FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ

FAMILIA MONOPARENTALĂ

,,Familia e cea dintâi uniune, firească și totodată sfințită, în care intră omul în virtutea
necesității. El este chemat să clădească această uniune pe dragoste, pe credința și pe libertate, să
deprindă în ea primele mișcări conștiente ale inimii și să se ridice de la ea la formele următoare
ale unirii spirituale omenești – patria și statul.”1

1
Tanasescu-Vlas,A. VIATA DE FAMILIE, Editura: Cartea Ortodoxa/Sophia, Bucuresti, 2009, p7.

2016
 Familia este rezultatul unei căsătorii, constituită prin intermediul a doi oameni ce își jură
iubire eternă. Aceștia fac copii și își construiesc propriul cămin. Această uniune ar trebuie să fie
veșnică, bazată pe înțelegere, sprijin, armonie și formând un mediu propice pentru creșterea unui
copil. Însă datorită unor neînțelegeri sau a unor întâmplării nefaste familia își poate modifică
structură și devenind familie monoparentala.

Famila monoparentală este familia rezultată dintr-un părinte și copilul acestuia , un grup aflat
în relații de rudenie sau adopție. Acest tip de familie ,,poate rezultă că urmare a unor experiențe
diferite : divorț (atunci când părinții se despart iar custodia îi revine unuia dintre părinți); decesul

(http://www.rasfoiesc.com/educatie/psihologie/sociologie/Cercetarea-sociologica-privind46.php)

unuia dintre parteneri; cupluri cu copii, necăsătoriti (În cazul în care părintii nu sunt căsătoriți
legal această familie este una monoparentala, formată din copil și părintele său necăsătorit) sau
nașterea prematură a unui copil fără a se căsători mamă cu tatăl copilului , decizia unor femei de
a avea un copil în afară unei căsătorii legale (acest caz se aplică persoanelor ce își doresc un

copil fără a dori și un partener cu care să împartă un cămin)etc.

1
 ,,Familia monoparentală pare să fie asemenea unui întreg care, deși lipsește un element, nu
incetează să funcționeze că un sistem, în care întregul este mult mai mult decât sumă părtilor.”2

În această lucrare doresc să vorbesc despre ce problem întâmpina familia monoparentală. A fi

părinte singur nu este deloc ușor, în unele cazuri este dificil să crești un copil și mai ales de unul
singur căci atunci când acesta este mic are nevoie de multă atenție și de multă dedicare. A fi
părinte singur nu este simplu, că persoană ce reprezinți capul familiei ai multe responsabilități
căci trebuie să ai grijă de cămin, să faci rost de bani pentru a îngriji căminul, să-ți hrănești
copilul, să-i oferi o educație demnă și să ai grijă de ține, de copil și de cămin. Chiar dacă este
dificil să fi părinte singur iar responsabilitatea se resimte greu pe umerii tăi, persoană ce suferă
cel mai mult este copilul. În principu este nevoie de ambii părinți pentru a te simții cu adevărat
într-o familie căci un copil are nevoie atât de mamă cât și de tată.

Datorită faptului că familia monoparentală poate rezulta din diferite experiențe și problemele
sunt diferite astfel că familia cu un singur părinte în care celălalt este decedat, problemă
întâmpinată este instaurarea tristeții, în prima fază este resimțita lipsă celui decedat și dorință de
a se întoarce , această familie nu întâmpina probleme financiare în cazul în care copilul primește
pensie de urmaș și mai ales dacă familia celui decedat îi este alături copilului. Lipsă celui
decedat este problemă majoră al acestui tip de familie , este adevărat că poate fi și mai rău în
cazul în care răposatul nu era pensionat sau nu îndeplinea dreptul la o pensie( Legea pensiilor
publice nr. 263/2010) și dacă nu se ține legătură cu familia extinsă.

