An II CURS Aparat Respirator

NURSING in PNEUMOLOGIE
INGRIJIREA BOLNAVILOR LA SECTIILE DE SPECIALITATE
Ingrijirea bolnavilor cuprinde aceleasi verigi generale

- felul imbolnavirilor , caracterul infirmitatiilor pe care le imprima vremelnic sau
temporar bolnavului, gradul suferintelor acestuia ca si particularitatiile psihologice
ale fiecarui bolnav aparte , fac ca pe linga sarcinile de ingrijire comune tuturor
bolnavilor sa apara un numar tot mai mare de alte sarcini care sunt mai mult sau
mai putin specifice numai unor grupe de boli sau bolnavi
- prima sarcina a oricarei ingrijiri este cunoasterea bolnavului in functie de gradul de
urgenta
- durata pentru care se executa planul de ingrijire este foarte diferita, putind varia
intre citeva ore pina la citeva zile sau chiar mai mult
- planul complex de ingrijire este specific fiecarui bolnav, el nu poate fi aplicat la nici
un alt bolnav
- el se consemneaza in foaia de temperatura a bolnavului sau in condica de predare
si depreluare a serviciului
- el cuprinde in esenta urmatoarele probleme
o asigurarea conditiilor de mediu adecvata
o ingrijiri generale
o alimentatie
o supravegherea bolnavului
o recoltarea produselor biologige pentru analize
o pregatirea explorarilor paraclinice
o prevederea si recunoasterea complicatiilor
o masurile de urgenta pina la venirea medicului
o regimul de viata in spital
o medicatia si alte forme de tratament
o pregatirea bolnavului pentru externare si probleme de educatie sanitara
o probleme de protectia muncii
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU AFECŢIUNI-DEFICIENŢE ALE APARATULUI

RESPIRATOR
Noţiuni de anatomia si fiziologia aparatului respirator
Aparatul respirator este format din:

-cai extrapulmonare
 Cavitatea nazala
 Faringe
 Laringe
 Trahee
 Bronhii
-plamăni
as.princ.tamas simona 1
 Sting
 Drept
Structura plămânului
 Cai aeriene extrapulmonare (arborele bronsic)
 Parenchim pulmonar
 Reţea sanguina si limfatica
 Reţea nervoasa
Structura aparatului respirator
Plămânul este învelit cu o membrana seroasa numită pleură.
Respiraţia este funcţia prin care organismul ia din mediu extern oxigenul si elimină
bioxidul de carbon.
- etapele respiraţiei
pulmonara
sanguina
circulatorie
tisulara
- organe care asigura respiraţia
scheletul cutiei toracice
muşchii cutiei toracice
diafragmul
- mişcările respiratorii
inspiraţia
expiraţia
- ventilaţia pulmonara
reprezintă circulaţia aerului prin căile respiratorii si plămâni
depinde de frecventa mişcărilor respiratorii
- capacitatea vitala
o volumul maxim de aer care poate fi eliminat din plămâni printr-o expiraţie
maximă după o inspiraţie maximă
- volumul rezidual reprezintă aerul care umple alveolele si care nu poate fi eliminat
nici după o expiraţie forţata
- capacitatea pulmonara totala reprezintă capacitatea vitala împreuna cu volumul
rezidual
Educaţia pacientului pentru prevenirea afecţiunilor respiratorii
- menţinerea unei bune poziţii a corpului (încovoiat → împiedica ventilatia)

- practicarea exercitilor fizice, a sportului (inotul → mijloc de reglare)
-tratamentul deformarilor musculo-scheletice din regiunea toracica (scolioza)
-evitarea fumatului
-evitarea consumului de alcool şi droguri
-evitarea mediului poluat
-evitarea contactului ci persoane care prezinta afectiuni respiratorii
-evitarea aglomeratiilor in epidemiile virale
-tratamentul precoce al afectiunilor CRS
-tratamentul altor afectiuni( anemie, IC, infectii)
-combaterea obezitatii
Evaluarea morfo-functionala a aparatului respirator
- examen clinc
- inspectie:aspectul toracelui, miscarile hemitoracelui, tipul respiratiei, culoarea
tegumentelor, tiraj, batai ale aripilor nazale
- percutie: sonoritate sau matitate
- auscultatie: murmur vezicular sau raluri, frecaturi pleurale
- examinari radiologice – sunt explorari clasice , dar de mare valoare obiectiva
-r –grafie torace
 permite inregistrarea imaginii document care poate fi folosita ca element de
comparatie cu radiografii ulterioare
 poate fi vazuta de mai multi medici pacientul fiind mai putin iradiat
 radiografia pulmonara standard expune contrastul intre spatiile aeriene si structura
propiuzisa a plaminului
-r-scopie torace
 ofera date asupra cimpurilor pulmonare
-angiografie torace
-bronhografie
-tomografie
- examinari endoscopice
- examinari cu izotopi radioactivi
- scintigrafie pulmonara
- explorari functionale
-spirometrie
-spirografie
-analiza gazelor
- teste cutanate
-IDR la PPD
- examinari de laborator
-sputa macroscopic, bacterian, citologic, cantitate pe 24 de ore
-lichid pleural
-singe
-urina
SEMNE SI SIMPTOME POSIBILE IN AFECTIUNILE RESPIRATORII
-DUREREA TORACICA
- difera ca
-localizare
-intensitate
-mod de aparitie
- difera ca regiune afectata
- difera ca intindere a leziunilor
- nu exprima intotdeauna o afectiune la nivelul aparatutlui respirator
- creeaza discomfort
- perturba somnul bolnavului
- limiteaza miscarile
-TUSEA
-poate fi
-umeda
-uscata
- simptom dominant in unele afectiuni respiratorii
- difera ca
-frecventa
-mod de aparitie
-matinala
-vesperala
-in anumite pozitii
- poate duce la
-epuizarea pacientului
-perturbarea somnului
-in unele situatii e necesara provocarea pentru facilitarea eliminari secretiilor
-EXPECTORATIA
- caracteristici diferite
- poate fi
- mucoasa in inflamatia bronhiilor
- purulenta , galben verzuie in supuratiile pulmonare
- seroasa usor rozat i staza si edemul pulmonar
- pseudomembranoasa in bronsita difterica
- hemoptizia cind e formata din singe, bine aerat cu multe bule de aer, apare
in tuberculoza pulmonara, bronsiectazie,
-muco-purulenta , recoltata in borcan se separa in 4 straturi, cel superior
spumos, apoi seros, in care inoata portiuni muco-purulente urmat de stratul seros fara
portuini muco-purulente de culoare verzuie si stratul inferior format din puroi , fiind
caracteristica pentru bronsiectazie si gangrena pulmonara
-sangvinolenta cu aspect ruginiu sau caramiziu din pneumonie, rozata
gelatinoasa din cancerul pulmonar, bruna-inchisa din infarctul pulmonar sau
bruna fetida din gagrena pulmonara
-examen macroscopic si de laborator ofera informatii referitoare la diagnostic si
etiologie
-este un produs patologic periculos pentru propagarea infectiei
-DISPNEEA
-consecinta
- ↓ aportului de oxigen
-↑ bioxidului de carbon
- comprimarii organelor mediastinale (trahee, bronhii)
-obstructia cailor respiratorii
-difera in functie de
-timpul respirator afectat
-ritmul respiratiei
-circumstantele de aparitie
- poate fi insotita de
- tiraj
-cornaj
-wezing
-batai ale aripilor nazale in special la copii
-turgescenta jugularelor
-determina
-anxietate
-intoleranta la efort
-ortopnee
-VOMICA – expulzie brusca a unei cantitati abundente de expectoratie
-poate fi
-unica
-fractionata
-a nu se confunda cu sputa purulenta
-SUGHITUL
- apare prin iritarea nervului frenic (pleurezii, tumori pulmonare)
ATENTIE !!!!!
IN AFECTIUNILE RESPIRATORII POT APARE MANIFESTARI CLINICE
o SCADEREA APORTULUI DE OXIGEN
- cianoza
- tahicardie
- hipertensiune arteriala
- confuzie
- delir
- coma
o CRESTEREA BIOXIDULUI DE CARBON
- transpiratii abundente
- cefalee
- agitatie
- acidoza
o PREZENTA UNUI PROCES INFECTIOS
-frison
-febra
PARTICULARITATI DE INGRIJIRE A BOLNAVILOR CU AFECTIUNI PULMONARE
 ingrijirea bolnavilor din sectia de pneumologie este diversificata

 deficitul de oxigen al organismului la majoritatea afectiunilor pulmonare face ca
ingrijirile elementare , metodele de explorare paraclinice ca si tehnicile utilizate in
tratamentul si ingrijirea acestora sa prezinte multe asemanari
 imbolnavirile aparatului respirator genereaza multiple tulburari psihice fiind cauzate
de deficitul de oxigenare a creierului si de sentimentul fricii violente de moarte
iminenta
 aceste stari si dupa ameliorare pot fi urmate de depresiune, adinamie si astenie
pronuntata insotite de stari anxioase
 o parte insemnata a bolilor pulmonare au caracter infectios ceea ce impun sarcini in
plus personalului de ingrijire
 bolile cronice ale plaminilor pot tulbura echilibrul psihic al pacientului
 asigurarea conditiilor de mediu
o saloane amplasate cu ferestrele spre nord
o incalzite moderat 1-2 grade mai scazute de temperatura decit cea optima –
18-19 grade C
o exceptie fac bolnavii cu afectiuni inflamatorii care necesita o atmosfera calda
cu umiditate ridicata
o se va avea grija ca saloanele in care se ingrijesc bolnavii cu expectoratii si
exhalatii fetide sistemul de ventilatie sa fie perfect si permanent
 amplasarea bolnavilor
o se va avea grija ca cei cu imbolnaviri cu caracter infectios sa fie internati in
saloane separate, daca nu este posibil atunci sa nu fie pusi linga tineri,
diabetici si virstnici
o sa fie mobilier cit mai simplu
o patul e bine sa fie deplasabil pe rotile
o la curatenia zilnica se va evita ridicarea prafului
o dezinfectia curenta si terminala trebuie respectata
 ingrijiri generale
o la majoritatea afectiunilor pulmonare pozitia cea mai convenabila a
pacientului este semisezinda
o in caz de hemoptizie sau embolie pulmonara bolnavul trebuie mentinut in
repaus absolut cu capul si trunchiul ridicat
o in cursul pleureziilor uscate bolnavul se culca pe partea sanatoasa pentru a
putea evita durerile, dupa ce apare exudatul se culca pe partea bolnava
pentru a putea respira mai usor cu partea sanatoasa
o in bronsectazie si supuratii pulmonare bolnavul singur isi va da seama de
pozitia optima
o bolnavul va fi asezat in pozitia de drenaj postural, a carui durata va fi stabilita
de medic
Drenajul cailor respiratorii

1. segmentul apical
2. segmentul dorsal
3. segmentul ventral anterior
4. lobul mediu si segmentul lingualsting
5. segmentul bazal sting
6. segmentul bazal anterior
7. segmentul baza posterior
8. incheierea drenajului
 toaleta se face in functie de starea bolnavului
trebuie avut in vedere ca acesti bolnavi transpira abundent ceea ce face ca
pielea sa fie fragila , care se lezeaza usor si fac mai repede escare de
decubit
 lenjeria trebuie imediat schimbata, ori de cite ori este nevoie
 pielea transpirata va fi spalata cu alcool mentolat care invioreaza circulatia
periferica
 bolnavii care expectoreaza vor primi scuipatori
 vor fi invatati sa evite imprastierea sputei, utilizind corect scuipatorile
 alimentatia pacientilor cu boli pulmonare
o adaptata perioadei de evolutie a bolii
o in perioadele febrile este alcatuita din alimente lichide si pastoase, bogata in
vitamine
o mai tirziu dieta mixta, hipercalorica alcatuita din alimente usor digerabile
o trebuie asigurat si aportul cantitativ de lichide luind in considerare si
pierderile prin expectoratie daca e abundenta
o supravegherea bilantului hidric are o importanta deosebita
o bolnavii cu expectoratii fetide si abundente sunt lipsiti de pofta de mincare
o in preajma meselor sa isi faca toaleta cavitatii bucale , sa fie serviti cu
alimente hipercalorice
o se va ingriji de tractul intestinal regulat
 supravegherea pacientilor cu boli pulmonare
o daca nu exista contraindicatii speciale va fi sfatuit sa tuseasca de mai multe
ori pe zi
o tusea dureroasa poate fi usurata prin exercitarea unei presiuni moderate cu
palmele pe spatele si sternul bolnavului in timpul efortului de eliminare a
sputei
o sputa se aduna , se masoara si se pastreaza pina a fost vazuta de medic
o la nevoie va fi trimisa la laborator pentru examenul morfologic
o pentru examenul citologic va fi trimisa imediat , recoltarea facindu-se de
dimineata
o se va urmari respiratia, culoarea tegumentelor, mucoasele, starea psihica a
bolnavilor
o este important ca asistenta sa recunoasca semnele promotorii ale
complicatiilor ca hemoptizia, tromboembolia pulmonara, embolia pulmonara,
pneumotoraxul pulmonar, insuficienta respiratorie acuta
o in caz de drenaj plaural asistenta trebuie sa supravegheze atit bolnavul cit si
aparatura de drenaj
o va indruma bolnavul sa se miste in pat cit mai incet, cu precautie
o la interval de 2 ore sa faca miscari de hiperventilatie
o in caz de tuse sa sprijine cu palma hemitoracele drenat
o sa supravegheze volumul si aspectul lichidului drenat
o daca fluxul se oprestese ajuta la drenarea lichidului de comprimare si
decomprimare a tuburilor de cauciuc
o se controleaza racordurile tubulaturii
 administrarea medicamentelor
o in caz de complicatii va interveni cu oxigen inainte de venirea medicului
o trebuie sa sesizeze efectele secundare ale medicamentelor
 pregatirea pentru examenele paraclinice
o pregateste bolnavul pentru
 ex. Radiologic
 tomografie computerizata
 bronhoscopie
 spirometrie
 spirografie
 educatia sanitara
o ca prim obiectiv mijloace de protectie fata de infectii
o sa fie instruiti asupra modului de prevenire a imprastierii sputei in timpul tusei
si utilizarii scuipatoarelor
o se lamureste bolnavul de efectul daunator al fumatului
 protecia muncii pe sectiile de pneumologie
o purtarea mastilor in cursul procesului de ingrijire
o hainele de protectie se vor schimba cit mai des
o inainte de parasirea serviciului se va face dus
o asistenta care lucreaza in aceste sectii este bine sa petreaca timpul liber in
aer curat
o se va prezenta la contoalele sanitare periodice regulat
Pregătirea, asistarea şi efectuarea explorărilor specifice ale bolnavilor cu afecţiuni ale

