METODE DE CUNOASTERE A COPILULUI

PRESCOLAR

Educatoare: Melania RADU

"Incepeti prin a va cunoaste mai bine elevii,caci cu siguranta nu-i cunoasteti deloc"- J. J.
Rousseau

Importanta cunoasterii copilului prescolar

Problema cunoasterii psihologice a personalitatii copiilor este de o importanta majora in

sarcina pe care o are gradinita de a dezvolta o personalitate armonioasa, si mai ales de a realiza un
invatamant individualizat si diferentiat. Este bine stiut ca, copiiiprezinta insusiri si atitudini diferite,
fizionomii morale distincte, profiluri psihologice variate, iar gradinita-scoala, asigura educarea si
cultivare lor,ceea ce presupune cunoasterea lor temeinica, precum si crearea conditiilor necesare
manifestarii si dezvoltarii lor plenare. Aceste deosebiri individuale presupun modalitati diferite de
actiune a educatoarei.
Activitatea de cunoastere psiholoogica a copilului nu reprezinta un scop in sine, ci este
premisa desfasurarii cu cea mai mare eficienta a muncii instructiv-educative.Cunoscand copiii
educatoarea descopera inclinatiile,aptitudinile si motivatiile acestora, le dezvolta si sprijinindu-se pe
ele poate sa previna si sa inlature cu mai mult succes trasaturile si manifestarile lor negative.
Cunoasterea copilului din punct de vedere al cunostintelor pe care acesta le-a acumulat pana la
venirea in gradinita este de asemenea foarte importanta pentru educatoare deoarece constituie un
punct de referinta in proiectarea activitatii didactice si in luarea unor masuri amelioratorii adecvate.

Metode de cunoastere a copilului prescolar

Activitatea de cunoastere a copilului implica folosirea unei game variate de metode si

