bani sau unui alt folos în avantajul
acestuia, într-un termen individualizat sau neindividualizat, condiţionată de
conduita prevăzută de art. 290 C.pen.

Prin „oferire” se înţelege a se prezenta, arăta, etala banii sau alte foloase
funcţionarului pe care urmează să le primească pentru îndeplinirea obligaţiei de
serviciu. Oferta trebuie să fie precisă, să se concretizeze într-o acţiune reală.

Pentru existenţa laturii obiective se impune îndeplinirea cumulativă a


următoarelor condiţii:

a) promisiune, oferirea şi darea trebuie să vizeze sume de bani sau alte


foloase patrimoniale sau nepatrimoniale.

b) Banii sau alte foloase să aibă un caracter de retribuţie, adică să nu se


cuvină în mod legal funcţionarului sau instituţiei în care acesta îşi desfăşoară
activitatea. Aceste avantaje trebuie să reprezinte plata sau răsplata pentru
„serviciul” pe care îl va efectua funcţionarul.

c) mituitorul trebuie să vizeze un act a cărui îndeplinire, neîndeplinire sau


întârziere să se situeze în sfera atribuţiilor de serviciu ale funcţionarului. Aşa cum
am arătat, în situaţia luării de mită, se poate urmări întocmirea unui act contrar
acestor îndatoriri de serviciu.

d) promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase trebuie să fie
anterioară sau concomitentă îndeplinirii şi neîndeplinirii actului. În ceea ce
priveşte întârzierea şi neîndeplinirea actului acţiunea agentului trebuie să se
situeze până înaintea expirării termenului legal de executare.

§ Urmarea imediată

Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru buna


desfăşurare a activităţii unităţii, a entităţii funcţionale prin acţiuni îndreptate
împotriva valorilor sociale ocrotite de C.pen.

Latura subiectivă

Darea de mită, similar infracţiunii de luare de mită, se săvârşeşte sub forma


intenţiei directe, calificate de scopul prevăzut de art. 289 C.pen.

Făptuitorul realizează că, oferind sau dând unui funcţionar bani sau alte
foloase, săvârşeşte asupra acestuia un act de corupere, care generează o stare de
pericol pentru buna desfăşurare a activităţii de serviciu, pe care o doreşte sau
urmăreşte, are implicit reprezentarea pericolului creat pentru activitatea unităţilor
(entităţilor) prejudiciate.

Consumare

Infracţiunea de dare de mită este comisivă şi instantanee, consumarea


infracţiunii are loc în momentul săvârşirii oricăreia dintre acţiunile de dare, oferire
sau promisiune în modurile şi scopurile prevăzute de art. 289 C.pen.

Promisiunea de bani sau alte foloase, care reprezintă act preparatoriu al


dării efective a mitei este asimilată, prin voinţa legiuitorului, formei consumate.
§ Infracţiunea continuată

Darea de mită poate fi săvârşită şi în formă continuată, când sunt săvârşite


mai multe fapte în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale. Consumarea formei
continuate are loc în momentul săvârşirii celei de a doua fapte, iar epuizarea după
ultimul act de executare.

§ Varianta atenuanta a infracţiunii

În condițiile prevăzute de dispozițiile art. 308 C.pen. teza inițială, fapta care
vizează persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără remunerație,
o însărcinare de orice natură în cadrul unei persoane care exercită un serviciu de
interes public pentru care a fost investită de autoritățile publice sau este supusă
controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului
serviciu public. Textul se referă la situația liber profesioniștilor.

În condițiile prevăzute de dispozițiile art. 308 C.pen. teza finală, tot o


atenuare a răspunderii penale este și situația corupției în mediul privat, prin
formula ‚oricărei persoane juridice’.

Varianța atenuanță duce la reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime.

Cauză specială de nepedepsire

Cauza specială de nepedepsire este inserată în cadrul art. 290 al. 3 C.pen.
care dispune că este apărat de aplicarea pedepsei făptuitorul care denunţă fapta
mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat pentru aceea
infracţiune. O a doua consecinţă este restituirea banilor, valorilor sau bunurilor pe
care le-a remis funcţionarului în baza art. 290 al. 4 C.pen.

