MARIN FLORIN CRISTIAN CĂLINESCU MIRELA SUMEDREA MIHAELA

BOLILE ŞI DĂUNĂTORII SPECIILOR POMICOLE NUCIFERE

ICDP PITEŞTI MĂRĂCINENI

2016

Ediţie revizuită, August, 2020

 CUPRINS
1..BOLILE ŞI DĂUNĂTORII NUCULUI
Bolile nucului.........................................................................................................................................................4
1.1. Bacterioza nucului (Xanthomonas campestris pv. juglandis).........................................................................4
1.2. Antracnoza nucului (Gnomonia leptostyla p.v. juglandis)..............................................................................5
1.3. Pătarea albă a frunzelor de nuc (Microstroma juglandis Bereng Sacc)..........................................................6
1.4. Uscarea ramurilor (Nectria cinnabarina Tode Fr.).........................................................................................7
1.5. Înegrirea şi uscarea ramurilor de nuc (Melenconium juglandinum Kuntze)..................................................7
1.6. Pătarea neagră a frunzelor de nuc (Alternaria nucis Moesz).........................................................................8
Dăunătorii nucului.................................................................................................................................................8
1.7. Viermele fructelor (Cydia pomonela L. sin. Carpocapsa pomonella, Laspeyresia pomonella)......................8
1.8. Păduchele mic de frunze al nucului (Cromaphis juglandicola Kalt)................................................................9
1.9. Păduchele mare de frunze al nucului (Callaphis juglandis Kalt).....................................................................9
1.10. Păduchele din San-José (Quadraspidiotus perniciosus Comst.)...................................................................9
1.11. Păianjenul roşu al pomilor fructiferi (Panonychus ulmi Koch. sin. Metatetranychus ulmi Qud.,
Tetranychus ulmi Koch).......................................................................................................................................10
1.12. Molia înfăşurătoare (Gracillaria roscipenella Hb)......................................................................................11
1.13. Gărgăriţa mugurilor (Sciaphobus squalidus Gyll).......................................................................................11
1.14. Sfredelitorul trunchiului (Cossus cossus L. sin. Trypanus cossus)...............................................................12
1.15. Sfredelitorul ramurilor (Zeuzera pyrina L.)……………………………………………………………………………………………13
1.16. Omida păroasă a dudului (Hyphantria cunea) Drury (sin. Bombyx cunea Drury)......................................14
2..BOLILE ŞI DĂUNĂTORII CASTANULUI COMESTIBIL
Bolile castanului comestibil.................................................................................................................................15
2.1. Boala cernelii (Phytophtora cambivora sin. Blepharospora cambivora Petri Buiss)....................................15
2.2. Cancerul scoarţei (Criphonectria parasitica sin. Endotia parasitica Murr et Anderson)..............................16
2.3. Cancerul ramurilor de castan (Diplodina castaneae Prill et Dell sin. Citodiplospora castaneae Ond.)........16
2.4. Uscarea castanului (Melanconis modonia Tull sin. Melanconis perniciosa f.c. Coryneum perniciosum
Briosi et Farneti sin. Coryneum kunzei var castanea).........................................................................................16
2.5. Făinarea castanului (Microsphaera alphitoides Griff et Maubl f.c. Oidium alphitoides sin. Microsphaera
quercina (Schw) Bure sin. Microsphaera alni (DC) Wint)....................................................................................17
2.6. Pătarea frunzelor de castan (Microsphaerella maculiformis (Pers.) Schrot) sin. Sphaerella maculiformis
(Pers.)).................................................................................................................................................................18
Dăunătorii castanului comestibil.........................................................................................................................19
2.7. Viermele fructelor (Cydia pomonela L.).......................................................................................................19
2.8. Păduchele din San-José (Quadraspidiotus perniciosus Comst)....................................................................19
2.9. Gărgăriţa castanelor (Curculio elephas Gyllenhal).......................................................................................19
2.10. Cărăbuşul de mai (Melolontha melolontha L.)...........................................................................................19
2.11. Carul lemnului (Xileborus dispar sin. Anisandrus dispar F.).......................................................................20
2.12. Cotarul verde (Opheroptera brumata L.)...................................................................................................21
3. BOLILE ŞI DĂUNĂTORII ALUNULUI
Bolile alunului......................................................................................................................................................22
3.1. Arsura bacteriană a alunului (Xanthomonas arboricola pv. corylina sin. X. campestris pv. corylina)..........22
3.2. Gloeosporioza alunului (Gloeosporium coryli (Desm.) Dacc.) sin. Cryptosporiopsis spp., sin.,
Monostichella coryli............................................................................................................................................23
3.3. Făinarea frunzelor de alun (Phyllactinia corylea (Pers.) Karst.)...................................................................23
3.4. Antracnoza alunului (Sphaceloma coryli Vegh and Bourgeois)....................................................................24
3.5. Citosporioza alunului (Cytospora corylicola Sacc. ex Fuckel).......................................................................24
3.6. Monilioza frunzelor de alun (Monilinia fructigena Pers.)............................................................................25
3.7. Putregaiul rădăcinilor (Armilaria mellea (Vah) Karst.)................................................................................25
Dăunătorii alunului.............................................................................................................................................26
3.8. Gărgăriţa alunului (Balaninus nucum L.)......................................................................................................26
3.9. Acarianul mugurilor de alun (Phytopthus avellanae Nalepa sin. Eriophyes avellanae)...............................27
3.10. Păduchele galben al alunului (Myzocallis coryli Goeze).............................................................................27
3.11. Păduchele verde al alunului (Corylobium avellanae Schrank)...................................................................28
3.12. Omida păroasă a dudului (Hyphantria cunea) Drury (sin. Bombyx cunea Drury).....................................28
3.13. Cotarul verde (Opherophtera brumata).....................................................................................................28
3.14. Omizile xilofage (Cossus cossus L. şi Zeuzera pyrina L.)..............................................................................28
4. BOLILE ŞI DĂUNĂTORII MIGDALULUI
Bolile migdalului..................................................................................................................................................29
4.1. Cancerul bacterian (Agrobacterium tumefaciens EF Smith and Town) Conn..............................................29
4.2. Ulceraţia bacteriană a migdalului Pseudomonas amygdali Psallidas and Panagopoulos............................29
4.3. Ciuruirea bacteriană a frunzelor (Xanthomonas pruni F.F. Smith, Dowson)................................................30
4.4. Monilioza Monilinia laxa (Ardeh. et Ruhr) Money sin. Sclerotinia laxa (Ardeh et Ruhr) forma imperfectă
Monilinia cinerea Bar..........................................................................................................................................30
4.5. Rapănul (Venturia carpophilla EE Fosha) sin. Fusicladium carpophilum (Tluim) Ond,
sin. Megacladosporium carpophylum (Tluin) Bourgin sin. Fusicladium amygdali Drecomet)............................31
4.6. Fusicoccum amygdali Del. sin. Phomopsis amygdalina Com.......................................................................32
4.7. Boala plumbului Chondrostereum purpureum (pers.) Pouzar sin. Stereum purpureum (Pers ex. Fr.).........32
4.8. Băşicarea frunzelor (Taphrina deformans Berk, Tul. sin. Exoascus deformans Berk)..................................33
4.9. Ciuruirea sâmburoaselor (Stigmina carpophila Lev. Ellis) sin. Coryneum beijerinkii Dud. sin.
Clasterosporium amygdalearum (Pass., Lacc.)....................................................................................................34
4.10. Atracnoza (Gloeosporium amygdalum Brizi.)............................................................................................35
4.11. Rugina (Tranzschelia pruni spinosae Pers., Diet.).......................................................................................35
4.12. Pătarea roşie a frunzelor (Polystigma ohraceum Wahl., Sacc.)................................................................36
Dăunătorii migdalului
4.13. Molia vărgată a piersicului (Anarsia lineatella Zeller sin. Anarsia pruniella Clemens)...............................36
4.14. Molia orientală (Grapholita molesta Busk)................................................................................................37
4.15. Purecii negrii (Brachycaudus persicae Passerini , Brasicaudus persicaecola Boisd.)................................37
4.16. Purecii albi (Hyalopterus amygdali Blanch.)...............................................................................................38
4.17. Gărgăriţa mugurilor (Anthonomus amygdali Hust. sin. Anthonomus ornatus Reiche)..............................38
4.18. Gândacul negru al puieţilor (Capnodis tenebrionis L. sin Capnodis carbonaria)........................................39
4.19. Cariul scoarţei (Scolytus amygdali sin. Ruguloscolytus amygdali Guerin).................................................39
4.20. Cariul lemnului (Xyleborus dispar sin. Anisandrus dispar F.) .....................................................................40
4.21. Omizile xilofage (Cossus cossus L. şi Zeuzera pyrina L.) .............................................................................40
5. Bibliografie selectivă..................................................................................................................................40-41
Programe orientative de combatere a bolilor şi dăunătorilor la speciile nucifere........................................42-44
 BOLILE ŞI DĂUNĂTORII NUCULUI

Bolile nucului
1.1. Bacterioza nucului (Xanthomonas campestris pv. juglandis)
FFrreeccvveennţţaa şşiiggrraavviittaatteeaa ddaauunneelloorr::
Bacterioza este o boală foarte gravă a nucului, care netratată poate provoca pierderi de recoltă de până la
80%. Această boală este prezentă în toate zonele producătoare de nuci şi nici un cultivar (soi sau selecţie)
nu este cu adevărat rezistent la această maladie.
În general, soiurile cu dezmugurire mai precoce sunt printre cele mai atacate de această boală. Agentul
patogen, bacteria Xanthomonas campestris p.v. juglandis determină necroza ţesuturilor tinerelor organe
aflate în creştere activă (muguri, frunze, fructe şi ramuri).
SSiim
mppttoom meellee bboolliii:: Pe amenţi, atacul bacteriozei se manifestă prin înnegrirea şi înmuierea, unei părţi a
amenţilor, care contrastează cu părţile sănătoase ale acestuia. Pe parcurs, necroza se poate extinde la
totalitatea ţesuturilor amenţilor.
Pe florile femele: Infecţia apare la baza stigmatelor care se înnegresc. Mai întâi superficiale, rănile ating
ţesuturile interne ale florilor, care sfârşesc prin a cădea. Infectarea florilor femele se realizează prin
intermediul polenului purtător de bacterii, emis de către amenţii infectaţi.
Pe frunze : Toate părţile frunzei pot fi afectate de această maladie: parenchimul foliolelor, nervurile laterale,
şi peţiolul. După infecţie apar pete translucide, care se măresc şi devin brune, atunci când ţesuturile mor.
În cazul unui atac generalizat, frunzele pomilor pot cădea masiv.
Pe lăstarii tineri : Ramurile anuale sunt atacate foarte târziu, în timpul înfloritului, când aceste organe sunt
în stare erbacee. De îndată ce se lignifică, sensibilitatea lor la bacterioză se diminuează.
Pe lăstarii anuali apar zone vitroase, de culoare verde închis, care se extind odată cu creşterea lăstarilor.
Centrul leziunii se adânceşte şi apare o ulceraţie acoperită de un exudat. În cazul atacurilor serioase, mai ales
la soiurile foarte sensibile, părţile apicale ale lăstarilor se deshidratează pe o lungime de 20-30 cm.
Uscarea frunzelor şi a lăstarilor reduce suprafaţa de asimilaţie, capacitatea pomilor de a forma asimilate,
periclitând recolta din anul în curs şi din anul viitor.
În unele cazuri infecţia cu bacterii poate trece de la scoarţa lăstarilor la lemnul acestora făcând imposibilă
folosirea lor pentru producerea de pomi altoiţi.
Pe fructe : Primele simptome se manifestă sub forma unor pete, mai mult sau mai puţin regulate, mai întâi
vitroase, apoi negre, localizate cel mai adesea la extremitatea fructelor.
Ulterior, aceste pete se adâncesc şi se extind atingând 2-3 cm2, sau mai mult, prezentând în cazul atacurilor
mai severe şi o peliculă de exudat.
Infecţiile timpurii afectează coaja fructelor, care se înnegreşte. Din contră, infecţiile tardive rămân localizate
la nivelul mezocarpului şi doar uneori ating coaja. Infecţiile care au loc în timpul înfloritului, provoacă foarte
adesea căderea fructelor tinere.
PPaarrttiiccuullaarriittăăţţiillee bbiioollooggiiccee aallee bbaacctteerriieeii::
Bacteria iernează în mugurii vegetativi, mugurii micşti şi amenţi, şi la suprafaţa acestor organe, precum şi în
leziunile de pe ramurile anuale. Anumiţi specialişti consideră că populaţia bacteriană din interiorul organelor
este mai bine protejată şi, în general, este de 10 ori mai mare decât populaţia externă denumită şi epifitică.
Aceste populaţii bacteriene constituie inoculul care provoacă infecţiile primare de primăvară.
Apoi, multiplicarea bacteriei în ţesuturile frunzelor şi lăstarilor, constituie sursa de inocul pentru
contaminările secundare. În cursul infecţiilor tardive, pot fi afectate fructele, ele rămânând totuşi în pom
până în momentul recoltării; în acest timp, fie miezul este distrus în totalitate, fie coaja se înnegreşte, fructele
devenind improprii pentru vânzare. Inoculul prezent vara, poate contamina în egală măsură mugurii şi
amenţii putând, compromite potenţialul productiv al anului viitor. Bacteria se înmulţeşte rapid atunci când
umiditatea aerului este ridicată, iar temperaturile sunt cuprinse între 16 şi 29°C.
MMeettooddee ddee ccoom mbbaatteerree aa bbaacctteerriioozzeeii nnuuccuulluuii::
Plantarea de material săditor sănătos: Este deosebit de importantă, deoarece chiar numai un procent mic de
plante contaminate constituie o sursă primară de inocul, care se poate răspândi foarte rapid în întreaga
parcelă.
Tipul de irigare: Irigarea prin picurare şi microaspersiune reprezintă cele mai bune metode de asigurare a
necesarului de apă al nucilor, fără a favoriza dezvoltarea bacteriozei.
Fertilizarea plantaţiilor: Insuficienţa precum şi excesul de substanţe nutritive (mai ales azot), existente sau
administrate la nivelul solului, pot favoriza în egală măsură dezvoltarea bacteriozei.
Tratamentele fitosanitare: Este absolut necesară asigurarea protecţiei fitosanitare a pomilor prin efectuarea
anuală de tratamente fitosanitare specifice, folosind produse pe bază de sulfat de cupru, în concentraţie de
2%, Cuproxat Ultra (Kupferol) conc. 0,35%, oxiclorură de cupru (Alcupral 50 PU sau Oxicig 50 PU) conc. 0,3%
sau hidroxid de cupru (Champ 77, Champion 50 WP sau Bouille bordelaisse) în concentraţie 0,3%.
Populaţia bacteriană din interiorul mugurilor şi amenţilor este la adăpost de tratamente fitosanitare.
De aceea este necesar să se înceapă devreme aceste tratamente, de îndată ce se deschid mugurii, pentru a
împiedica contaminarea florilor femele şi a fructelor tinere.
Primul tratament împotriva bacteriozei trebuie efectuat în intervalul de timp cuprins între începutul umflării
mugurilor şi dezmugurit, pentru a evita contaminarea florilor femele de către bacterii, şi a limita dezvoltarea
acestora pe amenţi şi frunzele tinere. Acest tratament trebuie repetat la apariţia primelor frunze şi la
începutul înfloritului, apoi la fiecare 15 zile, până la sfârşitul lui Iunie şi oricând condiţiile climatice sunt
favorabile multiplicării bacteriei, mai ales după ploi şi / sau în cazul unor contaminări foarte puternice.

Fig. 1. Atac de bacterioză pe frunze de nuc (Foto CTIFL) Fig. 2. Atac de bacterioză pe fructe de nuc (original)

1.2. Antracnoza nucului (Gnomonia leptostyla p.v. juglandis)

Această maladie se dezvoltă mai ales în primăverile umede şi reci şi la sfârşitul verii (August-Septembrie) de
îndată ce temperatura aerului scade şi umiditatea relativă creşte.
Antracnoza este o boală foarte gravă a nucului, care netratată poate provoca pierderi de recoltă de 50 până
la 75%.
Agentul patogen este ciuperca microscopică Gnomonia leptostyla p.v. juglandis.
mppttoom
SSiim meellee bboolliii:: Dintre organele vegetative, frunzele şi lăstarii sunt cele mai atacate de catre ciupercă.
Pe faţa superioară a foliolelor apar nişte pete, la început circulare, de culoare ruginie apoi brun-cenuşie.
Cu timpul petele cresc, rămânând uneori delimitate de nervurile secundare, dar de cele mai multe ori le
depăşesc, luând o formă neregulată, şi ocupând porţiuni mari din limb. Pe faţa inferioară a foliolelor, în
dreptul petelor brune-cenuşii se observă nişte puncte negre, cu o dispoziţie aproape concentrică, care sunt
fructificaţiile ciupercii. Pe lăstari petele au aceeaşi evoluţie, fiind alungite şi uşor adâncite.
Frunzele foarte atacate se îngălbenesc şi cad prematur toamna devreme. În cazul unor atacuri foarte severe,
frunzele se brunifică şi cad masiv, pomii putând fi desfrunziţi chiar în ultima parte a verii. Această cădere
prematură a frunzelor are ca efect o întârziere a coacerii fructelor şi la o debilitare a pomilor care devin mai
sensibili la ger, secetă şi la atacul diferiţilor paraziţi.
Pe fructele tinere apar numeroase pete circulare, brun-cenuşii, cu o bordură de culoare mai închisă. Fructele
puternic atacate rămân mici, se maturează incomplet, sau se înnegresc şi cad.
PPaarrttiiccuullaarriittăăţţiillee bbiioollooggiiccee aallee cciiuuppeerrcciii:: Ciuperca iernează în frunzele de nuc bolnave căzute pe sol. Acesta se
răspândeşte foarte uşor în perioadele ploioase, sporii ciupercii fiind răspândiţi cu uşurinţă cu ajutorul vântului
şi a stropilor de apă.
M
Meettooddee ddee ccoom
mbbaatteerree aa aannttrraaccnnoozzeeii nnuuccuulluuii:: Combaterea antracnozei nucului se realizează cu aceleaşi
produse şi în aceleaşi perioade recomandate pentru combaterea bacteriozei.
Unii autori recomandă ca în perioada dintre începutul şi sfârşitul înfloritului, respectiv între 5 Mai şi 10 Iunie
să se aplice 3 tratamente cu zeamă bordeleză (sulfat de cupru neutralizat cu carbonat sau hidroxid de calciu),
sau produsele pe bază de cupru menţionate anterior, în concentraţie de 0,5-1,0%, la interval de 10-15 zile.
Tratamentele care se fac în cursul lunii Iunie împotriva bacteriozei şi antracnozei se recomandă a fi asociate
cu acelea care au ca scop combaterea viermelui nucilor, prin adăugarea de substanţe insecticide.
În această perioadă şi până la intrarea în pârgă a fructelor, este posibilă înlocuirea produselor de uz
fitosanitar care au la bază cupru cu unele pe bază de mancozeb, în concentraţie de 0,2-0,3%.
Dozele recomandate de cupru metalic la 100 l de soluţie sunt de minim 150 g, iar în cazul unor contaminări
foarte puternice pot fi mărite până la 200-250 g (adică, conc. 0,15-0,25%).
(Trebuie adăugat că, dozele recomandate se referă la suprafaţa de 1 ha).
Cantitatea de soluţie recomandată este de 1000 l/ha.