aparatului respirator.
I. Aspiraţia naso-faringiană sau oro-faringiană

II. Aspiraţia traheo-bronşică.
III. Sondajul traheo-bronşic.
IV. Puncţia pleurală.
V. Explorări paraclinice:
1. radioscopia si radiografia;
2. tomografia, computer-tomografia toracelui;
3. bronhografia;
4. ecografia aparatului respirator;
5. bronhoscopia;
6. pleuroscopia;
7. scintigrafia pulmonara
VI. Probe funcţionale respiratorii:
1. spirometria;
2. spirografia;
3. analiza gazelor din sânge,
4. determinarea complianţei şi elastazei pulmonare;
5. spiroergografia
I. Aspiraţia naso-faringiană sau oro-faringiană
Materiale necesare
- dispozitiv de aspiratie
- sonde sterile (Nelaton)
- manusi sterile
- solutie sterila pentru umectarea sondei
- prosop.
Interventiile asistentei
- se evalueaza semnele si simptomele care indica prezenta secretiilor in caile aeriene
superioare
- se explica pacientului in ce fel acest procedeu va permite degajarea cailor respiratorii
- se asigura intimitatea pacientului printr-un paravan
- se instaleaza pacientul in pozitie adecvata:
 semisezand, cu capul intr-o parte - pacientii consienti
 decubit lateral, cu fata la asistenta - pacientii inconstienti
- se protejeaza lenjeria de corp cu un prosop
- spalarea pe maini
- imbracarea manusilor sterile
- fixarea sondei la aparatul de aspiratie
- masurarea lungimii sondei, pe obraz, de la nara la tragus
- umectarea capatului liber al sondei
- introducerea sondei:
 pentru aspiraxia orofaringiana sonda se introduce pe marginea gurii, lasandu-o sa
alunece in orofaringe
 pentru aspiratia nasofaringiana, sonda se introduce intr-o narina, dirijand-o spre
centru,de-a lungul peretelui despartitor al foselor nazale
- se efectueaza aspiratia timp de 15 secunde, rotind sonda pentru a extrage secretiile de
pe toata suprafata
- se extrage sonda
- se clateste in solutie sterila, efectuand o aspiratie
- se lasa pacientul sa se odihneasca 20-30 secunde
- daca are canula pentru oxigenoterapie, se reamplaseaza in acest interval
- se solicita pacientului sa respire profund si sa tuseasca intre aspiratii
- dupa terminarea aspiratiei, se efectueaza igiena bucala; se indeparteaza prosopul
- materialele utilizate se curata, se dezinfecteaza si se pregatesc pentru sterilizare.
DE RETINUT:
- se vor respecta cu strictete masurile de asepsie
- nu se efectueaza aspiratia in timpul introducerii sondei.
II. Aspiraţia traheo-bronşică.
Scop
- prevenirea obstructiei cailor aeriene respiratorii prin stagnarea secretiilor
- prevenirea infectiei pulmonare determinata tot de stagnarea secretiilor
Materiale necesare
- dispozitiv de aspiratie
- sonde sterile
- manusi sterile
- prosop
- solutie sterila pentru umectarea sondei
- comprese sterile
Interventii
- asigurarea intimitatii
- pregatirea psihica a pacientului
- pregatirea fizica a pacientului - pozitie semisezand, daca nu este contraindicata
- asamblarea echipamentului de aspiratie
- umectarea sondei ce urmeaza a fi introdusa prin canula
- introducerea sondei cu miscari blande prin orificiul canuiei
- aspirarea secretiilor timp de cel mult 10 secunde (pentru a nu produce hipoxie)
- se repeta aspirarea dupa oxigenarea pacientului
- dupa terminarea procedurii se curata canula de traheostomie
DE RETINUT:
- necesitatea efectuarii aspiratiei poate accentua starea de anxietate a pacientului si de
aceea este necesara o foarte buna pregatire psihica
- secretiile trebuie considerate contaminate si de aceea asistenta va lua masurile ce se
impun (masca, ochelari si manusi de protectie in timpui efectuarii tehnicii)
- tehnica se va efectua in condiIii de asepsie
- nu se aspira secretiile in timpul introducerii sondei
- in timpul aspiratiei sonda va fi mobilizata prin miscari de rotatie
- sondele pentru aspiratie trebuie sa fie putin traumatizante, rotunjite la capatul care aspira
si sterile
- calibrul sondelor sa fie adecvat
- sunt de preferat sondele cu orificiu lateral
- sonda va fi curatata cu ser fiziologic dupa fiecare aspiratie.
III. Sondajul traheo-bronşic
Definitie
Prin sondaj traheo-bronsic se intelege introducerea unei sonde de cauciuc prin cavitatea
bucala si laringe in trahee si bronhii (sondaj Metras).
Scop
*explorator
- in caz de bronhografii tintite pentru obtinerea imaginii arborizatiilor bronsice dintr-un lob
sau dintr-un segment pulmonar; in acest caz, substanxa radioopaca se introduce direct
prin sonda in ramura bronsica respectiva
*terapeutic
- pentru extragerea exsudatelor din caile respiratorii; continutului abceselor si al ectaziilor
bronsice
- pentru mobilizarea dopurilor de secretie intrabronsice care inchid unele ramuri bronsice
- pentru tratamentul local al proceselor pulmonare supurative (bronsiectazia, abces
pulmonar, chist aerian supurat).
Pregatiri
*materiale
- de protectie
 prosoape
 masti de tifon
- sterile:
 seria sondelor Metras
 intrumente pentru laringoscopia indireeta: spatula linguala, oglinda laringiana
 comprese de tifon
 instrumente pentru anestezia laringelui, traheei si bronhiilor, seringa laringiana
 seringi de diferite dimensiuni pentru extragerea exsudatelor si injectarea medicamentelor
- nesterile
 tavita renala
 sursa de lumina
- medicamente
 adrenalina, cafeina, plegomazin, fenobarbital
 excitante ale centrului respirator
 solutie medicamentoasa in cantitatea si dilutia prescrisa (solutie de antibiotice)
 solutie de cocaina 2% pentru anestezia faringelui .
*pacient
- psihic:
 se va linisti bolnavul
 se va instrui in legatura cu tehnica (de felul cum acesta colaboreaza depinde reusita
sondajului)
- fizic:
 pacientul va fi nemancat in dimineata examenului
 cu o ora inainte, i se administreaza o fiola de fenobarbital
 i se ofera un pahar cu solutie cocaina 2% cu care face gargara timp de 5-10 minute (fara
sa o inghita)
 va fi asezat pe un scaun, protejat cu un prosop in jurul gatului
 i se ofera tavita renala, imobilizandu-i bratele, pentru a nu incurca operatorul
Ingrijirea ulterioara a pacientului

