Referat
La disciplina: Activitatea artistică publică
Tema: ,,Șomajul”
Ro =
Șomajul reprezintă o stare a pieții muncii caracterizată printr-o oferta a forței de muncă mai
mare decît cererea de ea. Șomajul mai poate fi caracterizat după:
a) frecvența (cît de des se află o persoana în șomaj timp de o perioada de timp(un an));
Șomajul poate fi măsurat în forma lui relativă și absolută. Forma relativă este rata șomajului,
forma absolută numarul șomerilor.Rata șomajului determină ponderea șomerilor în numar total
a persoanelor apte de muncă.
2
RS =
3
Indicatorul relativ prin care se apreciază intensitatea șomajului este unul din cei mai importanți
indicatori macroeconomici: rata șomajului. Acest indicator se determină prin raportarea
numărului total de șomeri la populația activă și se exprimă in procente. Nivelul ratei șomajului
și evoluția acesteia reprezintă unul din barometrii in functie de care se iau anumite măsuri de
protecție socială sau decizii de politică economică. Concret, acest indicator se poate determina
in modalități variate. Relațiile de calcul pot să fie diferite in practică, in funcție de legislația
națională sau de informațiile disponibile. Diferențele care apar sunt determinate de elemente
cum sunt:
- termenii de raportare și se referă la numitorul raportului care poate fi populația activă sau, de
exemplu, populația in limitele varstei de muncă ;
- conținutul indicatorilor primari luați in calcul ;
- sursele de colectare a informațiilor ;
- metodologia de calcul .
4
și creșterea mortalității, precum și rezultate mai slabe pentru copiii din gospodăriile afectate de
șomaj. Totodată, ne confruntăm și o creștere rapidă a migrației forței de muncă din mediul rural
in cel urban. Astfel, daca nu se vor lua măsuri rapide pentru a se realiza piata forței de muncă,
ne-am putea confrunta cu probleme asemenea perioadelor cumplite de foamete.
Multe țări se confruntă de ani buni cu rate ridicate ale șomajului, in special Spania, care, recent,
a atins recordul de 21,3 %, 4,9 milioane de spanioli neavand un loc de muncă.
Alte țări s-au indreptat in direcția opusă. Germania, de exemplu, a fost martora scăderii ratei
șomajului la 7,1 % de la 7,8 %. Și Statele Unite au constatat unele imbunătățiri, deși mai puțin
remarcabile ca cele din Germania. In ciuda insulelor de creștere, studiul OCDE (Organizația
pentru Cooperare și Dezvoltare Economică) scoate in evidență că, la nivel mondial, rata
șomajului a crescut, excepții fiind Israelul, Polonia și Africa de Sud.
5
şomerilor şi diminuării locurilor de muncă vacante apare necesitatea implementării unor măsuri
noi de politică de ocupare şi protecţie socială a şomerilor care ar face faţă situaţiei create.
Consecințele șomajului sunt urmatoarele:
a) pe plan național - șomajul influențează dinamica mărimi PIB; societatea suportă
costurile șomajului pe seama contribuției la fondul de șomaj; existența unui șomaj de
lungă durată poate genera acte de violență, infracțiuni etc.;
b) la nivel de individ - familie – șomajul se repercutează negativ asupra venitului; indemnizația
de șomaj este mai mică decât salariul; erodarea economiilor dacă ele există; deteriorarea calității
forței de muncă în condițiile unui șomaj de lungă durată.
Șomajul afectează, pe planul intreaga societate. In Republica Moldova, statul pierde impozite
pe venituri pe care le-ar fi perceput de la salariați dacă aceșția n-ar fi fost afectați de șomaj,
trebuind să platească in plus și servicii medicale, sociale pentru șomeri; operatorii economici
pierd profiturile pe care le-ar fi putut obține dacă ar fi utilizat intregul personal; intreaga
populație a țării pierde veniturile suplimentare pe care le-ar fi putut obține ca o consecința a unei
producții naționale superioare; in același timp creșterea șomajului este oferta de muncă, ceea ce
poate conduce la o scădere generală a salariilor; mai mult șomajul este o sursă potențială pentru
fapte criminale și antisociale. Dintre consecințele pozitive ale șomajului se pot aminti: șomajul
constituie o rezeră de forță de muncă pentru acoperirea cererii suplimentare de muncă in
anumite perioade; crează premise pentru reducerea salariilor, și pe această bază a costurilor și
prețurilor; crează relații de concurență mai puternice intre salarii cu efecte favorabile asupra
rezultatelor muncii lor.