Fig. 3. Frunze şi fructe de nuc atacate de antracnoză (original) Fig. 4. Nuci defoliaţi prematur de atacul de antracnoză

1.3. Pătarea albă a frunzelor de nuc (Microstroma juglandis Bereng Sacc).

Pătarea albă a frunzelor de nuc este răspândită în multe ţări din Europa.
În România a fost semnalată pentru prima dată de către Traian Săvulescu şi Al Sandu-Ville.
SSiim
mppttoom meellee bboolliii:: Atacul se manifestă pe frunze, din primăvară până în toamnă. Pe faţa superioară a limbului
se formează pete galbene, unghiulare, o eflorescenţă albă, strălucitoare, asemănătoare cu aceea produsă de
către mană (Plasmopara viticola) la viţa de vie.
Uneori, la prima vedere, se poate confunda cu atacul acarianului Phytoptus juglandis, care produce erinoza
frunzelor. Frunzele puternic atacate se usucă prematur şi cad.
AAggeennttuullppaattooggeenn:: Boala este produsă de ciuperca Microstroma juglandis Bereng Sacc.
MMăăssuurrii ddee ccoommbbaatteerree:: Pentru reducerea şi lichidarea focarelor de infecţie, se recomandă aplicarea de măsuri
de igienă culturală cum ar fi greblarea şi arderea frunzelor căzute toamna. Pentru controlul sau combaterea
bolii se recomandă tratamente cu produse cuprice.
 Fig. 5. Pătarea albă a frunzelor de nuc (Foto UGA, SUA) Fig. 6. Nuc cu simptome de uscare a ramurilor

1.4. Uscarea ramurilor (Nectria cinnabarina Tode Fr.)

Boala este frecventă la nuci, în special la pomii bătrâni, fără a produce pagube mari.
Atacul se manifestă prin uscarea ramurilor, pe care apar la suprafaţa scoarţei, pustule de culoare roşie-
portocalie de 1-2 mm în diametru, răspândite neregulat.
mppttoom
SSiim mee:: Pomii atacaţi se recunosc prin foliajul debil, care se îngălbeneşte în cursul verii, se usucă şi cade
prematur. Atacul se manifestă în special pe ramuri, ale căror extremităţi se usucă. Pe lăstarii atacaţi apar zone
de culoare cenuşie-gălbuie, uneori cafenie, de formă oval-alungită, care ocupă, ca un manşon, parţial sau
total, extremitatea lăstarilor.
AAggeennttuullppaattooggeenn:: Uscarea ramurilor este produsă de către ciuperca Nectria cinnabarina Tode Fr.
Miceliul ciupercii se dezvoltă în scoarţă şi lemn.
MMăăssuurrii ddee ccoom mbbaatteerree:: Se recomandă tăierea, îndepărtarea şi arderea ramurilor atacate sau debilitate. Rănile
rezultate ca urmare a tăierii ramurilor se vor dezinfecta cu o soluţie de sulfat de cupru 1% sau sulfat feros 5%,
după care se vor unge cu ulei de in sau ceară de altoit.
1.5. Înegrirea şi uscarea ramurilor de nuc (Melenconium juglandinum Kuntze)
Boala este răspândită în Europa, la noi în ţară fiind semnalată încă din 1878 în Transilvania de către Fuss şi
apoi în 1933 în restul ţării de către Traian Săvulescu, fără a fi considerată periculoasă.
SSiim
mppttoom mee:: Atacul se manifestă pe ramuri, prin apariţia pe toată suprafaţa scoarţei a numeroase pustule
negre, tari, circulare, de 1-2mm în diametru. Uneori, atacul se observă şi la punctul de altoire al puieţilor din
pepinieră, provocând uscarea rapidă a acestora.
AAggeennttuull ppaattooggeenn:: Înnegrirea şi uscarea ramurilor de nuc este produsă de ciuperca Melanconium juglandinum
Kuntze. Ciuperca se răspândeşte prin conidiile (sporii) care persistă pe ramurile atacate.
Atacul acestei ciuperci se produce, de obicei, pe ramurile debilitate sau pe cele cu leziuni produse de alţi
patogeni.
MMăăssuurrii ddee ccoom mbbaatteerree:: Se recomandă aplicarea măsurilor de igienă culturală, care constau în înlăturarea şi
arderea ramurilor atacate. Rănile rezultate ca urmare a tăierii ramurilor se dezinfectează cu soluţie de sulfat
de cupru 1%.
 Fig. 7. Ramură de nuc cu simptome de ȋnnegrire Fig. 8. Sporii genului Alternaria vazuţi la microscopul optic
(fructificaţiile ciupercii, Foto UGA, SUA)

1.6. Pătarea neagră a frunzelor de nuc (Alternaria nucis Moesz).

Pătarea neagră a fructelor de nuc a fost descrisă pentru prima dată în Ungaria, în anul 1909, de către Moesz.
În ţara noastră a fost semnalată în anul 1934 de către Traian Săvulescu şi colab. Este răspândită în zonele în
care se cultivă nucul fără a fi păgubitoare.
mppttoom
SSiim mee:: Atacul se manifestă în tot cursul vegetaţiei, în special pe fructe. Acestea se brunifică, apoi se
înnegresc, se usucă, se mumifică şi cad treptat. Miceliul ciupercii se dezvoltă în mod obişnuit între învelişul
verde şi coaja nucilor. Uneori, miceliul trece şi în interiorul seminţei, în care caz miezul se brunifică, iar spaţiul
dintre coajă şi miez este ocupat de miceliul ciupercii şi de conidii. La locul de pătrundere al miceliului în
interiorul fructului, coaja este distrusă.
AAggeennttuullppaattooggeenn:: Boala este produsă de către ciuperca Alternaria nucis Moesz.
MMăăssuurrii ddee ccoommbbaatteerree:: Se recomandă măsuri de igienă culturală şi tratamente cu produse cuprice.

Dăunătorii nucului

1.7. Viermele fructelor (Cydia pomonela L. sin. Carpocapsa pomonella, Laspeyresia pomonella).
Viermele fructelor este principalul daunator al nucilor, un mic fluture, ale cărui larve atacă fructele (nucile).
CCiicclluull eevvoolluuttiivv aall iinnsseecctteeii:: Fluturii apar la sfârşitul lunii Mai - începutul lunii Iunie. Femela este activă la
sfârşitul zilei, la temperaturi mai mari de 13 °C. După împerechere, aceasta depune ouăle pe frunze sau
fructe. După evoluţia embrionară, care durează 18 zile, din ouă apar larvele, care se deplasează 3-4 zile, apoi
pătrund în fructe al căror conţinut îl consumă şi ating dezvoltarea completă în aproximativ 4 săptămâni;
larvele părăsesc nucile, acestea căzând pe sol înainte de a ajunge la maturitate.
Unele larve ţes un cocon unde rămân până în primăvară, cel mai adesea pe sol, altele traversează stadiul de
nimfă şi dau naştere adulţilor generaţiei a II-a; larvele acestei generaţii pot ataca nucile din luna Iulie şi până
în August, în ciuda lignificării cojii.
Penetrarea fructelor este mai greoaie, singura posibilitate de pătrundere fiind la baza fructului, între cele
două valve, unde larvele ajung după ce au ros învelişul verde. Foarte multe larve nu pot penetra fructele,
întrerupându-se astfel dezvoltarea stadială.
MMăăssuurrii ddee ccoom mbbaatteerree iinntteeggrraattăă:: Pe baza metodelor biologice, ecologice şi complexe de avertizare care ţin
seama de biologia şi ecologia insectei, fazele de vegetaţie ale nucului, factorii climatici, modul de acţiune şi
remanenţa pesticidelor care se folosesc în complexele de luptă integrată la nuc. Foarte importantă este
monitorizarea zborului adulţilor dăunătorului cu ajutorul capcanelor cu feromoni AtraPOM sau similare.
Se recomandă avertizarea a 2 tratamente pentru generaţia I şi 1-2 tratamente pentru generaţia a II-a.
PPrroodduussee rreeccoom maannddaattee ppeennttrruu ccoom mbbaatteerree:: Laser 240 SC conc. 0,06%, Coragen conc. 0,01%, Dimilin 25 WP
conc. 0,04%, Insegar 25WP conc. 0,03%, Sumi-alpha 5 EC conc. 0,02%, Decis 25 WG conc. 0,003%.
 Fig. 9. Nuci verzi atacate de viermele fructelor (Foto, CTIFL) Fig. 10. Frunza de nuc atacată de afide (original)

1.8. Păduchele mic de frunze al nucului (Cromaphis juglandicola Kalt)

Este una dintre insectele cele mai importante şi mai răspândite care atacă nucul, fiind întâlnită în toate zonele
de cultură.
CCiicclluull eevvoolluuttiivv aall ddăăuunnăăttoorruulluuii:: Femelele aripate au 1,4-1,9 mm lungime, o culoare galben-pal, iar corpul
ornat cu numeroşi peri. Păduchii se grupează pe faţa inferioară a foliolelor frunzelor, de-a lungul nervurilor şi
se hrănesc direct cu seva acestora, oprind creşterea frunzelor şi implicit hrănirea pomilor, fapt care conduce
la reducerea vigorii acestora.
În afară de pagubele directe, aceşti păduchi produc şi pagube secundare. Ei secretă “roua de miere” - un
exudat albicios, care în condiţiile unui atac puternic, acoperă în întregime suprafaţa frunzelor, pe care se
instalează ciuperca saprofită Capnodium salicinum Mont. - fumagina. Din cauza atacului, se reduce nivelul
fotosintezei, pomii se debilitează, iar recolta se diminuează în anii următori.
MMăăssuurrii ddee ccoom mbbaatteerree:: Combaterea păduchilor mici de frunze ai nucului se poate realiza pe două căi:
o combatere naturală bazată pe factori fizici şi biologici şi o combatere chimică cu ajutorul produselor de
protecţie a plantelor.
PPrroodduussee rreeccoom maannddaattee ppeennttrruu ccoom mbbaatteerree:: Decis 25 WG conc. 0,003%, Karate Zeon conc. 0,015%, Fastac 10 EC
conc. 0,02%, Sumi-alpha 2,5 EC conc. 0,04%, etc.
1.9. Păduchele mare de frunze al nucului (Callaphis juglandis Kalt)
În prezent, această specie este frecventă în Europa, întâlnindu-se chiar şi la 2.000 de m altitudine (în Spania)
şi în America de Nord (Sorauer, 1958) iar la noi în ţară apare sporadic în zonele de cultură ale nucului.
Păduchele mare de frunză al nucului este un afid de 3-4 mm, capul şi toracele sunt brune iar pe mezotorax se
remarcă 3 pete brun închise. Insecta se întâlneşte exclusiv în forma virginală aripată.
CCiicclluulleevvoolluuttiivv aall ddăăuunnăăttoorruulluuii:: este în general asemănător cu acela descris pentru păduchele mic.
Coloniile sunt însă localizate de-a lungul nervurii principale, pe faţa superioară a nervurilor foliolelor
frunzelor. De aceea el este mai uşor de controlat din punct de vedere natural, dar mai ales artificial,
cu ajutorul insecticidelor, eficacitatea acestora fiind mult mai mare decât pentru majoritatea păduchilor care
trăiesc pe dosul frunzelor.
PPrroodduussee rreeccoom maannddaattee ppeennttrruu ccoom mbbaatteerree:: Decis 25 WG conc. 0,003%, Karate Zeon conc. 0,015%, Fastac 10 EC
conc. 0,02%, sau Sumi-alpha 2,5 EC conc. 0,04%, etc.
1.10. Păduchele din San-José (Quadraspidiotus perniciosus Comst.)
Originar din China, s-a răspândit în toate zonele unde se cultivă pomi fructiferi. La noi în ţară, semnalat în
1933, s-a extins în toate zonele. Este considerat unul din cei mai importanţi dăunători ai pomilor fructiferi,
fiind dăunător de carantină. Păduchele din San-José este polifag, atacând peste 200 specii de plante.
CCiicclluull eevvoolluuttiivv aall ddăăuunnăăttoorruulluuii:: Păduchele din San-José, în condiţiile ţării noastre are 2-3 generaţii pe an,
frecvent 2 generaţii. Iernează ca larvă de vârsta I, sub scut, pe tulpinile şi ramurile pomilor. După o perioadă
de hrănire, în Aprilie, năpârlesc şi trec în larve de vârsta a II-a, diferenţiindu-se în femele şi masculi.
La sfârşitul lunii Aprilie, începutul lui Mai apar adulţii, care se împerechează; la sfârşitul lui Mai, începutul lui
Iunie femelele depun larve, eşalonat timp de 6-7 săptămâni.
Larvele neonate au o mobilitate foarte mare, răspândindu-se pe diferite organe ale pomului.
 Odată fixate, larvele îşi introduc rostrul în ţesutul plantelor, hrănindu-se cu seva. Concomitent, îşi formează
scutul protector, constituit din fire de mătase şi ceară, secretate de glande filiere. Primele 2-3 săptămâni
scutul larvar este mai puţin dens, larvele putând fi distruse prin tratamente chimice. Larvele năpârlesc şi se
transformă în larve de vârsta a II-a; se hrănesc intens, îşi măresc scutul şi în 18-20 de zile se diferenţiază în
femele şi masculi.
Masculii apar înaintea femelelor şi trăiesc numai pentru copulaţie. Această generaţie se dezvoltă în lunile
Mai-Iulie şi durează 65-70 de zile. După împerechere, în Iulie-August, femelele încep depunerea larvelor
generaţiei a II-a, care durează până în Septembrie-Octombrie. În stadiul acesta iernează şi îşi continuă
evoluţia în primăvara următoare. În zonele mai călduroase din ţară se dezvoltă şi a III-a generaţie, din
Octombrie până în Mai. Păduchele din San-José atacă atât părţile lemnoase cât şi frunzele, mai rar fructele.
Se fixează cu ajutorul rostrului în ţesut şi suge conţinutul celular. O dată cu înţepătura este introdusă şi saliva,
care conţine o substanţă toxică sub acţiunea căreia se produc o serie de modificări biochimice, din care cauză
ţesuturile se necrozează, se roşesc, formându-se pete caracteristice. Pomii atacaţi au o vegetaţie redusă,
frunze etiolate, fructe mici şi deformate. Dăunătorul este parazitat natural de specii precum Prospaltella
perniciosi, P. fasciata şi Aphytis proclia, iar ca prădători are din Ordinul Coleoptera pe Chilocorus bipustulatus
şi C. renipustulatus.
MMăăssuurrii ddee ccoom mbbaatteerree: Se recomandă măsuri preventive şi curative. Plantaţiile vor fi înfiinţate numai cu
material sănătos, liber de păduchele din San-José; se va aplica o tehnologie corespunzătoare şi tratamente
chimice la avertizare, în perioada de vegetaţie câte 1-3 pentru fiecare generaţie. Tratamentul trebuie efectuat
înainte ca scutul larvar să se îngroaşe şi să se întărească; pentru forma hibernantă - la pornirea pomilor în
vegetaţie (Martie - Aprilie)
PPrroodduussee rreeccoom mbbaatteerree: Mospilan 20 SG 0,45kg/ha + Toil 7,5 l/ha.
maannddaattee ppeennttrruu ccoom

Fig. 11. Atac sever de păduche ţestos (original) Fig. 12. Femela păduchelui ţestos (original)

1.11. Păianjenul roşu al pomilor fructiferi (Panonychus ulmi Koch. sin. Metatetranychus ulmi Qud.,
Tetranychus ulmi Koch).
Păianjenul roşu al pomilor fructiferi se întâlneşte frecvent în toate plantaţiile pomicole, având o largă
răspândire pe Glob; la noi este întâlnit în toate livezile. Specia este polifagă, atacând nucul, migdalul, cireşul,
caisul, mărul, părul, gutuiul, prunul, coacăzul, agrişul, etc. Pagubele se datorează înţepăturilor şi sugerii sevei,
producând în frunze rupturi şi dislocări ale epidermei şi parenchimului lacunar. Pe frunze apar pete mici, alb-
brunii, care cu timpul confluează, iar coloritul se schimbă de la alb-argintiu până la alb-roşietic, fotosinteza
fiind perturbată. La atacuri puternice, frunzele se usucă şi cad, prejudiciind şi producţia.
CCiicclluull eevvoolluuttiivv aall ddăăuunnăăttoorruulluuii: păianjenul iernează sub formă de ou pe ramurile pomilor, în crăpăturile
scoarţei sau sub solzii mugurilor. Larvele apar în Aprilie şi colonizează mugurii, frunzele şi florile, hrănindu-se
prin sugere. După împerechere, adulţii depun ouă pe frunzele diferitelor specii pomicole.
Într-un an evoluează 5-6 generaţii; dezvoltarea unei generaţii durează între 20 şi 36 zile.
În general perioadele de secetă, favorizează înmulţirea dăunătorului.
 Ca specii prădătoare se cunosc acarienii din genurile Typhlodromus, Tydeus, şi insecte din genurile Chrysopa,
Stethorus, Anthocoris, care pot influenţa densitatea de acarieni.
MMăăssuurrii ddee ccoommbbaatteerree: În prevenirea şi combaterea atacului de Panonychus ulmi se recomandă un tratament
la pornirea pomilor în vegetaţie. În timpul vegetaţiei se fac mai multe tratamente, la avertizare, în funcţie de
rezerva biologică, de rezistenţa populaţiei de acarieni la insecticide, de fenologia soiurilor existente în cultură
şi de remanenţa produselor insecticide şi acaricide folosite; intervenţia chimică se justifică la PED > 3 forme
mobile / frunză.
maannddaatteeppeennttrruu ccoom
PPrroodduussee rreeccoom mbbaatteerree: Mospilan 20 SG 0.45kg/ha + Toil 7.5 l/ha pentru combaterea ouălor
de iarnă şi respectiv Sanmite 20 WP sau Milbeknock EC% conc. 0.05-0.075% sau Ortus 5 SC conc. 0,1%, etc.
pentru tratamente în vegetaţie.

Fig. 13. Femela păianjenului roşu Fig. 14. Ouă ale păianjenului roşu
1.12. Molia înfăşurătoare (Gracillaria roscipenella Hb)
Determină în plantaţiile tinere, răsucirea frunzelor la extremităţile lăstarilor, în general, în Iulie - August.
De obicei, ea nu produce pagube, dar dacă atacul este important şi precoce, poate determina oprirea creşterii
lăstarilor. În acest caz, se aplică la sfârşitul lunii Iulie, la primele simptome şi deci înainte ca insecta să fie
protejată de frunzele răsucite, o stropire cu unul dintre produsele: Decis Mega conc. 0,015%, Karate Zeon
conc. 0,015%.
1.13. Gărgăriţa mugurilor (Sciaphobus squalidus Gyll)
În România, gărgărița mugurilor poate fi găsită în aproape toate zonele, atacând speciile pomicole semințoase
sâmburoase, nucul, coacăzul, vița de vie şi speciile forestiere: plop, ulm, salcie, etc. și din aceste motive a fost
studiată și descrisă de mulți autori.
CCiicclluull eevvoolluuttiivv aall ddăăuunnăăttoorruulluuii: Gărgărița mugurilor iernează în sol ca larvă sau adult și poate dezvolta o
generație pe an sau o generație la fiecare doi ani. Primăvara la dezmugurit, gărgărițele migrează în coroana
pomilor și încep să se hrănească cu muguri, frunze tinere și flori, fapt care afectează producția. După 7-10
zile, adulții se împerechează și femelele depun grupuri de câte 20-40 ouă pe scoarța lăstarilor sau pe
epiderma superioară a frunzelor, pe care le acoperă cu o secreție mătăsoasă. În prezent se cunoaște că în
perioada ovipozitară (25-30 zile), femelele pot depune între 60 și 500 ouă. În funcție de condițiile meteo,
incubația ouălor poate dura 14-21 zile. Larvele apar în Mai, cad pe sol unde încep să se hrănească cu
rădăcinile plantelor din covorul vegetal. Apoi, în August se transformă în nimfe, devenind adulți în
Septembrie, dar rămân în sol până în primăvara următoare când atacă în pepinere și plantații. Larvele care
eclozează mai târziu, iernează în sol și se transformă în nimfe în primăvara următoare, în acest caz,
dăunătorul devoltând o nouă generație in cel de al doilea an. Adulţii au un corp negru convex, acoperit cu
solzi fini, brun-cenușii sau brun-roșcați, cu elitrele striate longitudinal, mai largi decât pronotul. Antenele de
pe capul insectei sunt de culoare brun roșcată, la fel și picioarele, care sunt fără spini. Larvele sunt de culoare
alb-gălbuie, cu capul brun-gălbui, acoperit cu peri mici. Nimfele sunt lungi de 6mm și groase de 3mm.
În multe primăveri, gărgărițele adulte se hrănesc cu muguri, frrunze tinere și flori, afectând producția
plantațiilor.
PPrroodduussee rreeccoom maannddaattee ppeennttrruu ccoom mbbaatteerree: Decis Mega conc. 0.015%, Karate Zeon conc. 0,015%.
 Fig. 15. Atac sever al gărgăriţei mugurilor la nuc (original) Fig. 16. Gărgăriţa mugurilor (original)

Omizile xilofage
Sunt fluturi al căror ciclu evolutiv durează 2 ani. Larvele lor sapă galerii în ţesuturile lemnoase ale ramurilor,
sau în trunchiurile arborilor tineri. Prezenţa acestor galerii determină moartea sau ruperea crengilor uscate.

1.14. Sfredelitorul trunchiului (Cossus cossus L. sin. Trypanus cossus)

Dăunătorul atacă ȋn special pomii debilitaţi. Omizile sunt polifage, atacând nucul, castanul, părul, prunul,
cireşul precum şi plopul, ulmul, teiul, artarul, stejarul şi castanul sălbatic.
Adultul este un fluture mare, cu anvergura de 70-80 mm, cenuşiu, cu corpul acoperit de peri, aripile
anterioare sunt mari, ȋn timp ce aripile posterioare sunt păroase la bază. Ouăle sunt eliptice, brun-roşcate,
striate longitudinal, cu diametrul mediu de 1,2-1,7mm. Larvele au lungimea de 90-100 mm, de culoare roz
până la carmin. Partea ventrală este de culoare galben-deschis, capul larvelor este negru şi prevazut cu
mandibule puternice. Glandele bucale emit o secreţie urât mirositoare, asemănătoare pielii ȋnvechite. Pupele
măsoară 50-60mm, sunt prevazute cu spiculi ascuţiţi care le permit să se târască până ȋn apropierea
deschiderilor galeriilor, chiar înainte de eclozare.
CCiicclluulleevvoolluuttiivv aall ddăăuunnăăttoorruulluuii: Adulţii zboară la începutul verii ȋn crepuscular şi noaptea. Femela, prevăzută cu
un ovipozitor puternic, depune ouăle (ȋn medie 500) ȋn crăpăturile scoarţei. Durata de incubare a ouălor este
cuprinsă intre 12-15 zile în funcţie de evoluţia temperaturilor. Larvele se dezvoltă sub scoarţa pomilor
atâcand şi lemnul. Pe parcursul hrănirii, larvele elimină excremente şi rumeguş, care pot fi observate la baza
trunchiurilor. La finele dezvoltării, larvele ȋmpupează într-un cocon amestecat cu resturi lemnoase. Stadiul de
pupă durează aproximativ o lună. La apariţia adulţilor, ȋnvelişul pupal rămane blocat ȋn scoarţă. Larvele nou
apărute sapă galerii uşor ascendente pe sunt scoarta trunchiurilor. Acestea rămân ȋn galerii peste iarnă şi
devin pupe ȋn primăvara următoare. Ȋn cazul atacurilor severe, ȋntr-o galerie se pot găsi mai multe larve. Ciclul
complet al moliei durează cel puţin doi ani.
PPrroodduussee rreeccoom maannddaattee ppeennttrruu ccoom mbbaatteerree: Larvele tinere care nu au pătruns încă în lemn pot fi combătute cu
insecticide precum: Fastac 10 EC conc. 0.02% sau Karate Zeon conc 0,015%. După ce larvele au pătruns în
galerii, se recomandă gazarea lor prin aplicarea unor tampoane îmbibate într-un produs pesticid cum ar fi
sulfura de carbon.
 Fig. 17. Sfredelitorul trunchiurilor – adultul (Foto INRA) Fig. 18. Sfredelitorul trunchiurilor - larva (Foto INRA)

1.15. Sfredelitorul ramurilor (Zeuzera pyrina L.)

Dăunătorul atacă ȋn special pomii debilitati. Omizile sunt polifage, atacând nucul, castanul, părul, prunul,
cireşul, arbuştii fructiferi precum şi salcia, plopul, ulmul, teiul, arţarul, platanul, fagul, stejarul, etc.
Femela adultă are avergura aripilor de 50-60 mm în timp ce masculul are o anvergura de 30-40 mm. Toracele
este alb, catifelat, acoperit cu 6 pete albastre. Aripile sunt albe, presarate cu pete mici de culoare albastră
metalică. Ouăle sunt de culoare galben-portocalie (somon) şi măsoară ȋn jur de 1mm. Larvele sunt lungi de
50-60 mm, de culoare galben-deschisă, cu puncte negre pe fiecare segment. Capul şi placa toracică sunt de
culoare neagră intensă, strălucitoare. Masculul are o durată de viaţă scurtă, motiv pentru care se
ȋmprerechează rapid cu femela. Aceasta depune ȋn jur de 1000 de ouă, de preferinţă ȋn zonele unde poate
folosi ovopozitorul (crăpături sau galerii larvare vechi). Ȋn funcţie de evoluţia temperaturilor, faza embrionară
durează 7-23 zile. Larvele rămân grupate ȋn coconi, de unde se dispersează ȋn zori sau la apusul soarelui.
Acestea se deplasează direct catre extremitatea ramurilor şi lăstarilor pe care le perforează de la bază. După
mai multe migrări, larvele atacă şi scoarţa şi lemnul, orificiile de intrare pe ramurile mai groase fiind marcate
de gome şi de excremente şi de rumegus, de forma cilindrică, însoţite de scurgeri de sevă, mai vizibile ȋn cazul
atacurilor severe.
CCiicclluull eevvoolluuttiivv aall ddăăuunnăăttoorruulluuii: Adulţii apar de la ȋnceputul lunii Iunie până ȋn August. Omizile pot fi
transportate de la un pom la altul şi de către vânt prin intermediul unui fir mătăsos. O sursa de infestare
o constituie speciile de arbori şi arbuşti din apropierea plantaţiei de nuci. Primăvara, larvele sapă ȋncet galerii,
de regulă ȋn mijlocul ramurilor şi se transformă ȋn nimfe pe parcursul lunilor Aprilie-Iulie. Pomii tineri sunt
distruşi când ȋn galerii se găseşte fie şi numai o singură larvă. Pomii maturi atacaţi de larvele sfredelitorului
sunt debilitaţi şi devin vulnerabili la vânturile puternice. Atacurile sunt mai severe ȋn anii secetoşi şi la pomii
debilitaţi. Ciclul complet al moliei durează cel doi ani.
PPrroodduussee rreeccoom maannddaattee ppeennttrruu ccoommbbaatteerree: Larvele tinere care nu au pătruns încă în lemn pot fi combătute cu
insecticide precum: Fastac 10 EC conc. 0.02% sau Karate Zeon conc 0,015%. După ce larvele au pătruns în
galerii, se recomandă gazarea lor prin aplicarea unor tampoane îmbibate într-un produs pesticid cum ar fi
sulfura de carbon.

