CE INVATAM PENTRU TITULARIZARE LA MATEMATICA?

Am selectat o lista cu documentele/ materialele metodice pe care trebuie sa le parcurgem,

conform programei in vigoare.Fiecare material metodic amintit aici va fi detaliat in paginile site-
ului.

• CURRICULUM NATIONAL: functiile curricumului, Planul cadru,Programa scolara la

matematica,Manuale scolare si auxiliare,Curriculum nucleu,Curriculum la decizia
scolii,Trunchi comun.
• PROIECTAREA DEMERSULUI DIDACTIC: Lectura programei scolare, Planificarea
calendaristica anuala si semestriala, Proiectarea unitatii de invatare, Activitati de invatare,
Activitati de evaluare.Exemple si modele.
• LECTIA : Strategia proiectarii lectiei la matematica, Tipuri de lectie, Modele de proiecte
didactice.
• METODE.TEHNICI.PROCEDEE:Strategia didactica,Metode de instruire, Procedee.

• METODE SPECIFICE MATEMATICII: Demonstratia , Inductia si deductia , Inductia

Matematica , Metoda reducerii la absurd , Rolul exemplelor si contraexemplelor ,
Invatarea prin descoperire, Problematizarea , Algoritmizarea , Lucrul cu manualul,
Generalizarea , Modelarea matematica , Instruirea asistata de calculator , Expunerea ,
Conversatia , Discutia , Metode interactive ( Mozaic, Turul Galeriei, Metoda cubului, etc)
• COMPETENTE SPECIFICE -OBIETIVE OPERATIONALE-CONTINUTURI-
ACTIVITATI DE INVATARE-METODE-MIJLOACE DIDACTICE: concordanta in
strategia didactica.
• MIJLOACE DE INVATAMANT:functii , clasificare , exemple.

• MANUALUL SCOLAR

• EVALUAREA: operatii , functii, rol , tipuri de evaluare , strategia evaluarii la

matematica , instrumentele evaluarii, Etapele proiectarii unui test la matematica , Metode
de evaluare, Tehnici de evaluare.Exemple.
• ALTE POSIBILE SUBIECTE

Metodica

Mai jos este un document despre metodica. Eu am auzit ca a fost de folos celor care au
dat examen in anii trecuti.

PLANUL CADRU

Planul cadru este un document scolar elaborat la nivel de stat de Ministerul

Educatiei si Cercetarii si are un caracter unic si obligatoriu pentru fiecare stadiu de
pregatire si tip de scoala, cuprinzand obiectele de studiu din fiecare clasa, numarul
 de ore aferente saptamanal fiecarei discipline, pentru a putea asigura elevilor din
toate scolile din tara, de acelasi grad si profil, aceeasi pregatire, oferind astfel
tuturor elevilor sanse egale in promovarea scolara si profesionala si in ceea ce
priveste integrarea sociala.

Curriculumul contine alaturi de trunchiul comun, obligatoriu pentru toate

scolile de acelasi nivel, un numar de ore optionale, al caror continut poate fi stabilit
de fiecare scoala in parte, in functie de dorintele si posibilitatilor elevilor.

Trunchiul comun corespunde numarului minim de ore prevazut pentru fiecare

disciplina obligatorie in parte.La numarul de ore din trunchiul comun, in construirea
schemei orare proprii, scoala va adauga una sau mai multe ore pentru curriculumul
la decizia scolii.

O structura diferentiata pe filiere, profiluri si specializari a dus la evidentierea

unei personalitati proprii fiecarei unitati scolare avand o oferta educational specifica
, spre deosebire de invatamantul omogen ca structura si oferta, anterior.

Principiile care stau la baza realizarii planurilor cadu de invatamant sunt:

a) Principiul selectiei si al ierarhizarii cultural care consta in realizarea unei stranse

legaturi intre domenii stiintifice si cultural ale umanitatii si domeniile curricumu-ului
scolar.Astfel, disciplinele scolare au fost stabilite , grupate si ierarhizate in categorii
mai largi, formandu-se ariile curriculare. Ariile curricular pentru care s-a optat in
invatamantul romanesc sunt: limba si comunicare, matematica si stiinte ale naturii,
om si societate, arte, educatie fizica si sport, tehnologii, consiliere si orientare.

b) Principiul functionalitatii care vizeaza stabilirea unei stranse relatii intre diverse
discipline si arii curricular cu particularitatile de varsta, psihologia elevilor si
diversitatea domenilor cunoasterii. Principiul functionalitatii determina structurarea
procesului

De inavatamant in urmatoarele cicluri curriculare: ciclul achizitiilor fundamentale

( grupa pregatitoare, clasele I-II), ciclu de dezvoltare(III-VI), ciclu de observare si
orientare(VII-IX),c iclu de aprofundare(X-XI), ciclu de specializare(XII-XIII)

c) Principiul coerentei se refera la caracterul omogen al parcursului scolar

d) Principiul egalitatii ofera posibilitatea fiecarui elev sa-si valorifice potentialul fizic si
intellectual de care dispune

e) Principal felxibilitatii si al parcursului individual ofera elevilor sansa de a se orienta

catre acea oferta educational care corespunde dorinteler si aptitudinilor lor,
crescand astfel calitatea procesului de invatamant. Acest lucru se realizeaza prin
curriculum la decizia scolii
f) Principiul racordarii la social inpune ca planurile de invatamant sa fie concepute
astfel incat sa li se acorde elevilor sansa integrarii in viata productive sau a
orientarii catre studiile postliceale sau universitare

Pe langa trunchiul comun de materii, fiecare unitate de invatamant propune

curriculum la decizia scolii.

