EDUCAŢIE ANTREPRENORIALĂ

Suport de curs – semestrul II

Clasa XI – frecvență redusă

A. ETICA IN AFACERI

1. Răspunderea în afaceri
Răspunderea în afaceri se referă la comportamentul pe care îl aleg întreprinzătorii din multiple variante
posibile, ţinând cont de interesele generale ale firmei, coroborare cu dispoziţiile legale restrictive care nu pot
fi încălcate.
Răspunderea în afaceri implică sancţionarea atitudinii sau acţiunii alese de antreprenor, în cazul unei
neconcordanţe între alegerea sa şi regula juridică ce prestabileşte comportamentul legal.
Răspunderea în afaceri are două funcţii:
- funcţia coercitivă
- funcţia educativă.

Funcţia coercitivă este o funcţie de constrângere şi pedepsire imediată a întreprinzătorului care nu

respectă legea.
Funcţia educativă influenţează conştiinţa întreprinzătorului, determinându-l să nu mai repete fapta ilicită,
care i-a adus sancţiuni în trecut.

În funcţie de gravitatea răspunderii întreprinzătorului, amintim următoarele forme de răspundere

juridică în afaceri:
- răspundere disciplinară,
- răspundere contravenţională,
- civilă,
- răspundere penlă.

Răspunderea disciplinară se referă la raporturile dintre angajat şi angajator, atunci când angajatul îşi
încalcă în mod repetat obligaţiile de serviciu, prin comiterea unor abateri care contravin disciplinei
muncii.
Răspunderea contravenţională se declanşează în situaţia în care întreprinzătorul comite fapte
contravenţionale, adică fapte care prezintă un grad de pericol social mai scăzut.
Răspunderea civilă este de două tipuri: contractuală şi delictuală. Raspunderea civila contractuala revine
intreprinzatorului care nu respecta obligatiile asumate la incheierea unui contract. Raspunderea civila
delictuala apare de fiecare data cand intreprinzatorul incalca o anumita norma juridica, producand unei
anumite persoane un prejudiciu.
Răspunderea penală poate fi declanşată numai pentru fapte ilicite de mare gravitate, declarate de lege
drept infracţiuni. Baza răspunderii penale o constituie infracţiunea, care este abaterea cea mai grava dintre
toate faptele pedepsite de lege si cel mai aspru sanctionata.

2. Principii etice în relaţiile cu angajaţii firmei şi cu partenerii de afaceri

 Etica (corectitudinea) in afaceri este necesara nu numai pentru ca asa ar fi “frumos”, “bine”, cat mai
ales pentru ca mai devreme sau mai tarziu intr-un mediu economic normal, concurential, aceia care se
dovedesc incorecti, inselandu-si partenerii sau “beneficiarii” se autoelimina de pe piata.

Responsabilitatea sociala a firmei

Responsabilitatea sociala a firmei presupune ca deciziile sa fie luate iconformitatea cu anumite
standarde si sa dca ala efecte favorabile asupra celor interesati in activitatea firmei

Sensibilitatea sociala a firmei

Sensibilitatea sociala a firmei se defineste prin dezvoltarea proceselor decizionale care orienteaza
practicile firmei in vederea adoptarii unei conduite corecte din punct de vedere social. Responsabilitatea
sociala impreuna cu sensibilitatea sociala a firmei formeaza politica sociala a firmei care defineste
comportamentul de afaceri al firmei exprimat prin:
• relatii si interactiuni care se stabilesc intre firma si mediul social intern si extern
• probleme care rezulta din actiunile firmei sau din interactiunile dintre firma si mediul sau ambiant
• abilitatea firmei de a diagnostica o problema, a stabili alternativele de solutionare si de a o rezolva
inainte de ca ea sa devina presanta
• normele si valorile pentru evaluarea actiunilor firmei sunt folosite pentru a aprecia, judeca si evalua
comportamentul firmei.
• scopurile stabilite in contextul unei probleme date
• adoptarea deciziilor