- dupa introducerea medicamentelor si extragerea sondei, pacientul pastreaza pozitia inca
o fumatate de ora,
pentru a mentine substanta medicamentoasa pe loc
- se ajuta sa se imbrace si este condus la pat nu ingera nimic timp de 2 ore pana cand
inceteaza efectul anestezicului
- va fi invatat sa coiecteze in scuipatoare substanja de contrast care se elimina prin tuse,
sa nu o inghita (produce intoxicatii)
Reorganizare
Notarea in foaia de observatie
- numele persoanei care l-a efectuat
- aspectul produsului recoltat
Complicatii
*imediate:
- tuse: - se intrerupe sondajul si se completeaza anestezia
- intoxicatia cu oocaina manifestata prin dispnee, palpitalii, transpiratii reci, fenomene de
colaps, dupa utilizarea unei cantitati mari de cocaina
*tardive:
- suprainfectii prin introducerea gemenilor patogeni prin manevre si materiale nesterile
DE STIUT:
- deglutitia si regurgitarea, fara controlui local al sistemului nervos, da nastere la accidente
grave, de aspiratie in caile respiratorii
DE EVITAT:
- refularea substantei de contrast si patrunderea ei in stomac,deoarece resorbtia produce
intoxicatii
IV. Puncţia pleurală.
Definitie
Punctia pleurala sau taracocenteza reprezinta stabilirea unei legaturi intre cavitatea
pleurala si mediul exterior prin infermediul unui ac.
Scop
*explorator
- punerea in evidenta a prezentei lichidului pleural
- recoitarea lichidului pentru examinarea sa oantitativa si calitativa
*therapeutic
- evacuarea lichidului
- administrarea medicamentelor in cavitatea pleurala (antibiotice; citostatice) dupa
spalarea cavitatii
Indicaţii
- boli inflamatorii sau tumari pulmonare, insuficienta cardiaca
- insotita de colectii lichidiene in cavitatea pleurala. Se recurge la punctie cand cantitatea
revarsatului pleural depaseste ,1,5 l si exercita o presiune asupra inimii si plamanului,
impiedicandu-le functiile.
Contraindicatii
- tulburari de coagulare a sangelui hemofilie
- tratament cu anticoagulante
Locul punctiei
Locuri de puncţie si pozitia pacientului în cazul puncţiei pleurale
- se alege dupa situatia si cantitatea de lichid pleural :
- daca lichidul este in stare libera, punctia se face in spatiu VII - VIII intercostal pe linia
axilara posterioara
- daca lichidul este inchistat, punctia se face in plina matitate, zona stabilita prin examen
clinic
- cotectiile purulente si tuberculoase se punctioneaza cat mai aproape de nivelul lor
superior pentru a preintampina fistulizarea lor
- punctia se face deasupra marginii superioare a coastei inferioare, indiferent de locul
punctiei
Pregatirea punctiei
*materiale
- de protectie a patului
- pentru dezinfectia tegumentului tip III
- instrumente si materiale sterile: 2 - 3 ace de 10 cm lungime, cu diametrul de 1 mm, 2-3
seringi de 20 -
50 ml, seringa de 5 ml si ace pentru anestezie, pense, manusi, camp chirurgical,
tampoane, comprese
- alte materiale: romplast; eprubete, lampa de spirt, aparate aspiratoare (Dieulafoy sau
Potain),
recipiente pentru colectarea lichidului, tavila renala
- medicamente: atropina, morfina, tonice-cardiace, solutii anestezice
- materiale pentru reactia Rivalta: pahar conic de 200 ml, 50 ml apa distilata, solutie de
acid acetic
glacial, pipete %
*pacient:
- pregatirea psihica:
 se informeaza pacientul cu privire la scopul punctiei, pozitia in care va sta in timpul
punctiei
- pregatirea fizica:
 se administreaza cu 30 minute inaintea punctiei una fiola atropina pentru a preveni
accidentele (atropina scade excitabilitatea generala si a nervului pneumogastric)
 se asaza in pozitie sezand la marginea patului sau a mesei de examinare cu picioarele
sprijinite pe un scăunel, cu mana de partea bolnavă ridicată peste cap pana la urechea
opusa sau cu trunchiui usor aplecat in fata, cu antebratele flectate pe brate, cu mainile la
ceafa, coatele inainte
 pacientii cu stare buna se asaza calare pe un scaun cu spatar; antebratele fiind sprijinite
pe
spatarul scaunului
 pacientii in stare grava se asaza in decubit lateral, pe partea sanatoasa, la marginea
patului
Execuţia punctiei
- se face de catre medic, ajutat de doua asistente medicale
- se desfasoara in salon sau in sala de tratamente
Tehnica puncţiei pleurale.
V. Explorări paraclinice
1. RADIOSCOPIA si RADIOGRAFIA
Pregatirea pacientului pentru explorarea radiologica a organelor toracice
Organele toracice (inima, plamani) sunt explorate radiolagic prin radioscopie, radiografie,
branhografie,tomografice, kimografie etc.
Scop: studierea morfalogiei si functionalitatii plamanilor, a modificarilor de volum si de
forma ale inimii pentru stabilirea diagnosticului (tumori pulmonare, atelectazii, modificari
topografice si de calibru ale bronhiilor etc.)
Pregatirea psihica a pacientului
- se anunta pacientul explicându-i-se condiţiile în care se va face examinarea (cameră în
semiobscuritate)
- pacinetul va fi condus la serviciul de radiologie
- se explică pacientului cum trebuie să se comporte în timpul examinării (va efectua câteva
mişcări de respiraţie, iar radiografia se face în apnee, după o inspiraţie profundă).
Pregatirea fizică a pacientului
- se dezbraca complet regiunea toracica (parul lung al femeilor se leaga pe orestetul
capului); se indeparteaza obiectele radioopace
- se asaza pacientul in pozitie ortostatica cu mainile pe solduri si coatele aduse inainte
(fara sa ridice umerii) in spatele ecranului, cu pieptul apropiat de ecran sau caseta care
poarta filmul
- cand pozitia verticala este contraindicata se asaza pacientul in pozitie sezand sau in
decubit
- in timpul examenului radioiogic se ajuta pacientul sa ia pozitiile cerute de medic. Sugarii
si copiii mici se fixeaza prin infasare pe un suport de scanduri sau se suspenda in hamuri
(pentru a nu se iradia
persoana care l-ar sustine)
Îngrijirea pacientului dupa examen
- pacientul va fi ajutat sa se imbrace; dupa terminarea examenului radiologic, va fi condus
la pat
- se noteaza in foaia de observatie examenul radiologic efectuat, data.
2. TOMOGRAFIA. COMPUTER-TOMOGRAFIA TORACELUI
3. BRONHOGRAFIA
Pregatirea pacientului pentru bronhografie
Pregatirea materialelor necesare
- medicamentele sedative (fenobarbitai, atropina), anestezice, sonda Metras sterila,
substante de contrast (lipiodol sau iodipin - liposolubile si ioduron B sau diiodonul-
hidrosolubile), expectorante si calmante ale tusei, scuipatoare
Pregătirea psihică a pacientului
- se anunta pacientul şi i se explica necesitatea tehnicii
- se anunti pacientul sa nu manance in dimineata examenului
Pregătirea fizică a pacientului
- cu 1-3 zile inainte, se administreaza pacientului medicamente expectorante
- in ajunul examinarii se administreaza o tableta de ,fenobarbital sau alte medicamenta
similare
- cu o jumatate de ora înaintea examenului, se administreaza atropine (pentru a reduce
secreţia salivei si a mucusului din caile respiratorii) si medicamente calmante pentru tuse
- pacientul va fi ajutat sa se dezbrace şi va fi aşezat in decubit dorsal, putin inclinat spre
partea care trebuie injectata
- medicul efectueaza anestezia cailor respiratorii (reuşita examinării depinde de calitatea
anesteziei),duce sonda Metras in arborele bronşic şi apoi substanta de contrast uşor
incalzita, incet, cu o presiune moderata
- in timpul injectarii substantei de contrast; pacientul va fi ajutat sa-şi schimbe pozitia
(decubit ventral,dorsal, lateral drept şi stang)
- in timpul examinarii radiologice, se asaza pacientul in pozitia Trendelenburg (pentru a se
evidentia şi arborele bronşic din partile superioare ale plamanilor) apoi se aşaza pacientul
cu, toracele moderat ridicat, pentru a se evidentia bronhiile mijlocii şi inferioare
Îngrijirea pacientului dupa tehnica
- dupa examen, se ajuta pacientul sa se imbrace si va fi condus la pat
- va fi avertizat sa nu manance şi sa nu bea timp de 2 ore, pana cand inceteaza efectul
anestezicului
- va fi atentionat sa colecteze in scuipatoare substanta de contrast care se elimina prin
tuse; nu se inghite, doarece produce intoxicatie cu iod
ATENTIE:
- refularea substantei de contrast si patrunderea deoa.rece poate fi resorbita, producand
intoxicatii.
4. ECOGRAFIA APARATULUI RESPIRATOR;
5. BRONHOSCOPIA
Pregătirea pacientului pentru bronhoscopie
Bronhoscopia: explorarea arborceui traheo-bronşic se face cu ajutorul bronhoscopului rigid
sau flexibil (fibrobronhoscopul).
Bronhoscopul rigid se compune dintr-o serie de tuburi metalice de 30-40 cm, lungime şi 4-
9 cm diametru,prevazute cu un canal central ,de observare şi lucru" şi laterale de
iluminare, administrare de oxigen etc.
Bronhoscoapele rigide sunt prevazute cu orificii laterale, au extremitatea distaia taiata
oblic şi fin polizata, pentru a nu provoca ieziuni; lumina este oondusa prin fibra optica,
tubul fiind conectat, ca si opticele de examinare, la o sursa de lumina, printr-un sistem
special de cabluri. Opticele - tuburi rigide ce se introduc prin tubul metalic descris – sunt
conectate la aceeaşi sursa de lumina si permit vizualizari cu ajutorul unor prisme speciale,
la 180°, 45° şi 90°. Ca anexe,bronhoscopul rigid are tuburi de aspiratie, pense de biopsie
de diferite modele, porttampoane etc.
Fibrobronhoscopul e mai uşor acceptat de pacient. Imaginea este transmisa printr-un
sistem de fibre optice.
Extremitatea lui este flexibila şi examinatorul ii poate imprima diferite unghiuri de
examinare, astfel incat se poate examina, şi conducte aerifere gradul IV sau V (bronşii
segmentare şi subsegmentare.
Un fin canal permite introducerea unei fine şi flexibile pense de biopsie sau a periei de
brosaj, cu ajutorul careia se recolteaza material pentru examen citologic.
Un alt canal, tot atat de fin, este conectat prin intermediul unui recoltor de sticla sau plastic
(de unica folosinţă) la un aspirator puternic.
Ambele sisteme au avantaje si dezavantaje. Astfel, sistemul rigid permite o mai larga
gama de manevre terapeutice, dar nu vizualizeaza un camp de ramificaţii de amploarea
sistemului fiexibil.
Pregătirea instrumentelor şi materialelor necesare
- se face inventarul tuturor instrumentelor necesare:
 măşti de unica folosinta sau casolete cu masti sterile,
- manuşi sterile,
- casolete cu tampoane şi comprese de tifon sterile;
- pense;
- porttampon;
- oglinda frontala;
- seringa laringiana;
- taviţa renala;
- aparatele (bronhoscop sau fibroscop) cu toate anexele sterilizate.
o Important
- sterilizarea componentelor aparatelor principate şi a anexelor se face tinand cont de
instrucţiuni (fiecare component are alt mod de sterilizare, prevazut in instrucţiuni de ex,
ultraviolete; Glutaraldehide)
- se verifica sursa de iumina şi corecta cuplare a cablurilor
- se verifica aspiratorul şi etanşeitatea legaturilor
- vor fi la indemana: flaconul cu anestezie (Xilina 2%, flaconul cu ser fiziologic, flaconul cu
soluţie de adrenalina 1%, seringi de 10 ml de unica folosinta, tampoane, comprese de
tifon).
- suprafata mesei pe care se afla instrumentarul e incalzita la 40° - 45°, pentru a preveni
aburirea instrumentarului optic.
Pregătirea psihică şi fizică a pacientului
- pacientul trebuie convins de necesitatea examenului, asupra riscului pe care şi-i asuma
refuzandu-l, lipsind medicul de o informare diagnostica esentiala
- pacientul trebuie convins ca desi neplacut, examenul nu e dureros in sine, iar incidentele
sau accidentele survin foarte rar
- se creeaza pacientului un climat de siguranta, pentru a asigura cooperarea lui in toate
momentele examinarii,punandu-i in legatura cu alti pacienti carora li s-a efectuat o
bronhoscopie sau fibroscopie
- in ziua premergatnare examinarii, se executa o testare la Xilina 2% pentru a depista o
alergie la acest anestezic; la indicatia medicului, pacientul va fi sedat atat in seara
premergatoare explorarii, cat şi in
dimineata zilei respective
- pacientul trebuie anuntat ca nu trebuie sa manance dimineata
- pentru anestezie, e aşezat pe un scaun, in mana dreapta va ţine o tavita renala sau o
scuipatoare, iar cu mana stanga, dupa ce isi deschide larg gura; işi scoate limba, si-o
imobilizeaza cu doua degete deasupra şi policele dedesupt.
- intr-un prim timp, medicul, cu ajutorul unui spray cu Xilina 2% îi anesteziaza limba,
orofaringele şi hipofaringele, urmand sa anestezieze arborele traheobronsic, instiland,
picatura cu picatura, anestezicui uşor
incalzit, cu ajutorui unei seringi laringiene
- pacientul este condus in camera de bronhascopie
Participarea la efectuarea tehnicii (sunt necesare doua asistente medicale)
*Bronhoscopia
- asistenta I asaza pacientul pe masa de examinare in decubit dorsal, cu extremitatea
cefalica in extensie
- sub umerii lui, se ataseaza o perna tare, care, ridicand capul la 12-15 cm ajuta ia
extensia acestuia
- orienteaza capul in directia indicata de medic permite acestuia o orientare cat mai
completa
- Asistenta II serveste medicui cu instrumentele si materialele soficitate (Daca masa de
examinare este prevazuta cu o tetiera, este nevoie doar de o singura asistenta).
ATENŢIE : ambele asistente, inainte de examinare, se vor spala pe maini şi vor purta
masca sau caguia
Supravegherea pacientului dupa bronhoscopie
Dupa examinarea bronhoscopica, pacientul nu va manca o ora. Asistenta va supraveghea,
in acest timp, parametrii vitali (puls, TA etc.), anuntand imediat pe medic daca survin
modificari ale acestora.
Asistenta va avea la indemana hemostatice, pe care ie va administra in cazul unei
hemostizii, chiar inainte de a anunta medicui (Adrenostazin, Dicinone, E.A.C., Venostat
etc.)
Participarea la efectuarea tehnicii (sunt necesare doua asistente)
*Fibroscopia
- pacientui este a ;ezat pe un scaun; asistenta i conectaaza pacientul la sursa de oxigen,
asigurandu-se ca acesta primeste debitui recomandat de medic
- asistenta I se plaseaza in spatele pacientului, ii fixeaza piesa bucata aflata in trusa
fibroscopului, pe care o va avea sub control tot timpul examinarii, imobili-zand-o din lateral
cu indexul şi degetul mijlociu, de la ambele maini.
- asistantei II ii revine atribuţia de a servi medicul cu instrumentarul necesar.
Supravegherea pacientului dupa fibroscopie
Regulile sunt aceieaşi ca şi pentru bronhoscopie.
Incidente si accidente (de bronhoscopie si/sau ale fibroscopului)
- hemoragii, diseminări tuberculoase sau suprainfecţii cu diferiţi germeni, dureri în gură,
disfagie sau orofagie, dureri retrosternale, cefalee, insomnie, tuse, expectoraţie, stare
subfebrilă.
6. PLEUROSCOPIA
Pregatirea pacientului pentru pleuroscopie
Pleuroscopia (toracoscopia): endoscopia cavitaţii pleurale si a suprafeţei unui plaman,
dupa insuflarea prealabila de aer in marea cavitate pleurala (constituirea unui
pneumotorax).
Scop: stabilirea etiologiei proceselor inflamatorii pleurale a fistulelor, in cazul
pneumotoraxului spontan idiopatic, inspectia unei cavitaţi restante postoperatorii,
diagnosticul unei tumori, liza nervilor simpatic, vag si frenic.
Pleuroscop (toracoscop): instrument ce se compune dintr-un trocar cu mandrin cu
diametrul de 1 cm; dupa retragerea mandrinului, se introduce sistemul optic alimentat prin
fibre de sticla de la o sursa de lumina adecvata; imaginea din cavitatea pleurala este
transmisa tot prin fibre de sticla in ocularul examinatorului; ca si la bronhoscopul rigid,
opticele permite vizualizari de 180°, 45° şi 90°, fiind prevazute şi cu sisteme de biopsie
(pense diferite) şi de hemostaza locala.
Creşterea pneumotoraxului se obtine cu ajutorul acului si a aparatului Kuss. Sunt
necesare urmatoarele materiale: porttampon şi tampoane de vata, casoleta cu campuri
sterile, ace şi seringi de unica folosinta pentru anestezie, tavita renala, solutie novocaina
1% pentru anestezie, tinctura de iod, trusa antisoc.
Pregatirea psihica şi fizica a pacientului
- pacientul va fi incurajat, explicandu-i-se pe inţeles manevra la care va fi supus
- cu o ora inainte de instituirea pneumotoraxului, se administreaza, la indicaţia medicului,
un tranchilizant usor (mepro-bamat, medazepam, diazepam)
- e culcat pe canapeaua de consultalie in decubit lateral, pe partea sanatoasa; bratul de pe
partea in care urmeaza sa se instituie pneumotraraxui este adus in abducţie iar antebraţul
flectat astfel incat palma si" atinga urechea
- dupa spalarea bine mainilor, se dezinfecteaza regiunea indicat; prin badijonare cu iod
- asistenta ofera medicului seringa incarcată, cu solutie de novocaina" 1%, pentru
efectuarea anesteziei
- medicul introduce intercostal acul Muss, pe care-l conecteaza la aparat
- aparatul Kuss este prevazut cu o serie de cai (tuburi de cauciuc); ce permit introducerea
a 300-400 ml aer in cavitatea pleurala, sub control continuu al presiunii din spaţiul astfel
creat.
Supravegherea pacientului dupa crearea pneumo-toraxului
- asistenta va ajuta pacientul sa se reaseze in decubit dorsal - dupa 10-15 minute il va
ajuta sa ia pozitie sezand
- va supraveghea tot timpul rsspiraţia pacientului, care trebuie sa fie ritmica şi liniştita
- pacientui va acuza o discreta apasare in partea unde s-a creat pneumotoraxui
- asistenta va anunta imediat medicul daca pacientul respira greu, acuza durere intensa,
devine cianotic (pneumotoraxul terapeutic s-a transformat in pneumotorax sufocant şi e
necesara exuflaţia) sau daca
acuza stare de rau general, TA scade, pulsul e rapid şi filiform (pericol de şoc pleural)
- daca totul a decurs fara complicaţii, asistenta insotepte pacientul in serviciul de radiologie
pentru o radioscopie sau o radiografie
Pregatirea fizica şi psihica a pacientului
Pleuroscopia (toracoscopia):
- la recamandarsa medicului, pacientul e sedat atat in preziua şi examinarii, cat şi înaintea
de aceasta
- examinarea se face inainte ca pacientul sa manance - asistenta il conduce in sala de
operatie
- pacientul este pus in poziţie semişezand, rezemat pe partea sanatoasa
Participarea la efectuarea tehnicii pleuroscopiei (sunt necesare doua asistente)
- asistenta I tot timpul examinarii va susţine in abductie braţul pacientului, care işi va sprijii
antebratul flectat pe ceafa
- asistentei II ii revin; sarcina de a servi medicul cu instrumentei şi materialele necesare
fiind vorba de o intervenţie chirurgicala, se vor lua toate masurile de asepsie si antisepsie
Supravegherea pacientului dupa pleuroscopie
- se urmaresc parametri vitali (temperatura, puls, TA, respiratie), ca dupa orice interventie
- pentru a preintampina deschiderea micii plăgi, inchisa de agrafe sau fir de catre medic
- plaga operatorie va fi pansata destul de strâns cu feşi de tifon, ce vor inconjura cutia
toracica
- la recomandarea medicului,pacientului i se administrează sedative şi calmante ale tusei
- in primele doua zile de la interventie, se administreaza regim dietetic usor de digerat,
bogat in hidrati de carbon
INCIDENTE ŞI ACCIDENTE:
- accese de tuse sau hematoame in peretele thoracic
- lipotimie, colaps sau soc pleural (se intrerupe interventia şi se aplica masurile de
reanimare).
7. SCINTIGRAFIA PULMONARĂ.
Spirometria
- se executa cu spirometrul – se poate determina volumul aerului circulant, aerul