În urma unui divorț apare familia monoparentală: Divorțul este o realitatea din ce în ce mai
frecvență în viață multor persoane. Dezbinarea unei familii afectează viață fiecărui membru al
acesteia. Nu-i ușor să te despărți de persoană ce ți-a fost aproape și alături de care ți-ai clădit o
familie/ un cămin dar atunci când intervine violentă , neajunsurile financiare sau dispare
sentimental de iubire din partea a cel puțin unuia dintre soți atunci înțelegi clar că trebuie să va
despărțiți. Consider că divorțul afectează mai mult copilul atât pe termen scurt (devine o
persoană retrasă, simte lipsă părintelui plecat din cămin ) dar mai ales pe termen lung căci acesta
nu va reuși să-și constituie o familie proprie atunci când va devini adult.

2
Stefan C. FAMILIA MONOPARENTTALA, Editura Arefeana, Bucuresti, 2001, p5.

2
 ,,Despărțirea părinților poate avea consecințe psihologice dramatice, ducând, uneori, la
comportamente deviante ale copiilor ( în special în perioadă pubertății și adolescenței).
Cercetările (din întreagă lume ) arată că acești copii ajunși la maturitate tind să aibă un nivel de
educație mai redus , venituri mai mici , profesii mai puțin preastigioase – decât cei proveniți din
familii cu ambii părinți.”3

,,Efectele divorțului variază într-o anumită măsură atât în funcție de vârstă, cât și de sexul
copilului. În anumite sensuri, copiii de vârstă preșcolară și din clasele primare sunt deosebit de
vulnerabili, aceștia nu pot înțelege motivele divorțului și pot presupune că este vina lor. De
asemenea fiecare, fiecare segment al procesului de dezvoltare are propriile vulnerabilități și
posibilități de consecințe negative ; adolescentă , de exemplu , poate fi o perioadă deosebit de
dificilă pentru a face față destrămării unei casnicii. De obicei băieții sunt mai afectați decât fețele
, de exemplu agresivitate crescută, comportament sfidător.”4

Pe lângă efectele psihologice asupra copilului și chiar al părintelui ce deține custodia o altă
problem ce poate apărea este lipsă veniturilor mai ales dacă părintele nu a avut un loc de muncă
până în acel moment, după divorț mai ales dacă soții nu mai păstrează legătură se îndepărtează
dar părintele nu va uită de al sau copil mai ales că este obligat prin lege să plătească o pensie
alimentară copilului.

În cazul acestui tip de familie se poate aplică teoria schimbului social, această teorie ,, a fost
folosită în studiile privind alegerea partenerului marital, calitatea relației maritale, conflicte
maritale și chiar în studiile despre divorț.” ,,Căsătoriile se destrăma atunci când unul sau ambii
parteneri nu mai găsesc satisfăcătoare reconpensele din interiorul familieicu cele pe care le-ar
putea dobândi în afară ei.”5

Familia monoparentală se împarte în 2 mari categorii: familia monoparentală paternă și

familia monoparentală maternă

3
Tihan,E.; Tihan,L.2004, Casatoria vs Divort Ghid de analiza, Bucuresti, Focus Opinfo, p88-89
4
Harwood, R, et al, PSIHOLOGIA COPILULUI, Polirom, p763
5
Popescu,R, INTRODUCERE IN SOCIOLOGIA FAMILIEI, Polirom, 2009,p 25

3
 Familia monoparentală maternă este mai des întâlnită decât cea paternă, există mai multe
cazuri de femei ce au fost părăsite, au preferat să crească singure copilul sau au făcut copii în
afară căsătoriei. Se știe foarte bine că o mamă știe ce îi trebuie copilului și se străduiește să îi
ofere o educație adecvată și o bună creștere. Muncă de mamă singură este solicitantă căci această
este nevoită să muncească dublu cât o mamă obișnuită, această este nevoită să întrețină familia,
să aibă grijă de casă( să fie mereu curăț, să fie mâncare) și să aibă grijă de copii, iar de aceea în
unele cazuri relația dințare mamă și copil este una mai puternică. Copilul apreciază mai mult
muncă depusă de către această, o ajută la treburile casei și comunică mai mult. Dar sunt și cazuri
în care copilul nu apreciază muncă depusă de această și îi reproșează plecarea tatălui.