3. Protecţia consumatorului
Definiţia consumatorului – persoana care apelează la bunurile şi serviciile existente pe piaţă în scopul
satisfacerii nevoilor.
Statul nu rămâne indiferent la calitatea de consumator a individului:
- instituind condiţiile necesare accesului deplin la produse şi servicii;
- informează consumatorii;
- apără şi asigură drepturile şi interesele consumatorilor împotriva practicilor abuzive;

Drepturile ale consumatorului:

dreptul la satisfacerea cerinţelor esenţiale pentru viaţă - drepturi la bunuri şi servicii care
garantează supravieţuirea;
dreptul la siguranţă – dreptul de a fi protejat împotriva produselor sau serviciilor care pun în pericol
sănătatea şi viaţa oamenilor;
dreptul de a fi informat – dreptul de a avea elemente necesare pentru a lua o decizie sau pentru a face
o alegere;
dreptul de a fi protejat – împotriva informaţiei, publicităţii, etichetării sau a altor practici
frauduloase, înşelătoare sau false;
dreptul de a alege – dreptul de a avea acces la o varietate de produse şi servicii, la preţuri stabilite pe
baza concurenţei;
dreptul de a fi ascultat – posibilitatea consumatorilor de a-şi exprima nemulţumirile referitoare la
bunurile şi serviciile cumpărate;
dreptul la despăgubire – dreptul rezolvării echitabile a revendicărilor justificate;
dreptul al educaţie – de a obţine cunoştinţele şi abilităţile necesare unui consumator informat;
dreptul la un mediu ambiant sănătos – dreptul la un mediu natural care să îmbunătăţească ceea ce se
defineşte drept"calitatea vieţii"
Legislaţia în domeniul protecţiei consumatorului
♠ Hotărârea 1872/4 august 1967, prin care întreprinderile producătoare răspund în
faţa consumatorilor pentru lipsurile calitative constatate după vânzare

♠ Legea nr. 4 privind calitatea bunurilor şi serviciilor

a) înainte de 1990

♠ Ordinul nr. 18/08.05.90 privind certificarea de electrosecuritate a bunurilor de

consum

♠ legea privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite

b) după 1990
♠ OG nr.21/1992 PRIVIND PROTECŢIA CONSUMATORILOR, aprobată prin Legea nr. 11/1994 şi
modificată prin Legea nr.178/1998, inspirată din principiile directoare ale ONU.
OG nr.21/1992 PRIVIND PROTECŢIA CONSUMATORILOR, prezintă drepturile fundamentale ale
consumatorilor şi asigură cadrul legal în acest domeniu. Pe de altă parte sunt stabilite obligaţiile ce revin
agenţilor economici, privind calitatea produselor şi serviciilor.
Drepturile consumatorilor conform acestei ordonanţe:
de a fi protejaţi împotriva riscului de a achiziţiona un produs sau de a li se presta un serviciu care
ar putea să le prejudicieze viaţa sau sănătatea;
de a fi informaţi corect asupra caracteristicilor produselor şi serviciilor, precum şi de a fi educaţi
în calitatea lor de consumatori;
de a avea acces la pieţe care le asigură o gamă variată de produse şi servicii de calitate;
de a fi despăgubiţi pentru prejudiciile generate de calitatea necorespunzătoare a produselor şi
serviciilor;
de a se organiza în asociaţii pentru protecţia consumatorilor în scopul apărării intereselor lor;

Încălcări ale drepturilor consumatorilor

 comercializarea de produse care prezintă abateri de la caracteristicile calitative sau care pot pune
în pericol viaţa
 sănătatea sau securitatea
 comercializarea de produse falsificate sau contrafăcute
 păstrarea şi depozitarea produselor destinate comercializării în condiţii care nu asigură
menţinerea caracteristicilor de calitate ale acestora
 comercializarea produselor cu elemente de identificare incomplete
 prezentarea în publicitate, în prospecte, cataloage, etc. a altor valori a caracteristicilor produselor
şi serviciilor decât cele reale

Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului

Este un organism guvernamental cu rol în protecţia consumatorului.
Obiectivul său îl reprezintă realizarea politicii guvernamentale în domeniul protecţiei vieţii, sănătăţii,
securităţii şi intereselor legitime ale consumatorilor.
Este subordonată primului ministru şi are 42 de oficii judeţene.
Activităţi desfăşurate:
urmărirea respectării standardelor obligatorii de către agenţii economici
verificarea respectării dispoziţiilor legale referitoare la protecţia consumatorilor, calitatea
produselor şi serviciilor
legalitatea şi utilizarea corectă a mijloacelor de măsurare
 constatarea de contravenţii şi aplicarea de amenzi
desfăşurarea unor activităţi de informare, consiliere şi educare a consumatorilor
Alte organisme cu rol bine precizat în protecţia consumatorilor:
 Garda Financiară
 Inspectoratul de Politie
 Direcţia medicini preventive
 Agenţia pentru protecţia mediului
 Direcţia generală sanitar veterinară

B. RISC SI REUSITA IN AFACERI

Definitie:
Riscul economic reprezinta orice element de incertitudine care poate afecta activitatea unui intreprinzator
sau derularea unei anumite operatii.

TIPURI DE RISC
SURSE GENERATOARE DE FACTORI DE RISC:
-Conjunctura economica si politica nationala si internationala;
-Specificul activitatii intreprinderii si pozitia acesteia pe piata;
-Relatiile cu partenerii de afaceri interni si externi;

RISCURI
1. Economice
2. Comerciale
3. Tehnologice
4. Financiare
5. Strategice
6. Politice si administrative
7. Accidentale

RISCURILE ECONOMICE
-Incertitudinea evolutiei pietei
-Modificarea rapida a volumului si structurii cererii =>nerecuperarea cheltuielilor

RISCURILE COMERCIALE
-Nerealizarea cifrei de afaceri

FACTORI DE RISC COMERCIAL

Din relatii cu clientii Din relatia cu furnizorii

Scaderea brusca a volumului cererii;
Schimbari rapide ale preferintelor consumatorilor
disparitia unui client important;
Reducerea volumului sau anularea unor comenzi;
Dependenta de un numar restrans de clienti;
Aparitia unor produse de substitutie.
Modificarile frecvente ale preturilor unor
materii prime
Calitate necorespunzatoare a unor componente
Modificarea preturilor sau a calitatii unor
bunuri;
Ruptura surselor de aprovizionare;
Disparitia unui furnizor important;
Intarzierea de livrari.
RISCURILE TEHNOLOGICE
- SCHIMBAREA BRUSCA A PROCEDEELOR DE FABRICARE DATORITA EVOLUTIEI RAPIDE

RISCUL FINANCIAR
-riscuri de neplata datorita insolvabilitatii;
-riscuri de schimb valutar;
-riscuri fluctuatie dobanda;
-modificari fiscalitate, taxe etc.;
-dependenta de credite bancare;
-modificarea de catre banci a conditiilor de apreciere a bonitatii clientilor, a garantiilor pt. credite.

RISCURILE STRATEGICE
-restructurari, absortii, concentrari in sectorul de activitate;
-,,razboiul’’ preturilor
-practicile neloiale.

RISCURILE POLITICE SI ADMINISTRATIVE

-Instabilitatea sistemului politic de putere ;
-Restructurarea sitemului institutional si legislativ in perioadele de tranzitie.

RISCURILE ACCIDENTALE
-Calamitati naturale
- incendii
- inundatii
- cutremure
- seceta
- furtuni.

Atitudini fata de risc

-Impulsiv - subestimarea posibilitatilor de esec;
-Prudent exagerat - subestimarea posibilitatilor de esec;
-Realist- lucid

Modalitati de minimizare a riscului

-Eliminarea riscurilor -modificarea procedurilor, metodelor, tehnologiilor sau echipamentelor, stocarea ,
siguranta muncii.
-Acoperirea riscurilor -despagubirile sunt ajustate in functie de vulnerabilitate.
-Acceptarea ( asumarea ) riscurilor.
- linii de credit de la banci;
- constituirea de provizioane pt. riscuri mai importante si regulate