complementar, aerul de rezerva si capacitatea vitala a plaminului
- alcatuit dintr-un cilindru gradat care comunica cu exteriorul printr-un tub de
cauciuc prin care sufla pacientul
- cilindrul gradat este scufundat intr-un cilindru mai mare plin cu apa
- aerul expirat de pacient face ca cilindrul sa se ridice deasupra apei, putindu-se
citi direct pe el volumul de aer expirat
- scop
o diagnosticul tipului de disfunctie ventilatorie
o urmarirea evolutiei naturale sub tratament a afectiunii
o evaluarea pacientilor cu risc crescut pentru afectiuni pulmonare cronice
o evaluare preoperatorie , ca indicator al riscului anumitor proceduri
- tehnica de determinare
o dimineata
o dupa intreruperea terapiei medicamentoase 8-12 ore si a fumatului cel
putin 1 ora
o valorile obtinute se raporteaza la valorile ideale calculate in functie de
talie, greutate, virsta , sex
o pacientul cu nasul pensat si buzele strinse in jurul piesei bucale ,
efectueaza un inspir maximal, urmat de un expir maximal si un inspir
maximal repetat de mai multe ori
o manevra de expir a capacitatii vitale fortate este completa in 3-4 secunde,
dar se recomanda prelungirea sa la 6 secunde
Spirografia
- permite urmarirea dinamicii ventilatorii si astfel cu ajutorul ei se pot executa

toate masuratorile ventilatorii statice si dinamice
- cu ajutorul ei se poate determina capacitatea de adaptare a functiilor respiratorii
la nevoile energetice ale organismului atit in stare de repaus cit si in timpul
eforturilor
Materiale necesare
- aparat
- piesa bucala
- pensa pentru pensat nasul
- pensa de servit
- recipient cu solutie dezinfectanta pentru piesele folosite
- scaun
- se verifica aparatul
- se pregatesc piesele sterile
- pregatirea bolnavului
o se executa dimineata pe nemincate sau la 3-4 ore de la masa
o bolnavii nu vor folosi nici un fel de medicatie excitanta sau depresiva a
centrilor respiratori cel putin cu 24 ore inainte
o asistenta care executa proba asigura repausul fizic si psihic fiecarui
bolnav circa 30 min inainte de proba
o bolnavul va fi asezat in pozitie comoda pe un scaun
o i se explica proba si va fi linistit pentru a se obtine cooperarea lui
- executarea probei
o asistenta valua piesa bucala cu pensa si o va adapta la captul liber al
burdufului
o bolnavul asezat comod preia cu mina tubul burdufului cu piesa bucala
adaptata
o asistenta va pensa nasul bolnavului, sfatuindu-l sa-i asculte comenzile
o la comanda asistentei bolnavul va inspira adinc din aerul atmosferic, si tot
la comanda , va introduce piesa bucala in gura, buzele se vor stringe in
asa fel sa nu iasa aer pe linga piesa bucala, apoi se expira maxim si
profund
o se scoate piesa bucala din gura bolnavului, care este lasat sa se
odihneasca
o proba se repeta de mai multe ori pina se obtin 2-3 curbe egale sau
cvasiegale
o rezultatul se citeste de pe hirtia pe care a fost inregitrata proba ea se
numeste – epirograma
ATENTIE!!!!! –piesa bucala se schimba dupa fiecare bolnav
Spiroergografia
- test de efort care furnizeaza o serie de informatii asupra reactiilor fiziologice ale
organismului in conditii de suprasolicitare determinate de un efort muscular
- se analizeaza capacitatea de adaptare a respiratiei la solicitari suplimentare
Test de bronhoconstrictie
- urmareste declansarea spsmului bronsic utilizind substante inhalatorii

nespecifice sau substante specifice
Analiza gazelor din singe
- cantitatea de oxigen si dioxid de carbon din singele arterial, ca si presiunea

partiala a acestor gaze in singe
- furnizeaza relatii privind eficienta functiei globale pulmonare
- se face prin metode
o chimice
 recoltarea singelui se face evitind contactul cu aerul atmosferic –
procedeul Van Slyke
 determinarea se poate face si cu microechipamentul Astrup in care
se recolteaza singe capilar in tuburi heparinizate livrate odata cu
aparatul
 cu acesta se poate determina si presiunea acestor gaze
o fizice
 pe cale nesingerinda
 cu ajutorul oximetrului care se aplica pe pavilionul urechii
- presiunea O2 este mai mare in aerul atmosferic decit in aerul alveolar, venos si
arterial
- presiunea CO2 este mai mica in aerul atmosferic decit in aerul alveolar, singele
venos
Pregătirea, asistarea, efectuarea îngrijirilor şi supravegherii specifice a bolnavilor cu

afecţiuni ale aparatului respirator
I. Măsurarea şi notarea grafică a frecvenţei respiratorii în foaia de temperatură

II. Oxigenoterapia
III. Recoltarea: secreţiei şi exudatului faringian; secreţiei nazale; sputei
I. Măsurarea şi notarea grafică a frecvenţei respiratorii în foaia de

temperatură
Observarea si masurarea respiratiei

Scop
· Evaluarea functiei respiratorii a pacientului fiind un indiciu al evolutiei bolii, al aparitiei
unor complicatii si al prognosticului
Elemente de apreciat
· Tipul respiratiei
· Amplitudinea miscarilor respiratorii
· Ritmul
· Frecventa
Materiale necesare
· ceas cu secundar
· creion de culoare verde sau pix cu pasta verde
· foaia de temperatura
· asezarea pacientuluji in decubit dorsal, fara a explica tehnica ce urmeaza a fi efectuata
· se prefera perioada de somn a bolnavului
· plasarea mainii, cu fata palmara pe suprafata toracelui
· numararea inspiratiilor timp de un minut
· consemnarea valorii obtinute printr-un punct pe foaia de temperatura
· unirea cu o linie a valorii prezente cu cea anterioara pentru obtinerea curbei
· ptr fiecare linie orizontala a foii se socotesc 2 resp / min
· in alte documente medicale se poate nota cifric valoarea obtinuta, cat si caracteristicile
respiratiei
· aprecierea celorlalte elemente ale functiei respiratorii se face prin simpla observare a
miscarilor respiratorii
II. Oxigenoterapia
Scop
- asigurarea unei cantitati corespunzatoare de oxigen la tesuturi prin combaterea hipoxiei
determinata de:
 scaderea oxigenului alveolar
 diminuarea hemoglobinei
 tulburari in sistemul circulator
 probleme care interfereaza cu difuziunea pulmonara
Surse de oxigen
- statie centrala de oxigen
- microstatie
- butelie cu oxigen
Precauţii în utilizarea surselor de oxigen
- deoarece oxigenul favorizeaza combustia, prezenta sa trebuie atentionata
- pacientii si vizitatorii vor fi atentionati asupra pericolului fumatului sau al unei flacari in
preajma sursei de oxigen
- se vor verifica echipamentele electrice din incaperea respective
- se vor evita utilizarea materialelor generatoare de electricitate statica (materiale sintetice)
şi a materialelor inflamabile (uleiuri,alcool)
- aparatele de monitorizare sau aspirare vor fi plasate in partea opusa sursei de oxigen
- transportul buteliilor cu oxigen se va face pe carucioare, evitandu-se lovirea lor in timpul
transportului
- buteliile cu oxigen vor fi asezate in pozi;ie verticala, pe un suport si fixate de perete cu
inele metalice, departe de calorifer sau soba
- cunoasterea de catre personalul care manevreaza oxigenul a locului de amplasare a
extinctoarelor si a modului de utilizare a acestora.
Metode de administrare a oxigenului
a. prin sonda nazala
- este metoda cea mai frecvent utilizata
- permite administrarea oxigenului in concentratie de 25%-45%
- poate fi utilizata pentru o terapie pe termen lung
- nu poate fi utilizata la pacientii cu afectiuni ale mucoasei nazale
b. prin masca (cu sau fara reinhalarea aerului expirat)

- permite administrarea oxigenului in concentratie de 40%-60%
- este incomoda datorita sistemului de prindere si etanseizare
- accentueaza starea de anxietate, mai ales la copii
- poate cauza iritaxia tegumentelor fetei
- nu se va utiliza la pacien;ii cu arsuri la nivelul fetei
c. ochelari pentru oxigen
- sunt prevazuti cu doua sonde care se introduc in ambele nari
- se utilizeaza la copii si pacienti agitati
- sunt mai bine tolerati de pacienti
d. cortul de oxigen
- frecvent utilizat la copii
- concentratia oxigenului nu poate depasi 50%
- are dezavantajul ca atmosfera de sub cort se incalzeste $i sesupraincarca cu vapori
datorita faptului ca pacientul inspira si
expira in acelasi mediu
- oxigenul introdus in cort nu va fi umidificat, ci trecut prininstalatii de racire
- in cort se pot monta instalatii de racire
- copiii vor fi supravegheati permanent, pentru a nu disloca cortul
Echipament necesar administrarii oxigenului

- sursa de oxigen
- umidificator (recipient pentru barbotarea oxigenului conzinand apa sterila)
- sonda nazala, cateter, masca de oxigen sau cort, in functie de metoda aleasa
- material adeziv (leucoplast), pentru fixarea sondei
- pregatirea psihica a pacientului asiguraridu-i de luarea tututor masurilor de precautie si
asezarea pacientului in pozitie
corespunzatoare (daca este posibil: pozitie semisezand, care favorizeaza expansiunea
pulmonara)
- asamblarea echipamentului
- dezobstruarea cailor respiratorii
- masurarea lungimii sondei, pe obraz, de la nara la tragus
- umectarea sondei cu apa sterile pentru facilitarea insertiei si prevenirea lezarii mucoasei
- introducerea sondei in nara si fixarea acesteia pe obraz, cu benzi de leucoplast
- daca se utilizeaza masca de oxigen, aceasta se va aseza acoperind nasul si gura
pacientuiui si se va fixa cu o curea in jurul
capului
- fixarea debitului de administrare a oxigenului, in funclie de prescriptia medicului
- aprecierea raspunsului terapeutic al administrarii oxigenului (observarea culorii
tegumenteior, masurarea respiraiiei si pulsului)
- supravegherea pacientului pentru depistarea semnelor de toxicitate sau de aparitie a
unor complicatii
- supravegherea echipamentului de administrare a oxigenului (presiune, debit etc)
- acordarea suportului psihic al pacientului pe timpul administrarii oxigenului si combaterea
oricarei cauze de disconfort
- mobilizarea periodica a sondei
- scoaterea sondei o data pe zi si introducerea ei in cealalta nara
- curatirea echipamentului la terminarea tehnicii
Incidente şi accidente
- daca recipientul pentru barbotarea oxigenuiui se rastoarna, lichidui poate fi impins de
oxigen in caile respiratorii ale pacientului,asfixiindu-l
- in cazul utilizarii prelungite a oxigenuiui, in concentralii mari sau la presiuni ridicate, pot
aparea:
 iritare locala a mucoasei
 congestie si edemui alveolar
 hemoragie intraalveolara
 atelectazie
- patrunderea gazului in esofag duce la distensie abdominala
DE RETINUT:
- administrarea oxigenului se va face dupa permeabilizarea cailor respiratorii
- inainte de efectuarea tehnicii se vor lua toate masurile de precautie
- pe timpul administrarii se vor supraveghea atent pacientul si echipamentul de
administrare (manometrul de presiune si indicatorul de debit)
INTERVENTII PENTRU MENTINEREA CAILOR RESPIRATORII LIBERE
Intubatia
- intubatie orofaringiana
o se realizeaza cu ajutorul pipei Guedel
o introducerea pipei Guedelsa face in 2 timpi
 se intredeschide gura introducind pipa cu virful spre bolta palatina,
concavitatea inversa fata de convexitatea limbii, apoi se introduce
treptata spre faringe, pe masura ce inainteaza, virful pipei se mentine
tot timpul in contact strins cu bolta palatina, respectiv cu cerul gurii,
pina ce atinge peretele posterior al faringelui
 aplicarea pipei Guedel este obligatorie la toti comatosii care
sunt tramsportati in decubit dorsal
Timpul 1 al intubatiei orofaringiene
 apoi se roteaza pipa, astfel ca virful sa alunece spre faringe , iar