procedee deoarece datele obtinute printr-o singura metoda sunt unilaterale. Folosind insa mai multe
metode se pot obtine informatii care se completeaza si se variaza reciproc.
Una dintr metodele cu cea mai ampla utilizare in cunoasterea copilului prescolar este
observatia.Aceasta metoda furnizeaza educatoarei cele mai bogate si variate date pentru cracterizare
personalitatii copilului.Pentru ca aceasta metoda sa aiba rezultatele scontate copilul trebuie observat
in conditii cat mai variate, numai in felul acesta pot fi surprinse manifestarile tipice ce-l
caracterizeaza pe copil.
Pe parcursul unei zile de gradinita copilul se manifesta diferit la anumite tipuri de activitati
ce se desfasoara in gradinita. Prefera un anum,e tip de activitate, se comporta diferit in cadrul
activitatii de joc comparativ cu atitudinea pe care o are in activitatile comune.
Observand astfel comportamentul copilului obtinem date importante despre
temperamentul, caracterul sau aptidunile acestuia. La inceput sunt remarcati copiim care se
detaseaza fie prin aptitudini, fie printr-o serie de manifestari negative. Treptat insa sunt cunoscuti si
copiii care raman oarecum inperceptibili, indescifrabili care sunt mi putin transparenti.
Scopul observatiei trebuie stabilit foarte bine de educatoare deoarece urmarim anumite
aspecte ale comportarii in situatii si momente specifice. Astfel in cadrul jocului didactic
educatoarea poate observa: copilul prefera sa fie lider sau subaltern, este dinamic, manifesta spirit
de echipa,doreste sa se evidentieze fara sa tina seama de ceilalti coechipieri, respecta sarcina
didactica, respecta sau incalca regulile jocului,da dovada de creativitate si inovatie la jocul de cretie,
etc.
Dimpotriva in activitatile comune se pot obtine date despre imaginatia , memoria, gandirea,
limbajul, capacitatea de intelegere, etc.Manifestarile copilului in jocurile de miscare si njocurile
liber-alese, la teatru, la sala de mese etc. trebuie observate cu mare atentie deoarece furnizeaza
foarte multe date despre el: este prietenos, poseda spirit de intrajutorare, respecta pe cei din jurul
sau etc.
Toate observatiile trebuie consemnate in caietul de observatii psiho-pedagogice sau intr-un
alt caiet atunci cand le-qam surprins deoarece odata cu trecerea timpului ele pot fi uitate sau chiar
interpretate gresit.Observatiile ocazionale pot duce la concluzii gresite de aceea constanta
comportamentului intr-o mare varietate de situatii reprezinta aspectul important care trebuie retinut
pentru interpretare.In orice obsarvatie trebuie sa notam cat mai exact datele si sa le separam de
interpretari.
Date despre copil putem afla si prin metoda convorbirii. Anumite manifestari, in anumite
situatii in care este pus copilul le putem afla prin intermediul convorbirilor ocazionale, libere sau
prin intermediul convorbirilor premeditate care au un scop bine stabilit.
La venirea in gradinita copilul se ataseaza de educatoare si cu timpul capata incredere in a-
si destainui btoate framantarile pe care le are. Tot ce sa petrece in viata lui in afara gradinitei este
adus la cunostinta educatoarei.Astfel putem afla despre viata lui in familie, despre activitatile pe
care le desfasoara in afara gradinitei, despre problemele ce il preocupa si pe care nu le discuta cu
parintii din neglijenta sau nestiinta acestora.
Cunoscand toate aceste date si intervenind cu tact pedagogic in activitatile pe care le
desfasuram cu parintii putem corecta unele comportamente ale copilului sau deopotriva putem
cultiva anumite aptitudini sau interese ale acestuia.Pentru ca rezultatele sa fie cele scontate atat
copilul cat si familia acestuia trebuie sa fie sinceri cu educatoarea sa aiba incredere in ea indiferent
de subiectul conversatiei atunci cand aceastta are loc pentru a corecta conduite sau a dezvolta
aptitudini.
In invatamantul prescolar metoda biografica sau anamneza se reduce in mare parte la
datele pe care le obtinem de la familie.Din chestionarele pe care le propunem parintilor putem
colecta foarte multe date despre copilul prescolar.Principalul dezavantaj este ca nu suntem sigure
daca parintii sunt sinceri in raspunsurile date. Tendinta de fatada pe care subiectiio manifesta ii
determina sa-si ascunda sentimentele si atitudinile care nu sunt acceptate social si sa ofere
raspunsuri cat mai dezirabile.Chestionarul ne ofera poate si date eronate, de fatada dar pe parcursul
timpului prin intermediul observatiilor si al convorbirilor putem raporta aceste date la realitatea cu
care ne confruntam.
Testele de cunostinte constituie o cale importanta in cunoasterea personalitatii
copilului.Didactica moderna pune un mare accent pe racordarea actiunilor instructiv-educative la
nevoile si potentele copilului, pe considerarea particularitetilor individuale ca indicator orientativ
prioritar.Cunoasterea comportamentului copiilor, a nivelului atins in dezvoltarea lor generala si a
rezultatelor obtinute in realizarea obiectivelor pedagogice este necesara educatoarei in fiecare
moment al desfasurarii actului didactic: la inceput, pe parcurs, la sfarsit. Testele de cunostinte-
evaluare pot fi deci initiale sau predictive, formative, sumative.
Evaluarea predictiva o realizam la inceputul unui program de instruire, stabilind nivelul de
pregatire al copiilor si indicand conditiile in care acestia vor putea asimila noile cunostinte.Primele
doua saptamani ale anului scolar sunt rezervate culegerii de date despre copii si prin testele
predictive putem afla date referitoare la dezvoltarea psiho-fizica si la nivelul de cunostinte priceperi
si deprinderi ale acestora.Gradul de instruire dobandit este determinant pentru parcurgerea
urmatoarei etape de invatare.Evaluarea predictiva se constituie intr-un indice pretios de concepere a
noului demers didactic.
Evaluarea de orice tip permite intrevederea posibilitatilor de realizare a obiectivelor
urmarite intr-un timp mai scurt si cu unconsum cat mai mic de resurse. Consecintele acesteia se
vor extinde atat asupra continutului invatarii cat si asupra formelor de organizare, mijloacelor si
metodelor folosite in concordanta cu particularitatile psiho-fizice ale copiilor.
 Importanta deosebita a procesului evaluativ impune masuri pe care educatoarea trebuie sa
nun le neglijeze:
- determinarea exacta a obiectivelor si a continuturilor conform programei prescolare;
- stabilirea nivelului de solicitare in functie de capacitatea si de ritmurile biologice ale
copiilor;
- alegerea acelor itemi care sa se adreseze cu precadere capacitatii de prelucrare creatoare a
informatiei, de aplicare a acesteia in situatii variate si nu de simpla reproducere;
- formularea unor itemi cu materiale din sala de grupa si facnd parte in mod constant din
mediul apropiat copiilor;
- numarul itemilor sa fie cat mai mic, dar sa acopere o parte cat mai mare din materia de
examinat;
- stabilirea nivelelor de performanta in functie de calitatea si exactitatea raspunsurilor.
Pentru reusita actului de evaluare este bine ca educatoarea sa ofere sugestii privind modul
de rezolvare a sarcinilor si sa intervina chiar cu unele indrumari saqu intrebari suplimentare atunci
cand prescolarii intampina dificultati