Fig. 19. Sfredelitorul ramurilor - adultul (Foto INRA) Fig. 20. Sfredelitorul ramurilor - larva
1.16. Omida păroasă a dudului (Hyphantria cunea) Drury (sin. Bombyx cunea Drury)
 Originară din America de Nord, s-a extins din 1940 în toată Europa, iar din 1949 pe tot teritoriul României.
Este considerată principal dăunător al pomilor fructiferi; provoacă desfrunzirea parţială sau totală a pomilor,
ceea ce duce la pierderi de recoltă şi chiar la debilitarea pomilor; în multe ţări este considerată dăunător de
carantină.
CCiicclluull eevvoolluuttiivv aall ddăăuunnăăttoorruulluuii: Specia are două generaţii pe an, iernează sub formă de crisalidă în diferite
ascunzişuri, iar primăvara apar fluturii. La scurt timp, are loc împerecherea, după care depun ouăle pe partea
inferioară a frunzelor, în grupe, acoperite cu perişori fini şi rari. Femelele preferă pomii cu coroană aerisită şi
luminată; după 1-3 săptămâni apar larvele, care se hrănesc cu frunze, formează cuiburi mici, de 2-3 frunze,
unite prin fire mătăsoase; cuibul cu frunze roase are culoarea albicioasă-argintie. La sfârşitul lunii Iunie, după
5-7 năpârliri, larvele se transformă în crisalide, în interiorul unor coconi, ţesuţi din fire mătăsoase rare; după
1-2 săptămâni apar fluturii generaţiei a II-a, eşalonat până în August. Femelele depun ouă pe dosul frunzelor,
apar larvele, care-şi termină dezvoltarea în Septembrie-Octombrie, când se transformă în crisalide
hibernante. În anii cu toamne blânde şi târzii, apare generaţia a III-a parţială. Omizile acestei generaţii nu
reuşesc să se mai transforme în crisalide şi pier datorită lipsei de hrană şi temperaturilor scăzute.
MMăăssuurrii ddee pprreevveenniirree şşii ccoom mbbaatteerree: implică diminuarea rezervei biologice a dăunătorului prin distrugerea
„cuiburilor de omizi”, şi tratamente chimice cu diferite insecticide, aplicate la începutul formării cuiburilor
(când larvele sunt tinere). Se pot utiliza insecticide precum: Mospilan 20 SP conc 0,02% sau Mavrik 2F conc.
0,05% sau Karate Zeon conc. 0,015% sau Kaiso Sorbie conc. 0,015%.

Fig. 21. Omida păroasă a dudului Fig. 22. Omida păroasă a dudului, atac la nuc (Foto Drees, USA)

În plantaţiile de nuci se mai întâlnesc şi alte specii de insecte sau acarieni, dar aceştia produc pagube numai
în cazuri excepţionale.

2. BOLILE ŞI DĂUNĂTORII CASTANULUI COMESTIBIL

Bolile castanului comestibil

2.1. Boala cernelii (Phytophtora cambivora sin. Blepharospora cambivora Petri Buiss)
Reprezintă una dintre cele mai grave maladii ale castanului comestibil in Europa, fiind prezentă în Italia,
Franţa, Spania, Portugalia şi în unele state din SUA.
AAggeennttuull ppaattooggeenn: maladia este produsă de ciuperca microscopica Phytophtora cambivora sin. Blepharospora
cambivora Petri Buiss.
miiccrroossccooppiiccee şşii iinnffeeccţţiiooaassee: Sporangii ciupercii au formă de lămâie, cu dimensiuni medii de
CCaarraacctteerriissttiiccii m
60-75 x 35-40 microni, având la partea apicală un filament gros, care poate creşte în continuare, traversând
pereţii sporangelui. Prin germinare se formează zoosporii.
De obicei, infecţiile apar în imediata apropiere a rădăcinilor principale sau a coletului, la baza tulpinii. Miceliul
ciupercii, odată pătruns în ţesutul cambial creşte şi se dezvoltă atât în sens radial cât şi în sens longitudinal.
Totuşi, pe parcursul lunilor de iarnă, activitatea ciupercii se întrerupe.
SSiim
mppttoom maattoollooggiiee: Primele simptome ale bolii se observă odată cu schimbarea culorii frunzelor, care capătă o
nuanţă tipică galbenă-verzuie. Pe ramuri, mugurii terminali se usucă, înflorirea este diminuată, majoritatea
florilor avortează iar fructele care au legat rămân mici. Ulterior, ramurile se usucă parţial, astfel încat pe o
parte fruzele vegetează normal, iar pe cealaltă se ofilesc. Uneori ramurile afectate se usucă integral.
Aceleaşi simptome prezintă şi lăstarii formaţi la baza trunchiului, dar aceşti lăstari se usucă treptat şi mor.
Atât la nivelul trunchiului cât şi la baza şarpantelor, prin desprinderea cojii cu o unealtă ascuţită, se observă
ca ţesutul bolnav este de culoare brună, contrastând evident cu ţesutul sănătos.
La nivelul rădăcinilor şi al coletului pomilor bolnavi se observă pete şi leziuni negre ca de cerneală, mai mult
sau mai puţin extinse, lemnul intrând în descomunere. Acesta prezintă un miros caracteristic de fermentaţie
şi descompunere.
MMăăssuurrii ddee pprreevveenniirree: Combaterea maladiei este deosebit de dificilă mai ales în cazul plantaţiilor înfiinţate pe
terenuri cu exces de umiditate unde sporangii ciupercii pot supraveţui şi saprofit pe resturi lemnoase, ceea ce
poate conduce la creşterea frecvenţei infecţiilor mai ales în perioadele ploioase.
În această situaţie este indicată înfiinţarea plantaţiilor cu material săditor sănătos, care să revină pe acelaş
teren după minim 8 ani. Mai mult, in cazul plantaţiilor afectate, pomii compromişi se defrişează integral şi se
ard, iar cei mai puţin afectaţi se desinfectează la baza tulpinii cu un amestec de sulfat de cupru şi lapte de var
5 + 5 kg în 100 l apă.

Fig. 23. Boala cernelii (Foto Knunka A., SK) Fig. 24. Cancerul scoartei (Foto Hofmann O., SUA)

2.2. Cancerul scoarţei (Criphonectria parasitica sin. Endotia parasitica Murr et Anderson)
Este una dintre cele mai grave maladii ale castanului comestibil, fiind semnalată pentru prima dată în America
de Nord (1904), unde în interval de câţiva ani a distrus toate plantațiile de castan comestibil.
AAggeennttuull ppaattooggeenn : maladia este produsă de ciuperca microscopică Criphonectria parasitica sin. Endotia
parasitica Murr et Anderson.
CCaarraacctteerriissttiiccii m
miiccrroossccooppiiccee şşii iinnffeeccțțiiooaassee: Miceliul ciupercii este de culoare deschisă, albicios, şi se dezvoltă pe
scoarța pomilor afectaţi. Pe acesta se formează strome de formă conică, izolate sau confluente, cu un
diametru cuprins înre 1,0 şi 3,0 mm şi o înălţime de 0,5-2,5mm, de culoare galbenă roşcată. În interiorul
stromelor se află picnidii de 100-300 microni care conţin picnospori de formă oblongă sau cilindrică, cu
dimensiuni medii de 3,0-5,0 x 1,5-2,0 microni. Periteciile ciupercii sunt de formă globuloasă, măsoară 300-400
microni în diametru şi sunt prevăzute cu un gât lung. Acesta conţin asce ovate sau eliptice de 30-60 x 7,0-9,0
microni, cu ascospori eliptic-optuzi de culoare galbenă şi măsurând 8,0-9,0 x 4,0-4,5 microni.
mppttoom
SSiim maattoollooggiiee: Ciuperca atacă aproape toate organele aeriene ale castanilor (lăstari, ramuri şi trunchi).
Atacul este mult mai evident în cazul ramurilor uscate pe care persistă fructele afectate în momentul
contaminării pomilor. Pe lăstari şi pe ramurile tinere, atacul debutează prin apariţia unor pete de culoare
roşietică mată, sub care se găseşte o pâslă fină de culoare crem. Pe ramurile mai bătrâne se observă aceleaşi
pete de culoare roşie mată care se extind longitudinal puțin scufundate în scoarță, care se tranformă în fisuri
ca urmare a distrugerii scoarței. Cu timpul, toate organele atacate se necrozează şi se usucă.
MMăăssuurrii ddee pprreevveenniirree: aplicarea măsurilor de igienă culturală şi infiinţarea de plantații noi cu material săditor
sănătos, din soiuri rezistente.
PPrroodduussee rreeccoom maannddaattee ppeennttrruu ccoom mbbaatteerree: pentru prevenirea atacurilor incipiente se pot aplica produse
chimice pe bază de: oxiclorură de cupru (Alcupral 50 PU sau Oxicig 50 PU) conc. 0,3%, hidroxid de cupru
(Champ 77, Champion 50 WP sau Bouille bordelaisse) în concentraţie 0,3%, captan (Merpan 80 WDG conc.
0,15%) , mancozeb (Dithane M45 conc. 0,2%) sau clorotalonil (Bravo 500 SC sau Rover 500 SC conc. 0,25%).
Rezultate bune au mai fost obţinute prin tratarea rănilor cu produse experimentale obţinute pe bază de
tulpini hipovirulente ale agentului patogen.
2.3. Cancerul ramurilor de castan (Diplodina castaneae Prill et Dell sin. Citodiplospora castaneae Ond.)
Este o maladie deosebit de periculoasă care a fost depistată iniţial în Italia şi Franţa. La noi în ţară a fost
depistată încă din 1940.
AAggeennttuull ppaattooggeenn : maladia este produsă de ciuperca microscopică Diploidina castaneae Prill et Dell sin.
Citodiplospora castaneae Ond.
miiccrroossccooppiiccee şşii iinnffeeccțțiiooaassee: Fructificaţiile ciupercii apar în partea centrală a leziunilor apărute pe
CCaarraacctteerriissttiiccii m
ramuri şi se prezintă sub forma unor excrescenţe mici şi rugoase care acoperă scoarța. În aceste formaţiuni se
observă picnidiile ciupercii care masoară în diametru până la 300 microni.
SSiim
mppttoom maattoollooggiiee: Pe scoarța pomilor tineri (în vârstă de 4-5 ani) pe trunchi, la înălțimea de aproximativ 1,0 m
de la sol apar numeroase pete izolate de culoare cenuşie. Sub scoarța necrozată, cambiul este distrus iar
lemnul are o culoare cenuşie, pomii atacați uscându-se în 7-8 ani. Cancerele formate se aseamănă foarte mult
cu acelea produse de specia Nectria galigena.
MMăăssuurrii ddee pprreevveenniirree: Se recomandă aplicarea măsurilor de igienă culturală şi înființarea de plantații noi cu
material săditor sănătos, din soiuri rezistente. Pomii atacați în pepinieră se defrişează şi se distrug prin
ardere.

2.4. Uscarea castanului (Melanconis modonia Tull sin. Melanconis perniciosa f.c. Coryneum perniciosum
Briosi et Farneti sin. Coryneum kunzei var castanea)
Este o maladie cunoscută, foarte periculoasă, specifică castanului comestibil, care a fost semnalată inițial
în Italia şi Franta. La noi în ţară a fost depistată încă din 1935, iniţial fără a fi considerată periculoasă.
AAggeennttuullppaattooggeenn: maladia este produsă de ciuperca microscopică Melanconis modonia Tull.
CCaarraacctteerriissttiiccii m
miiccrroossccooppiiccee şşii iinnffeeccţţiiooaassee: În ulceraţiile de pe ramuri şi de pe trunchi sunt vizibile mici
excrescenţe care erup din scoarță, alcătuite din strome pe care se formează sporii ciupercii.
Forma conidială implică formațiuni de acervuli care conţin conidii brune, de formă ovoid-alungită, cu
dimensiuni medii de 50 x 15 microni, prevăzute cu 6-7 septuri transversale, şi aşezate pe conidiofori filiformi
grupați în fascicule. Forma picnidiană este formată din strome pluricelulare de culoare neagră, care conțin
spori fusiformi, galbeni şi septați la mijloc. Forma perfectă, Melanconis modonia Tull. este întâlnită mai rar
decât forma acervulară; pe locul acervulilor iau naştere corpurile ascofore, care conțin ascospori hialini,
de forma eliptică, septați la mijloc, cu dimensiuni medii de 3,5 x 11,0 microni.
SSiim
mppttoommaattoollooggiiee: Atacul ciupercii se manifestă pe ramuri, în special pe cele debilitate. Acestea se usucă
progresiv de la vârf până la trunchi. Fructele atacate nu mai ajung la maturitate. Frunzele aflate pe ramurile
atacate se îngălbenesc şi începând din luna August cad pe sol. Ramurile în vârstă de 2-3 ani, încă acoperite cu
scoarță netedă încep să fie afectate, prezentând pete de declorare bine delimitate, care formează apoi
cancere profunde şi alungite în scoarță şi lemn. Pe ramurile mai bătrâne apar depresiuni constituite din țesut
necrozat, scoarța îşi pierde elasticitatea şi crapă longitudinal.
În pepinieră atacul poate începe de la baza vergii către vârf şi progresează rapid.
Atacul pe rădăcini este mai puţin vizibil. În secţiune transversală se observă un inel brun corespunzator zonei
generatoare cambiale. Cu timpul, scoarța rădăcinii se înnegreşte, se desprinde de pe lemn, capătă o tentă
galbenă sau brună şi se descompune. De aceea, uneori, aceasta maladie se confundă cu maladia cernelii
(Phytophthora cambivora), îngreunând stabilirea diagnosticului exact.
MMăăssuurrii ddee pprreevveenniirree şşii ccoom
mbbaatteerree: Se recomandă aplicarea măsurilor de igienă culturală precum tăierea şi
îndepărtarea ramurilor uscate şi arderea lor; rănile se vor desinfecta cu o soluţie de sulfat ce cupru sau sulfat
feros şi se vor unge cu mastic. La nevoie, pomii sever atacați se defrişează, se scot din plantație şi se ard.

Fig. 25. Cancerul ramurilor castanului, Fig. 26. Uscarea castanului, atac pe lăstari
atac pe tulpină (Foto INRA) (Foto UGA, SUA)
2.5. Făinarea castanului (Microsphaera alphitoides Griff et Maubl f.c. Oidium alphitoides sin. Microsphaera
quercina (Schw) Bure sin. Microsphaera alni (DC) Wint)
Făinarea se întâlneşte în toate plantațiile de castani din Europa, în țara noastră fiind semnalată încă din anul
1968. Maladia este întâlnită şi pe diverse specii de stejari.
AAggeennttuull ppaattooggeenn : Făinarea castanului este produsă de ciuperca microscopică Microsphaera alphitoides Griff
et Maubl sin. Microsphaera quercina (Schw) Bure.
miiccrroossccooppiiccee şşii iinnffeeccţţiiooaassee: Pe miceliul ciupercii se formează conidii numeroase. Conidiile,
CCaarraacctteerriissttiiccii m
pulverulente, apar în număr foarte mare pe suprafața superioară a limbului foliar. Acestea au formă de
butoiaşe, cu capetele rotunjite, culoare galbenă şi dimensiuni medii de 20-30 x 15-17 microni.
Primăvara, pe frunzele căzute, printre hifele miceliene, se observă dispersate cleistotecii care includ câte 4-8
asce cu dimensiuni medii de 55-70 x 24-40 microni, fiecare ască cu câte 4-8 ascospori de 15-25 x 8-12 microni
Cleistoteciile sunt prevăzute cu apendici numeroşi, ramificați dicotomic, mai lungi decât diametrul
cleistotecilor.
SSiim
mppttoom maattoollooggiiee: Începând din luna Iunie, pe fața superioară a foliolelor apar pete cu aspect făinos,
pulverulent, de culoare albă sau alb-cenuşie, la început mici şi puține, cu timpul se extind, confluează şi
acoperă o mare parte a limbului foliar. Frunzele atacate sever cad prematur.
PPrroodduussee rreeccoom maannddaattee ppeennttrruu ccoom mbbaatteerree: Pentru prevenirea şi limitarea daunelor se recomandă aplicarea de
tratamente cu produse pe bază de sulf micronizat precum Thiovit Jet sau Microthiol conc. 0,3%.
 2.6. Pătarea frunzelor de castan (Microsphaerella maculiformis (Pers.) Schrot) sin. Sphaerella maculiformis
(Pers.))
Maladia se întalneşte în toate plantațiile de castan din Europa, fiind semnalată prima dată în Italia (1830) şi la
scurt timp în Elvetia şi Franța, în țara noastra fiind semnalată în 1948 şi 1962.
AAggeennttuullppaattooggeenn: (Microsphaerella maculiformis (Pers.) Schrot) sin. Sphaerella maculiformis (Pers.))
miiccrroossccooppiiccee şşii iinnffeeccţţiiooaassee: Miceliul ciupercii se dezvoltă în spațiile intercelulare şi uneori
CCaarraacctteerriissttiiccii m
ajunge între celulele tesutului palisadic. Prin dezvoltarea abundentă, miceliul presează epiderma, aceasta se
rupe iar conidiile sunt eliberate în număr mare. Acestea sunt hialine, drepte sau curbe, au forma cilindric-
ascuţită şi lungimea medie de 28-32 microni. Ajunse pe epiderma superioară a frunzelor, în perioadele
umede, conidiile germinează şi emit tuburi care traversează pereţii celulari până în spaţiul intercelular unde
începe să se formeze miceliul. Celulele atacate mor, şi ca urmare pe frunze se formează pete. Mai târziu, între
hifele ciupercii se formează picnidii mici, de formă ovoidală, cu picnospori unicelulari, ovoizi şi hialini.
SSiim
mppttoom maattoollooggiiee: Atacul patogenului se manifestă pe ambele fețe ale frunzelor, sub forma unor pete mici,
circulare, de culoare brun-roşcată, la început izolate, care cu timpul se unesc, iau o formă neregulată. Între
pete, țesutul foliar se îngălbeneşte şi capătă aspect mozaicat. Când este afectată cea mai mare parte a
limbului foliar, frunzele se răsucesc, se înegresc, se desprind de pe ramuri, uneori pomii fiind defoliaţi.
Datorită defolierii premature fructele răman mici şi se usucă mai devreme.
MMăăssuurrii ddee pprreevveenniirree: Şi în acest caz se recomandă efectuarea igienizării culturii prin adunarea frunzelor
moarte, fertilizarea şi irigarea moderată.
PPrroodduussee rreeccoom maannddaattee ppeennttrruu ccoom mbbaatteerree: pentru prevenirea atacurilor incipiente se pot aplica produse
chimice pe bază de: oxiclorură de cupru (Alcupral 50 PU sau Oxicig 50 PU) conc. 0,3%, hidroxid de cupru
(Champ 77, Champion 50 WP sau Bouille bordelaisse) în concentraţie 0,3%, captan (Merpan 80 WDG conc.
0,15%) sau mancozeb (Dithane M45 conc. 0,2%).

Fig. 27. Făinarea castanului, atac pe frunze Fig. 28. Pătarea castanului, atac pe frunze
(Foto, UGA) (Foto, Knunka A. SK)
Dăunătorii castanului comestibil

2.7. Viermele fructelor (Cydia pomonela L.) -- Dăunătorul a fost prezentat la specia nuc, necesitând
o abordare asemănătoare.

2.8. Păduchele din San-José (Quadraspidiotus perniciosus Comst). -- Dăunătorul a fost prezentat la specia
nuc, necesitând o abordare asemănătoare.