concavitatea ei sa se mulze pe convexitatea limbii
 in acest fel incarcam corpul si baza limbii in concavitatea ,
fixind extremitatea sondei intre arcadele dentare ale bolnavului
 in caz de trismus si alte conditii ce impiedica deschiderea gurii,
se introduce o sonda nazofaringiana din cauciuc , care are
acelasi rol de a impiedica obstructia prin limba
Timpul 2 al intubatiei orofaringiene
pipele se introduc numai la persoanele inconstiente – altfel

declanseaza reflexe de tuse , varsaturi
o important este ca lungime canulei sa fie corespunzatoare
 daca este prea lunga ar putea impinge limba spre epiglota si astfel ar
obstrua caile aeriene
 daca este prea scurta limba nu poate fi mentinuta in partea anterioara
a gurii
- intubatie traheala
o este efectuata de medic
o sonda de intubatie poate fi introdusa nasotraheal sau orotraheal
o se efectueaza sub anestezie generala
o pozitia pacientului este de decubit dorsal
Pozitia capului pentru intubatie traheala
o capul se extinde mult pe spate

o se introduce lama laringoscopului in cavitatea bucala, cu blindete
o se incarca limba pe lama laringoscopului
Intubatia orotraheala
o cu virful lamei prin miscari succesive de inainte inapoi, se agata epiglota care
se ridica in sus, descoperind orificiul glotic
o in cazul folosirii laringoscopului cu lama curba nu este necesara incarcarea
epiglotei
o se introduce sonda traheala in orificiul glotei, fara a forta
o se verifica prezenta sondei in trahee
 prin apasari ritmice pe torace trebuie sa se perceapa suflu de aer prin
sonda
o accidentele intubatiei traheale
 ruperea corzilor vocale prin utilizarea unor sonde groase sau manevre
brutale
 rupturi ale traheei prin utilizarea sondelor de calibru mare sau prin
destinderea exagerata di mentinerea timp indelungat a balonului de
etansare
 edemul de glota dupa detubare
Aspiratia orofaringiana sau nazofaringiana
- materiale necesare
o dispozitiv de aspiratie
o sonde sterile Nelaton
o manusi sterile
o solutie sterila pentru umectarea sondei
o prosop
- interventiile asistentei
o se evalueaza semnele si simptomele care indica prezenta secretiilor in caile
aeriene superioare
o se explica pacientului in ce fel acest procedeu va permite degajarea cailor
respiratorii
o se asigura intimitatea pacientului cu un paravan
o se instaleaza pacientul in pozitie comoda
 semisezind cu capul intr-o parte – pacientii constienti
 decubit lateral cu fata la asistenta – pacienti inconstienti
o se protejeaza lenjeria de corp cu un prosop
o spalarea pe miini
o imbracarea manusilor sterile
o fixarea sondei la aparatul de aspiratie
o masurarea lungimii sondei, pe obraz , de la nara la tragus
o umectarea capatului liber al sondei
o introducerea sondei
 pentru aspiratia orofaringiana sonda se introduce pe marginea gurii,
lasind-o sa alunece in orofaringe
 pentru aspiratia nasofaringiana sonda se introduce intr-o narina
dirijind-o spre centru de-a lungul peretelui despartitor al foselor nazale
o se efectueaza aspiratia timp de 15 secunde, rotind sonda pentru a extrage
secretiile de pe toata suprafata
o se extrage sonda
o se clateste in solutie sterila, efectuind o aspiratie
o se lasa pacientul sa se odihneasca 20-30 de secunde
o daca are canula pentru oxigenoterapie, se reamplaseaza in acest interval
o se solicita pacientului sa respire profund si sa tuseasca intre aspiratii
o dua terminarea aspiratiei se efectueaza igiena bucala, se indeparteaza
prosopul
o materialele utilizate se curata, se dezinfecteaza si se pregatesc pentru
sterilizare
!!!!!!!!!! de retinut
- se vor pastra cu strictete masurile de asepsie
- nu se efectueaza aspiratia in timpul introducerii sondei
Traheostomia
- traheostomia
o consta in realizarea unui orificiu la nivelul traheei – prin incizie chirurgicala –
si introducerea unei canule prin acest orificiu in scopul asigurarii respiratiei
pe aceasta cale
o canula corect introdusa in trahee va avea ca efect
Pozitia canulei traheale
 aparitia fluxului aerian zgomotos pe canula

 afonie
 aparitia de cele mai multe ori a tusei
 ameliorarea insuficientei respiratorii
- rolul asistentei in efectuarea traheostomiei
o pregatirea materialelor si instrumentarului necesar
 canule pentru traheostomie
Canule pentru taheostomie
 trusa pentru traheostomie
 casoleta cu cimpuri sterile
 casoleta cu comprese sterie
 manusi sterile
 seringi si ace sterile
 solutii pentru anestezie locala
 solutii antiseptice
o pregatirea psihica a bolnavului
 explicarea procedurii
o pregatirea fizica a bolnavului
 asezare in pozitie de decubit dorsal cu capul in hiperextensie
o realizarea cimpului operator
 dezinfectia cu alcool iodat sau betadina a regiunii cervicale, anterior si
lateral
o servirea medicului cu instrumentar necesar efectuarii anesteziei locare si
inciziei
o dupa introducerea canulei fixarea acesteia in jurul gitului cu ajutorul unei
mese
Fixarea canulei
- ingrijiri dupa traheostomie

o supraveghere atenta a permeabilitatii canulei
o observarea plagii – eventuale singerari
o toaleta plagii – daca apar cruste, acestea se inmoaie fara i introduce solutii
antiseptice in orificiu
o umidificarea aerului inspirat
o schimbarea canulei la intervale stabilita de medic
o efectuarea toaletei cavitatii bucale de 3 ori/zi
o piesa interioara a canulei va fi curatata frecvent cu solutii
o instruirea pacientului si familiei privind ingrijirile la domiciliu
- decanularea
o dureaza aproximativ o saptamina
o scoaterea canulei se face progresiv, timp de citeva ore pe zi, pacientul fiind
supravegheat atent
o daca apar semne de hipoventilatie se reintroduce, urmind ca in zilele
urmatoare sa se prelungeasca progresiv perioadele fara canula
o trebuie precedata de o buna pregatire psihica a pacientului care s-a
dezobisnuit sa respire pe nas si are teama de asfixie, mai ales in timpul
noptii
III. Recoltarea: secreţiei şi exudatului faringian; secreţiei nazale; sputei
1. RECOLTAREA EXSUDATULUI FARINGIAN

Definitie
Exsudatul este un liehid rezultat in urma unui inflamator faringian procesfaringian.
Scop
Explorator
- depistarea germeniior patogeni de la nivelul faringelui in vederea tratamentului
- depistarea persoanelor sanatoase purtatoare de germeni
Pregatirea
Materiale
- de protectie
 masca de tifon
- sterile
 spatula linguala
 eprubeta-cu tampon faringian: sau ansa de platina
 eprubete medii de cultura

 ser fiziologic sau glicerina 15%
- nesterile
 tavita renala
 stativ pentru eprubete
 lampa de spirt
 chibrituri
Pacient
- pregatire psihica:
 se anunta si i se explica tehnica
- pregatire fizica:
 se anunta sa nu manance, sa nu bea apa
 sa nu i se instileze soluitii dezinfectante in nas, sa nu faca gargara
 se asaza pacientui pe un scaun
Executie
- se recoiteaza inainte de administrarea - antibioticelor sau sulfamidelor
- asistenta se spala pe maini si se dezinfecteaza cu alcool
- isi pune masca de protectie
- invita pacientul sa deschida gura si inspecteaza fundul de gat
- deschide eprubeta cu tamponul faririgian
- flambeaza gatul eprubetei si o inchide cu dop steril
- apasa limba cu spatula linguala
- cu tamponul faringian sterge depozitui de pe faringe si amigdalele, dezlipeste o portiune
din falsele membrane (cand este cazul)
- flambeaza gura eprubetei si introduce tamponul farihgian in eprubeta care se inchide cu
dopul flambat
- la indicajia medicului, intinde produsul obtinut pe lame de sticla pentru frotiuri colorate
sau insamanteaza imediat pe medii de cultura, succesiv doua eprubete din aceeasi
recoltare
- se spala pe maini cu apa si sapun.
Pregatirea produsului pentru laborator
- se transporta produsul !a laborator evitand suprainfectarea
- daca nu este posibila insamantarea la patul bolnavului, tamponul se umezeşte in
prealabil cu ser fiziologic sau glicerina 15 %
Reorganizarea
Notarea în foaia de observaţie
- se noteaza data recoltarii, numele persoanei careia i s-a efectuat recoltarea
- daca s-au facut insamantari sau nu
DE ŞTIUT :
- timpul scurs de la recoltare la insamanlare sa nu depaseasca 5-6 ore
- inainte de recoltare se inspecteaza regiunile de unde urmeaza sa se recolteze
- recoltarea se face nu numai in angine ci si in alte boli care pot fi declansate de o infectie
faringiana (nefrite, RAA).
DE EVITAT:
- îmbibarea tamponuiui cu saliva
- atingerea dintilor
2. RECOLTAREA SECRETIEI NAZALE
- recoltarea se face cu un tampon mai subtire fixat pe un porttampon de sarma usor
indoita, cu care se poate patrunde in nazofaringe
- pentru examinari virusologice recoltarea se face fie prin suflarea puternica a nasuiui intr-
o cutie Petri sterila, fie prin spalare
nazo-faringiana
Execuţie
- recoltarea se face dimineata, dupa trezirea pacientului
- pacientul este asezat in pozii:ie gezand, cu capul in extensie fortata
- se injecteaza in fosele nazale o solutie izotonica de NaCI sterila, cu ajutorul unei seringi
ce se prelungeste cu un tub de cauciuc de 2-4 cm
- capatul liber al tubului taiat oblic se introduce in una din fosele nazale si se injecteaza
soluţia de spalatura
- pacientul apleaca imediat capul inainte si lasa sa se scurga lichidul intr-o cutie Petri
sterila
- se trece imediat lichidul in eprubete etichetate si se trimite la laborator
- daca se intarzie trimiterea la laborator; atunci produsul va fi asezat la gheata
3. RECOLTAREA SPUTEI
a) recoltarea sputei
Definiţie:
Sputa este un produs ce reprezinta totalitatea secretiilor ce se expulzeaza din caile
respiratorii prin tuse.
Scop :
Explorator
- pentru examinari macroscopice, cifolagice, bacteriologice, parazitologice, in vederea
stabilirii diagnosticului.
Materiale
- sterile
 cutie Petri, pahar conic
 scuipatoare speciala (sterilizata fara substanxa dezinfectanta)

- nesterile
 pahar cu apa
 servetele sau batiste de unica intrebuintare
Pacient
- psihic
 se anunla si i se explica necesitatea executarii examinarii
 se instruieste sa nu inghita sputa
 sa nu o imprastie
 sa expectoreze numai in vasul dat
 sa nu introduca in vas si saliva
Execuţie :
- i se ofera paharul cu apa sa-si clateasca gura şi faringele
- i se ofera vasul de colectare in functie de examenul cerut
- se solicita pacientului sa expectoreze dupa un efort de tuse
- se colecteaza sputa matinaia sau adunata din 24 h.
b) Recoltarea sputei prin frotiu faringian şi laringian
- se umezeste tamponul de vata cu apa distilata sterila
- se apasa limba cu spatula
- se introduce tamponul in faringe cerand pacientului sa tuseasca
- sputa eliminata se prinde pe tamponul de vata care se introduce imediat in eprubeta
sterile
- frotiul laringian se recolteaza de medic patrunzand cu tamponul in laringe sub control
laringoscopic
c) Recoltarea sputei prin spălătură gastrică
- se introduce sonda (Einhorn sau Faucher), in stomac, dimineata, pe nemancate
- se introduc prin sonda 200 ml apa distilata, bicarbonatata calduta, care este evacuata
imediat sau extrasa cu saringa lichidul recoltat se trimite imediat ia laborator deoarece
germenii cauta si pot fi distrusi daca stau mai mult timp in contact cu mediul acid al sucului
gastric
- daca recoltarea se face pentru insamantare si lichidul trebuie trimis la alt laborator, sucul
obtinut poate fi neutralizat cu bicarbonat de Na.
d) Recoltarea sputei prin spălătură bronşică
- se utilizeaza la pacienIii cu TBC cavitara, care nu expectoreaza
- se pun in evidenta baciii incapsulali in submucoasa, care nu apar in mod obisnuit in
sputa
- se introducin recipientui de aerosoii 5 ml ser fizioiogic sau 4 ml solutie teofilina 3% cu un
ml solutie de stricnina 1‰
- pacientul inhaleaza de cateva ori prin inspiratii adanci repetate; urmate de expiratii scurte
- se face o scurta pauza de 4-5 sec. si se repeta pana la aerosolizarea intregii cantitaiii de
lichid
- dupa aspiratii, pacientul incepe sa tuseasca chiar daca nu a tusit niciodata sputa
expectorata se recolteaza intr-un vas sterii, recoitarea se repeta ziihic, in urmatoarele 4
zile, in vase separate.
Pregătirea produselor pentru laborator
- se acopera recipientele
- se eticheteaza
- se trimit la laborator
INGRIJIREA PACIENTULUI CU IRA
insuficienta respiratorie acuta se caracterizeaza prin imposibilitatea plaminilor de