Infracţiunea de trafic de influenţă în formă activă. Cumpărarea


de influenţă
Relativ recent legiuitorul şi-a reconsiderat poziţia cu privire la
periculozitatea faptei şi a incriminat-o inițial în cadrul art.61 al Legii nr. 78/2000
introdus prin art. I pct.3 Cartea a II-a Titlul I din Legea 161/2003, articol ulterior
abrogat prin intrarea în vigoare a noului cod penal.

După intrarea în vigoare a noului cod penal infracțiunea a fost incriminată


de dispozițiile art. 292 C.pen.

Înainte de intervenirea acestui act normativ persoana care cumpăra


influenţa reală sau presupusă a autorului traficului nu avea calitatea de subiect şi,
prin urmare, nu răspundea penal. Codul nostru penal, după modelul altor legislaţii,
nu a sancţionat, fapta cumpărătorului de influenţă(aşa cum a prevăzut în cazul
infracţiunii de dare de mită, care este incriminată distinct de infracţiunea de dare
de mită, deşi în realitate, fapta cumpărătorului de influenţă prezintă un evident
pericol social) decât în 2003 reglementare impusă de relativ recenta Lege nr. 27
din 16 ianuarie 2002 pentru ratificarea Convenţiei penale privind corupţia,
adoptată la Strasbourg la 27 ianuarie 1999. Astfel, art. 12 din Convenţie
reglementează, cu caracter obligatoriu pentru statele semnatare, încriminarea
cumpărării de influenţă.

Tot la baza încriminării cumpărătorului de influenţă poate sta dreptul


francez care distinge între “corupţia activă” care se constituie în acţiunile prin care
o terţă persoană obţine sau încearcă să obţină, de la o persoană cu funcţie oficială,
realizarea, întârzierea sau abţinerea de la îndeplinirea ori întârzierea unui act, şi
“corupţia pasivă” prin care o persoană investită cu o funcţie oficială trafică
autoritatea de care dispune prin solicitarea, acceptarea de daruri, promisiuni sau
alte avantaje în vederea neîndeplinirii actului ce intră în sfera sa de atribuţii.

Obiectul juridic

Obiectul juridic special al infracţiunii este constituit din relaţiile sociale ale
căror formare şi desfăşurare sunt dependente de încrederea, prestigiul de care
trebuie să se bucure funcţionarul. Aceste relaţii impun înlăturarea oricăror
suspiciuni în ceea ce priveşte corectitudinea, probitatea care pot fi lezate prin
cumpărarea influenţei.

Obiectul material

Similar infracţiunii de trafic de influenţă, obiectul material nu face parte


din structura juridică a infracţiunii, deoarece acţiunile ilicite nu sunt îndreptate
împotriva unei existenţe material

Subiecţii infracţiunii

§ Subiectul activ

Infracţiunea poate fi săvârşită de o singură persoană sau de mai multe


persoane în participaţie penală ocazională, sub forma coautoratului, complicităţii
sau instigării.

Incriminată distinct, fapta cumpărătorului de influenţă nu mai poate fi


considerată act de participaţie penală la traficul de influenţă.

§ Subiectul pasiv

Subiectul pasiv principal este persoana juridică în al cărei serviciu se află


funcţionarul şi al cărei prestigiu şi credibilitate sunt lezate.

Latură obiectivă

§ Elementul material

Elementul material al laturii obiective constă în acţiunea de cumpărare a


influenţei reale sau presupuse pe lângă un funcţionar care poate fi săvârşită în
alternativ prin promisiunea, oferirea sau darea direct sau indirect de bani, daruri
sau alte foloase pentru a-l determina pe funcţionar să facă sau să nu facă un act ce
intră în atribuţiile sale de serviciu.
Promisiunea, oferirea sau darea sunt identice cu cele exprimate în cadrul
infracţiunii de dare de mită la care facem trimitere.

În principiu, iniţiativa săvârşirii infracţiunii aparţine cumpărătorului de


influenţă, care poate acţiona atât direct cât şi indirect prin intermediari.

Nu se impune pentru consumarea infracţiunii conduita corelativă de


acceptare sau primire din partea traficantului.

Cumpărătorul tranzacţionează, sau numai încearcă, trecerea reală sau


presupusă pe care o persoană o are pe lângă un funcţionar. Banii, darurile sau alte
foloase sunt întotdeauna necuvenite.