2.9. Gărgăriţa castanelor (Curculio elephas Gyllenhal)

Dăunătorul atacă fructele castanului comestibil, mai ales în bazinele de cultură din judetele Gorj şi Baia Mare,
dar şi în pâlcurile de castani din zona pădurilor de stejar, în anii cu invazii producând daune de 8-10%.
(Fructele atacate sunt distruse, conţinand resturi de miez şi de excremente).
CCiicclluull eevvoolluuttiivv aall ddăăuunnăăttoorruulluuii: Gărgărița are o singură generație pe an, adulţii apărând vara, în luna Iunie.
După apariţie, gărgăriţele se hrănesc 3-4 săptămâni, apoi se împerechează. Pentru a depune ouăle, femela
perforează peretele castanelor sau al ghindelor, sapă o galerie de lungimea rostrului, se întoarce şi depune în
capătul galeriei un ou pe care îl impinge apoi cu rostrul până în fundul galeriei.
Mai rar, într-o singură galerie sunt introduse mai multe ouă, astfel încat, în fructele sever atacate se găsesc
uneori câte 2-3 larve. Aceste fructe sunt compromise şi cad pe sol. În luna August, larvele ies din castanele
sau ghindele viermănoase şi pătrund în sol unde îşi construiesc loje în care iernează. Primavara, larvele din
loje se transformă în nimfe iar în Iunie se transformă în adulţi. Gărgăriţele sunt de culoare brună deschisă cu
elitre brune gălbui şi cu rostrul roşcat, curbat şi mai lung decât corpul şi antene inserate la baza rostrului.
Lungimea corpului este de 6-9 mm. Ouăle sunt ovoide, albe de 0,4-0,5 mm ȋn timp ce larvele sunt lungi de 12-
15 mm, gălbui, cu capul şi plăcile toracice de culoare roşcată.
PPrroodduussee rreeccoom maannddaattee ppeennttrruu ccoom mbbaatteerree: în funcţie de gradul de atac, fenofază şi condiţiile climatice, se vor
efectua 2-3 tratamente pe sezon cu unul dintre produsele: Decis Mega conc. 0,015%, Karate Zeon conc.
0,015% sau Fastac 10 EC conc. 0,02%, ş.a.

Fig. 29. Gărgăriţa castanelor, adult (Foto INRA) Fig. 30. Larve ale gargariţei castanelor (Foto Orssini, U. Lyon)

2.10. Cărăbuşul de mai (Melolontha melolontha L.)

Se găseşte în toată Europa, iar la noi în ţară, din zona stepei, până în zona submontană.
Cărăbuşul de mai este polifag, în stadiul de adult atacând frunzele tuturor speciilor pomicole, iar în stadiul de
larvă atacând rădăcinile acestora, ceea ce determină iniţial reducerea producţiei de fructe şi cu timpul
uscarea pomilor.
CCiicclluull eevvoolluuttiivv aall ddăăuunnăăttoorruulluuii: Are o generaţie la 3 ani, adulţii apar în Aprilie-Mai, timp de 20-25 zile, zborul
fiind crepuscular. Noaptea şi în perioadele favorabile, cărăbuşii stau liniştiţi pe dosul frunzelor, se hrănesc cu
frunze, se împerechează şi femelele depun ouă. Ponta este depusă în sol la 0-12 cm adâncime, în grupe de
20-40 ouă. Stadiul larvar durează 2 ani, timp în care larvele parcurg 3 vârste (stadii). În August-Septembrie
apar noii adulţi, care rămân şi iernează în lojile nimfale, chiar dacă temperatura solului este mai mare de 10oC
(pragul biologic). În lunile Aprilie-Mai ale celui de-al III-lea an, apar adulţii, care îşi reiau ciclul biologic.
M
Măăssuurrii ddee ccoom
mbbaatteerree: mecanice, arături şi discuiri pentru distrugerea larvelor; tratamente la sol cu Dazomet
90 G doza 600 Kg/ha; tratamente chimice foliare în perioada apariţiei cărăbuşilor (Aprilie-Mai), cu diferite
insecticide, de exemplu: Decis Mega conc. 0,015% sau Karate Zeon conc. 0,015% sau Sumi Alpha conc. 0,02%,
ş.a.

Fig. 31. Cărăbusul de Mai Fig. 32. Larva cărăbuşului de Mai (Foto, NutriTek)
2.11. Cariul lemnului (Xileborus dispar sin. Anisandrus dispar F.)
Este o specie polifagă care atacă castanul, specii de pomi fructiferi sau specii de arbori precum fagul,
mesteacănul, frasinul, plopul tremurator sau arinul ş.a.
CCiicclluulleevvoolluuttiivv aall ddăăuunnăăttoorruulluuii: Cariul lemnului are două generaţii pe an.
Adulţii primei generații G1 apar în Aprilie. Femelele sapă pe sub scoarță galerii principale de la care se
ramifică în stânga şi în dreapta în direcţia inelelor de creştere anuale, galerii principale simple sau bifurcate
care pot înconjura tulpina pomilor sau ramurile. De la aceste galerii pornesc galerii secundare de 1-2 cm
orientate în lungul fibrelor lemnului, pe care femelele le colonizează cu ciuperca Ambrosia atenuata.
În galeriile secundare, femelele depun 30-40 ouă, în 5-8 grupe de câte 5-6 ouă. După parcurgerea a 4-6 zile
de incubaţie apar larvele care se hrănesc cu fructificaţiile şi sporii ciupercii. Ulterior, în luna Iulie, larvele se
transformă în nimfe şi apoi în adulți. Femelele sunt cilindrice, lungi de 3,0-3,5 mm, de culoare brună sau
brună-negricioasă cu antenele şi picioarele, gălbui-roşcate. Masculii sunt ovali, lungi de 1,8-2,2 mm, de
culoare brun-închis.
Generația a doua (G2) se dezvoltă pe parcursul lunilor Iulie-Aprilie, iernând în stadiul de larvă.
MMăăssuurrii ddeepprreevveenniirree: În primul rând se recomandă îndepartarea pomilor sever atacați şi utilizarea de capcane
lipicioase montate pe trunchi şi pe şarpante.
MMăăssuurrii ddee ccoom mbbaatteerree: În cazul unor atacuri masive se efectuează tratamente cu inseticide organo-fosforice
sau piretroizi de sinteză fotostabili, la apariția primilor adulți şi la interval de 10-15 zile pe toată durata
zborului.
În plantaţiile de castan se mai întâlnesc şi alţi agenţi de dăunare, dar aceştia produc pagube numai în cazuri
excepţionale.

Fig. 33. Galeriile cariului lemnului sub scoarţa pomilor Fig. 34. Adulţii cariului scoarţei (Foto, BioControl)
 2.12. Cotarul verde (Opheroptera brumata L.)
Cotarul verde este răspândit în Europa, Asia Centrală şi Siberia. La noi se ȋntâlneşte frecvent în zona pădurilor
de stejar. Larvele acestuia sunt polifage, atacând toate speciile pomicole (inclusiv arbuştii fructiferi).
Pomii dezmuguriţi se dezvoltă încet, fructele rămân mici şi producţia scade.
CCiicclluull eevvoolluuttiivv aall ddăăuunnăăttoorruulluuii: Are o generaţie pe an, iernează ca ou, depus la baza mugurilor, izolat sau în
grupuri mici. În Aprilie apar larvele care se hrănesc cu muguri, frunze şi fructe. În Mai - Iunie, larvele mature
coboară pe un fir mătăsos în sol, la aproximativ 20-25 cm se transformă în crisalide şi rămân 4-5 luni, când se
transformă în adulţi. De obicei femelele apar mai târziu decât masculii. După apariţia fluturilor are loc
copulaţia iar ouăle sunt depuse la baza mugurilor.
MMăăssuurrii ddee ccoom mbbaatteerree: Arături şi discuiri pe rândul de pomi pentru distrugerea larvelor şi crisalidelor;
inele cleioase instalate la baza pomilor pentru captarea femelelor; tratamente chimice pentru combaterea
fluturilor şi larvelor eclozate cu diferite insecticide, de exemplu: Mospilan 20 SG conc. 0,02% Mavrik 2F conc.
0,05%, Decis Mega conc. 0,015%, Sumi Alpha conc. 0,02%, etc.

Fig. 35. Cotarul verde, larvă activă Fig. 36. Frunze tinere atacate de cotarul verde (Foto Hoyer C.)

3. BOLILE ŞI DĂUNĂTORII ALUNULUI

Bolile alunului

3.1. Arsura bacteriană a alunului (Xanthomonas arboricola pv. corylina sin. X. campestris pv. corylina)
Arsura bacteriană a alunului este una dintre cele mai păgubitoare maladii ale alunului, afectând mai ales
plantele tinere. Maladia a fost semnalată mai întâi în SUA (Statul Oregon), în prezent fiind răspândită
în: Algeria, Franţa, Spania, Italia, Elveţia, Slovenia, Muntenegru, Danemarca, Olanda, Marea Britanie, Turcia,
Rusia, Canada, Chile, Australia. Bacteria atacă alunul (Corylus avelana) dar şi specii înrudite precum Corylus
colurna, C. pontica, şi C. maxima care sunt susceptibile.
Agentul patogen: Xanthomonas arboricola pv. corylina sin. X. campestris pv. corylina
miiccrroossccooppiiccee şşii iinnffeeccţţiiooaassee: Bacteria este baciliformă de 1,1-3,8 x 0,5-0,7 microni, este
CCaarraacctteerriissttiiccii m
prevazută cu un singur cil dispus la unul dintre poli. Specia este strict aerobă şi la fel ca alte specii de
Xanthomonas, atunci când este cultivată pe mediul de cultură artificial produce un pigment carotenoid
galben. Pe mediul King B formează colonii rotunde, de culoare verzuie, slab fluorescente. Bacteria
hidrolizează amidonul, acidifică glucoza, maltoza, amidonul, lactoza şi glicerina. Aproximativ 80% dintre
tulpinile patogene nuclează gheaţa, accentuând daunele produse de îngheţuri.
EEccoollooggiiee şşii eeppiiddeemmiioollooggiiee: În natură, bacteria poate supravieţui până la 4 luni în frunzele căzute şi ulceraţii,
iar primăvara, când temperaturile devin pozitive (5-7 °C), pătrunde prin stomate în muguri, frunze şi lăstarii
nou formaţi. Mugurii infectaţi reprezintă sursa de inocul pentru infecţiile secundare care apar pe parcursul
vegetaţiei. În condiţii optime, la temperaturi mai mari de 20 °C (optim 28 °C) şi umiditate ridicată, ciclul de
incubare se scurtează iar maladia se dezvoltă exploziv. Maladia apare la suprafaţa frunzelor, mai ales pe
plantele tinere, iar pe parcursul perioadei de vegetaţie se transmite de la o planta la alta cu picăturile de
ploaie sau uneltele horticole nedezinfectate.
SSiim
mppttoommaattoollooggiiee: La plantele tinere, frunzele prezintă pete poligonale uleioase de 2-3 mm diametru care în
timp se unesc, limbul acestora se îngălbeneşte iar frunzele cad prematur. Pe lăstarii tineri leziunile apar la
vârf şi se extind rapid către bază. Din mugurii formaţi în apropierea zonelor afectate se dezvoltă lăstari debili
care se desprind uşor, iar mugurii formaţi sub zonele necrozate se dezvoltă anormal. Pe măsură ce necrozele
progresează descendent, pe lăstarii în vârstă de 2-3 ani se formează cancere extinse, care pot ajunge până la
bază, în final lăstarii se usucă şi mor. În caz de atac sever, necrozele pot să se dezvolte şi pe lăstarii porniţi de
la colet, ceea ce duce la distrugerea plantelor în totalitate. La alunii pe rod, simptomele arsurii bacteriene se
manifestă mai ales pe lăstarii laterali şi pe fructe, afectând involucrul şi zona de contact dintre acesta şi coaja
fructelor. Se observă pete uleioase lungi de 3-7 mm, care se brunifică şi sunt acoperite adesea cu exudat
bacterian. Factori cauzali şi agravanţi ai maladiei sunt reprezentaţi de îngheţuri, primăveri umede, grindine.
MMăăssuurrii ddee pprreevveenniirree şşii ccoom
mbbaatteerree: Cele mai eficace măsuri de combatere sunt cele cu caracter preventiv.
Plantarea de material biologic de cea mai bună calitate, soiuri precum 'Negret', 'Gunslebert', 'Segorbe',
'Merveille de Bollwiller', 'Cozia', 'Romavel', s.a., relativ tolerante la arsura bacteriană şi măsurile de igienă
culturală precum (tăierea şi distrugerea lăstarilor infectaţi) pot determina reducerea sursei de inocul şi a
frecvenţei apariţiei maladiei. La efectuarea lucrărilor de proiectare a trunchiului şi formare a coroanelor este
necesară dezinfecţia uneltelor cu hipoclorit de sodiu 25% sau alcool etilic absolut. La fel ca în cazul bacteriozei
nucului, cele mai eficace tratamentele chimice, sunt cele cu produse pe bază de cupru, fiind necesare 4-5
tratamente anual. După fiecare grindină sau furtună este necesară aplicarea unui tratament suplimentar.

Fig. 37. Bacterioza alunului, atac pe lăstari (Foto CRESO, ITA) Fig. 38. Bacterioza alunului, atac pe fructe

3.2. Gloeosporioza alunului (Gloeosporium coryli (Desm.) Dacc.) sin. Cryptosporiopsis spp., sin.,
Monostichella coryli.
Aceasta maladie a fost identificată inițial în Franța începând cu anul 1972, ulterior fiind observată şi în
România.
AAggeennttuullppaattooggeenn: Gloeosporium coryli (Desm.) Dacc. sin. Monostichella coryli
CCaarraacctteerriissttiiccii m
miiccrroossccooppiiccee şşii iinnffeeccţţiiooaassee: Atacul se produce la nivelul inflorescențelor şi la nivelul mugurilor
vegetativi. Contaminarea se realizează fie pe cale sexuată (prin ascospori), fie pe cale asexuată (prin conidii).
În perioadele ploioase, cu temperaturi în jur de 10 °C, acervulii prezenţi la nivelul mugurilor vegetativi şi ai
frunzelor generează ritmic numeroase conidii.
Sporii ciupercii sunt răspândiţi de vânt şi ploaie şi germinează între 5°C şi 35 °C.
SSiim
mppttoom maattoollooggiiee: Atacul ciupercii este favorizat de leziunile apărute pe ramuri precum şi de starea fiziologică
necorespunzătoare a plantelor. Infecţia se produce pe inflorescențe şi pe mugurii vegetativi, de unde se
poate extinde pe frunze şi pe ramuri. Pe amenți, încă din luna Decembrie apare o colorație brună-închis, care
îi cuprinde progresiv. În cursul lunii Februarie, amenţii atacați înfloresc parţial sau nu înfloresc deloc,
în interiorul lor dezvoltându-se ciuperca. Pe frunze se observă pete brune cu necroze, în centrul cărora se
observa de multe ori fructificaţiile ciupercii. Pe frunzele căzute toamna, încă din luna Februarie se observă
formarea periteciilor. Acestea se maturează pe parcursul lunii Aprilie şi eliberază ascosporii care produc
primele infecţii. Miceliul ciupercii creşte activ între 15-25°C. Sporii formați (conidiile) produc noi infecții.
M
Măăssuurrii ddee pprreevveenniirree şşii ccoom
mbbaatteerree: Strategiile adoptate urmăresc întreruperea ciclului biologic al ciupercii şi
prevenirea contaminării mugurilor şi a frunzelor nou formate. În acest sens, foarte importantă este lucrarea
solului pentru mărunțirea şi îngroparea frunzelor cazute, de preferabil toamna.
Pe parcursul perioadei de vegetaţie se aplica 4-5 tratamente la avertizare cu unul dintre produsele: Captadin
50 PU conc. 0,25%, sau Dithane M 45 conc. 0,2 %, sau Chorus 50 doza 0,45-0,75 kg/ha.

3.3. Făinarea frunzelor de alun (Phyllactinia corylea (Pers.) Karst.)

Este o maladie răspândită în toate ţările cultivatoare de alun din Europa, în Iran, SUA şi Canada.
Maladia provoacă diminuarea fotosintezei şi căderea prematură a frunzelor alunilor.
AAggeennttuullppaattooggeenn: Phyllactinia corylea (Pers.) Karst.).
CCaarraacctteerriissttiiccii m
miiccrroossccooppiiccee şşii iinnffeeccţţiiooaassee: Contaminarea se realizează fie pe cale sexuată (prin ascospori) fie
pe cale asexuată (prin conidii). Ascele sunt fusiforme, cu dimensiuni medii de 70-85 (uneori 90) × 35-45 µm şi
conţin doi ascospori. Ascosporii sunt ovoid-eliptici, de culoare gălbuie spre oranj, cu dimensiuni medii 32-42 x
19.5-24 µm.
SSiim
mppttoom maattoollooggiiee: Atacul ciupercii se produce la nivelul mugurilor vegetativi, frunzelor şi al lăstarilor. Maladia
se manifestă pe partea inferioară a frunzelor de alun, de la sfârşitul lunii August la ȋnceputul lunii Septembrie
şi până la căderea frunzelor. Pe dosul frunzelor apar pete de culoare alb-gălbuie, cu diametrul de 1,0-3,0 cm.
Ȋn momentul diferenţierii hifelor şi conidiilor pe frunze apar numeroase puncte de culoare neagră.
MMăăssuurrii ddee pprreevveenniirree şşii ccoom mbbaatteerree: Programele adoptate urmăresc ȋntreruperea ciclului biologic al ciupercii şi
prevenirea contaminării mugurilor şi a frunzelor nou formate. Ȋn acest sens, foarte importantă este lucrarea
solului pentru mărunţirea şi ȋngroparea frunzelor căzute, de preferat toamna. Primăvara devreme se
recomandă aplicarea de tratamente preventive cu produse pe bază de sulf, de exemplu: Thiovit Jet sau
Microthiol conc. 0.3%. Pe parcursul perioadei de vegetaţie se aplică 4-5 tratamente la avertizare cu unul
dintre produsele: Topas conc. 0,02%, Score 250 EC conc. 0,015%, Systhane forte conc. 0,02%, etc.

Fig. 39. Făinarea alunului, atac pe frunze (Foto Lfl, GER) Fig 40. Gleosporioza alunului, atac pe amenţi

3.4. Antracnoza alunului (Sphaceloma coryli Vegh and Bourgeois)

Este una dintre maladiile principale ale alunului, fiind semnalată ȋn Italia, Franţa, Germania, Anglia ş.a., la noi
în ţară fiind semnalată ȋn anul 1981. Ȋn anii favorabili, frecvenţa atacului ciupercii poate depăşi 25%.
AAggeennttuullppaattooggeenn: Sphaceloma coryli Vegh and Bourgeois
CCaarraacctteerriissttiiccii m
miiccrroossccooppiiccee şşii iinnffeeccţţiiooaassee:
Pe organe infectate se dezvoltă acervuli negriciosi care sunt organele fructifere ale ciupercii. Infecţiile apar
predominant primăvara, răspândirea sporilor ciupercii fiind favorizată de insecte, acarieni sau apă din ploi,
noile infecţii aparând în primăvara următoare. Dacă anul este favorabil atacurilor, infecţiile pot apărea
treptat, până în toamnă.
mppttoom
SSiim maattoollooggiiee: Maladia se manifestă pe frunze, flori şi fructe. Pe frunze, atacul se manifestă pe partea
inferioară sub forma unor pete mici, alungite, de culoare brună sau roşcată, cu marginea brună ȋnchisă sau
purpurie. Pe florile femele, simptomele se manifestă ȋn mod asemănător, dar evoluează sub forma unor mici
cancere care deformează florile. Pe cupule şi pe achene petele apar mai ales ȋn partea apicală.
Fructificaţiile ciupercii au formă discoidală şi culoare cenuşie, apoi galben-portocalie, dispuse ȋn cercuri
concentrice ȋn centrul petelor.
M
Măăssuurrii ddee pprreevveenniirree şşii ccoom
mbbaatteerree: Strategiile adoptate urmăresc întreruperea ciclului biologic al ciupercii şi
prevenirea contaminării organelor nou formate, mai ales a fructelor. În acest sens, foarte importantă este
lucrarea solului, de preferat toamna, pentru mărunţirea şi îngroparea frunzelor căzute.
Dintre tratamentele chimice, se recomandă aplicarea în repausul vegetativ a zemii bordeleze conc. 1%.
În timpul vegetatiei, la avertizare, se aplică tratamente cu produse pe bază de hidroxid sau oxiclorură de
cupru conc. 0,3% alternativ cu: Folpan 80 WDG conc. 0,15% sau Dithane M45 conc. 0,2% sau Topsin M70
conc. 0,1%.

3.5. Citosporioza alunului (Cytospora corylicola Sacc. ex Fuckel)

Este o maladie destul de periculoasă, cunoscută în Europa, fiind semnalată în special în Italia.
AAggeennttuullppaattooggeenn: ciuperca microscopică Cytospora corylicola Sacc. ex Fuckel 1871,
CCaarraacctteerriissttiiccii m
miiccrroossccooppiiccee şşii iinnffeeccţţiiooaassee: ciuperca atacă în special plantele debilitate, hrănite insuficient,
pătrunzând prin rănile provocate de înghet, grindină, atacul insectelor dăunătoare, răniri accidentale.
SSiim
mppttoom maattoollooggiiee: ciuperca atacă în special ramurile tinere, pe care apar pete de formă neregulată, de culoare
brun-roăcată, ce evoluează în necroze care cuprind ţesutul cortical până ajung la lemn.
Necrozele se pot extinde pâna formează un inel în jurul lăstarului atacat, porţiunea superioară a ramurii
ajungând să piardă din rezistenţă, să se usuce şi în caz de vânturi şi ploi puternice să se rupă.
MMăăssuurrii ddee pprreevveenniirree: se recomandă, tăierea ramurilor sever atacate cu ajutorul unei foarfeci bine ascuţite şi
desinfectate cu soluţie de sulfat de cupru, sulfat feros sau chiar hipoclorit, şi ungerea rănilor cu mastic,
arderea ramurilor bolnave, şi aplicarea unei tehnologii de cultură care să crească rezistenţa plantelor.
MMăăssuurrii ddee ccoom mbbaatteerree: Pe parcursul perioadei de vegetaţie se aplică 2-3 tratamente la avertizare cu unul
dintre produsele: Merpan 80 WDG conc. 0,15% sau Dithane M45 conc. 0,2% sau Rovral 50 PU conc. 0,1% sau
Topsin 500 SC conc. 0,15%.