-
a asigura oxigenarea singelui si eliminarea CO 2 in conditii de repaus sau de efort
Cauze favorizante
- obstructia cailor respiratorii superioare
- bronhoalveolite de deglutitie
- alterarea functiei centrului respirator
- procese pulmonare si pleurale
Semne si simptome - manifestari de dependenta

- dispnee
- cianoza
- modificarea amplitudinii miscarilor respiratorii
- tahicardie
- durere toracica
- transpiratii abundente
- anxietate
- confuzie
- delir
Problemele pacientului
- alterarea respiratiei
- diminuarea schimburilor gazoase
- diminuarea perfuziei tisulare
- potential de complicatii
Obiective - vizeaza
- permeabilizarea cailor respiratorii
- favorizarea ventilatiei pulmonare
- combaterea starii de hipoxie
- prevenirea complicatiilor
Interventii
- dezobstruarea cailor respiratorii in functie de locul obstructiei
o supraglotic
 ostructiile supraglotice se controleaza visual si se combat prin
 asezarea bolnavului in DD cu capul in hiperextensie
 impingerea anterioara a mandibulei si sustinerea ei
 curatirea orofaringelui de secretii sau de varsaturi cu
ajutorul degetelor infasurate in tifon , cu tampoane sau
aspirarea secretiilor faringiene
 daca asistenta isi da seama ca nu se permeabilizeaza caile
respiratorii se aplica lovituri in regiunea
interscapulovertebrala a bolnavului si se continua
incercarile de scoatere a corpilor straini prin introducerea
degetelor in cavitatea buco-faringeana a bolnavului
 tractiunea limbii se face cu mijloace improvizate sau pensa
adecvata
 se efectueaza intubatie orofaringiana
o subglotic
 se aseaza bolnavul inpozitie de drenaj postural
- respiratie artificiala
- administrare de 34ffort
- administrarea medicatiei prescrise
o bronhodilatatoare
o mucolitice
o expectorante
o corticoizi
o antibiotice
- asigurarea pozitiei care faciliteaza expansiunea pulmonara
- aerisirea salonului
- asigurarea unui microclimat corespunzator
o 34ffort34c3434c
o umiditate
- masurarea functiilor vitale
- observarea semnelor simptomelor unor complicatii
- linistirea pacientului in timpul crizelor de dispnee
- ajutarea pacientului pentru satisfacerea nevoilor fundamentale
- educarea pacientului
o necesitatea eliminarii secretiilor
o exercitii respiratorii
o reluarea treptata a activitatii cotidiene in functie de toleranta la efort
INGRIJIREA PACIENTULUI CU ASTM BRONSIC
Se caracterizeaza printr-o dispnee expiratorie , zgomotoasa , aparuta in accese ,

determinate de spasmul bronhiilor mici si a bronsiolelor, la care se adauga
congestia si exudatia mucoasa , viscoasa a mucoaselor bronsice
- reprezinta boala cauzata de o inflamatie cronica la nivelul cailor aeriene ale
arborelui bronsic ce determina o limitare a debitului de aer si care are ca
expresie clinica astmul bronsic
- clinic sindromul se caracterizeaza prin criza de dispnee paroxistica cu caracter
expirator , iar fiziopatologic prin hipertonie si stenoza bronsilara cauzate de
spasm , edem, hipersecretie bronsica
etiologie
- factorii etiologici sunt determinanti si favorizanti
- in functie de factorii determinanti astmul bronsic se pate clasifica in
o astm bronsic alergic
o astm bronsic non alergic
- dintre factorii determinanti si predispozanti care pot declansa afectiunea cei mai
importanti sunt
o terenul
o localizarea respiratorie
o cauza declansanta
- terenul
o virsta
o sexul – mai mult la barbati
o genetic
o profesiunea
o dezechilibru neurovegetativ
o factori neuropsihici
o factori hormonali
o suprasolicitarea la efort
- localizarea – prin leziunile aparatului respirator
o factori infectiosi
 polipi nazali
 sinuzite
 deviatii de sept
o infectii pulmonare virotice
o sclerozele pulmonare
o alergenul
 vegetal
 polen
 praf de casa
 alimentar
 lapte
 albus de ou
 peste
 crustacee
 capsuni
 animal
 fulgi
 pene
 lina
 par
 insecte
 prin substante medicamentoase
 penicilina
 analgezici
 aspirina
 produse sintetice
 detergenti
 coloranti
Semne si simptome – manifestari de dependenta
- criza de astm bronsic
o uneori stare prodromala ; rinoree, stranut, tuse uscata
o apar in special in orele de dupa masa, spre seara sau in cursul noptii si
dureaza de obicei 1-3 ore
o crizele se pot repeta la intervale scurte de timp sau sa dureze citeva zile
– stare de rau astmatic
o dispnee cu caracter expirator
o anxietate
o tuse cu expectoratie
o transpiratii
o bradicardie
o pozitia pacientului – ortopnee
- starea de rau astmatic
o polipnee cu expiratie prelungita
o tiraj
o cianoza
o transpiratii abundente
o imposibilitatea de a vorbi
o HTA
o tahicardie
Examene paraclinice
- eozinofilie in sputa si in singe
- teste cutanate pozitive
- capacitate pulmonara totala crescuta
- volum rezidual crescut
- VEMS scazut
- anxietate
- deficit de autoingrijire
- alterarea somnului
- discomfort
- alterarea comunicarii
Obiective
- combaterea crizei de astm bronsic
- ameliorarea reactiei inflamatorii bronsice
- ameliorarea tolerantei la efort
Interventii
- asistenta medicala trebuie sa cunoasca si sa diferentieze elementele de baza
care formeaza diagnosticul de astm bronsic
- anamneza trebuie sa cuprinda date despre istoricul bolii astmatice si
manifestarile recente
- diagnosticul diferential este bazat pe
o dispnee laringiana
o obstructia cailor respiratorii datorate de corpi straini
o episod infectios viral
o bronhopneumonia la copilnevroze respiratorii
o afectiuni cardiovasculare
- conduita terapeutica in cazul crizei de astm bronsic
MASURI GENERALE
- aplicarea masurilor de urgenta pentru combaterea crizei de astm
- bolnavul in criza de astm bronsic va fi adus in pozitie de ortopnee, luind in
considerare si preferinta bolnavului
- va fi sprijinit in aceasta pozitie, pentru ai ameliora eforturile de respiratie
- asistenta va instiinta medicul,
- va schimba lenjeria transpirata a bolnavului, ii usuca pielea cu prosoape
- pregateste Miofilina injectabila pina la sosirea medicului
- in functie de indicatia medicului va administra Miofilina foarte lent pe cale
intravenoasa, eventual in perfuzie
- la nevoie sa aibe pregatit si HSH (hemisuccinat de hidrocortizon)
- conduita de urgenta in criza de astm bronsic
o se mentine in stare sezinda
o se poate trata si ambulatoriu
o se anunta medicul
o se administreaza oxigen daca exista
o se administreaza medicatia
 miofilin, HSH pina la 8 fiole de 25 mg iv lent
 simpaticomimetice inhalatorii – salbutamol, ventolin, alupent – cite
2-6 pufuri, se pot administra prin nebulizare
o ! la astmul drogat cu simpaticomimetice administrate in exces, sunt
contraindicate la pacientii hipertensivi, coronarieni si hipertiroidieni
o Alte medicamente care se pot utiliza sunt – bronhodilatin sublingual,
sulfat de magneziu 10 -20 ml iv lent, efedrina sc, adrenalina sc
- internarea pacientului cu stare de rau astmatic
o spitalizare in sectii de ATI unde la nevoie se poate intuba, aspira si
ventila mecanic
o in situatii mai putin severe in sectii de boli interne
o se explica pacientului necesitatea de a tusi si expectora
o de a ramine treaz pina la ameliorarea respiratorie
o supravegherea functiilor vitale la 15 min, a saturatiei de oxigen si Ph
sanguin la 1 ora, ionograma la 8 ore
o oxigenoterapie
o linie venoasa pentru hidratare parenterala si pentru administrare iv a
medicamentrlor
o medicatia de urgenta – miofilin 2 fiole, HSH 100 – 1000 mg + ser
glucozat 5% 500 ml
o asistenta va pregati diuretice si tonicardiace injectabile , pentru a le pune
la nevoie la dispozitia medicului
- mentinerea pacientului in pozitie care sa faciliteza respiratia
- identificarea factorilor care contribuie la exacerbarea manifestarilor clinice
- ajutarea pacientului pentru satisfacerea nevoilor fundamentale
- administrarea medicatiei prescrise de medic
- pentru evitarea suprainfectiilor , tratamentul se completeaza cu antibiotice la
indicatia medicului
- se ingrijeste de hidratarea corespunzatoare a bolnavului pe cale orala sau
parenterala
- bolnavul trebuie incurajat pentru eliberarea cailor respiratorii prin eforturi de tuse
si expectoratie, mecanisme naturale de eliberarea cailor respiratorii
- daca acesta nu reuseste sub tratamentul aplicat , dezobstructia si asigurarea
ventilatiei pulmonare se fac prin intubatie , traheostomie cu aspiratie mecanica
si respiratie artificiala asistata
- complicatii posibile
o hipoxia
o epuizarea musculara brutala marcata prin respiratie paroxistica
o sedarea exagerata constituie cauza cea mai frecventa de deces
o tahicardia nu se combate cu betablocanti – accentueaza obstructia
o administrarea de Digoxin in caz de hipertensiune pulmonara poate fi
mortala
- educatia pacientului
o modul de administrare al tratamentului la domiciliu, efectele secundare
ale acestora si regimul alimentar
o masurile de prevenire a crizelor – evitarea eforturilor fizice
o importanta consumului de lichide
o modul de intretinere si utilizare a aparatului de aerosoli la domiciliu
o necesitatea curelor climaterice, saline
o regim de viata echilibrat
o toaleta cavitatii bucale dupa expectoratie
INGRIJIREA PACIENTULUI CU PNEUMONIE BACTERIANA ACUTA
- este un proces inflamator de natura infectioasa , la nivelul parenchimului

pulmonar
- germenii incriminati – pneumococ, stafilococ, streptococ
Cauze
- contaminare hematogena cu punct de plecare infectii in organism
- complicatii in cursul unei boli – septicemie
- secundare unei interventii chirurgicale – traheostomie
- infectii nosocomiale
Factori favorizanti
- virsta – copii si virstnicii sut mai receptivi
- frigul, umezeala, factorii poluanti
- afectiuni care scad rezistenta la infectii – diabet, alcoolism, SIDA
- pneumonia pneumococica
o debut brusc
o frison
o febra in platou
o polipnee
o junghi toracic
o tuse la inceput uscata, apoi cu expectorarie galben- ruginie, viscoasa
o tahicardie
o frecvent herpes labial
- pneumonia streptococica
o debut insidios
o frisoane
o febra
o dispnee cu cianoza
o stare generala alterata
- pneumonia stafilococica
o debut insidios
o frisoane
o febra remitenta
o dispnee cu cianoza
o stare generala alterata
Examinari paraclinice
- ASLO crescut – pneumonia streptococica
- Radiografie toracica
- Leucocotoza cu neutrofilie
- VSH crescut in pneumonia pneumococica
- Examen sputa – pneumococo, streptococi
- obstructia cailor respiratorii
- potential de deshidtratare
- discomfort
- potential de complicatii
Obiective
- combaterea infectiei
- eliberarea cailor respiratorii
- imbunatatirea respiratiei
Interventii
- in perioadele febrile asigurarea repausului la pat, pozitie sezinda
- aerisirea saloanelor
- administrare de oxigen
- umidificarea aerului
- alimentatie lichida si semilichida in perioadele febrile
- asigurarea unei cantitati suplimentare de lichide avind in vedere pierderile
- aport caloric corespunzator
- treptat se trece la alimentatie normala
- igiena tegumentelor si mucoaselor, in special a cavitatii bucale
- ajutarea pacientului sa adopte pozitii care sa faciliteze respiratia si expectoratia
- incurajarea pacientului sa efectueze miscari active pentru mentinerea tonusului
muscular
- ajutarea pacientului in satisfacerea nevoilor fundamentale
- recoltarea de produse biologice si patologice pentru laborator
- administrarea tratamentului medicamentos prescris
o tratament
 etiologic
 simptomatic
 al complicatiilor
Educatia pacientului
- semnele de recunoastere a eventualelor complicatii
o febra dupa administrare de antibiotic
o scaderea tolerantei la efort
o intensificarea durerii toracice
o modificari ale sputei
- necesitatea consumului de lichide pentru fluidificarea secretiilor
- alterarea perioadelor de activitate cu cele de repaus
- efectuarea exercitiilor respiratorii
- toaleta cavitatii bucale dupa expectoratie
INGRIJIREA PACIENTULUI CU BRONSECTAZIE
- este o afectiune caracterizata prin dilatarea si deformarea bronhiilor, manifestata