Înfăptuirea proceselor de ocupare rațională a forței de muncă presupune stapânirea lor atât la
nivelul microeconomiei, cît și la cel al economiei naționale, printr-un management ai resurselor
umane eficient sub aspect economic și social-cultural. Această implică îmbunatațirea deciziilor
privind resursele umane la nivelurile respective. Totodată, este utilă și o anumită supraveghere
guvernamentală, însa nu ca o intervenție în deciziile vânzatorilor și cumpărătorilor de forță de muncă.
Politicile de ocupare reprezintă un ansamblu de măsuri elaborate de stat pentru a interveni pe
piață muncii, în scopul stimulării crearii de noi locuri de muncă, al ameliorării adaptării resurselor
de muncă la nevoile economice.
Politicile de ocupare sunt: politici pasive si politici active.
Politicile pasive de ocupare sunt acelea care pornesc de la nivelul ocupării considerat dat și
urmaresc găsirea de șoluții pentru angajarea excedentului de resurse de muncă.
Aceste politici țin seama de faptul că nivelul ocupării este determinat de condițiile generale din
economie, reglate de piață, și pun accentul pe protecția șomerilor, îndeosebi prin indemnizația
(ajutorul) de șomaj și pe convingerea unor persoane active să se retragă de pe piața muncii.
6
Măsurile ce compun aceste politici au caracter defensiv și provoacă o suire de spirit pesimistă,
vizează o nouă segmentare a pieței muncii și o diminuare relativă, pe mai departe, a persoanelor
ocupate. Totodată, astfel de măsuri se corelează cu mărirea generală a productivității, ale cărei
efecte permit acoperirea, de către unitățile economice, a costurilor privind ajutorul de șomaj.
Dar trebuie avut în vedere că ridicarea productivității in Republica Moldova riscă să anuleze
efectul creării de noi locuri de muncă, ca urmare a reducerii duratei saptamânii de lucru, în
cadrul unor unități economice.
Dintre măsurile de politică pasivă de ocupare relevăm pe cele mai semnificative, cum sunt:
reducerea duratei muncii; diminuarea vârstei de pensionare; creșterea perioadei de școlarizare
obligatorie; sporirea numărului locurilor de muncă cu program zilnic redus și atipic;
descurajarea activităților salariale feminine; restricționarea sau interzicerea imigrărilor etc.
Politicile active de ocupare sunt acelea ce presupun un ansamblu de măsuri, metode, procedee
si instrumente cu ajutorul cărora se urmarește sporirea nivelului ocupării.
Acest ansamblu cuprinde măsuri menite să favorizeze accentuarea mobilității populației active,
precum și crearea de noi locuri de muncă pe baza de investiții. Asemenea măsuri ale
caracterului ofensiv, favorizează adaptarea locurilor de muncă la populația activă disponibilă in
Moldova.
Dintre măsurile de politică activă de ocupare cele mai relevante sunt: ameliorarea conținutului
învatamântului de toate gradele; îmbunătățirea orientării școlare si profesionale a tinerilor,
corelându-se aceasta si cu cerințele reconversiei forței de muncă; stimularea mobilității
persoanelor active spre noile locuri de muncă; încurajarea cercetării științifice pentru extinderea
activităților economico-sociale; extinderea măsurilor ecologice; amplificarea investițiilor ca act
economic fundamental, cu cea mai mare capacitate de a crea locuri de muncă etc.
Un aspect important al politicilor de ocupare constă în felul în care acestea urmaresc rezolvarea
dilemei salarii-ocupare. Pe de o parte, o politică monetară și fiscală a țării, menită să strunească
marirea prețurilor, poate sa conducă la o rată a șomajului inacceptabilă. Pe de alta parte, o
politică monetară si fiscală menită să satisfacă expansiunea economică, pentru a asigura un nivel
redus al șomajului, poate conduce la o creștere inacceptabila a nivelului prețurilor.