3.6. Monilioza frunzelor de alun (Monilinia fructigena Pers.)

Maladia are o distribuție mai restrânsă decât celelalte specii, care apar în Europa și Asia. Acesta este un
patogen de carantină pentru Canada, Statele Unite ale Americii, Australia și Noua Zeelandă. Maladia atacă
numeroase specii pomicole sâmbroase şi specii decorative, alunul şi migdalul fiind gazde secundare.
AAggeennttuullppaattooggeenn: Monilinia fructigena Pers. Honey ex Whetzel.
CCaarraacctteerriissttiiccii m
miiccrroossccooppiiccee şşii iinnffeeccţţiiooaassee: În forma de rezistență formează apotecii cu un diametru maxim la
maturitate de 3mm. Ascele sunt cilindrice conţin 8 ascospori de 160-180 (uneori 200) x 9-11 μm. Ascosporii
sunt netezi, hialini de formă alungită, elipsoidă, limoniformă sau ovoidă, cu dimensiuni de 9-11 (uneori 13)
x 5.0-6.6 µm. Sporodochiile apărute ca urmare a progresiei infecţiei sunt rare sau confluente, de culoare
brun-gălbuie deschisă, cu diametrul de 1,0-2,0 mm şi înălțimea de până la 2,0 mm. Conidiile formează lanţuri
ramificate de celule elipsoid-alungite şi dimensiuni de 15-25 x 12-16 μm. (ARS-USDA, BARC, MD).
Pe mediul de cultură PDA apare mai întâi un miceliu incolor până la alb, rar şi aerat, care creşte apoi
concentric, cu zone spongioase. Centrul coloniei este dens, cu hife strâns legate (2-11 µm diametru), dar şi cu
unele mai rare, umplute cu un material gelatinos. Când apar scleroţii sunt de formă discoidală, alungită şi
aplatizată; inelul exterior are grosimea de 3-4 celule, pereții celulelor groşi şi pigmentați.
SSiim
mppttoom maattoollooggiiee: Maladia provoacă putrezirea fructelor în lunile Iunie-Iulie. La început fructele au culoare
mai deschisă, apoi în centru apar pete. De la un singur fruct atacat în inflorescență, infecția se extinde şi la
celelalte fructe, atacul fiind mai sever în anii cu umiditate atmosferică mai ridicată.
MMăăssuurrii ddee pprreevveenniirree şşii ccoom mbbaatteerree: Pe parcursul perioadei de vegetație se aplică 4-6 tratamente la avertizare
cu unul dintre produsele: Captadin 50 PU conc. 0,25%, sau Topsin M70 conc. 0,1%.
 3.7. Putregaiul rădăcinilor (Armilaria mellea (Vah) Karst.)
Este produs de o ciupercă, boala având o larga raspândire în toate ţăarile cu pomicultură dezvoltată.
Patogenul este polifag şi poate parazita arbori, arbuşti, pomi fructiferi şi viţă de vie.
Raspândirea bolii este condiţionată de anumiti factori precum prezenta resturilor de lemn infectat în sol.
La noi în ţară boala a fost semnalată în plantaţiile pomicole de Tr. Savulescu şi colab., încă din anul 1944.
AAggeennttuullppaattooggeenn: Armillaria mellea (Vah) Karst.
SSiim
mppttoom maattoollooggiiee: Invadarea sistemului radicular nu se evidenţiază imediat prin aparitia unor simptome
clare pe parţile aeriene ale pomilor. Acestea devin vizibile numai când patogenul se extinde la colet şi când
rădăcinile principale sunt distruse. Evoluţia bolii este condiţionată de condiţiile climatice şi de sensibilitatea
soiului.
Ofilirea tufelor este evidentă la sfârşitul verii şi în perioada coacerii fuctelor sau după o perioadă de
secetă. Daca plantaţia se află într-o zonă cu ploi în perioada de vară, pe terenuri cu sol rece iar soiul este
tolerant, pieirea plantelor este lentă, în 2 - 4 ani.
Simptomele pe rădăcinile principale se caracterizează prin scoarţa brună, umedă şi crapată. În dreptul
leziunilor se dezvoltă miceliul ciupercii. În secţiune transversală, rădăcinile atacate prezintă ţesutul lemnos
descompus sub forma unor necroze. În jurul rădăcinilor sunt prezente rizomorfele de culoare brună-
negricioasă, cu diametrul de 1-4 mm. Rizomorfele sunt prezente şi în ţesutul cambial asemănător unor
panglici de culoare albă. Pe plantele sever atacate, în zona coletului se evidenţiază carpoforii ciupercii
patogene Armillaria mellea. Aceştia au mărimea de 10-15 cm lungime; pălăria este de culoare alb-gălbuie
pâna la brun-închisă, cu suprafaţa acoperită cu solzi cafenii.
Lamelele sunt la început albe, iar pe măsura maturizării devin brune. Bazidiosporii sunt unicelulari, incolori,
ovali; rolul lor este secundar în procesul de răspândire a bolii.
Boala se raspândeste prin rizomorfele care trec de la rădăcinile bolnave la cele sănătoase, rizomorfele
înaintează în sol cu o viteză de 0,8-1,3 m pe an.
Rizomorfele care ajung în zona rădăcinilor sănătoase se ataşează de acestea prin intermediul unor substanţe
mucilaginoase, formând ramificaţii scurte, care pătrund în rădăcină mecanic, prin străpungerea scoarţei.
După pătrundere, rizomorfele se fragmentează în hife izolate care colonizează scoarţa şi lemnul. În
urmatoarea etapă, ciuperca pătrunde în zona cambială. După moartea rădăcinilor, din miceliul prezent în
lemn se formează rizomorfe subterane care raspândesc în continuare boala.
MMăăssuurrii ddee pprreevveenniirree şşii ccoom
mbbaatteerree: Strategiile adoptate urmaresc întreruperea ciclului biologic al ciupercii şi
prevenirea contaminării plantaţiilor nou infiinţate. Cele mai eficiente măsuri sunt defrişarea resturilor
lemnoase, lucrarea energică a solului şi practicarea unui asolament care să includă culturi de câmp înainte de
înfiinţarea plantaţiilor noi.

Fig. 41. Atac de moniloza pe fructele de alun (Foto Lfl, GER) Fig. 42. Atac de putregai cenuşiu pe fructele de alun
Dăunătorii alunului

3.8. Gărgăriţa alunului (Balaninus nucum L.)

Gărgăriţa alunului este de culoare brun-deschisă sau brun-ciocolatie, măsoară 7-8 mm lungime corpul fiind
acoperit cu peri de culoare brună. Acesta este unul dintre cei mai păgubitori dăunători ai culturii alunului,
la unele soiuri pagubele putând ajunge până la 48-60%. Dăunătorul a fost semnalat ȋn ţările producătoare de
alune, Ȋn Spania a fost detectat ȋn 1949 iar ȋn Romania ȋn 1958.
CCiicclluull eevvoolluuttiivv aall ddăăuunnăăttoorruulluuii: Adulţii apar ȋn plantaţie la finele lunii Martie sau Aprilie. Până ȋn Iunie adulţii se
hrănesc cu fructe tinere, de la plantele tinere. Aceştia preferă fructele tinere (8-12 mm), care odată ȋnţepate
nu se mai dezvoltă, se usucă şi cad. După o perioadă de hrănire de 2-3 săptămâni are loc împerecherea şi
depunerea ouălor. Femelele depun 20-30 ouă, câte un singur ou ȋn fiecare fruct. Acestea perforează cu
rostrul peretele alunei, se ȋntorc depun oul ȋn orificiul galeriei. După depunerea oului ţesutul afectat se
cicatrizează, iar ȋn interiorul pericarpului se formeaza o gală.
După 40-60 zile, ȋn ultima fază de dezvoltare larvele, apode, de forma arcuită şi cu capsulă cefalică brună,
lungi de 15 mm, perforează câte un orificiu circular, părăsesc alunele, cad pe sol unde se retrag până la
adâncimea de 10-30 cm unde iernează. Metamorfoza completă a larvelor durează 2-3 chiar 4-5 ani.
MMăăssuurrii ddee pprreevveenniirree: pentru întreruperea ciclului biologic al insectei şi diminuarea rezervei de larve se
impune lucrarea solului de-a lungul rândurilor, pe sub coroana alunilor.
PPrroodduussee rreeccoom maannddaattee ppeennttrruu ccoom mbbaatteerree: Se vor utiliza produse precum: Mospilan 20 SG/SP conc. 0,02% sau
sau Decis Mega conc. 0,015% sau Karate Zeon conc. 0,015% sau Mavick 2F conc 0,05% sau insecticide
biologice pe baza de Bacillus thuringiensis. Tratamentele chimice se efectuează ȋn luna Mai, creşterea
eficienţei acestora depinzând însă de poziţionarea lor cât mai precisă.

Fig. 43. Gărgăriţa alunului, adult (Foto, Gammelgaard M.) Fig. 44. Gărgăriţa alunului, larvă (Foto, Gammelgaard M.)

3.9. Acarianul mugurilor de alun (Phytopthus avellanae Nalepa sin. Eriophyes avellanae)
Acest dăunător a fost semnalat iniţial ȋn SUA (1914), fiind prezent şi ȋn Europa ȋn ţări producatoare de alune
(Spania, Italia, Franta, Turcia). Ȋn Romania a fost semnalat ȋn plantaţiile de alun în anul 1979.
CCiicclluull eevvoolluuttiivv aall ddăăuunnăăttoorruulluuii: acarienii sunt mici, cu lungimea de 0,2-0,5mm, depun ouă şi mai mici, cu
lungimea maximă de 0,08 mm, de culoare albă translucidă şi formă ovală. Dăunătorul iernează ca adult ȋn
interiorul mugurilor infestaţi ȋn vara precedentă, mugurii deformându-se treptat. Ȋn luna Martie, femelele
depun ouă, iar din luna Aprilie până la sfârşitul lunii Mai, larvele tinere migrează către mugurii terminali ai
lăstarilor. Mugurii atacaţi formează gale iar frunzele atacate suferă decolorări.
MMăăssuurrii ddee pprreevveenniirree şşii ccoom mbbaatteerree: Tratamentele cu produse pe bază de sulf au efect bun ȋn combaterea
acarianului ȋnsă, pentru creşterea eficienţei se pot aplica acaricide precum: Sanmite 20 WP sau Milbenknock
conc. 0,05-0,075% sau Ortus 5 SC conc. 0,1%.
Fig. 45. Modul de atac al acarianului mugurilor de alun Fig. 46. Mugure de alun infestat de larvele acarianului
(Foto, Lohrer T.)
3.10. Păduchele galben al alunului (Myzocallis coryli Goeze)
Acest dăunător a fost semnalat ȋn ţări producătoare de alune precum: SUA, Brazilia, Columbia, Spania, Italia,
Franta, Turcia. Ȋn Romania a fost semnalat ȋn plantaţiile de alun ȋn anul 1980. La plantele atacate se observă
atât o diminuare a fotosintezei (datorită exudatului şi fumaginei care acoperă frunzele), cât şi reducerea
producţiei de alune.
CCiicclluull eevvoolluuttiivv aall ddăăuunnăăttoorruulluuii: Femelele atât ovipare cat şi vivipare, sunt de talie mijlocie (1,7 mm), ȋn timp ce
masculii sunt mai mici (1,0mm), cu capul şi toracele brune şi o linie brună pe abdomen. Ouăle femelelor
ovipare sunt mici (<1,0mm), de culoare neagră. Dăunătorul iernează ȋn stadiul de ou, eclozarea ouălor având
loc pe parcursul lunilor Martie-Aprilie, iar larvele încep să se hranească cu frunzele tinere abia apărute.
Femelele asigură expansiunea populaţiei dăunătorului şi colonizarea frunzelor. Aceasta specie de afide
produce un exudat specific, dar acesta nu atrage furnicile. Ȋn funcţie de evoluţia condiţiilor meteo, formele
sexuate sunt prezente şi active pe plante până ȋn lunile Octombrie sau chiar Noiembrie. Adulţii generaţiei din
toamnă se ȋmperechează şi depun ouă hibernante.
MMăăssuurrii ddee pprreevveenniirree şşii ccoom mbbaatteerree: Combaterea eficientă a păduchelui galben se poate realiza prin
tratamente de iarnă cu Mospilan 20 SG 0,45 kg/ha ȋn amestec cu uleiul vegetal Toil conc. 0,5%. Ȋn vegetaţie
se pot aplica produse precum: Mospilan 20 SG/SP conc. 0,02% sau sau Decis Mega conc. 0,015% conc. 0,015%
sau Karate Zeon conc. 0,015% sau Mavick 2F conc. 0,05%.

3.11. Păduchele verde al alunului (Corylobium avellanae Schrank)

Acest păduche este prezent mai rar ȋn plantaţiile de aluni decât specia precedentă dar produce exudat
abundent şi implicit fumagină, reducând fotosinteza, poducţia de alune, precum şi calibrul acestora.
CCiicclluull eevvoolluuttiivv aall ddăăuunnăăttoorruulluuii: Are mai multe generaţii pe an şi iernează ȋn stadiul de ou de culoare neagră,
la baza inflorescenţelor femele. Adulţii acestui păduche sunt de talie mijlocie, (1,5 mm) de culoare verde
deschisă, cu o uşoară tentă roşcată, destul de greu de observat pe frunze, lăstari şi pe florile femele.
Ȋn perioada de vegetaţie, dăunătorul colonizează frunzele, lăstarii tineri şi inflorescenţele femele ȋn generaţii
succesive.
MMăăssuurrii ddeepprreevveenniirree şşii ccoom mbbaatteerree: aceleaşi ca în cazul păduchelui galben.
 Fig. 47. Păduchele galben al alunului Fig. 48. Păduchele verde al alunului

3.12. Omida păroasă a dudului (Hyphantria cunea) Drury (sin. Bombyx cunea Drury) -- a fost prezentată la
specia nuc

3.13. Cotarul verde (Opherophtera brumata) -- a fost prezentat la specia castan.

3.14. Omizile xilofage (Cossus cossus L. şi Zeuzera pyrina L.) -- au fost prezentate la specia nuc.

În plantaţiile de aluni se mai întâlnesc şi alţi agenţi de dăunare (de exemplu: putregaiul cenuşiu - Borytis
cinerea, ţestosul Eulecanium tiliae, etc.), dar aceştia produc pagube numai în cazuri excepţionale.

4. BOLILE ŞI DĂUNĂTORII MIGDALULUI

Bolile migdalului

4.1. Cancerul bacterian (Agrobacterium tumefaciens EF Smith and Town) Conn.

Cancerul bacterian a fost semnalat şi descris în aproape toate zonele globului. În România, prima semnalare a
făcut-o Traian Săvulescu, în 1928, pe rădăcini de meri tineri de la Curtea de Argeş. Migdalul reprezintă una
dintre speciile nucifere sensibile, în caz de atac masiv, pomii putând fi compromişi.
Agentul patogen: este bacteria Agrobacterium tumefaciens EF Smith and Town) Conn.
Caracteristici microscopice si infectioase: bacteria are dimensiuni medii de 1.0-3.0 x 0.4-0.5 microni şi forma
de bastonaş, prevazută cu un cil polar. Face parte din categoria bacteriilor gram-negative, aerobe şi
asporogene. Pe mediu de cultură agarizat, patogenul formează colonii albicioase circulare. Bacteria se
dezvoltă bine pe medii pH-ul cuprins între 4,0 - 6,5 şi poate supravieţui în sol între 2 şi 4 ani. Bacteria
pătrunde în plantă prin leziunile produse de insecte cu ocazia diferitelor lucrări şi eventual prin altoire.
Simptomatologie: Principalul simptom al apariţiei cancerului este dezvoltarea unei tumori (gale, excrescenţe)
de mărime, formă şi consistenţă diferite, cu suprafaţă rugoasă. Caracteristic pentru boală este apariţia de
tumori secundare, la o oarecare distanţă de tumoarea primară, după un timp mai îndelungat, de obicei
formându-se deasupra tumorii principale. Cancerul poate provoca evoluţia de epinastii ale frunzelor,
inhibarea mugurilor laterali, formarea de rădăcini adventive. Uneori tumorile generează formaţiuni cu
organizare rudimentară, asemănătoare unor organe ca frunze, muguri, lăstari, rădăcini, denumite teratoame.
La pomii fructiferi din pepinieră, pe rădăcini şi în zona coletului se dezvoltă tumori la început albicioase, mai
puţin consistente, mai târziu lemnificate. Prin descompunerea tumorilor, bacteriile devin libere în sol şi
produc infecţii noi.
Măsuri de prevenire: Boala se poate preveni printr-o serie de măsuri profilactice, dintre care cele
agrofitotehnice sunt cele mai importante. Astfel, pepinierele pomicole vor fi amplasate pe terenuri uşoare,
fără exces de apă şi cultivate în prealabil cu graminee şi lucernă.
Apoi, se va face o dezinfecţie a solului, împotriva insectelor dăunătoare şi al nematozilor. Materialul de
ȋnmulţire (puieţi, portaltoi şi ramuri altoi) trebuie să fie recoltat numai de la plantele sănătoase. Înainte de
plantare materialul săditor pomicol va fi triat, distrugându-se prin ardere pomii canceraţi. Dacă este nevoie,
fertilizarea, se va face cu mai puţin azot şi mai mult fosfor şi potasiu iar irigarea se va aplica cu moderaţie.

4.2. Ulceraţia bacteriană a migdalului (Pseudomonas amygdali Psallidas and Panagopoulos)

Maladia a fost semnalată mai întâi in câteva insule greceşti şi ulterior în Turcia. Este un patogen extrem de
specializat care atacă numai migdalul. (Severin şi Iliescu, 2007)
AAggeennttuullppaattooggeenn: Pseudomonas amygdali Psallidas and Panagopoulos.
CCaarraacctteerriissttiiccii m
miiccrroossccooppiiccee şşii iinnffeeccţţiiooaassee: Este o bacterie gram-negativă de tip baciliform de 1,0-2,5 x 0,6-0,8
microni, dotată cu 1-6 cili dispuşi polar. Pe mediul de cultură King B, coloniile nu manifestă fluorescenţă.
Bacteria nu acidifică dextroza şi glicerolul, dar acidifică glucoza, manoza, şi zaharoza. În condiţii de laborator
bacteria se dezvoltă începând de la 4°C. Tulpinile virulente ale patogenului conţin gene care induc în plantele
infectate producţia de citochinine şi auxină endogenă, multiplicarea haotică a celulelor, determinând apariţia
de cancere.
mppttoom
SSiim maattoollooggiiee:: Pe trunchiurile, ramurile şi lăstarii pomilor infectaţi apar cancere evidente. Deşi evoluţia
cancerelor este lentă, acestea sunt active tot anul. Pomii sever atacaţi intră în declin, din portaltoi tind să
crească câţiva lăstari dar în cele din urmă pomii mor.
MMăăssuurrii ddee pprreevveenniirree şşii ccoom mbbaatteerree:: Pană în prezent, cele mai eficace măsuri de combatere sunt cele cu
caracter preventiv, precum plantarea de material biologic de cea mai bună calitate, şi măsuri de igienă
culturală. Tratamentele cu zeamă bordeleză în concentraţie de 1% şi respectiv 3%, primul la fenofaza de
buton roz şi al doilea când s-au scuturat 75% din frunze (Güdogu şi Demir, 1990 citaţi de Severin şi Iliescu,
2007), s-au dovedit a fi sigure şi eficiente.