clinic prin hemoptizii si tuse cu expectoratie purulenta
- evolutia este cronica cu perioade de acutizare si remisie
Cauze
- infectii pulmonare repetate
- obstructii bronsice
- congenitala
Factori favorizanti
- frig
- umezeala
- expunere la pulberi si substante iritante
- tuse la inceput uscata, apoi cu expectoratie, frecvent dimineata
- hemoptizie
- dispnee
- dureri toacice
- febra moderata
- anorexie in cazurile cind pacientii inghit sputa purulenta
- bronhoscopie
- radiografie toracica
- tomografie
- bronhografia cu lipidol – examen de certitudine
- examenul sputei
- obstructia cailor respiratorii
- diminuarea schimburilor gazoase
- potential de alterare a nutritiei
Obiective
- combaterea infectiei
- dezobstructia cailor respiratorii
- imbunatatirea ventilatiei pulmonare
Interventii
- asigurarea repausului la pat in peritada de acutizare
- administrarea de lichide pentru fluidificarea secretiilor
- aplicarea masurilor de mobilizare a secretiilor
o drenaj postural
 Metoda de kineziterapie care utilizeaza pozitia corpului pentru a
facilita drenarea bronhiilor.
 Drenajul postural cste indicat in anumite boli in care are loc o
crestere a secretiei bronhiilor mari.
 Aceste afectiuni sunt adesea acute, de origine infectioasa, dar cel
mai des cronice (bronsita cronica, dilatatia bronhiilor,
mucoviscidoza).
 Tehnica necesita ca bolnavul sa fie alungit pe un pat, cu picioarele
suprainaltate.
 Secretiile sunt drenate in mod natural, prin actiunea gravitatiei,
catre trahee, de unde sunt eliminate apoi prin tuse.
 Fiecare regiune a plamanilor este drenata in mod preferential dupa
pozitia exacta a corpului (culcat pe partea dreapta sau pe partea
stanga, cu perne puse in diferite parti etc.).
Pozitii pentru realizarea drenajului postural
o tapotament
 consta in lovirea peretelui 41ffort41c cu mina ritmic pe toata
suprafata timp de 1-2 min
 incheietura miini trebuie sa fie relaxata, iar cotul in flexie
 pacientul este rugat sa respire lent si adinc
 toracele pacientului trebuie sa fie acoperit
 este contraindicat la pacientii cu osteoporoza sau coaste fracturate
si la cei cu probleme de singerare
- masuri de combatere a hemotiziei
- invatarea pacientului sa expectoreze in scuipator
o evitarea factorilor favorizanti acutizarii
o sa expectoreze in scuipator
o sa nu fumeze
o efectul benefic al curelor balneo-climaterice – Pucioasa, Govora.
o Importanta asanarii focarelor de infectie din organism
HEMOPTIZIA
- reprezinta hemoragia survenita in caile respiratorii care este eliminata prin tuse
si expectoratie pe gura
- singele eliminat in cantitati variabile de la sputa colorata in rosu pina la
varsaturia sanguina in cantitate mare ce pune in pericol viata pacientului provine
din vasele cailor respiratorii sau ale alveolelor si in cazuri foarte rare din vasele
organelor vecine care s-au revarsat brusc in caile respiratorii
- expectorarea unei cantitati variabile de singe din caile respiratorii
- apare in cancerul bronhopulmonar, brosiectazie, infarctul pulmonar, stenoza
mitrala, tuberculoza pulmonara
Manifestari clinice
- senzatie de gidilare in faringe
- caldura retrosternala
- gust de singe in gura
- tuse iritativa cu expectorarea de singe rosu aprins aerat, spumos, amestecat cu
mucus si puroi
- in hemoptiziile mari poate apare scaderea TA, tahicardie, tahipnee, paloare
- ! IMPORTANT - a se diferentia singerarile din sfera ORL, hematemeza
Complicatii posibile
- este interzis transportul pacientului cu hemoptizie prin manevre brutale
- lipsa de supraveghere a pacientului de catre asistenta medicala pentru
o evaluarea functiilor vitale
o evaluarea cantitatii de singe eliminat , culoare si consistenta singelui
eliminat
o obstructia bronsica prin lipsa toaletei de eliminare a cheagurilor
o asfixia pacientului prin singerare abundenta in lipsa varsaturilor de
prevenire
o accentuarea hemoptiziei prin administrare de anticoagulante de catre
asistenta medicala cu cunostinte si pregatire profesionala deficitara
Interventii
- necunoscind initial localizarea zonei pulmonare de unde provine singerarea ,
bolnavul va fi asezat in pozitie semisezinda, asigurindu-i repaus absolut
indiferent de cantitatea de singe expectorat
- pe torace se va aplica o punga cu gheata
- asigurarea repausului absolut in camere bine aerisite
- temperatura camerei sa fie cu 1-2 , eventual 3 grade mai scazuta decit cea
optima
- repaus vocal – vibratiile vocale pot provoca o noua hemoragie
- se recomanda respiratie pe nas si profunda
- se dau lichide reci, in cantitati mici si repetate
- se poate da apa cu sare – 1 lingura de sare la un pahar de apa
- ajutarea bolnavului in satisfacerea nevoilor fundamentale
- igiena corporala, schimbarea lenjeriei de corp si de pat se vor face numai in
limita necesitatilor absolute, reducind la minim mobilizarea bolnavului
- va fi servit la pat
- combaterea tusei cu Codenal 2-3 tb odata sau Calmotusin 10 pic la 2 ore
interval la indicatia medicului, dionina
- penntru reducerea tensiunii intratoracice se vor administra cu scop deletiv
perfuzii hipertone de glucoza 5% sau ser fiziologic 0,9% pe cale intravenoasa
sau se va reduce circulatia de reintoarcere din membre prin stringerea lor
moderata cu garouri de cauciuc pe o durata de 20-30 minute, alternind de mai
multe ori pe zi
- in acelasi scop in hemoptiziile persistente din cursul stenozelor mitrale se face
venopunctie
- in hemoptizii grave medicul indica adesea administrarea de glanduitrina (extract
de lob posterior hipofizar) care reduce substantial tensiunea din circulatia
pulmonara
- pregatirea medicatiei care se administreaza la indicatia medicului
o clorura de calciu 10%
o vitamina C
o adrenostazin
o vitamina K
o vasopresina 20 ui in200 ml glucoza 5% lent in 20 min sub controlul TA
o extract de hipofiza posterioara im in cazurile rebele la tratament
- transfuzie de singe proaspat la nevoie
INGRIJIREA PACIENTULUI CU PLEUREZIE
- afectiuni caracterizate prin existenta lichidului intrapleural, cu 43ffort43c43 de

exudat, secundare unui 43ffort43 inflamator la nivelul foitelor pleurale
Cauze
- in cursul unor afectiuni
o pneumopatii bacteriene sau virale
o reumatism articular acut
o infectie TBC
o cancer pulmonar
- posttraumatice
- secundare unor abcese din vecinatate
- pleurezia serofibrinoasa TBC
o frison
o febra
o transpiratii, noapte in special
o inapetenta
o slabiciune, oboseala
o durere toracica accentuata la miscarea toracelui
o scadere ponderala
o dispnee – apare cind exudatul este masiv si comprima plaminul
o tuse
o la examenul fizic se observa
 bombarea toracelui
 limitarea miscarilor in timpul respiratiei la nivelul hemitoracelui
- pleurezii purulente
o frisoane repetate
o febra remitenta
o durere toracica
o tahicardie
o paloare
o HTA
o Alterarea starii generale
o Semne locale la nivelul toracelui
- examenul lichidului pleural
- biopsie pleurala
- radiografie toracica
- IDR la PPD
- Examen de laborator
o Singe – hiperleucocitoza cu neutrofilie in pleurezia purulenta
- discomfort
- potential de alterare a nutritiei
- intoleranta la efort
Obiective
- imbunatatirea respiratiei, a schimburilor gazoase
- favorizarea expansiunii toracice
- combaterea infectiei cauzale
- diminuarea manifestarilor clinice
Interventii
- asigurarea repausului la pat in perioadele febrile
- alimentatie usor digerabila, bogata in vitamine
- asigurarea pozitiei care diminueaza durerea si faciliteaza o ventilatie maxima
- administrarea tratamentului medicamentos
o simptomatic de combatere a transpiratiilor, tusei si durerii
o etiologic- tuberculostatice, antibiotice
o patogenic –corticoterapie
- pregatirea pacientului pentru examinari paraclinice
- recoltarea produselor biologice pentru examinari de laborator
- invatarea pacientului sa efectueze gimnastica respiratorie
- observarea semnelor si simptomelor de complicatii
o administrarea tratamentului la domicilui
o necesitatea continuarii exercitilorrespiratorii
o importanta expectorarii sputei
INGRIJIREA PACIENTULUI CU PNEUMOTORAX SPONTAN
- este patrunderea accidentala a aerului in cavitatea pleurala preintr-o perforatie a

acesteia , care comprima plaminul din partea respective
- apare in cursul abceselor pulmonare , procese tuberculoase ale plaminilor,
pleurezii purulente , gangrene pulmonara, procese tuberculoasa ale plaminilor
sau in traumatisme
Cauze
- TBC
- Emfizem pulmonar
- Chisturi aeriene pulmonare
- Brosiectazii
- Bronsite cornice
- Tuse convulsive
- Pneumotoraxul traumatic
o Plagi penetrante
o Fracture costale
o Acte chirurgicale
Simptome
- junghi toracic violent
o apare brusc
o dupa un efort
o chinta de tuse
o durere comparata cu o lovitura de pumnal
- dispnee foarte accentuate si polipnee
- anxietate
- cianoza
- chintoasa si fenomene de insuficienta respiratorie acuta

tuse
- uneori fenomene de soc
o soc pleural
o tahicardie
o puls mic si rapid
o fenomene de colaps
o paloare cu cianoza extremitatiilor
o transpiratii reci
Semne fizice
- bombarea si imobilizarea hemitoracelui interesat
- abolirea murmurului vezicular
Ingrijirea bolnavilor cu pneumotorax
Conduita de urgenta
- asezarea bolnavului in pozitie semisezinda
- repaus complet, inclusiv repaus vocal
- combaterea durerii
- anxiolitice
- oxigenoterapie
- sedative ale tusei
- in formele masive sau in cele asfixice medicul executa exsuflatie decompresiva
– se foloseste un ac cu lumen larg si bizou scurt care se leaga de un tub
scufundat in ser fiziologic – important prevenirea infectiei
INGRIJIREA PACIENTULUI CU BRONHOPNEUMONIE OBSTRUCTIVA CRONICA

ACUTIZATA (BPOC)
- bolnavii cu bronsita cronica si bolnavii cu emfizem pulmonary

Simptome
- dispnee cu polipnee, uneori bradipnee expiratorie
- cianoza intensa si difuza, predominind la unghii si la buze
- transpiratii profunze
- cefalee tenace
- anxietate
- somnolenta
- stare confuzionala
- uneori stare comatoasa
- decompensarea respiratorie se asociaza cu cu decompensarea hemodinamica
cu
o tahicardie
o tulburari de ritm
o extrasistole
o hepatomegalie dureroasa
o meteorism abdominal
o jugulare turgescente
Masuri de urgenta
- oxigenoterapie
- se administreaza de urgenta in perfuzie
o HSH
o Cloramfenicol hemisuccinat
o Miofilin
o deslanosid
- sub stricta supraveghere se transporta la spital
Conduita in spital
- combaterea obstructiei
o drenaj postural
o spalatura bronsica se executa dupa asiratie prin introducerea la interval
de 5 -10 min de cantitati mici de bisolvon 3 -5 ml , care apoi se aspira
o aspiratie endobronsica pe cateter sau pe bronhoscop
- combaterea inflamatiei
o administrare de antibiotic
- corticoizi sunt indicati pentru actiunea lor antiinflamatorie, antisecretorie si
antibronhospastica
- combaterea spasmului prin bronhodilatatoare
- administrare de fluidifiante ale secretiei bronsice – bromhexin, alfachimotripsina
in aerosoli
- la nevoie tonicardiace, diuretice, anticoagulante, ventilatie mecanica
INGRIJIREA PACIENTILOR CU EDEM PULMONAR ACUT
- reprezinta inundarea brusca a alveolelor pulmonare , a arborelui bronsic si a

tesutului interstitial al plaminului cu un lichid bogat in albumina,dar necoagulabil,
care amestecat cu aerul respirat , apare sub forma unei expectoratii
seromucoase , de culoare roza, spumoasa, a carei cantitate atinge 1,5 – 2 litrii
- bolnavul prezinta
o dispnee
o senzatie de sufocare
o tuse chinuitoare
- este declansat de cauze variate
o cardiace
o renale
o hipertensive
o alergice
o toxice
o medicamentoase
o infectioase
- poate apare
o dupa interventii chirurgicale
o dupa evacuare de lichid pleural
o in cursul unui accident vascular
o in cursul unei embolii pulmonare
o dupa accidente posttransfuzionale
- edemul pulmonar acut trebuie recunoscut cit mai repede si diferentiat de criza
de astmă bronsic
- se va asigur pozitia semisezinda sau sezinda
- camera sa fie bine incalzita
- aportul de lichide se reduce la minim
- ramine sub observatie continua
- tratamentul urmareste
o scaderea circulatiei de reintoarcere prin emisie de singe 300-500 ml,
exceptind cazurile de soc, infarct miocardic, intoxicatii acute
o aplicarea de garouri la radacina membrelor
o scaderea permeabilitatiicapilare prin administrare de hidergin
o reducerea insuficientei respiratorii acute prin permeabilizarea calor
respiratorii si administrare de oxigen
o sprijinirea functiei cardiace prin administrare de digoxin
o ameliorarea circulatiei cu morfina care reduce debitulcardiac si scade
volumul sanguin intrapulmonar
 diuretice in doze mari
 HSH
INGRIJIREA PACIENTILOR CU EMBOLIE PULMONARA
- reprezinta obstructia brusca a arterei pulmonare sau a unei ramuri a acesteia

