Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Patrimoniul turistic (oferta turistică) a unui teritoriu geografic (judeţ, staţiune) este compus
din:
- Potenţialul turistic (natural şi antropic);
- Infrastructură (generală şi turistică);
- Structuri turistice (baza tehnico-materială a turismului).
Elementele naturale sau antropice- resurse sau atracţii turistice- reprezintă materia primă
pentru activităţile turistice.
FAUNA
Fond cinegetic (vînat cu pǎr şi pene); fond
piscicol; specii faunistice
POTENTIAL TURISTIC NATURAL
VEGETAŢIA
Tipuri de pǎduri; florǎ specificǎ, plante
ierboase; curiozitǎţi floristice; pǎduri de
interes social.
HIDROGRAFIA
Ape freatice, ape minerale, râuri, lacuri
naturale (inclusiv terapeutice) şi
antropice; Marea Neagrǎ şi Delta Dunǎrii
CLIMA
Temperatura aerului şi a apei; precipitaţii
lichide; stratul de zǎpadǎ; durata de
strǎlucire a soarelui, tip de climat.
RELIEF ŞI GEOLOGIE
Trepte şi forme de relief; peisaj
geomorfologic; forme bizare de relief şi
structuri geologice; monumente ale
naturii.
*populaţia şi aşezǎrile umane:
rurale, urbane;
TEHNICO – ECONOMIC
SOCIO - DEMOGRAFIC
ETNOGRAFIE ŞI
FOLCLOR
*muzee etnografice;
*creaţie artisticǎ popularǎ;
*arhitecturǎ şi tehnicǎ popularǎ;
*monumente şi locuri istorice;
VESTIGII, LOCURI
ŞI MONUMENTE
*monumente istorice, de arhitecturǎ şi de artǎ
ISTORICE
plasticǎ;
*monumente istorice si de artǎ cu valoare de
unicat;
*vestigii arheologice;
*cetǎţi dacice, greceşti, romane, medievale;
Mediul înconjurător, reprezintă totalitatea factorilor naturali şi a celor creaţi de
oameni care în strânsă interacţiune asigură menţinerea de echilibrului ecologic
determinând condiţii de viaţă pentru om şi de dezvoltare a societăţii. Acesta are două
tipuri de componente:
1. Natural, cu două elemente:
a) Abiotice (aerul, apa, solul, subsolul, relieful);
b) Biotice (vegetaţia şi fauna).
2. Antropice, cu elemente introduse de om prin activităţile sale complexe surselor
turistice (regională şi naţională), precum şi evaluarea acestora.
Între etapele esenţiale ale planificării , un loc important îl ocupă evaluarea resurselor.
Demersul în care se impune constă în realizarea unui inventar general al resurselor
turistice ale regiunii sau ţării, ceea ce înseamnă adesea un inventar al resurselor materiale,
la care se alătură un recensământ al bogăţiilor culturale. Până astăzi îm multe ţări
alegerea regiunilor amenajabile a fost dirijată de considerente de ordin economic şi
politic de o atitudine constantă şi raţională a perspectivelor viitoare.
Inventarul resurselor
Acest inventar cuprinde următoarele elemente:
a) Patrimoniu natural: care cuprinde elemente geologice sau geomorfologice;
elemente de climat: temperatură, precipitaţii, soare; higrometrice: vânturi, durata
anotimpurilor, puritatea aerului; hidrologice: căderi de cascade; fluvii, lacuri, râuri
şi mări; fauna şi flora; păduri, zone rezervate crescătorilor de animale, animale
pentru vânat şi pescuit, surse de energie termică şi nucleară;
b) Patrimoniul uman: date demografice, conduită de viaţă şi nivel de viaţă, salarii,
condiţii de muncă, calificarea forţei de muncă, centre de formare profesională,
opiniile şi mentalitatea populaţiei în raport cu fenomenul turistic dar şi structura
socială şi participarea populaţiei la democraţia locală, regională sau naţională,
concedii plătite, aranjarea timpului liber, a timpului de lucru, de petrecere a
vacanţelor;
Ca aspecte politice şi juridice: regim de stabilitate politică, imaginea regiunii, legi şi
reglementări în vigoare, privind direct sau indirect dezvoltarea turistică, structura
administrativă a regiunii sau ţării, existenţa unui plan de dezvoltare a turismului, a unui
plan de finanţare, măsuri politice de securitate.
c) Patrimoniul cultural: cuprinde arheologie, locuri şi monumente istorice,
arhitectură locală, tradiţie, folclor popular;
d) Infrastructura rutieră, feroviară, aeriană, maritimă;
e) Infrastructuri şi legi de turism: porturi de agrement şi plaje, amenajări de pante
de munţi pentru sporturile de iarnă, parcuri naturale, regionale, naţionale,
rezervaţii, alte infrastructuri de ocupaţie în mediul urban sau rural. Cazări
hoteliere şi compelxe ( camping, sate de vacanţă, zăcăminte) restaurante turistice
şi gastronomice, cofetării şi baruri, agenţii de voiaj.
f) Resurse financiare şi economice: surse de finanţare publică, sprijinul
colectivităţii locale şi regionale, alte surse publice, surse private bancare, alte
sisteme de stimulare a investiţiilor turistice.
Resursele economice pot fi folosite pe termen lung sau mediu pentru dezvoltarea
turismului şi agriculturii, industriei şi comerţului. Unul dintre cele mai vechi inventare a
fost realizat de firma F-Basil în 1964. Alte studii s-au raportat la insulele greceşti:
Peloponez, etc.
Această inventariere are printre altele un interes economic, politic şi social: reducerea
dependenţei de aprovizionare externă, investiţii străine în regiune sau în ţară, crearea de
locuri de muncă.
Evaluarea resurselor
In acest scop se foloseşte o tehnică foarte simplă: o fişă de evidenţă a resurselor la
care se aplică note sau ponderi elementelor ce compun resursa. Această fişă cuprinde:
1. Denumirea şi localizarea resursei.
2. Raporturile sale cu alte resurse turistice şi circuitele în care se înregistrează.
3. Infrastructură şi echipamente specifice.
4. Semnalizarea şi accesul la ele.
5. Calendarul şi orarul de utilizare.
6. Nivelul şi gradul de utilizare.
7. Tipul de utilizare.
8. Proprietarul.
9. Persoana sau organismul responsabil cu amenajarea, conservare şi gestiunea lui.
10. Caracteristici particulare- în evaluarea unui aşezământ istoric vor pondera şase
elemente:
- epoca construirii;
- stilul arhitectural;
- valoarea arhitecturală;
- valoarea artistică;
- starea de conservare,
Ponderea poate fi simplă, se alege o scară între 0 şi 9 sau o scară nominală, cu
valoare ridicată. Pentru evaluarea resurselor turistice ale unei zone se face suma valorilor
acordate fiecărei dintre resursele sale: se obţine astfel valoarea globală. Este necesară
evaluarea resurselor turistice în funcţie de o cerere potenţială sau existentă.
Oferta turistică