Fig. 49. Cancerul bacterian, atac pe rădăcini Fig. 50. Cancerul bacterian, atac pe ramuri (Foto UGA, SUA)
4.3. Ciuruirea bacteriană a frunzelor (Xanthomonas pruni F.F. Smith, Dowson)
Maladia a fost semnalată în California, SUA, Canada, Mexic, Chile, Brazilia, Argentina, Uruguay, Ecuador,
Australia, Noua Zeelandă, Israel, Maroc în Asia, dar şi în plantatiile cu migdali din Europa, (în Turcia, Spania,
Slovenia, Elveţia, Rusia, Ucraina, România, ş.a.) mai sensibile fiind soiurile 'Fritz', 'Neplus Ultra', 'Monterey',
'Padre' şi 'Nonpareil'.
AAggeennttuullppaattooggeenn: (Xanthomonas pruni F.F. Smith)
miiccrroossccooppiiccee şşii iinnffeeccţţiiooaassee: Bacteriile sunt gram-negative, mici, cu dimensiuni medii de 0,3-0,7
CCaarraacctteerriissttiiccii m
microni, prevăzute cu un cil polar. Pe mediu de cultură agarizat produc colonii circulare, convexe, de culoare
galbenă deschisă, cu marginea îngustă. Bacteriile au capacitatea de a coagula încet laptele şi cazeina,
hidrolizează amidonul , acidifică glucoza şi zaharoza şi lichefiază complet gelatina în interval de 15-16 zile.
mppttoom
SSiim maattoollooggiiee: Infecţiile sunt favorizate în zonele cu primăveri călduroase şi umede. Bacteria pătrunde în
frunze şi în fructe prin intermediul stomatelor şi prin lenticele în ramurile tinere şi în lăstari. Bacteria mai
poate patrunde în plante odată cu înţepăturile insectelor dăunătoare şi prin rănile ocazionate de înghet,
grindină, vânturi puternice sau diferite lucrări. De la un an la altul, maladia se transmite prin bacteriile care
iernează în rănile de pe ramuri. Leziunile apar pe lăstari, ramuri şi pe trunchi, mai întâi sub forma unor pete
 acoperite de un exudat de culoare oranj, apoi evoluează în cancere. Infecţia se extinde şi la formaţiunile de
rod. Pe fructe atacul se manifestă sub forma unor pete de culoarea ambrei, fructele aproape se mumifică şi
rămân aderente la formaţiunile de rod.
MMăăssuurrii ddee pprreevveenniirree: Pentru prevenirea atacurilor se poate opta pentru alegerea terenurilor celor mai
propice culturii migdalului şi plantarea de soiuri tolerante sau rezistente. De asemenea este necesară tăierea
şi arderea ramurilor sever atacate, defrişarea pomilor uscaţi şi arderea lor.
PPrroodduussee rreeccoom maannddaattee ppeennttrruu ccoom mbbaatteerree: Tratamentele chimice cu produse ca zeama bordeleză conc.
1,5-2,0%, efectuate în perioada de repaus vegetativ al pomilor reduc rezerva de inocul bacterian. La începutul
perioadei de vegetaţie, tratamentele cu produse pe bază de hidroxid sau oxixlorură de cupru în concentraţie
de 0,3% previn aparitia infecţiilor iniţiale. De asemenea, tratamentele cu Captan în concentratie de 0,2%,
Merpan 80 WG conc. 0,15%, Dithane M45 conc. 0,2% efectuate la interval de 10-15 zile, pot reduce frecvenţa
atacurilor secundare.
4.4. Monilioza Monilinia laxa (Ardeh. et Ruhr) Money sin. Sclerotinia laxa (Ardeh. et Ruhr) forma
imperfectă Monilinia cinerea Bar.
Monilioza este una din cele mai periculoase boli ale speciilor sâmburoase, cunoscută în toate ţările din
Europa în America de Nord şi de Sud. In ţara noastră, a fost semnalată în 1878.
În cazul migdalului, atacul timpuriu pe flori şi pe lăstari determină apariţia unor daune foarte importante.
AAggeennttuullppaattooggeenn: Monilinia laxa (Ardeh. et Ruhr) Money sin. Sclerotinia laxa (Ardeh. et Ruhr).
CCaarraacctteerriissttiiccii m
miiccrroossccooppiiccee şşii iinnffeeccţţiiooaassee: Ciuperca supravieţuieşte de la un an la altul prin conidii şi miceiul de
rezistenţa din fructele şi ramurile atacate, în cancerele de pe ramuri în muguri atacaţi şi fructele mumifiate.
Conidiile au dimensiuni medii de 12-15 x 10 microni, sunt unicelulare, hialine şi formează lanţuri simple sau
ramificate ciuperca pătrunde în organele atacate prin diferite feluri de leziuni de natură biotică sau abiotică
(Parvu M., 2003).
SSiim
mppttoom maattoollooggiiee: Primavara, pe timp umed, sporii ciupercii sunt transportaţi de vânt şi ploi şi ajung pe
stigmatul florilor unde germinează. Florile atacate se brunifică, se usucă şi răman ataşate de ramuri. În cazul
atacurilor mai severe infecţia progresează în lăstari şi ramuri care se brunifică şi se usucă. În scurt timp, la
suprafaţa organelor apar sporodochii de 1-2 mm diametru, constituite din miceliul ciupercii, cu conidiofori şi
conidii. Fructele atacate se lipesc de ramuri sau cad pe sol, de culoare alb-gălbui sau cenuşiu-gălbui, se
mumifică şi poartă de asemenea sporodochii.
MMăăssuurrii ddee pprreevveenniirree: Preventiv, pentru reducerea sursei de inocul, adunarea şi distrugerea fructelor atacate,
tăierea şi arderea ramurilor sever atacate sau uscate (în care ierneaza ciuperca), precum şi ungerea
cancerelor şi a rănilor cu mastic.
PPrroodduussee rreeccoom maannddaattee ppeennttrruu ccoom mbbaatteerree: Tratamentele chimice cu produse ca zeama bordeleză conc.
1,5-2,0%, efectuate în perioada de repaus vegetativ al pomilor reduc rezerva de inocul. La începutul perioadei
de vegetaţie, tratamentele cu produse pe bază de hidroxid sau oxixlorură de cupru, în concentratie de 0,3%,
previn apariţia infecţiilor iniţiale. De asemenea, în cursul vegetaţiei se mai pot aplica tratamente cu Captadin
50 PU conc. 0,25% sau Dithane M 45 conc. 0,2% sau sau Systhane Forte conc. 0,02% sau Chorus 50 doza 0,45-
0,75 kg/ha, etc.

Fig. 51. Fructe de migdal atacate de Xanthomonas pruni Fig. 52. Fructe de migdal atacate de moniloză
(Foto UGA, SUA)
 4.5. Rapănul (Venturia carpophilla EE Fosha) sin. Fusicladium carpophilum (Tluim) Ond, sin.
Megacladosporium carpophylum (Tluin) Bourgin sin. Fusicladium amygdali Drecomet)
Ciuperca este polifagă, atacând atât migdalul cât şi piersicul, caisul şi unele soiuri de prun, producând pagube
însemnate.
AAggeennttuullppaattooggeenn: Venturia carpophilla EE Fosha) sin. Fusicladium carpophilum (Tluim) Ond.
miiccrroossccooppiiccee şşii iinnffeeccţţiiooaassee: Ciuperca iernează ca miceliu în rănile şi cancerele apărute pe
CCaarraacctteerriissttiiccii m
ramuri, sporii fiind diseminaţi mai ales în perioadele umede.
SSiim
mppttoom maattoollooggiiee:: Pe ramurile atacate, începând din luna Iunie, se observă pete ovale de culoare gri spre oliv
care uneori confluează afectând suprafeţe importante ale ţesuturilor. Pe masură ce maladia progresează
atrenează debilitarea şi moartea mugurilor terminali. Pe ramurile mai groase leziunile crapă şi capătă un
aspect specific. Maladia afectează mai ales ramurile de la baza coroanei.
PPrroodduussee rreeccoom maannddaattee ppeennttrruu ccoom mbbaatteerree: În perioada de repaus vegetativ al pomilor, tratamentele chimice
efectuate cu produse ca zeamă bordeleză conc. 1,5-2,0%, cu produse pe bază de hidroxid sau oxixlorură de
cupru în concentraţie de 0,3%, reduc rezerva de inocul şi previn apariţia infecţiilor iniţiale.
PPrroodduussee rreeccoom maannddaattee ppeennttrruu ccoom mbbaatteerree: La nevoie, după căderea petalelor şi în cursul vegetaţiei se mai pot
aplica tratamente cu: Captadin 50 PU conc. 0,25% sau sau cu fungicide sistemice precum sau Luna Experience
conc. 0,05% sau Systhane Forte conc. 0,02% sau Chorus 50 doza 0,45-0,75 kg/ha, etc.
4.6. Fusicoccum amygdali Del. sin. Phomopsis amygdalina Com.
Este unul dintre principalii agenţi patogeni ai migdalului, care în anii favorabili atacului provoacă pagube
importante.
AAggeennttuullppaattooggeenn: Fusicoccum amygdali Del. sin. Phomopsis amygdalina Com.
CCaarraacctteerriissttiiccii mmiiccrroossccooppiiccee şşii iinnffeeccţţiiooaassee: Ciuperca iernează ca miceliu în rănile şi cancerele apărute pe
ramuri. Pe cancere se dezvoltă fructificaţiile ciupercii, picinidii negre care secretă puncte mici şi albe. Ploaia
dizolvă mucilagiile protectoare şi antrenează sporii care apoi sunt diseminaţi de vânt.
SSiim
mppttoom maattoollooggiiee:: Ciuperca pătrunde primăvara prin ramurile în vârsta de un an, prin buchetele de mai şi prin
ramurile care au rodit în anul anterior. Cea mai mare parte a atacului se produce în jurul unui mugure, unde
se necrozează o zonă eliptică din scoarţa. Dacă pe o ramură sunt mai multe astfel de zone de iniţiere a
infecţiei, aceasta progresează rapid iar ramura atacată se debilitează, se usucă şi moare. Uneori, infecţia se
produce şi prin cicatricile peţiolare, avansează rapid iar buchetele de mai se usucă. Pe frunze apar pete
necrotice mari, dispuse fie central, fie pe marginea limburilor foliare.
MMăăssuurrii ddee pprreevveenniirree:: Pentru reducerea rezervei de inocul este necesară tăierea ramurilor atacate şi arderea
lor. Tratamentele chimice efectuate în perioada de repaus vegetativ al pomilor cu produse ca zeamă
bordeleză conc. 1,5-2,0%, produse pe bază de hidroxid sau oxixlorură de cupru în concentraţie de 0,3% reduc
rezerva de inocul şi previn apariţia infecţiilor primare.
PPrroodduussee rreeccoom maannddaattee ppeennttrruu ccoom mbbaatteerree:: Primăvara, când activitatea patogenului este maximă, deosebit de
eficiente s-au dovedit tratamentele cu Topsin 500 SC conc. 0,15% sau produse similare ca mod de acţiune.

Fig. 53. Fructe de migdal atacate de răpan Fig. 54. Lăstari de migdal atacaţi de Fusicoccum amygdali
(Foto, Biokontrol) (Foto, UGA SUA)
4.7. Boala plumbului Chondrostereum purpureum (pers.) Pouzar sin. Stereum purpureum
 (Pers ex. Fr.) Boala plumbului afecteaz ă numeroase specii lemnoase din zona temperată.
În unele părţi ale Americii de Nord a fost semanalat pe specii ca: frasinul de munte, stejar, fag, ulm, carpen,
hickory, liliac, Amelanchier, Arbutus, Cotoneaster, Ligustrum, Liliodendron, Ostrya, s.a. În Canada (Statul
British Columbia), a fost identificat pe brad, pin, Douglas, cedri, mesteacăn, castan sălbatic, plop
tremurător, plop negru, arţar, arin, salcie. Maladia a fost semnalată şi în Australia şi Noua Zeelandă.
În Europa şi în ţara noastră , ciuperca a fost semnalată la genurile Prunus, Malus, Pyrus, Cydonia, Vitis,
pagube însemnate producând în planta ţiile de agriş şi trandafir. Pomii pe rod pot fi atacaţi în proporţie de
5-20%, dar în anii umezi pomii tineri pot fi afectaţi în proporţie de 60%.
AAggeennttuullppaattooggeenn:: Chondrostereum purpureum (pers.) Pouzar
miiccrroossccooppiiccee şşii iinnffeeccţţiiooaassee: Hifele purtatoare de fructificaţii au pereţi subţiri până la groşi, şi un
CCaarraacctteerriissttiiccii m
diametru de 2.5-4 µm. Bazidiosporii sunt eliptici pana la cilindrici, hialini, netezi cu dimensiuni de 6.5-8 x 2.5-
3.5 µm. Cultivata pe mediu artificial standard, PDA, ciuperca creşte rapid şi formează colonii albe, uşor mate,
cu vezicule terminale ovoide.
SSiim
mppttoom maattoollooggiiee: Pomii atacaţi au creşteri mai slabe iar fructele se coc mai greu. Denumirea de 'boala
plumbului', se datorează culorii frunzelor unor plante gazdă atacate de acest patogen. Datorită atacului
cipercii, nervurile principale şi marginile frunzelor devin brune, iar între epidermă şi ţesutul palisadic apar
lacune care se umplu cu aer. În cazul atacurilor severe, la sfârşitul perioadei de vegetaţie frunzele
rămân în pomi şi sunt de culoarea plumbului taiat. Uneori, pe faţa inferioară a frunzelor bolnave căzute pe
sol pot apărea mici fructificaţii alb-cenuşii. În anii favorabili ciuperca atacă scoarţa pomilor; aceasta se
prăbuşeşte, apoi capată consistenţa cauciucului îmbătrânit apoi se exfoliază. Pe scoarţa atacată şi în
jurul rănilor rezultate în urma tăierilor, apar fructificaţiile ciupercii (sporofori) grupate după un model specific.
Acestea pot persista pe pom până la 2 ani. Sporoforii au 1,0-2,5 mm grosime, culoare albă-cenuşie până la
purpurie, cu margini închise la culoare pe partea superioară şi purpurie către violet pe partea inferioară.
După o săptămână sau două, aceştia se usucă şi devin fragili. Sporii eliberaţi sunt răspândiţi de vânt, ploaie
sau insecte, infecţia producându-se mai ales prin răni recente. Miceliul progresează treptat, toxinele eliberate
de ciupercă ajungând în seva pomilor. Vasele conducătoare şi zona generatoare (cambiul) îşi alterează
structura şi se necrozează. În cazuri mai grave, pe scoarţa apar leziuni mari care pot afecta şarpantele
sau pomii în întregime. Lemnul atacat capătă o culoare galben-pal apoi roşie-violacee şi în final devine brun.
Măsurile de prevenire: Implică lucrări de igienă culturală, distrugerea şi înlăturarea din livadă a părţilor sau a
pomilor cu atac sever, protejarea tuturor porţilor de pătrundere a ciupercii în plantă prin ungerea rănilor cu
mastic, fertilizarea şi irigarea moderată precum şi eliminarea excesului de umiditate. Tratamentele chimice
efectuate în perioada de repaus cu produse ca zeamă bordoleză conc. 1,5-2,0%, reduc rezerva de inocul şi
previn apariţia infecţiilor primare.
Produse recomandate pentru combatere: În perioada de vegetaţie, cele mai bune rezultate în prevenirea
maladiei au fost obţinute cu produse care conţin hidroxid de cupru: Kocide 2000 conc. 0,3%, Bouille
bordelaise conc. 0,3%, Champ 77 conc. 0,3% sau cu fungicidul Topsin 500 SC conc. 1,5%, sau produse similare
ca mod de acţiune.

Fig. 55. Pom distrus de boala plumbului Fig. 56. Ciuperca Chondrostereum purpureum pe mediu de cultură
 4.8. Băşicarea frunzelor (Taphrina deformans Berk, Tul. sin. Exoascus deformans Berk)
Originară din Europa, s-a extins mult în toate ţările cultivatoare de piersic şi migdal.
AAggeennttuullppaattooggeenn: Taphrina deformans Berk, Tul.
CCaarraacctteerriissttiiccii m
miiccrroossccooppiiccee şşii iinnffeeccţţiiooaassee: Miceliul ciupercii se dezvoltă în spaţiile intercelulare, formând sub
epiderma celule ascogene cu dimensiuni medii de 25-40 x 8-11 μm, prevăzute în partea inferioară cu celula
bazală. Celulele ascogene conţin spori unicelulari aproape sferici (cu diametrul de 3-5 μm). Prin gelificarea
vârfului ascelor sporii sunt puşi în libertate.
mppttoom
SSiim maattoollooggiiee:: Ȋn anii favorabili, cu variaţii mari de temperatură şi umiditate excesivă ciuperca atacă
frunzele, lăstarii tineri şi fructele. Pe frunze, primele simptome apar la sfârşitul lunii Aprilie - începutul lunii
Mai. Parenchimul dintre nervuri creşte mult mai puternic decât nervurile.
Frunzele sunt hipertrofiate şi au o culoare roz-caracteristică, apoi devin violacei, prezentând pe ambele feţe o
pulbere alb-murdară, constituită din ascele ciupercii. După câteva zile, frunzele capătă o coloraţie brunie, iar
în decada a II-a a lunii mai, cad. În secţiune, se constată că o frunză bolnavă prezintă mezofilul sub forma unui
ţesut aproape omogen, fără ţesut palisadic şi lacunar. Lăstarii foarte tineri atacaţi de Taphrina deformans,
se îngroaşă, rămân scurţi, se înconvoaie, prezintă frunze îngrămădite, iar la bază sunt complet desfrunziţi.
Pe frunzele atacate se pot instala şi alte ciuperci patogene din genurile Alternaria, Cladosporium, Cercospora
sau Penicillium. Florile afectate prezintă petale hipertrofiate. Pe fructe atacul se manifestă în luna Mai, când
apar pete roşietice, uşor proeminente, cu marginile neregulate, bine delimitate. Pe măsură ce fructele cresc,
ţesuturile atacate se brunifică şi crapă.
MMăăssuurrii ddee pprreevveenniirree:: implică amplasarea plantaţiilor pe soluri uşoare, calde, ferite de curenţi de aer şi variaţii
bruşte de temperatură, taierea şi distrugerea prin ardere a lăstarilor atacaţi. În cursul repausului vegetativ al
pomilor se vor efectua tratamente cu zeama bordeleză conc. 2%.
PPrroodduussee rreeccoom maannddaattee ppeennttrruu ccoom mbbaatteerree: în timpul vegetaţiei se efectuează tratamente cu fungicide precum:
Dithane M 45 conc. 0,2% sau Captan 50 PU conc. 0.25% sau Score 250 EC conc. 0.02%, etc.

4.9. Ciuruirea sâmburoaselor (Stigmina carpophila Lev. Ellis) sin. Coryneum beijerinkii Dud. sin.
Clasterosporium amygdalearum (Pass., Lacc.)
Acest patogen atacă speciile pomicole sâmburoase şi cauzează pabube importante la specia migdal.
AAggeennttuullppaattooggeenn: ciuperca Stigmina carpophila Lev. Ellis) sin. Coryneum beijerinkii Dud.
CCaarraacctteerriissttiiccii m
miiccrroossccooppiiccee şşii iinnffeeccţţiiooaassee: ciuperca iernează în solzii mugurilor sau în cancere sub formă de
miceliu. Primăvara, în funcţie de evoluţia temperaturilor, miceliul produce abundent spori şi conidii care
atacă organele pomilor.
SSiim
mppttoom maattoollooggiiee:: Boala se manifestă pe frunze, pe lăstarii tineri şi pe fructe. Pe frunze, după dezmugurire
apar pete de dimensiuni şi culori diferite, în funcţie de specie, la migdal apar pete mici, rotunde, roşii-
violacee. Cu timpul, ţesutul din dreptul petelor devine brun-cenuşiu, apoi cenuşiu albicios, se necrozează şi
cade, astfel că, frunzele apar ciuruite; petele pot fi izolate sau pot să conflueze, caz în care perforaţiile sunt
mai mari, neregulate, cu dimensiuni medii de 3-4 mm diametru. În condiţiile unui atac intens se produce o
desfrunzire timpurie a pomilor. În perioadele cu umiditate atmosferică mare, boala se extinde, pe lăstari verzi
şi pe fructe. În dreptul petelor apar numeroase punctişoare mici, negricioase, constituite din conidiofori şi
conidii. În cazul atacurilor intense, lăstarii se usucă, începând de la vârf. Pe lăstarii de 1-3 ani, scoarţa din
dreptul petelor crapă, provocând ulceraţii prin care se scurge clei. Atacul pe fructe şi peduncul se manifestă
la toate sâmburoasele.
MMăăssuurrii ddee pprreevveenniirree:: Se recomandă tăierea şi distrugerea prin ardere a lăstarilor atacaţi. În cursul repausului
vegetativ al pomilor se vor efectua tratamente cu zeama bordeleză conc. 2%.
PPrroodduussee rreeccoom maannddaattee ppeennttrruu ccoom mbbaatteerree:: În timpul vegetaţiei se efectuază tratamente cu fungicide precum:
Dithane M 45 conc. 0,2% sau Captan 50 PU conc. 0.25% sau Topsin 500 SC conc. 0,15%, sau produse similare
ca mod de acţiune etc.
Fig. 57. Atac de băşicare pe frunze şi fructe Fig. 58. Atac de ciuruire pe frunze şi fructe de migdal
4.10. Atracnoza (Gloeosporium amygdalum Brizi.)
AAggeennttuullppaattooggeenn:: ciuperca Gloeosporium amygdalum Brizi
CCaarraacctteerriissttiiccii m
miiccrroossccooppiiccee şşii iinnffeeccţţiiooaassee:: Ciuperca iernează ca miceliu în leziuni şi cancere şi produce peritecii
de culoare gri închis cu picături mucilaginoase de culoare oranj. Sporii ciupercii germinează în perioadele cu
umiditatea aerului mai mare de 90% şi temperaturi în jur de 25 °C. La finele evoluţiei, fructificaţiile ciupercii
formează o masă mucilaginoasă de culoare oranj.
mppttoom
SSiim maattoollooggiiee:: Maladia se manifestă primăvara pe fructele tinere, pe care iniţial se observă câteva pete
circulare cu diametrul de 1,0 cm, uneori mai mari, în care se formează depresiuni acoperite cu gome mai mult
sau mai puţin abundente. Maladia atacă şi frunzele, ramurile fructifere şi pe cele de suport.
La soiurile foarte sensibile, atacul începe la mijlocul lunii Aprilie, se continuă toată vara şi în absenţa
tratamentelor poate compromite integral producţia.
MMăăssuurrii ddee pprreevveenniirree:: se recomandă tăierea şi distrugerea prin ardere a lăstarilor atacaţi. În cursul repausului
vegetativ al pomilor se vor efectua tratamente cu zeamă bordeleză conc. 2%.
PPrroodduussee rreeccoom maannddaattee ppeennttrruu ccoom mbbaatteerree:: În timpul vegetaţiei se efectuază tratamente cu fungicide precum:
Dithane M 45 conc. 0,2% sau Captan 50 PU conc. 0,25% sau Bumper 250 EC 0,03% sau Topsin 500 SC conc.
0,15% sau Luna Experience conc. 0,05%, etc.
4.11. Rugina (Tranzschelia pruni spinosae Pers., Diet.)
Agentul patogen este mai curând specific prunilor însă produce daune şi la migdal şi piersic.
AAggeennttuullppaattooggeenn:: ciuperca Tranzschelia pruni spinosae Pers., Diet este macrociclică şi heteroică.
miiccrroossccooppiiccee şşii iinnffeeccţţiiooaassee:: Ciuperca iernează sub formă de teleutospori sau ca miceliu de
CCaarraacctteerriissttiiccii m
rezistenţă. Pe faţa superioară a frunzelor se formează picnidii cu picnospori şi ecidii cu ecidiospori.
Ecidiosporii formează lanţuri, sunt sferici sau alungiţi-sferici, cu dimensiuni medii de 16-26 x 15-24 μm.
Ecidiosporii produc infecţii pe frunze, iar după perioada de incubaţie (50-70 zile) apar şi uredosporii, ovali sau
piriformi, cu diametrul de 12-25 μm. Pe parcursul lunilor de vară, uredosporii răspândesc maladia în plantaţie.
Mai târziu apar uredosporii, bicelulari, cu dimensiuni medii de 30-45 x 19-24 μm, celule inegale care se
desprind uşor una de alta.
mppttoom
SSiim maattoollooggiiee:: Maladia se manifestă pe frunze la începutul verii. Pe faţa superioară a frunzelor apar pete
mici (de 1-2 mm diametru), de culoare galbenă. Pe faţa inferioara a frunzelor, în dreptul petelor galbene se
formează uredospori de culoare brună şi teleutospori de culoare neagră. Uredosporii şi teleutosporii au
aspect pulverulent şi sunt dispuşi neregulat. Atacurile puternice de rugină determină defolierea prematură,
recolte mici şi de calitate inferioară, precum şi scăderea rezistenţei la ger a pomilor.
MMăăssuurrii ddee pprreevveenniirree:: Foarte importante sunt măsurile culturale, precum lucrarea solului de-a lungul
rândurilor de pomi pentru reducerea rezervei de inocul, fertilizarea şi irigarea moderată.
PPrroodduussee rreeccoom maannddaattee ppeennttrruu ccoom mbbaatteerree:: La începutul perioadei de vegetaţie, tratamentele cu produse pe
baza de hidroxid sau oxixlorură de cupru în concentraţie de 0,3% previn apariţia infecţiilor iniţiale.
De asemenea, în cursul vegetaţiei se mai pot aplica tratamente cu: Captadin 50 PU conc. 0,25% sau
Dithane M 45 conc. 0,2% sau Systhane Forte conc. 0.02% sau Chorus 50 doza 0,45-0,75 kg/ha etc.