Analiza produselor activitatii copilului este o alta metoda ce are o mare utilizare in
cunoasterea psihologica a personalitatii copiluliui prescolar. Ea completeaza celelalte metode
furnizand date despre lumea interioara, despre bogatia de idei, originaliatea si obiectivitatea
prescolarului.
"Perioada prescolara este prima inc are copilul devine abilitat, manifestand aptitudini.
Domeniul muzicii, al desenului, al picturii, modelajului etc. sunt abordate de copii cu succes"
Ursula Schiopu
Pe desenele, picturile si modelajele executate de copilul prescolar mai ales in activitatile
nedirijate catre un subiect anume se poate studia profilul sau psihologic. Trasarea liniilor cu o
anumita intensitate, folosirea cu predilectie a anumitor culori, reprezentarea prin desen a unor
personaje apropiate sau chiar a sa in raport cu aceste personaje furnizeaza o multitudine de date
educatoarei. Copilul prescolar ornamenteaza in desen persoanele pe care le admira, le asaza in fata,
le deseneaza mai mari in raport cu celelalte personaje. Dimpotriva simplificarea, departarea,
micsorarea unor personaje are o semnificatie inversa. "Cand exista probleme mai complexe inclusiv
sentimente de culpabilizare, copilul se deseneaza pe el insusi devalorizat si adeseori mic (regresie
de varsta)" Ursula Schiopu
Este stiut ca desenul copilului evolueaza odata cu varsta dar toate etapele prin care trece
desenul la varsta prescolara indica particularitatile evolutive individuale si sufletesti. Activitatile de
educatie plastica sunt un important mijloc de dinamizare a vietii psihice a copilului, a proceselor
sale intelectuale, afective, volitionale si motivationale.
Interventia factorului constient si dirijat de insusire a limbajului plastic trebuie sa se
sprijine pe curiozitatea copilului, pe dinamismul si spontaneitatea sa imaginativa.
Educatoarea are un rol important in stimularea creativitatii si a imaginatiei copiilor. Nu
trebuie sa priveasca cu superficialitate un desen pentru ca-l poate aprecia gresit. Cu tact si rabdare,
discutand cu prescolarul afla lucruri nebanuite care ar fi putut ramane necunoscute la o examinare
sumara, stricta de redare a formelor, liniilor, culorilor sau compozitiei desenului.
Inarmata cu suficiente cunostinte pedagogice si psihologice, cu multa rabdare, tact si mai
ales dragoste si respect fata de copii si de profesie, educatoarea are la indemana metode variate de a
cunoaste copilul prescolar. Procesul instructiv-educativ se imbunateste considerabil cunoscand
potentialul copiilor. Parintii sunt inderumati sa dezvolte si in afara gradinitei unele aptitudini pe care
le au copiii.
Datele observate si con semnate cu rigurozitate din pacate nu sunt interpretate de un
psiholog care are cunostinte abilitate sa faca acest lucru si care ar trebui sa fie angajat pentru un
anumit numar de grupe intr-o gradinita de copii. Din experienta didactica ne ferim in interpretarea
datelor de etichetari care stigmatizeaza copiii, dar experianta specialistului este totusi indispensabila
intr-un demers educational cu reusite depline.
 Bibliografie
Salavastru Dorin – "Psihologia educatiei", Editura Polirom, Iasi, 2004
Schiopu Ursula – "Psihologia varstelor", Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1995
Vrabie Dumitru, Stir Corina – "Psihologia educatiei", Edituara Fundatia Universitara
Dunarea de Jos, Galati, 2004