Rolul liderilor în societatea democratică

Problematica liderului este una de interes în societatea actuală care se

confruntă cu numeroase provocări economice, politice, sociale, culturale etc.,
liderul fiind important prin rolurile pe care le are la nivelul la care îşi exercită
competenţele. În acest context este esenţial să identificăm calităţile reale ce
conturează portretul unui lider şi să evaluăm comportamentul, eficienţa,
viziunea şi valorile structurii organizaţionale pe care un lider o coordonează;
dacă avem în vedere şcoala ca organizaţie, cred că este important un lider
transformaţional care aduce viziunea, câştigă încredere şi respect, sporeşte
optimismul membrilor, inspiră mândria apartenenţei la grup. Un astfel de lider
se caracterizează prin charismă, motivaţie, stimulare intelectuală şi afectivă,
consideraţie individuală; el porneşte de la valorile elevilor ţi profesorilor,
stimulându-le voinţa de a avea iniţiativă, de a acţiona, de a-i face participanţi la
viziunea proprie; membrii grupurilor şcolare sunt motivaţi moral, este
dezvoltată nevoia de autodepăşire, de performanţă, de schimbare şi
restructurare a mediului în care trăiesc.
Leadershipul transformaţional este orientat spre viitor, pe care îl
creează prin modelarea prezentului, prin corelarea nevoilor curente cu cele de
perspectivă, prin furnizarea de idei noi care dezvoltă gândirea, imaginaţia,
creativitatea, iniţiativa, capacitatea de a formula soluţii noi, originale la
problemele cu care se confruntă comunităţile şcolare.
În contextul european actual şcolile au nevoie de lideri care atrag
atenţia asupra lucrurilor ce contează cu adevărat, creează înţelesuri şi
semnificaţii la nivelul grupului, oferă exemple de modul în care trebuie
interpretate informaţiile, ştiu să ofere şi să obţină încredere, sunt constanţi în
conduite şi previzibili în aşteptări, nu au fluctuaţii mari în opinii şi aprecieri;
autori precum P. Koestenbaum, J.C.Maxwell vorbesc despre lideri care îşi
cunosc competenţele şi limitele, intuiesc resursele psihologice ale celorlalţi,
oferindu-le scopuri peste posibilităţile lor de moment, astfel încât să-i incite la
autodepăşire. Aşadar, calităţi precum construirea relaţiilor pe încredere şi
respect, antrenarea pentru autodepăşire, persuasiunea, sancţiunea preponderent
afectiv-morală, autoritatea acceptată de ceilalţi dar şi posibil de contestat,
charisma pot restructura grupurile şcolare în direcţia dorinţei pe performanţe
ridicate dar şi de coeziune intragrupală, nivel scăzut de conflicte, grad mare de
satisfacţie şi angajare personală responsabilă în direcţia realizării scopurilor.
,,E clar că, de-a lungul şi de-a latul lumii, nevoia de lideri este fără precedent.
Cu toate acestea, puţini îşi dau seama cât de dificil este să devii un lider
autentic. Numai banii sau autoritatea nu fac dintr-un om un lider. Omul de rând
simte recunoştinţa faţă de liderii adevăraţi, pentru curajul pe care îl au, de a-i
servi pe ceilalţi în circumstanţe în care mulţi evită sau, pur şi simplu, nu sunt
capabili să stăpânească situaţia.” (P. Koestenbaum)

Bibliografie:

1. Mihai Dinu – Comunicarea, Ed.Ştiinţifică, Bucureşti, 1977

2. P. Koestenbaum – Liderul. Faţa ascunsă a excelenţei. O filozofie pentru
lideri, Ed.Curtea Veche, Bucureşti,2006
3. J.C.Maxwell – Dezvoltă liderul din tine, Ed.Amalteea, Bucureşti, 2003