4.12. Pătarea roşie a frunzelor (Polystigma ohraceum Wahl., Sacc.)

Este o maladie semnalată în Spania, Africa de Nord, Orientul Mijlociu
AAggeennttuullppaattooggeenn:: Polystigma ohraceum Wahl., Sacc.
SSiim
mppttoom maattoollooggiiee:: Boala se manifestă pe frunze, prin apariţia unor pete de 1-2 mm, galbene-verzui, apoi roşii
intens. Ţesutul foliar este mai îngroşat, casant, uşor bombat spre faţa inferioară a limbului. În condiţiile unui
atac puternic se constată o defoliere timpurie şi în final fructele cad. În dreptul petelor, pe faţa inferioară
a frunzelor, apar nişte punctişoare mici, brune ce reprezintă deschiderile picnidiilor. Către sfârşitul verii,
ţesutul din dreptul petelor se colorează, începând din centru, în brun-negricios.
MMăăssuurrii ddee pprreevveenniirree:: foarte importante sunt lucrarea solului de-a lungul rândurilor de pomi pentru reducerea
rezervei de inocul, fertilizarea şi irigarea moderată. În cursul repausului vegetativ al pomilor se vor efectua
tratamente cu zeama bordeleză conc. 2%.
PPrroodduussee rreeccoommaannddaattee ppeennttrruu ccoom
mbbaatteerree:: Primavara, după căderea petalelor se pot aplica tratamente cu
Aclupral 50 PU conc. 0.3%, Captadin 50 PU conc. 0.25% sau Dithane M 45 conc. 0.2% sau Topsin 500 SC conc.
0.15% sau alt fungicid cu mecanism similar de acţiune.

Fig. 59. Frunze atacate de rugina rugina Tranzschelia Fig. 60. Frunze de migdal atacate de pătarea roşie
(Foto Olmo D.)
Dăunătorii migdalului

4.13. Molia vărgată a piersicului (Anarsia lineatella Zeller sin. Anarsia pruniella Clemens)
Este de origine euro-asiatică, fiind răspândită pe toate continentele, cu excepţia celui American. Atacă
migdalul, piersicul şi caisul. Pagubele sunt provocate de larvele hibernante, care atacă mugurii şi lăstarii abia
formaţi şi de larvele din generaţia I şi a II-a, care atacă fructele. Fructele atacate rămân mici, se coc de
timpuriu şi cad.
CCiicclluull eevvoolluuttiivv:: Dăunătorul iernează ca larvă în cocon, sub scoarţa ramurilor sau la inserţia mugurilor.
Primăvara timpuriu, la umflarea mugurilor, după o scurtă perioadă de hrănire cu mugurii sâmburoaselor,
larvele migrează pe lăstarii abia formaţi şi pătrund în interiorul lor pe la partea terminală. În luna Mai, fiind
mature se împupează în pliurile frunzelor sau între frunze. Fluturii apar în prima decadă alunii Iunie şi zboară
aproximativ 3 săptămâni. Ouăle sunt depuse izolat sau în grupe pe fructe, pe lăstari sau de-a lungul nervurii
principale, pe faţa inferioară a frunzelor. Larvele apar în a doua jumătate a lunii Iunie şi se hrănesc cu pulpa
din jurul sâmburelui. Împuparea se realizează în cavitatea pedunculară, adulţii apărând în Iulie (generaţia a II-
a). Fluturii, care apar în Septembrie depun ouăle pe ramuri şi foarte rar pe fructe. După o scurtă perioadă de
hrănire larvele, intră în perioada hiemală. În condiţiile ţării noastre molia vărgată a piersicului are trei
generaţii pe an (G1 Iunie - Iulie; G2 August - Septembrie; G3 Octombrie).
MMăăssuurrii ddee pprreevveenniirree:: Deosebit de importante sunt utilizarea capcanelor cu feromoni AtraLIN, pentru
monitorizarea dinamicii populaţiei dăunătorului şi adunarea sau îngroparea fructelor atacate.
PPrroodduussee rreeccoom
maannddaattee ppeennttrruu ccoom
mbbaatteerree:: În funcţie de gradul de infestare al livezii, este necesar ca atacul
produs de insectă să fie prevenit prin tratamente chimice la avertizare, în cursul perioadei de vegetaţie
(în funcţie de fenologia soiurilor şi biologia insectei, corelate fiind cu condiţiile climatice). Dintre insecticidele
omologate se pot aplica: Decis Mega conc. 0,015% sau Karate Zeon conc. 0,015% sau Fastac 10 EC conc.
0,02% sau Sumi alpha conc. 0,02%, etc.

4.14. Molia orientală (Grapholita molesta Busk)

Dăunătorul atacă migdalul, piersicul, caisul, alte specii sâmburoase, părul, coniferele şi specii decorative.
Adultul este un fluture mic, de culoare cenuşiu-închisă, cu anvergura de 0,5 cm. Aripile prezintă marginile
anterioare de culoare mai închisă. Ouăle sunt albe, usor convexe, discoidale, rotunde sau uşor ovoide. Larvele
sunt albe, cu capul negru, cu toraxul şi ultimile segmente abdominale de culoare închisă. Larvele mature sunt
de culoare roz sau aproape roşie, cu o lungime medie de 1,25-1,30 cm. Larvele atacă lastarii şi fructele
plantelor gazdă. Larvele nou eclozate atacă vârfurile lăstarilor intrând pe la baza unei frunze. Acestea
consuma interiorul lăstarilor pe o lungime de 5,0-15,0 cm. Lăstarii atacaţi mor, fiind stimulată creşterea
lăstarilor laterali. Larvele atacă şi fructele, intrând prin apropierea pedunculului. Punctul de intrare al larvelor
în fructe este marcat de excremente sau de o secreţie gomoasă. Larvele pot pătrunde în fructe şi prin locurile
unde o frunza este alipită, fără urme prea vizibile. Odată intrate în fructe, larvele rod tuneluri care sunt
evidente şi în jurul sâmburilor. Adesea, fructele atacate sunt infectate de ciuperci patogene precum moniloza,
putregaiul cenuşiu ş.a.
CCiicclluull eevvoolluuttiivv:: Molia orientală iernează ca larve în cocon, în apropierea sau chiar pe plantele gazdă. Larvele
împupează primavara devreme, şi, în funcţie de evoluţia temperaturilor, adulţii apar devreme, de obicei în
Aprilie. O bună parte a indivizilor primei generaţii atacă lăstarii şi fructele tinere. Adulţii generaţiei tardive
atacă mai ales fructele. Primele două generaţii au cicluri de dezvoltare complete, dar generaţiile tardive
iernează ca larve în coconi. Vara dăunatorul atacă predominant sâmbroasele, dar la începutul toamnei poate
ataca chiar şi merii şi gutuii.
MMăăssuurrii ddee pprreevveenniirree:: Deosebit de importante sunt utilizarea capcanelor cu feromoni AtraMOL, pentru
monitorizarea dinamicii populaţiei dăunătorului şi adunarea sau îngroparea fructelor atacate.
PPrroodduussee rreeccoom mbbaatteerree:: În funcţie de gradul de infestare al livezii, atacul produs de insectă
maannddaattee ppeennttrruu ccoom
poate fi prevenit prin tratamente chimice la avertizare, în cursul perioadei de vegetaţie (în funcţie de
fenologia soiurilor şi biologia insectei, corelate fiind cu condiţiile climatice).
Dintre insecticidele omologate se pot aplica: Decis Mega conc. 0,015%, Karate Zeon conc. 0,015% sau Fastac
10 EC conc. 0,02%.

Fig. 61. Atacul moliei vărgate pe lăstari Fig. 62. Larva moliei orientale, atac pe fructe

4.15. Purecii negrii (Brachycaudus persicae Passerini , Brasicaudus persicaecola Boisd.)

Dăunătorul atacă migdalul dar şi piersicul, caisul şi cireşul.
CCiicclluull eevvoolluuttiivv:: Iernează în sol în colonii. Primavara atacă în pepiniere şi plantaţii, pe portaltoi sau la coletul
plantelor. Adulţii sunt de culoare neagră, lungi de 2mm apar în Martie-Aprilie. Larvele sunt mai mici, prezintă
peri secretori mai lungi decât picioarele.
 Colonizarea plantelor atacate are loc mai ales pe parcursul verii. La începutul lunii Iulie, unii dintre pureci
migrează în sol pe rădăcini, alţii rămân pe plante mai ales când toamna este mai lungă. Lăstarii atacaţi se
deformează, îşi reduc ritmul de creştere, pomii se debilitează şi chiar pot muri.
MMăăssuurrii ddee pprreevveenniirree:: Foarte eficiente sunt tratamentele cu insecticide aplicate în perioada repausului
vegetativ.
PPrroodduussee rreeccoom mbbaatteerree:: Pentru perioada de vegetaţie nu există produse omologate, dar în
maannddaattee ppeennttrruu ccoom
caz de atac masiv, mai ales în pepiniere se pot folosi produse precum: sau Mospilan 20 WG conc. 0.02% sau
Mavrik 2F conc. 0.05%.

4.16. Purecii albi (Hyalopterus amygdali Blanch.)

Puricii albi provoacă daune prin colonizarea feţei inferioare a frunzelor. Adulţii se acoperă cu o secreţie
albicoasă, ceroasă, pulverulentă. Secreţia ceroasă rămâne pe frunze , iar exudatul abundent acoperă frunzele
şi uneori le asfixiază. Atacul sever determină lignificarea insuficientă a lastărilor, debilitarea mugurilor,
căderea prematură a frunzelor, deprecierea producţiei.
CCiicclluull eevvoolluuttiivv:: Purecii cenuşii evoluează un ciclu pe pomi şi alte câteva cicluri pe alte genuri vegetale
(de exemplu, Phragmites şi Arundodonax). Dăunătorul iernează sub forma de ou negricios acoperit de secreţii
ceroase, în apropierea mugurilor. Primăvara, la dezmugurit, apar 4-5 generaţii de fundatrigene. Numărul de
generaţii ale dăunătorului depinde zonă, de condiţiile de mediu şi starea fiziologică a pomilor. Vara,
generaţiile migratoare ale dăunătorului colonizează şi gazdele secundare. La finele verii, către începutul
toamnei, dăunătorul revine pe pomi pentru a depune ouă.
MMăăssuurrii ddee pprreevveenniirree:: Foarte eficiente sunt tratamentele cu insecticide aplicate în perioada repausului
vegetativ.
PPrroodduussee rreeccoom mbbaatteerree:: Pentru perioada de vegetaţie nu există produse omologate, dar în
maannddaattee ppeennttrruu ccoom
caz de atac masiv, mai ales în pepiniere, se pot folosi produse precum: Mospilan 20 WG conc. 0.02% sau
Mavrik 2F conc. 0.05%.

Fig. 63. Atacul de purecilor negrii pe lăstari (Cranshaw, SUA) Fig. 64. Atacul de purecilor cenuşii pe frunze (Foto CTIFL)

4.17. Gărgăriţa mugurilor (Anthonomus amygdali Hust. sin. Anthonomus ornatus Reiche)
Dăunătorul a fost semnalat în Bulgaria, Turcia şi Italia, în special pe migdali.
Adulţii măsoară 5-7 mm au culoare gri-maronie cu perişori de culoare gălbuie, cu rostru de culoare maronie.
Ouăle măsoară în medie 0,5 m, sunt de culoare albă, şi sunt depuse câte 1 sau 2 per fruct. Larvele care
eclozează au lungime de 5 mm. Insectelele afectează atât foliajul pomilor cât şi fructele.
CCiicclluull eevvoolluuttiivv:: Adulţii apar în perioada umflării mugurilor de rod şi îşi reiau activitatea în curs de 7 zile.
Femelele perforează fructele cu rostrul şi apoi se întorc şi depun ouăle în apropierea fructelor. Femelele
depun 10-15 ouă. Larvele se dezvoltă în interiorul fructelor provocând micşorarea fructelor. Fructele atacate
cad din pomi, larvele din ele se retrag în sol până la adâncimea de 20-25 cm, unde împupează. Acest lucru
face destul de dificilă combaterea larvelor şi pupelor.
MMăăssuurrii ddee pprreevveenniirree:: Tratamentele din perioada de repaus a pomilor, efectuate cu uleiuri horticole,
contribuie la reducerea frecvenţei atacului.
PPrroodduussee rreeccoom
maannddaattee ppeennttrruu ccoom
mbbaatteerree:: Mospilan 20 SG conc. 0,02%, Mavrik 2F conc. 0,05%, Karate Zeon
conc. 0,15%.

4.18. Gândacul negru al puieţilor (Capnodis tenebrionis L. sin Capnodis carbonaria)

Dăunatorul este polifag, atacă migdalul, caisul, părul şi specii forestiere. Ocazional, când adulţii atacă plantele
gazdă, produc daune însemnate. Larvele atacă rădăcinile principale ale plantelor pe care le umplu cu
rumeguş, care cade şi pe suprafaţa solului. Adulţii au o lungime de 15-25 mm, de culoare gri-negricioasă.
Ouăle sunt albe, ovoide. Larvele sunt lungi de 70-80 mm, albe, cu de mandibule puternice şi protoraxul
dezvoltat, şi celelalte segmente ale corpului bine definite.
CCiicclluull eevvoolluuttiivv:: Femelele care apar în Mai, depun ouă în acelas an, în timp ce acelea care apar în Iulie-August
depun ouă în anul următor.
Femela depune în medie 300 ouă, când temperatura trece de 25 ˚C. Femelele care apar în Mai trăiesc 2-4 luni
iar cele care apar în Iulie-August traiesc 15 luni şi parcurg o perioadă de hibernare. Durata de incubare a
ouălor este de 10-20 zile în funcţie de evoluţia temperaturilor. Larvele se dezvoltă lent, pe parcursul a 10-12
luni şi în decurs de o lună trec prin stadiul de pupă. Acestea sapă tunele în rădăcinile plantelor gazdă vara sau
în primăvara anului următor.
MMăăssuurrii ddee pprreevveenniirree:: Implică defrişarea şi arderea pomilor sever atacaţi şi după o perioadă cu asolament,
plantarea de material săditor sănătos. Materialul lemnos forestier trebuie tratat prin metode fizice sau
chimice pentru a preveni răspândirea dăunătorului.
PPrroodduussee rreeccoom maannddaattee ppeennttrruu ccoom
mbbaatteerree:: Tratamentele din perioada de repaus a pomilor, efectuate cu
uleiuri horticole, contribuie la reducerea frecvenţei atacului dăunătorului.

Fig. 65. Gândacul negru al puieţilor, adultul (Foto INRA) Fig. 66. Gândacul negru al puieţilor, larva

4.19. Carul scoarţei (Scolytus amygdali sin. Ruguloscolytus amygdali Guerin)

Adulţii sunt lungi de 2-3 mm cu un pronot cu desen specific, cu punctuaţii paralele, mai dense în partea
frontală şi în părţile laterale, elitrele sunt de culoare cafenie mai deschisă, cu pete mai închise în regiunea
centrală. Ouăle sunt de culoare albă. Larvele sunt apode cu corpul moale, albe, arcuite, cu capsula cefalică
cenuşie, fără oceli, dar cu mandibule puternice. Nimfele sunt puţin aplatizate. Cea de a doua pereche de aripi
acoperă perechea distală de picioare. Tibiile celorlalte picioare nu sunt acoperite de aripi.
Dăunătorul sapă galerii sub scoarţa pomilor pe care le umple cu fungi precum Clasterosporium carpophyllum.
CCiicclluulleevvoolluuttiivv:: Specia are trei generaţii pe an, prima în Mai, a doua în Iulie şi a treia în Septembrie.
Adulţii nou formaţi ies din lojele pupale printr-o deschidere printre lemn şi scoarţa. Larvele migrează către
lăstarii nou formaţi în care sapă galerii, hrănindu-se cu sevă şi cu celule. După hrănire, adulţii caută locuri
pentru împerechere. Împerecherea are loc la nivelul scoarţei, în apropierea orificiilor galeriilor săpate de
femele sau chiar în galerii. După depunerea ouălor, câte unul în fiecare galerie, femelele se deplasează la
orificiul de intrare pe care îl astupă. Cei mai afectaţi sunt pomii tineri în care dăunătorul sapă o galerie
longitudinală, lungă de 2-3 cm şi apoi o serie de galerii transversale.
MMăăssuurrii ddee pprreevveenniirree:: În primul rând se recomandâ îndepărtarea pomilor sever atacaţi şi utilizarea de capcane
lipicioase montate pe trunchi şi pe şarpante. Se pot aplica şi tratamente de iarnă cu Confidor Oil conc. 1.5%
PPrroodduussee rreeccoom maannddaattee ppeennttrruu ccoom
mbbaatteerree:: În cazul unor atacuri masive, se efectueaza tratamente cu
insecticide persistente sau piretroizi de sinteză fotostabili, la apariţia primilor adulţi şi la interval de 10-15 zile
pe toată durata zborului.

Fig. 67. Carul scoarţei, adultul (Foto, UGA SUA) Fig. 68. Larvele carului scoartei şi reţeaua de galerii

4.20. Carul lemnului (Xyleborus dispar sin. Anisandrus dispar F.) -- a fost prezentat la specia castan
comestibil.

4.21. Omizile xilofage (Cossus cossus L. si Zeuzera pyrina L.) -- au fost prezentate la specia nuc nucului.

5. Bibliografie selectivă:
Amzăr Valentina, Antonia Ivascu, 2003, Ghid de identificare al principalelor boli şi dăunători la speciile pomicole, Bucureşti, Editura
MEDRO, 200p., ISBN 973-8487-02-1;
Boriani M., D’Adda St., Millinari M., 2003, Il Castagno da Frutto nella Bergamasca, Capitulo 5 Malattie e insetti, p. 68-80, Provincia Di
Bergamo, Italia, 97 pp.;
Botu I., Botu M., Achim Gh., 2001, CULTURA NUCULUI ÎN EXPLOATAŢII NUCICOLE MODERNE, 175p., Cap. 12 Protectia fitosanitară,
Editura Phoenix, Braşov, ISBN 973-85474-2-3;
Botu I., Turcu E., Mihăescu O., Ioachim E, 1987, Cultura Intensivă a Alunului, Cap. 14 Protecţia alunului împotriva bolilor şi
dăunătorilor, 218 pp. Centrul de material didactic şi propagandă agricolă, Bucureşti;
Bergougnoux F., Grospierre, Germain E., Verhalc A., Jalinat J., Marchou M., 1975, Le Noyer, INRA-CTIFL, 188pp, Chap. XI Principales
maladies du noyer, Chap. XII Principales parasites animaux, INVUFLEC, 22 Rue Bergere, Paris-9;
Ţurcanu I.P., Comănici I., 2004, Nucul, Editura Tipografia Centrală, Chişinău, CZU 634.51 Ţ.94, ISBN 9975-78-320-1;
Cociu V., Botu I., Botu M., Cepoiu N., Cosmulescu S., Deaconu I. Gh., Godeanu I., Iancu M., Murg S., Popa I., Tetileanu T., Turcu I.,
Schiau V., Şarpe C., 2003, Culturile Nucifere, Editura Ceres, Bucuresti, 352 pp. ISBN-973-40-05-88;
Charlot G., Germain E., Prunet J.P. et colab., 1990, Le Noyer. Nouvelles Techniques, CTIFL, 208 p., 22 Rue Bergère, 75009 Paris;
Comes I., Lazăr Al., Bobeş I., Hatman M., Drăcea A. El., 1982, Fitopatologie, Cap. 14 Bolile pomilor şi arbuştilor fructiferi, Editura
Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 456 pp., I.P. Oltenia;
Ghizdavu I., Paşol P., Pălăgeşiu I., Bobârnac B., Filipescu C., Matei I., Georgescu T., Baicu T., Bărbulescu Al., 1997, Entomologie
Agricolă, Editura Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti, 436 pp., Cap. 10 Dăunătorii pollifagi, Cap. 17 Dăunătorii pomilor şi arbuştilor
fructiferi, ISBN 973-40-0397-6;
Hatman M., Bobeş I., Lazăr Al., Ghiorgieş C., Glodeanu C., Severin V., Tuşa C., Popescu I., Vonica I., 1989, Fitopatologie, Cap. 13
Bolile pomilor şi arbuştilor fructiferi, Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 468 pp., I.P. Filaret;
Marin F.C., 2013, Despre bacteriozele speciilor nucifere, Revista Sănătatea Plantelor, N. 185, p. 22-25, ISSN-1453-9330;
Marin Florin Cristian, 2011, Comportarea unor soiuri de nuc autohtone şi străine la atacul bacteriozei şi antracnozei (Behavior of
some autochtonous and foreign walnut cultivars on the bacteriosis and antrachnosis attack), Programul COST 873, Stone and nut crop
resistant germplasm resources: surveys, inventory and innovative integration, 7-9 November, Sibiu, Romania 2011,
http://www.cost873.ch/5_activites/meeting_detail.php?ID=39;
Marin Florin-Cristian, Ancu Sergiu, Sumedrea Mihaela, Calinescu Mirela, 2015, Comportarea unor soiuri româneşti de nuc la atacul
gărgăriţei Sciaphobus squalidus Gyll. (Behavior of some Romanian walnut varieties to Sciaphobus squalidus Gyll. attack), Fruit Growing
Research, Vol. XXXI, 2015, p. 83-88;
Paglieta R., Bounous G., 1977, Il castagno da frutto, Edagricole, Bologna, Italia;
Parvi Aldo, Le cancre du chataignier en Europe, Athive de documents de la FAO; http://www.fao.org/docrep/x5348f/x5348f03.htm
Paşol Paul, Ionela Dobrin, Loredana Frasin, 2007, Tratat de Entomologie Specială, Editura Ceres, Bucureşti, 408 pp, Cap.1 Dăunătorii
polifagi, Cap. 5 Dăunătorii pomilor, arbuştilor fructiferi şi căpşunului, ISBN 978-973-40-0760-8
Pârvu M., 2003, Ghid Practic de Fitopatologie, Editia a II a, 282 pp., Secţiunea III Cap. 1 Bolile pomilor fructiferi, Editura Gloria Cluj-
Napoca, ISBN 973-8267-19-6;
Severin V., Iliescu H.C., 2006, Bolile bacteriene ale plantelor, Cap. Bacteriozele pomilor fructiferi p. 201-243, Editura Geea SA 328 pp.,
ISBN (10) 973-9782-17-7; ISBN (13) 978-973-7982-17-9;
Sumedrea Dorin, Isac Ilarie, Iancu Mihail, Aurelian Olteanu, Mihail Coman, Duţu Ion, Ancu Irina, Botu Ion, Budan Sergiu, Butac
Mădălina, Călinescu Mirela, Chiţu Emil, Creangă Ion, Isac Valentina, Mladin Paulina, Mladin Gheorghe, Militaru Mădălina, Mazilu
Crăşior, Marin Florin-Cristian, Nicola Claudia, Preda Silvia, Plopa Catiţa, Stanciu Cosmina, Stanciu Gheorghe, Sturzeanu Monica,
Sumedrea Mihaela, Tănăsescu Nicolae, Turek Adrian, 2014, Pomi, arbuşti fructiferi, căpşun. Ghid tehnic şi economic, MADR-CAESAR,
286 pp., Editura Invel Multimedia, Bucureşti, ISBN-978-973-1886-82-4, http://www.madr.ro/horticultura/fructe-si-legume/ghid-
practic-pomi-arbusti-si-fructiferi.html;
Sumedrea Mihaela, Marin Florin-Cristian, Călinescu Mirela, Sumedrea Dorin, Iorgu Anastase, 2015, Researches Regarding the Use of
Mating Disruption Pheromones in Control of Apple Codling Moth - Cydia pomonella L., ST26733, International Conference "Agriculture
for Life, Life for Agriculture", USAMV Bucharest, in Agriculture and Agricultural Science Procedia 6 (2015) 171-178;
Sumedrea Mihaela, Marin F.C., Teodorescu Georgeta, Paul Bădescu A., Săvulescu I., 2009, Rynaxypyr o alternativă nouă pentru
combaterea viermelui merelor (Cydia pomonella) în livezile din România (Rynaxypyr a new alternative to control codling moth (Cydia
pomonella) in Romanian orchards), Proceedings of R.I.F.G. Pitesti, Vol. XXV 2009, p. 124-129, ISSN 1584-2231;
Teodorescu Georgeta, Roman T., Sumedrea Mihaela, 2003, Entomologie horticolă. Dăunători specifici şi metode de combatere,
Editura Ceres, Bucureşti, 375 p., ISBN 973-40-0631-2;
Vossen P., 2000, Chestnut Culture in California, University of California, Division of Agriculture and Natural Resources, Cooperative
Extension Publication N. 8010.