Familia monoparentală paternă este familia în care tatăl este capul familiei iar mamă lipsește
cu desăvârșire, sunt mai puține cazuri de acest tip de familie căci de obicei tatăl este cel care
părăsește familia , dar sunt și situați în care mamă este cea care părăsește căminul fie printr-un
divorț, abandon sau chiar deces. Muncă unui tata singur este din unele puncte de vedere dificilă
mai ales dacă până în momentul despărțirii de soție nu a ajutat la treburile casei și nu are nici o
idee despre cum se fac acestesa. În unele cazuri în care acea famile are și o față , această e cea
care îndeplinește unele atribuții ce îi reveneau altă data mamei. Chiar dacă muncă este uneori
dificilă (cel puțin la început) tatăl reușește să și îndeplinească atribuțiile , poate nu perfect dar se
străduiește.

Muncă de părinte singur este solicitantă și uneori dificilă căci copiii , în special când sunt mici
au nevoie de multă susținere , înțelegere și multă iubire mai ales atunci când unul dintre părinți
lipsește. Chiar dacă uneori acele familii au lipsuri , părinții se străduiesc să să le ofere copiilor
ceea ce e mai bun. Se vorbește astăzi de alocația psihologică, drept ceea ce dă părintele copilului,
un complex de stări afective în care intră grijă, tolerantă, iubirea, protecția, sacrificiul,
devotamentul, contactul, fizic. Lipsă de alocație psihologică duce la carențe de afectivitate.6

6
Liiceanu A. Valurile, smintelile, păcatele. Psihologiile romanilor de astăzi, editura numita, București,
1998, p. 43.

4
 Deși am încercat să pun familia monoparentală într-o lumina mai pozitivă, adevărul este că
această problemă socială este destul de serioasă, chiar dacă sunt câteva cazuri pozitive în care o
familie monoparentala se descurcă la fel de bine că o familie obișnuită sunt cazuri în care o astfel
de familie are mari probleme financiare în care părintele se chinuie să îi poată pune ceva pe masă
copilului, este nevoit să aibă grijă de familie, cămin și să meargă la muncă ceea ce este foarte
socicitant că părinte singur. Iar problemele financiare nu sunt singurul inconvenient al acesteia
căci apăr și problemele sociale, în unele situații copiii sunt insultați și marginalizați. Chiar și
mamele se simț uneori jignite de părerile celor din jur și de privirile vecinilor.

,,Familia monoparentală, din perspectivă respectării drepturilor, ridică probleme cum ar fi :

discriminarea între familii biparentale și monoparentale, între drepturile asupra copiilor ale
părintilor căsătoriti și necăsătoriti, probleme ale drepturilor părintilor naturali, care nu au drept
de custodie asupra copiilor, drepturi patrimoniale, de respect fată de viață de familie, etc.”7

BIBLIOGRAFIE

7
Stefan C. FAMILIA MONOPARENTTALA, Editura Arefeana, Bucuresti, 2001, p22

5
 I. Harwood, R, et al, PSIHOLOGIA COPILULUI, Polirom,
II. Liiceanu A. Valurile, smintelile, păcatele. Psihologiile romanilor
de astăzi, editura numita, București, 1998,
III. Stefan C. FAMILIA MONOPARENTTALA, Editura Arefeana,
Bucuresti, 2001,
IV. Popescu,R, INTRODUCERE IN SOCIOLOGIA FAMILIEI,
Polirom, 2009
V. Tanasescu-Vlas,A. VIATA DE FAMILIE, Editura: Cartea
Ortodoxa/Sophia, Bucuresti, 2009,
VI. Tihan,E.; Tihan,L.2004, Casatoria vs Divort Ghid de analiza,
Bucuresti, Focus Opinfo,