Realismul este un curent literar care a aparut in Franta in secolul XIX si care

este adoptat de unii scriitori romani, de exemplu: Ioan Slavici, Liviu Rebreanu, George
Calinescu, I.L Caragiale, etc. Scriitorii realisti sunt preocupati sa creeze o lume cat mai
credibila, cu ajutorul diferitelor tehnici moderne de caracterizare.
Ion este un roman social, obiectiv si realist, scris de Liviu Rebreanu si aparut in
anul 1920, este un roman interbelic. Liviu Rebreanu reconstruieste societatea
inceputului de secol XX, punand accent pe relatiile dintre categoriile sociale si pe
psihologia personajelor. Fiind un roman realist, naratorul se foloseste de metodele
specifice romanelor realiste, precum: tehnica detaliului semnificativ, simetria incipit-
final, tipologia personajelor, perspectiva narativa obiectiva, etc.
Titlul romanului este alcatuit dintr-un pronume propriu, Ion, care face referire
la faptul ca el este personajul principal al romanului, in jurul caruia se invarte
actiunea romanului.
Acest roman are mai multe teme, precum: iubirea pentru o singura femeie si
iubirea pentru pamant. Ion o iubeste pe Florica, dar din obsesia pentru pamant, el se
casatoreste cu Ana pentru a mosteni o parte din pamanturile tatalui ei.
O secventa semnificativa din care reiese tema romanului,iubirea pentru
pamant, este scena sarutarii acestuia. Proaspat proprietar al pamantului lui Vasile
Baciu, el isi arata obsesia si pasiunea pentru pamant, sarutandu-l. In ochii lui
pamantul este o comoara, un semn al puterii si a bogatii, al respectului oferit de
consateni.
O alta secventa semnificativa din care reiese tema romanului, iubirea pentru o
singura femeie, este scena cand Ion ii dadea tarcoale Floricai, in capitolul XII. Dupa ce
el a primit pamanturile, si-a dat seama ca degeaba are avere daca nu este cu
persoana pe care o iubeste, asa ca el hotareste sa o viziteze pe Florica, convins ca mai
poate fi ceva intre ei. Dar intr-o zi, Savista ii vede pe cei doi si ii spune lui George
Bulbuc, el nervos, vine mai repede intr-o zi acasa, fix inainte de a se intalni Ion si cu
Florica in curte, moment in care George il loveste in cap pe Ion, spargandu-I capul si
omorandu-l.
Perspectiva narativa este obiectiva, deoarece sunt prezente verbe si pronume
la persoana a III-a, naratorul fiind si el obiectiv si detasat de evenimentele narate,
fiind si omnistient si omniprezent, perspectiva preluata de majoritatea scriitorilor
realisti pentru redarea mai fidela a realitatii.
Actiunea este una complexa, plasata in timp si spatiu, in primul deceniu al
secolului XX, in satul Pripas din Bistrita Nasaud. Actiunea are mai multe fire narative,
fiind realizata dupa metoda planurilor paralele, care presupune prezentarea vietii a
doua familii din medii sociale total diferite, in paralel, de exemplu viata taranimii si a
intelectualitatii, adica viata lui Ion al Glanetasului si Titus Herdelea. Trecerea de la un
plan la altul se face prin alternanta.
Relatia incipit-final este una de simetrie, deoarece romanul incepe cu intrarea
in satul Pripas, in care sunt descrise anumite case, o cruce stramba, cu un Iisus
rastignit de o tinichea ruginita, si se incheie cu iesirea din Pripas