Credința în înviere şi viaţa veşnică

Omul a fost creat de Dumnezeu cu posibilitatea de a nu muri. Călcând Însă porunca divină
de a nu mânca din pomul cunoştinţei binelui şi răului, Adam, şi odată cu el toţi oamenii, a devenit
muritor. La moarte, trupul omului se duce În pământul din care a fost luat, iar sufletul se Întoarce la
Dumnezeu, Care l-a dat (Eccl. 12, 7). Dar prin Învierea Mântuitorului, Acesta a dat tuturor oamenilor
posibilitatea Învierii din morţi şi a vieţii veşnice, alături de Dumnezeu.

Învăţătura despre Învierea morţilor este una dintre tezele fundamentale ale creştinismului:
dacă moartea este despărţirea sufletului de trup, Învierea este unirea din nou a sufletului cu trupul cu
care a vieţuit pe pământ. Aşadar, prin Înviere se reface persoana umană Întreagă.

Învierea se referă doar la trupuri, căci sufletul fiind nematerial, spiritual, nu se poate
descompune în nimic, după moartea trupească acesta fiind judecat de Dumnezeu şi dus fie În rai,
fie În iad.
Argumente: Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie
Astfel, Mântuitorul le spune iudeilor că vine ceasul şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui
Dumnezeu şi cei ce vor auzi vor Învia ... că vine ceasul În care toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui şi
vor ieşi cei ce au făcut cele bune Întru Învierea vieţii, iar cei ce au făcut cele rele Întru Învierea
osândirii (In. 5, 25, 28-29)
Învierea noastră din morţi se bazează pe Învierea Mântuitorului, căci precum În Adam toţi
mor, aşa şi În Hristos toţi vor Învia (1 Cor. 15,22).

După Înviere, insă, trupurile vor fi duhovniceşti şi nemuritoare, asemănătoare trupului

Domnului de după Învierea Sa: se seamănă trupul Întru stricăciune, înviază Întru nestricăciune; se
seamănă Întru necinste, Înviază Întru slavă; se seamănă Întru slăbiciune, Înviază Întru putere; se
seamănă trup firesc, înviază trup duhovnicesc (1 Cor. 15,42-44).

TRUPURILE DREPŢILOR ÎNVIAŢI vor avea următoarele Însuşiri: vor fi NEMURITOARE,

NESTRICĂCIOASE, PLINE DE PUTERE, SPIRITUALE, PLINE DE SLAVĂ. Trupurile celor păcătoşi vor fi şi
ele nemuritoare şi nestricăcioase, însă sensibile la chinuri şi suferinţe şi Într-o stare permanentă de
dezarmonie.
La Înviere, trupurile nu vor mai avea defectele corporale pe care le-au avut in viaţă, dar nici
trebuinţele şi felul de viaţă pe care le-au avut pe pământ.

După ÎNVIEREA ŞI JUDECATA OBŞTEASCĂ a oamenilor, se va instaura ceea ce Sfânta

Scriptură numeşte cer nou şi pământ nou (II Pt. 3, 13). Asta nu inseamnă că pământul acesta va fi
distrus, ci va fi TRANSFIGURAT, primind o nouă ordine.

 Cei drepti vor trăi veşnic în dreptate, pace şi iubire cu sine Înşişi, cu semenii şi cu Dumnezeu.
În această lume a drepţilor, nu va mai fi nici moarte, nici plângere, nici durere, nici suspin (Apoc.
21, 4), ci o stare de fericire de nedescris.

Viata de veci a celor rai, însă, va fi nefericită, lipsită de vederea luminii lui Dumnezeu, o viaţă
plină de chinuri veşnice. Aceştia vor locui Împreună cu diavolii şi cu cei ce-i slujesc, tânguindu-se şi
suferind, Într-o stare de Întuneric adânc, fără de sfârşit.