Elemente de artă dramatizată au fost descoperite în manifestările folclorice din cele mai

îndepărtate timpuri.Despre existenţa lor întâlnim în scrierile lui D.Cantemir, B.P.Haşdeu.Una

din formele primare ale dramei populare este jocul dramatizat,care a avut ca circumstanţe de
reprezentare clăcile, şezătorile, cumătriile,horele,nunţile. Erau jocuri despre muncă şi procesele
ei,social –eroice, bazate pe tradiţii şi superstiţii,despre animale.Pe parcursul evoluţiei sale unele
jocuri au luat forma dansurilor populare ,,Ciocârlia’’,,,Băsmăluţa’’ altele s-au transformat în
jocuri pentru copii, unele în dramatizări populare. Dacă în jocul dramatizat rolul principal îi
revine dansului popular ,în dramatizarea populară în prim plan apar măştile, costumele şi
recuzita teatrală.
Întreaga dramă populară poate fi împărţită în trei categorii:
-jocuri cu măşti zoomorfe –Căluţul Ursul ,Capra Cerbul Berbecul, Vulpea
-Alaiuri fără subiecte închegate Nunta Ţării ,Malanca, Ciobanul judecat,Arnăuţii.Drama
fantastică Făt- Frumos, Paparuda,Brumărelul
-Piese cu subiecte închegate Tradiţionale Voiniceşti,haiduceşti,istorice,ostăşeşti
Contemporane.
Mijloacele de realizare scenică a dramelor populare în special la jocurile cu măşti zoomorfe
sunt:recuzita ,jocul ritmic,pantomima şi la o etapă mai recentă –prin text. În jocul cu măşti
zoomorfe –rolul central este jocul ritmic şi comportarea personajului zoomorf.Un rol deosebit îl
joacă şi improvizaţia scenică.Toate aceste componente sunt mobilizate deopotrivă.Recuzita
pregătită de către interpreţi se caracterizează prin folosirea diferitor atribute şi efecte lucitoare-
oglinzi,insigne.
În confecţionarea măştilor zoomorfe se observă două tendinţe:
I.- exprimare documentară a măştii
De ex. Berbecul are o mască confecţionată din veritabile coarne de berbec botul modelat cu
multă iscusinţă,blana din câlţi .
II- stilizare,cu redare aprocsimativă a personajului –Ex.cerbul are o mască atât de
înfrumuseţată ,pestriţă şi strălucitoare,încât înfăţişarea animalului e foarte îndepărtată de firesc.
Cel care poartă recuzita zoomorfă trebue să aibă simţul ritmului bine pronunţat,pentru a dansa
după o melodie săltăreaţă,ascultă strigăturile care-i indică anumite acţiuni-se culcă,se întinde
după colac,ori împunge pe negustor. Jocul caprei este acompaniat de clămpănitul macsilarului
de jos pus în mişcare de o sfoară.Frumuseţea strigăturii constă din contraste care vizează anumite
slăbiciuni şi abuzuri,cunoscute bine în popor,prin astea având priză la spectator şi stârnesc hazul.
În alaiuri- procedeele de realizare rămân aceleaşi,doar echilibrul schimbându-se în favoarea
pantomimei şi a textului bogat în elemente de satiră şi umor.Piesele ce ţin din această etapă
constitue o succesiune de scene spectaculoase-jocuri cu măşti zoomorfe,scene din alte piese
.Ceia ce le caracterizează e faptul că ele nu-şi propun un subiect bine închegat.Aici jocurile
zoomorfe apar mai concise,fără improvizaţie caracteristic jocurilor autonome cu măşti
zoomorfe.
În drama populară cu subiect închegat–recuzita, măştile, pantomima sunt doar accesorii de
susţinere a textului-prim purtător al mesajului textului.Aici se mai respectă coloritul istoric a
personajelor.Costumaţia indică o anumită ierarhie a personajelor. De ex.căciulile haiducilor
sunt negre,iar a căpeteniei brumărie, căpetenia poartă două cureli puse pe diagonală pe piept,iar
soldaţii numai câte una puse peste umăr. Măştile se admit numai în cazul când subiectul dramei
asociază jocurile cu măşti zoomorfe.Prin limbaj se ilustrează calităţile opuse din care se vede
omul protestatar din popor şi omul stăpânirii.
Există două procedee compoziţionale a dramei populare-dialogul şi monologul.Dacă în
jocuri zoomorfe şi alaiuri dialogul se manifestă prin excelenţă şi constitue esenţa genului
,,dialogul de vânzare –cumpărare,dintre babă şi ţigancă ,boier şi babă’’ atuci în drama cu subiect
închegat monologul are o încărcătură profund socială,o deschidere a personajului,efectul
afirmării eroului.
Realizarea scenică a pieselor este o parte componentă a poeticii teatrale. Numărul actorilor
poate varia de la 6-la 40 ,conduşi de o calfă,care cunoaşte cel mai bine subiectul dramei.Prin
muzică sau şuerături calfa dirijază începerea,întreruperea,reluarea şi încheerea jocului.
Măştile,costumele întrega recuzită sunt confecţionate în aşa fel,încît să provoace râsul prin însăşi
înfăţişarea lor.
Ex.Baba are nas de porc,moşneagul urechi de măgar, Boierul,poliţistul,Primarul-urechi de
bou,dinţi de fasole,musteţi din câlţi,sprâncene ghimpoase.Fiecare costum este confecţionat de
interpret după cum îşi închipue rolul respectiv.Fiecare element trebue să fie pătruns de spiritul
umoristic al interpretului care este de altfel un criteriu general pentru întregul ansamblu de
elemente - comportare ,text literar, recuzită, măşti, costume, mimică,gest.
Un alt moment de bază ale dramei populare –sunt aranjarea scenică şi acţiunea.Numai în
acţiune drama capătă viaţă devenind un organism viu al artei teatrale. Acţiunea începe cu un
preludiu muzical în dependenţă de conţinutul tematic,după care urmează dialogurile,
monologurile şi cântecele personajelor.Partea propriu-zisă a dramei se termină cu o urare de bine
adresată gospodarilor de casă.Dramaturgia populară nu foloseşte decorul în sens obişnuit. Există
un fel de decoraţie imaginară ,reprodusă în multe cazuri de calfă,care descrie locul unde se
petrece acţiunea-Casa gospodarilor unde sunt primiţi ,sau ograda acestuia.
Repertoriul sărbătorilor de iarnă este foarte bogat şi variat .Textul literar se împleteşte armonios
cu cel coregrafic şi dramatic,costumele naţionale originale şi atrăgătoare variază cu măştile
ingenioase.Măiestria actorilor se manifestă în iscusinţa improvizaţiei spontane ceia ce dezvoltă
gustul artistic şi teatral al maselor.