- corpul circulant poate fi un tromb din vasele periferice sau cavitatea inimii, lichid
amniotic, gaze
- majoritatea au origine cardio-vasculara
- favorizate de insuficienta cardiaca decompensata
- embolia arterei pulmonare produce moarte subita
- embolia ramurilor arterei pulmonare pulmonare se manifesta prin
o junghi toracic accentuat de miscarile respiratorii
o tahipnee cu respiratie superficiala
o tuse acuta
o febra
- emboliile mari se insotesc de stare de soc
- embolia pulmonara este urmata de infarct pulmonar care se exterioarizeaza prin
sputa hemoptoica
- la cea mai mica suspiciune de embolie pulmonara asistenta anunta medicul
- se aseaza bolnavul in decubit dorsal cu trunchiul ridicat in stare demobilizata
- bolnavul trebuie sa stie importanta mentinerii starii de imobilitate a trunchiului si
membrelor
- combaterea durerii se va face cu mialgin si morfina
- administrare de oxigen la nevoie
- extinderea trombozei, respectiv a emboliei se previne prin administrare de
anticoagulante (heparina, clexan) si fibrinolitice ( urokinaza, streptokinaza)
- asistenta trebuie sa pregateasca instrumentele, materialele si medicatia pentru
eventualitatea oricarei complicatii
- regim dietetic initial va fi hidrozaharat, trecind in mod progesiv la alimente
pastoase
PARTICULARITATI DE INGRIJIRE A BOLNAVILOR CU INFECTII TUBERCULOASE
- sunt ingrijiti in spitale sau in sectii de pneumologie

- caracterul infectios si contagios al tuberculozei pulmonare necesita izolarea
bolnavului
- asigurarea conditiilor de mediu
o saloane spatioase
o bine luminate
o moderat incalzite
o bine ventilate
o sa fie prevazute cu terase
o amplasarea bolnavilor se face in functie de gradul de
contagiozitatespitalizarea acestor bolnavi e de lunga durata
o curatenia se face prin mijloace umede, urmate de dezinfectie
o o atentie deosebita trebuie acordata sciupatorilor, care trebuie schimbate
si dezinfectate ori de cite ori este nevoie
- ingrijiri generale
o pozitia cea mai preferata a acestor bolnavi este orizontala in DD cu o
perna subtire sub cap
o daca bolnavul are caverne deschise mai ales la lobii superiori, pozitia
preferata este Trendelenburg – favorizeaza inchiderea si cicatrizarea
o durata zilnica a repausului va fi hotarita de medic de la caz la caz
o concomitent cu repausul se face si aeroterapie progresiva
o miscarile bruste si violente trebuie evitate
o igiena corporala si intretinerea unei bune circulatii in tegumente trebuie
asigurata in orice conditii, la nevoie bai partiale sau generale la pat
o frictionarea tegumentelor dupa toaleta zilnica mobilizeaza anticorpii
nespecifici din grosimea tegumentelor
- alimentatia
o trebuie adaptata dupa starea lui
o trebuie sa fie hipercalorica, mixta
o sa fie bogata in vitamine si saruri minerale
o alimente usor digerabile
o la bolnavii cu tuberculoza intestinala se restring fibrele vegetale, in
special cruditatiile si alimentele iritabile
- supravegherea
o se va urmari curba febrila, pulsul si greutatea
o se vor urmari transpiratiile, expectoratia – cantitate, aspect, daca prezinta
singe sau nu
o hemoptizia se raporteaza imediat medicului
o junghiurile toracice, dispneea, febra aparuta neasteptat, schimbarea
caracterului sputei – se anunta imediat medicul
- sarcinile asistentei
o investigarea este diferita
o se efectueaza IDR la tubeculina
o TEHNICA
 IDR sau MANTOUX – pentru diagnosticarea tuberculozei
pulmonare
 Se executa cu tuberculina purificata PPD care este o solutie de
tuberculoproteina
 Doza I 2 ui (0,1 ml) are fiole de culoare rosie
 Doza II 10 ui (0,1 ml) are fiole de culoare albastra
 Depistarea incepe cu doza I
 Daca pacientul are rezultatul dubios sau negativ se va repeta cu
doza II
 Doza se va repeta dupa 15 zile
 Tuberculina se injecteaza intradermic
 Reactia se citeste la 72 ore
 Se considera pozitiva daca in jurul injectiei apare un eritem infiltrat
cu un diametru de minim 5-6 mm care persista 2-3 zile
 Indica o stare de hipersensibilitate fata de toxina bacilului
tuberculos care este prezent in organism
o Recoltarile pentru analizele bacteriologice din spute , scaun, continut
stomacal, lichidul din cavitatilor seroase, LCR, pentru punerea in evidenta
a bacilului tuberculos trebuie facute cu rigurozitate si in repetate rinduri
- administrarea medicamentelor
o antibiotice
o tuberculostatice
o administrarea acestora se face tintit pe baza de antibiograma
o schema de tratament e stabilita de medic
o asistenta va urmari efectele secundare
- educatia sanitara
o se va intrerupe calea de transmitere
o vor fi invatati cum sa foloseasca scuipatorile
o se va explica sa nu inghita sputa
o se va explica modul de viata
o se va explica sa nu intrerupa tramamentul fara indicatia medicului
o profilaxia TBC
 vaccinarea BCG
 se efectueaza cu o seringa de 1 ml
 se introduce in 1/3 superioara a bratului intradermic ,1 ml
vaccin BCG → papula de 5-6 mm cu aspect de coaja de
portocala
 indicatii
o nou-nascuti
o sugari care in jurul virstei de 6 luni nu prezinta
cicatricea vaccinala sau au o cicatrice cu diametrul
mai mic de 3 mm
o elevii in clasa I, VIII si anul IV de liceu
 contraindicatii
o nou nascutii distrofici
o persoane in convalescenta dupa boli infecto-
contagioase
 controlul vaccinarilor BCG
o corect cicatricea cu diametrul mai mare de 3 mm si
aparitia alergiei postvaccinare in decurs de 4-6
saptamini dupa vindecare
- protectia muncii
- spitalele sunt pline de germeni ai caror periculozitate este deosebita prin aceea ca
nu sunt vizibili
- pericolele care nu se vad tind sa fie ignorate sau uitate
- asistentele sunt expuse unui pericol microbiologic cu totul deosebit deoarece vin in
contact strins cu pacientii infectati, cu secretiile, probele , ranile , pansamentele si
lenjeria lor de pat
- spitalul constituie mediul ideal de dezvoltare al germenilor
- toaletele comune sau promiscuitatea altor pacienti maresc riscul infectiilor
incrucisate si fac mediul de lucru al asistentelor mai riscant
- igienizarea inadecvata sau indirecta pot mari considerabil riscul infectiilor
- suprafetele situate mai sus de nivelul pardoselii trebuie aspirate sau sterse cu o
cirpa umezita in apa cu detergent
- cirpele trebuie sa fie de culori diferite sa respect un cod al culorilor – pentru spalat ,
pentru bucatarie sau pentru sectoarele de pacienti
- microbii se pot aduna in apa lasata sa stea mai multe zile
- dezinfectarea semnifica indepartarea sau distrugerea microbilor periculosi
- pentru a actiona 50egulate50 dezinfectantii chimici au nevoie de o anumita
perioada de timp
- nu se utilizeaza niciodata 2 dezinfectanti odata
- spalarea miinilor dupa un contact direct cu un pacient sau dupa un contactul un
material contaminat este 50egulate50y
- utilizarea imbracamintii de protectie in cazul anumitor activitati a devenit un ritual ,
adesea fara nici o justificare, decit in virtutea traditiei
- folosita in mod corespunzator ea poate avea un rol important in protejarea atit a
asistentei cit si a pacientului
- halatele asigura o protejare mai complexa decit sorturile de plastic , dar sunt
penetrante de umezeala sau de bacterii
- ele sunt de preferat cind trebuie protejate bratele si umerii
- riscul contactarii unei infectii prin intermediul miinilor este aproape intodeauna
inlaturat prin spalarea lor 50egulate, dar utilizarea manusilor sterile de unica
folosinta poate fi de neilocuit in anumite situatii care cer manipularea cateterelor
sau a tuburilor endotraheale, a singelui infectat sau a fecalelor
- mastile sunt numai partial eficiente impotriva aerosolilor infectiosi sau a
microorganismelor din aer
- chiar daca tesatura mastii asigura o buna filtrare aceasta se pierde in caz ca masca
nu se fixeaza perfect
- ochelarii de protectie feresc ochii impotriva stropirii cu singe infectat
PREZENTARE DE CAZ
Pacient in virsta de 71 ani, se interneaza pentru dispnee la efort si la repaus, tuse

productiva, ascita, edeme, lipsa poftei de mincare. Este un fost fumator si consumator de
alcool, nu respecta regimul dietetic impus de bolile sale.

An II CURS Aparat Respirator

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

An II CURS Aparat Respirator

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

NURSING in PNEUMOLOGIE

INGRIJIREA BOLNAVILOR LA SECTIILE DE SPECIALITATE

Ingrijirea bolnavilor cuprinde aceleasi verigi generale

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU AFECŢIUNI-DEFICIENŢE ALE APARATULUI

Noţiuni de anatomia si fiziologia aparatului respirator

Aparatul respirator este format din:

Structura aparatului respirator

Plămânul este învelit cu o membrana seroasa numită pleură.

Educaţia pacientului pentru prevenirea afecţiunilor respiratorii

- menţinerea unei bune poziţii a corpului (încovoiat → împiedica ventilatia)

Evaluarea morfo-functionala a aparatului respirator

SEMNE SI SIMPTOME POSIBILE IN AFECTIUNILE RESPIRATORII

PARTICULARITATI DE INGRIJIRE A BOLNAVILOR CU AFECTIUNI PULMONARE

 ingrijirea bolnavilor din sectia de pneumologie este diversificata

Drenajul cailor respiratorii

 toaleta se face in functie de starea bolnavului

Pregătirea, asistarea şi efectuarea explorărilor specifice ale bolnavilor cu afecţiuni ale

I. Aspiraţia naso-faringiană sau oro-faringiană

I. Aspiraţia naso-faringiană sau oro-faringiană

II. Aspiraţia traheo-bronşică.

III. Sondajul traheo-bronşic

Ingrijirea ulterioara a pacientului

Locuri de puncţie si pozitia pacientului în cazul puncţiei pleurale

- se executa cu spirometrul – se poate determina volumul aerului circulant, aerul

- permite urmarirea dinamicii ventilatorii si astfel cu ajutorul ei se pot executa

ATENTIE!!!!! –piesa bucala se schimba dupa fiecare bolnav

- urmareste declansarea spsmului bronsic utilizind substante inhalatorii

Analiza gazelor din singe

- cantitatea de oxigen si dioxid de carbon din singele arterial, ca si presiunea

Pregătirea, asistarea, efectuarea îngrijirilor şi supravegherii specifice a bolnavilor cu

I. Măsurarea şi notarea grafică a frecvenţei respiratorii în foaia de temperatură

I. Măsurarea şi notarea grafică a frecvenţei respiratorii în foaia de

Observarea si masurarea respiratiei

b. prin masca (cu sau fara reinhalarea aerului expirat)

Echipament necesar administrarii oxigenului

INTERVENTII PENTRU MENTINEREA CAILOR RESPIRATORII LIBERE

Timpul 1 al intubatiei orofaringiene

 apoi se roteaza pipa, astfel ca virful sa alunece spre faringe , iar

Timpul 2 al intubatiei orofaringiene

pipele se introduc numai la persoanele inconstiente – altfel

Pozitia capului pentru intubatie traheala

o capul se extinde mult pe spate

Aspiratia orofaringiana sau nazofaringiana

Pozitia canulei traheale

 aparitia fluxului aerian zgomotos pe canula

Canule pentru taheostomie

 trusa pentru traheostomie

- ingrijiri dupa traheostomie

1. RECOLTAREA EXSUDATULUI FARINGIAN

 eprubete medii de cultura

 scuipatoare speciala (sterilizata fara substanxa dezinfectanta)

INGRIJIREA PACIENTULUI CU IRA

insuficienta respiratorie acuta se caracterizeaza prin imposibilitatea plaminilor de

Semne si simptome - manifestari de dependenta

INGRIJIREA PACIENTULUI CU ASTM BRONSIC

Se caracterizeaza printr-o dispnee expiratorie , zgomotoasa , aparuta in accese ,

INGRIJIREA PACIENTULUI CU PNEUMONIE BACTERIANA ACUTA

- este un proces inflamator de natura infectioasa , la nivelul parenchimului

INGRIJIREA PACIENTULUI CU BRONSECTAZIE

- este o afectiune caracterizata prin dilatarea si deformarea bronhiilor, manifestata

Pozitii pentru realizarea drenajului postural

INGRIJIREA PACIENTULUI CU PLEUREZIE

- afectiuni caracterizate prin existenta lichidului intrapleural, cu 43ffort43c43 de