§ Condiţiile elementului material

a) acţiunea cumpărătorului trebuie să fie făcută în considerarea influenţei


reale sau presupuse a traficantului asupra funcţionarului

b) beneficiarul trebuie să creadă că traficantul are în mod real influenţă pe


lângă funcţionar;

c) funcţionarul indicat de către traficant trebuie să aibă competenţă în


efectuarea actului solicitat;

d) promisiunea, oferirea sau darea trebuie să fie săvârşită înainte sau cel
mai târziu, concomitent efectuării actului de către funcţionar şi care intră în
atribuţiile sale de serviciu.

§ Urmarea imediată

Este constituită de starea de pericol creată pentru relaţiile sociale referitoare


la prestigiul, credibilitatea persoanei juridice şi a funcţionarului care funcţionează
în cadrul acesteia.
Latura subiectivă

Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă calificată prin scop. Scopul


este reprezentat de influenţa pe care cumpărătorul o tranzacţionează şi care
urmează să fie exercitată asupra funcţionarului.

Consumare

Infracţiune comisivă, instantanee, cu consumare anticipată, cumpărarea de


influenţă nu este susceptibilă de tentativă similar infracţiunii de trafic de influență
C.pen., iar explicaţia se găseşte în aceea că, simpla promisiune, oferire sau dare
de bani, daruri sau alte foloase constituie un început de punere în executare a
hotărârii infracţionale este suficientă pentru consumarea infracţiunii. Pentru
existenţa infracţiunii nu este necesar ca influenţa să se realizeze în concret adică
funcţionarul să încerce determinarea funcţionarului să efectueze actul vizat.

§ Infracţiunea continuată

Infracţiunea poate avea un caracter continuat dacă elementul material se


săvârşeşte în mod repetat, în baza unei rezoluţii infracţionale unice. Practic, pe
lângă momentul consumării se întâlneşte şi un moment al epuizării, care survine
când a încetat ultimul act de executare.

§ Variantele agravante ale infracţiunii


Prin dispoziţiile art. 7 Legea nr. 78/2000 a fost incriminată o modalitate


agravantă care atrage majorarea cu o treime a limitelor speciale de pedeapsă, în
cazurile în care infracţiunea a fost săvârşită de către una dintre persoanele care
potrivit legii au atribuţii în constatarea sau sancţionarea contravenţiilor, ori de
constatare, urmărire ori sancţionare a infracţiunilor (al.1) sau atribuţii de control
(al. 2).
Infracţiunea are şi a doua modalitate normativă agravantă, prevăzută de art.
9 din Legea nr. 78/2000 care atrage majorarea maximului special cu 5 ani.
§ Cauză specială de nepedepsire

Legiuitorul a inserat în cadrul al. 2 al art. 61 şi un caz special de impunitate


cumpărătorului de influenţă dacă denunţă autorităţii fapta mai înainte ca organul
de urmărire penală să fi fost sesizat pentru aceasta.

DE REŢINUT!!!!

Infracţiunile de corupţie sunt:


- Luarea de mită
- Darea de mită
- Traficul de influenţă
- Cumpărarea de influenţă

Test de autoevaluare tema 1:


Speţă:
În fapt, inculpatul care transporta cu autocisterna mari cantităţi de vin, a
înlocuit o parte din vin cu apă, prin acte repetate, având de la început
reprezentarea că va da mită persoanelor însărcinate să preia vinul şi care luau
probe de analiză pentru laborator, ori de câte ori le va preda vin diluat.

Intrebare: Infracţiune este săvârşită în formă continuată?

În soluţia speţei, inculpatul care ştie că va da mită celor care sunt


însărcinaţi cu analiza produsului pe care-l preiau, ori de câte ori predă vin diluat,
are de la început reprezentarea acestui fapt şi acţionează în baza unei rezoluţii
unice, motiv pentru care dările repetate de mită au caracterul unei infracţiuni
continuate.
Dimpotrivă, inculpaţii care iau mită nu pot avea reprezentarea că faptele
se vor repeta şi, în consecinţă, ei nu săvârşesc infracţiunea în baza unei rezoluţii
unice, ci în condiţiile concursului de infracţiuni.

Bibliografie

Codul penal cu modificările şi completările ulterioare


O.A. Sabău Pop, Corupţia şi combaterea fenomenului prin mijloace juridice,
Universul Juridic, Bucureşti, 2011