* Evaluarea tendinţelor de pe piaţa muncii din 2011 in Republica Moldova
Sondajul a arătat că mai multe întreprinderi îşi planifică crearea noilor locuri de muncă pentru
anul 2011 astfel, încât totalitatea locurilor de muncă preconizate a fi create de către
întreprinderile chestionate constituie 10467 locuri. Cele mai multe locuri de muncă se aşteaptă a
fi create :
- în industria de prelucrare 6051 locuri,
- în agricultură 1501 locuri,
7
- în comerţ 1295 locuri,
- in construcţii 406 locuri,
- in transporturi şi comunicaţii – 366 locuri.
Trebuie menţionat faptul ca aşteptările privind numărul locurilor de muncă create în anul viitor
de către unităţile economice chestionate din ramurile menţionate mai sus depăşeşte numărul
locurilor de muncă create declarate în anul curent .
Concluzii şi recomandări
Șomajul este astazi unul din fenomenele cele mai putin acceptate care afectează economiile
tuturor țărilor. In 2010, aproximativ 210 milioane de persoane sunt șomere, inregistrandu-se o
creștere cu mai mult de 30 milioane din 2007 si pana acum. Aceasta stare este foarte negativă,
deoarece statul pierde impozite pe venituri pe care le-ar fi perceput de la salariați dacă aceșția
n-ar fi fost afectați de șomaj, trebuind să plătească in plus și servicii medicale, sociale pentru
șomeri; operatorii economici pierd profiturile pe care le-ar fi putut obține daca ar fi utilizat
intregul personal; intreaga populație a țării pierde veniturile suplimentare pe care le-ar fi putut
obține ca o consecință a unei producții naționale superioare.
Analiza situaţiei din economia naţională şi de pe piaţa muncii din Republica Moldova, precum
şi analiza rezultatelor chestionării agenţilor economici participanţi la prognoză conduc la
următoarea concluzie ca , la moment Republica Moldova se confruntă cu o situaţie demografică
defavorabilă care se va răsfrânge în perspectivă în mod direct asupra potenţialului uman.
Principalii indicatori ocupaţionali înregistrează în continuare descreştere , iar situaţia din 2011
nu dă semne de ameliorare. O eventuală îmbunătăţire a situaţiei privind cererea şi oferta pe piaţa
muncii în 2011 nu se aşteaptă, rezultatele chestionării agenţilor economici au arătat că în anul
2010 mai multe unităţi economice s-au confruntat cu o lipsă de forţă de muncă, în timp ce
numărul de şomeri înregistraţi la Agenţia Naţională era mare. Această situaţie se creează din
cauza că majoritatea şomerilor înregistraţi sunt din mediul rural, pe când locurile de muncă
vacante sunt amplasate în mediul urban.
Reieşind din cele menţionate mai sus pot fi formulate următoarele recomandări:
- perfecţionarea continuă a relaţiilor dintre Agenţie şi structurile ei teritoriale cu agenţii
economici în vederea punerii în evidenţă a locurilor de muncă noi create şi vacante. Aceasta ar
contribui, pe de o parte, la gestionarea mai eficientă a şomajului înregistrat, iar pe de altă parte,
la utilizarea mai eficientă a potenţialului uman existent în localitatea în care există locuri de
muncă vacante, luarea deciziilor întru redirecţionarea mijloacelor financiare de la măsurile
pasive la cele active de pe piaţa muncii, extinderea lucrărilor publice ca măsură activă de
8
combatere a şomajului, diversificarea structurii ocupaţionale în localităţile în care nivelul
şomajului dar şi ieșirea forţei de muncă este impunător.
Referințe bibliografice
1. http://www.google.md/
2. http://www.ANOFM.md/
3. http://www.statistica.md/
4. http:// www.jobmarket.gov.md/
5. http://www.referat.ro/
6. http://www.regielive.ro/