*** Acarianul mugurilor de alun (Phytopthus avellanae Nalepa); http://findikci.net/phytoptus-avellanae/

*** Băşicarea frunzelor (Taphrina deformans Berk, Tul. sin. Exoascus deformans Berk); http://www7.inra.fr/hyp3/images/6036793.jpg
***Carul scoarţei (Scolytus amygdali sin. Ruguloscolytus amygdali Guerin); http://www7.inra.fr/hyppz/RAVAGEUR/6rugamy.htm
*** Ciuruirea bacteriană a frunzelor (Xanthomonas pruni F.F. Smith, Dowson); http://www.ipm.ucdavis.edu/PDF/MISC/168605.pdf
*** Făinarea frunzelor de alun (Phyllactinia corylea (Pers.) Karst.
http://www.plantmanagementnetwork.org/pub/php/brief/2005/hazelnut/
*** Gărgăriţa alunului (Balaninus nucum L.); http://www7.inra.fr/hyppz/RAVAGEUR/6curnuc.htm
*** Gărgăriţa mugurilor (Anthonomus amygdali Hust. sin. Anthonomus ornatus Reiche)
http://www.ortosemplice.it/malattie-parassiti/antonomo-del-mandorlo-anthonomus-amygdali/
*** Gândacul negru al puieţilor (Capnodis tenebrionis L. sin Capnodis carbonaria);
http://www7.inra.fr/hyppz/RAVAGEUR/6capten.htm
*** Molia orientală (Grapholita molesta Busk); http://entoweb.okstate.edu/ddd/insects/ofm.htm
*** Monilioza Monilinia laxa (Ardeh. et Ruhr) Money sin. Sclerotinia laxa (Ardeh. et Ruhr) forma imperfectă Monilinia cinerea Bar.
http://old.madr.ro/pages/fitosanitar/monilinia.pdf
*** Păduchele galben al alunului (Myzocallis coryli Goeze); http://www7.inra.fr/hyppz/RAVAGEUR/3myzcor.htm
*** Păduchele verde al alunului (Corylobium avellanae Schrank); http://www7.inra.fr/hyppz/RAVAGEUR/6corave.htm
*** Purecii negrii (Brasicaudus persicaecola Boisd.); http://www7.inra.fr/hyppz/RAVAGEUR/6braper.htm
*** Sfredelitorul ramurilor Zeuzera pyrina L.; http://www7.inra.fr/hyppz/RAVAGEUR/3zeupyr.htm
*** Sfredelitorul trunchiului (Cossus cossus L. sin. Trypanus cossus); http://www7.inra.fr/hyppz/RAVAGEUR/3coscos.htm
 6. Programe orientative de combatere a bolilor şi dăunătorilor la speciile nucifere
Pentru cele mai recente actualizări, privind produsele de protecţie a plantelor, vă rugăm accesaţi site-urile:
https://www.madr.ro/omologare-produse-de-protectie-a-plantelor/lista-produselor-de-protectie-a-plantelor-omologate.html şi
https://ec.europa.eu/food/plant/pesticides/eu-pesticides-database/public/?event=activesubstance.selection&language=EN

Tabelul 1. Program orientativ de combatere a bolilor şi dăunătorilor la specia NUC până la intrarea pe rod
Trt Fenofaza Patogeni / Dăunătorii Produse de protecţia plantelor recomandate
La pornirea în vegetaţie fungicide pe bază de cupru: Cuproxat Ultra comc. 0.35%,
(Martie) Alcupral 50 PU conc. 0.3%, Champ 77 WG conc. 0.3%, Triumf
1. Bacterioză, antracnoză, ş.a.
40 WG conc. 0.3%, Funguran 50 OH conc. 0.3%, Zeamă
bordeleză conc. 0.5%.
La începutul fungicide pe bază de: captan (Captan 80 WDG conc. 0.15%,
dezmuguritului Merpan 80 WDG conc. 0.15%), mancozeb (Dithane M45 conc.
Bacterioză, antracnoză, ş.a.
(Aprilie) 0.2%, Vondozeb conc. 0.2%), tiofanat-metil (Topsin 80 WDG
2. conc. 0.1%).
Păduchele din San José, păduchi ţestoşi, Insecticide pe bază de: acetamiprid (Mospilan 20 SG 0.45
acarieni, afide, ş.a. kg/ha) + ulei vegetal (Toil 0.5%).
(forme hibernante)
Creşterea lăstarilor Unul dintre fungicidele recomandate la tratamentul 2, sau un
Bacterioză, antracnoză, ş.a.
(Mai) produs pe bază de cupru.
Insecticide pe bază de: deltametrin (Decis Mega conc.
3.
0.015%) alfa-cipermetrin (Fastac 10 EC conc. 0.02%) lambda-
Afide, acarieni, insecte defoliatoare, ş.a.
cihalotrin (Lambdex 5 EC conc. 0.015%), cipermetrin (Faster
10 EC conc. 0.025%), sau un acaricid eficace.
Iunie, August Unul dintre fungicidele recomandate la tratamentul 2, sau un
Bacterioză, antracnoză, ş.a.
produs pe bază de cupru.
4.
Păduchele din San José, păduchi ţestoşi, Insecticide pe bază de: acetamiprid (Mospilan 20 SG 0.025-
acarieni, afide, ş.a. 0.03%) sau Decis Mega conc. 0.015%.
5. La căderea frunzelor Patogeni micotici şi bacterieni fungicide pe bază de cupru.

Tabelul 2. Program orientativ de combatere a bolilor şi dăunătorilor la specia NUC după intrarea pe rod
Trt Fenofaza Patogeni / Dăunătorii Produse de protecţia plantelor recomandate
La pornirea în vegetaţie Bacterioză, antracnoză, ş.a. fungicide pe bază de cupru: Cuproxat Ultra comc. 0.35%,
(Martie) Alcupral 50 PU conc. 0.3%, Champ 77 WG conc. 0.3%, Triumf
1.
40 WG conc. 0.3%, Funguran 50 OH conc. 0.3%, Zeamă
bordeleză conc. 0.5%.
La începutul Bacterioză, antracnoză, ş.a. fungicide pe bază de captan (Captan 80 WDG conc. 0.15%,
dezmuguritului Merpan 80 WDG conc. 0.15%), mancozeb (Dithane M45 conc.
(Aprilie) 0.2%, Vondozeb conc. 0.2%) tiofanat-metil (Topsin 80 WDG
2. conc. 0.1%).
Păduchele din San José, păduchi ţestoşi, Insecticide pe bază de: acetamiprid (Mospilan 20 SG 0.45
acarieni, afide, ş.a. kg/ha) + ulei vegetal (Toil 0.5%).
(forme hibernante)
Începutul uscării Bacterioză, antracnoză, ş.a. Unul dintre fungicidele recomandate la tratamentul 2, sau un
stigmatelor (Mai I) produs pe bază de cupru.
Afide, acarieni, insecte defoliatoare, ş.a. Insecticide pe bază de: (Decis Mega conc. 0.015%) alfa-
3.
cipermetrin (Fastac 10 EC conc. 0.02%) lambda-cihalotrin
(Lambdex 5 EC conc. 0.015%), cipermetrin (Faster 10 EC conc.
0.025%), sau un acaricid eficace.
Creşterea intensă a Bacterioză, antracnoză, ş.a. Unul dintre fungicidele recomandate la tratamentul 2, sau un
lăstarilor (Mai II-III) produs pe bază de cupru.
Viermele fructelor G1, afide, acarieni, Insecticide pe bază de: clorantraniliprol (Coragen conc.
insecte defoliatoare, ş.a. 0.01%), abamentin + clorantraniliprol (Voliam Targo doza 1
4.
l/ha), emamectin benzoat (Affirm doza 3-4 kg/ha),
deltametrin (Decis Mega conc. 0.015%), alfa-cipermetrin
(Fastac 10 EC conc. 0.02%), lambda-cihalotrin (Lamdex 5 EC
conc. 0.015%), cipermetrin (Faster 10 EC conc. 0.025%).
Iunie II - Iulie I Bacterioză, antracnoză, ş.a. Unul dintre fungicidele recomandate la tratamentul 2, sau un
produs pe bază de cupru.
5-6. Viermele fructelor G2, afide, acarieni, Insecticide pe bază de: acetamiprid (Mospilan 20 SG 0.025-
insecte defoliatoare, Păduchele din San José 0.03%), Karate Zeon conc. 0,015% sau un acaricid eficace.
(G1) ş.a.
Iulie III – August I Bacterioză, antracnoză, ş.a. Unul dintre fungicidele recomandate la tratamentul 2, sau un
produs pe bază de cupru.
7-8. Viermele fructelor, afide, acarieni, insecte
defoliatoare, Păduchele din San José (G2) Unul dintre insecticidele recomandate la tratamentul 5.
ş.a.
9. La căderea frunzelor Patogeni micotici şi bacterieni fungicide pe bază de cupru.
Tabelul 3. Program orientativ de combatere a bolilor şi dăunătorilor la specia CASTAN

Trt Fenofaza Patogeni/Dăunătorii Produse de protecţia plantelor recomandate

Păduchele din San José, păduchi ţestoşi, Insecticide pe bază de: acetamiprid (Mospilan 20 SG 0.45
Finalul repausului
1. acarieni, afide, ş.a. kg/ha) + ulei vegetal (Toil 0.5%).
vegetativ
(forme hibernante)
Fungicide pe bază de cupru: Cuproxat Ultra comc. 0.35%,
Boala cernelii, pătarea frunzelor, cancere de Alcupral 50 PU conc. 0.3%, Champ 77 WG conc. 0.3%, Triumf
Înfrunzit scoarţă şi colet 40 WG conc. 0.3%, Funguran 50 OH conc. 0.3%, Zeamă
2.
(Aprilie) bordeleză conc. 0.5%.
Insecticide pe bază de: deltametrin (Decis Mega conc.
Insecte defoliatoare ş.a.
0.015%), acetamiprid (Mospilan 20 SG 0.02%).
Boala cernelii, pătarea frunzelor, cancere de Fungicide pe bază de: miclobutanil (Systhane Forte conc.
Începutul înfloritului scoarţă şi colet 0.02%) sau cupru.
3.
(Mai) Insecticide pe bază de: tau+fluvalinat (Mavrik 2F conc.
Insecte defoliatoare ş.a.
0.05%), acetamiprid (Mospilan 20 SG 0.02%)
Fungicide pe bază de captan (Captan 80 WDG conc. 0.15%,
Boala cernelii, pătarea frunzelor, cancere de
Merpan 80 WDG conc. 0.15%), mancozeb (Dithane M45 conc.
scoarţă şi colet
0.2%, Vondozeb conc. 0.2%).
Viermele fructelor, gărgăriţe, insecte Insecticide pe bază de: deltametrin (Decis Mega conc.
Creşterea fructelor
4-5. defoliatoare, ş.a. 0.015%), acetamiprid (Mospilan 20 SG 0.02%), lambda-
(Iulie-August)
cihalotrin (Karate Zeon conc. 0.015%, Lamdex conc. 0.015%).
Păduchele din San José, Insecticide pe bază de: clorpirifos+deltametrin (Pirinex Quick
conc. 0.1%), deltametrin (Decis Mega conc. 0.015%),
clorpirifos (Reldan 22 doza 2.0-2.2 l /ha).
6. După recoltare Antracnoză, septorioză, pătarea brună- Unul dintre fungicidele recomandate la tratamentele 4-5.
violacee, ş.a.

Tabelul 4. Program orientativ de combatere a bolilor şi dăunătorilor la specia ALUN până la intrarea pe rod
Trt Fenofaza Patogeni / Dăunătorii Produse de protecţia plantelor recomandate
Acarianul mugurilor, păduchi forme Insecticide pe bază de: acetamiprid (Mospilan 20 SG 0.45
hibernante ş.a. kg/ha) + ulei vegetal (Toil 0.5%)
La pornirea în vegetaţie Fungicide pe bază de cupru: Cuproxat Ultra comc. 0.35%,
1.
(Înfrunzit) Bacterioză, gloeosporioză, antracnoză şi alte Alcupral 50 PU conc. 0.3%, Champ 77 WG conc. 0.3%, Triumf
boli micotice 40 WG conc. 0.3%, Funguran 50 OH conc. 0.3%, Zeamă
bordeleză conc. 0.5%
Fungicide precum: mancozeb (Dithane M45 conc. 0.2%),
Bacterioză, gloeosporioză, antracnoză şi alte
captan (Merpan 50 WP conc. 0.25%), ciprodinil (Chorus 0.45-
boli micotice
0.75kg/ha).
La creşterea fructelor Păduchi, insecte defoliatoare, ş.a. Insecticide precum: acetamiprid (Mospilan 20 SG conc.
2.
(Mai) 0.02%), deltametrin (Decis Mega conc. 0.015%), tiacloprid
alfa-cipermetrin (Fastac 10 EC conc. 0.02%), tau-fluvalinat
(Mavrick 2F conc. 0.05%), sau pe bază de Beauveria bassiana
ş.a.
3. La creşterea fructelor Acarieni Acaricide pe bază de pyridaben (Sanmite 20 WP conc.
(Iunie) 0.075%), milbectin (Milbenknock conc. 0.015%).
4. La maturarea lăstarilor Bacterioză, gloeosporioză, antracnoză şi alte Fungicide pe bază de cupru.
(August-Septembrie) boli micotice.
Tabelul 5. Program orientativ de combatere a bolilor şi dăunătorilor la specia ALUN după intrarea pe rod

Trt Fenofaza Patogeni/Dăunătorii Produse de protecţia plantelor recomandate

Acarianul mugurilor, păduchi forme Insecticide pe bază de: acetamiprid (Mospilan 20 SG 0.45
hibernante ş.a. kg/ha) + ulei vegetal (Toil 0.5%).
Fungicide pe bază de cupru: Cuproxat Ultra comc. 0.35%,
1. La pornirea în vegetaţie
Monilioză, gloeosporioză, bacterioză, Alcupral 50 PU conc. 0.3%, Champ 77 WG conc. 0.3%, Triumf
antracnoză ş.a. 40 WG conc. 0.3%, Funguran 50 OH conc. 0.3%, Zeamă
bordeleză conc. 0.5%.
Monilioză, gloeosporioză, bacterioză,
2. Înfrunzit (Aprilie) Unul dintre fungicidele recomandate la Tratamentul 1.
antracnoză ş.a.
Fungicide precum: mancozeb (Dithane M45 conc. 0.2%),
Monilioză, gloeosporioză, bacterioză,
captan (Merpan 50 WP conc. 0.25%), ciprodinil (Chorus 0.45-
antracnoză ş.a.
0.75kg/ha), ş.a.
Insecticide precum: acetamiprid (Mospilan 20 SG conc.
Înălţare involucru şi creşterea
3-4. Gărgăriţa alunelor, păduchi, insecte 0.02%), deltametrin (Decis Mega conc. 0.015%), alfa-
funzelor (Mai)
defoliatoare, ş.a. cipermetrin (Fastac 10 EC conc. 0.02%), tau-fluvalinat
(Mavrick 2Fconc. 0.05%), insecticide biologice ş.a.
Acaricide pe bază de pyridaben (Sanmite 20 WP conc.
Acarieni
0.075%), milbectin (Milbenknock conc. 0.015%).
Monilioză, gloeosporioză, bacterioză,
Unul dintre fungicidele recomandate la tratamentele 3-4.
antracnoză ş.a.
5. Început diferenţiere (Iunie)
Gărgăriţa alunelor, păduchi, insecte
Unul dintre insecticidele recomandate la tratamentul 3.
defoliatoare
6. Începutul formării miezului Antracnoză Unul dintre fungicidele recomandate la tratamentele 3-4.
(Iulie) Gărgăriţa alunelor, păduchi, insecte
Unul dintre insecticidele recomandate la tratamentele 3-4.
defoliatoare ş.a.
acarieni Unul dintre acaricidele recomandate la tratamentele 3-4.
7. După recoltat Bacterioză, gloeosporioză,
Fungicide pe bază de cupru.
antracnoză, ş.a.

Tabelul 6. Program orientativ de combatere a bolilor şi dăunătorilor la specia MIGDAL

Trt Fenofaza Patogeni/Dăunătorii Produse de protecţia plantelor recomandate
Afide, acarieni, păduchi ţestoşi, ş.a.
Insecticide pe bază de: acetamiprid (Mospilan 20 SG 0.45
1. Finalul repausului vegetativ (forme hibernante), Anthonomus
kg/ha) + ulei vegetal (Toil 0.5%)
amygdali
Fungicide pe bază de cupru: Cuproxat Ultra comc. 0.35%,
Băşicare, monilioze, ciuruirea Alcupral 50 PU conc. 0.3%, Champ 77 WG conc. 0.3%, Triumf
2. Buton roz
frunzelor, ş.a. 40 WG conc. 0.3%, Funguran 50 OH conc. 0.3%, Zeamă
bordeleză conc. 0.5%
Fungicide pe bază de: difenoconazole (Score 250 EC conc.
0.02%), ciprodinil (Chorus 0.45-0.75kg/ha), miclobutanil
Băşicare, monilioze, ciuruirea
(Systhane Forte conc. 0.02%), captan (Captan 80 WDG conc.
frunzelor, ş.a.
0.15%), mancozeb (Dithane M45 conc. 0.2%, Vondozeb conc.
3. Începutul scuturării petalelor
0.2%).
Afide, molii (molia orientală a
Insecticide pe bază de: acetamiprid (Mospilan 20 SG conc.
fructelor, molia vărgată, insecte
0.02%), tau- fluvalinat (Mavrik 2F conc. 0.05%).
defoliatoare, ş.a.
Băşicare, monilioze, ciuruirea
Unul dintre fungicidele de la tratamentul 3.
frunzelor, ş.a.
La interval de 7-8 zile de la
4-5. Afide, molii (molia orientală a Insecticide pe bază de: deltametrin (Decis Mega conc.
tratamentul anterior
fructelor, molia vărgată, insecte 0.015%), alfa-cipermetrin (Fastac 10 EC conc. 0.02%), lambda-
defoliatoare, ş.a. cihalotrin (Karate Zeon conc. 0.015%), etc.
Monilioze, ciuruirea frunzelor, ş.a. Unul dintre fungicidele de la tratamentul 3.
6. Creşterea fructelor şi lăstarilor Păduchele din San José (G1) alţi Insecticide pe bază de: acetamiprid (Mospilan 20 SG conc.
păduchi ţestoşi 0.025-0.03%), Karate Zeon conc. 0,015%.
Fungicide pe bază de: piraclostrobin+boscalid
7. Înainte de recoltare Monilioze
(Signum 0.5 kg/ha).
Păduchele din San José (G1) alţi
8. După recoltare Unul dintre insecticidele recomandate la Tratamentul 6.
păduchi ţestoşi
9. La căderea frunzelor Boli bacteriene şi micotice Fungicide pe bază de cupru.