Curriculum la decizia scolii (CDS) - ansamblul proceselor educative si al

experientelor de învatare pe care fiecare scoala le propune în mod direct elevilor sai
în cadrul ofertei curriculare proprii. La nivelul planurilor de învatamânt, CDS
reprezinta numarul de ore alocate scolii pentru construirea propriului proiect
curricular.

Curriculum aprofundat - reprezinta, pentru învatamântul general, acea

forma de CDS care urmareste aprofundarea obiectivelor de referinta ale
Curriculumului-nucleu prin noi obiective de referinta si unitati de continut, în
numarul maxim de ore prevazut în plaja orara a unei discipline. .

Curriculum extins - reprezinta, pentru învatamântul general, acea forma de

CDS care urmareste extinderea obiectivelor si a continuturilor din Curriculumul-
nucleu prin noi obiective de referinta si noi unitati de continut, în numarul maxim de
ore pervazut în plaja orara a unei discipline. Acesta presupune parcurgerea
programei în întregime (inclusiv elementele marcate cu asterisc).

Optionalul - reprezinta, pentru învatamântul obligatoriu, acea varietate de

CDS ce consta într-o noua disciplina scolara; aceasta presupune elaborarea în
scoala a unei programe cu obiective si continuturi noi, diferite de acelea existente în
programele de trunchi comun.

La nivelul liceului, CDS se poate realiza prin mai multe tipuri de optionale, respectiv:

Optional de aprofundare - reprezinta acel tip de CDS derivat dintr-o

disciplina studiata în trunchiul comun, care urmareste aprofundarea
obiectivelor/competentelor din curriculumul-nucleu prin noi continuturi propuse la
nivelul scolii.

Optional de extindere - reprezinta acel tip de CDS derivat dintr-o disciplina

studiata în trunchiul comun, care urmareste extinderea obiectivelor-
cadru/competentelor generale din curriculumul-nucleu prin noi obiective de
referinta/competente specifice si noi continuturi definite la nivelul scolii.

Optional preluat din trunchiul comun al altor discipline - reprezinta

acel tip de CDS generat prin parcurgerea unei programe care este obligatorie
pentru anumite specializari si care poate fi parcursa în cadrul orelor de CDS la acele
specializari unde disciplina respectiva nu este inclusa în trunchiul comun.
 Optional ca disciplina noua - consta într-un nou obiect de studiu, în afara
acelora prevazute în trunchiul comun la un anumit profil si specializare; acesta
presupune elaborarea în scoala a unei programe noi, diferite de programele
disciplinelor de trunchi comun.

Optional integrat - consta într-un nou obiect de studiu, structurat în jurul

unei teme integratoare pentru o anumita arie curriculara sau pentru mai multe arii
curriculare. Acesta presupune elaborarea unei programe prin integrarea a cel putin
doua domenii apartinând uneia sau mai multor arii curriculare; în acest caz,
obiectivele/competentele sunt diferite fata de acelea existente în programele
disciplinelor care se integreaza.

Pe langa curriculum-ul nucleu scoala poate sa mai propuna un pachet de

discipline optionale in cadrul ariei curriculare Tehnologii, fi la intersectia acesteia cu
alte arii curriculare.

In clasa a IX-a , studiul informaticii la profilui matematica-informatica are atat

caracter teoretic cat si practic si este organizat astfel:

- 2 ore trunchi comun

- 1-2 ore CDS

La nivelul disciplinei se poate propune o disciplina optionala, cum ar fi

Sisteme de operare.

Un optional la nivelul ariei curriculare ar putea fi: „Administrarea retelelor de

calculatoare” -disciplina ce necesita cunostiitele a cel putin 2 discipline din aria
curriculara respectiva

La nivelul mai multor arii curriculare se poate propune optionalul Calculatorul

in societatea actuala.

PROGRAMA SCOLARA

Stabileste continutul disciplinelor de informatica, pentru fiecare disciplina si

an de studiu, in functie de profil si de forma de invatamant(zi, seral)

Prin intermediul programei scolare sunt stabilite:setul de cunostiinte,

priceperile si deprinderile pe care trebuie sa le dobandeasca elevii in anul de studiu
respectiv, precum si succesiunea in care acestea trebuie dobandite.

In elaborarea unei programe se tine seama de anumite cerinte de ordin

psihologic didactic metodic si stiintific.

Programa scolara are urmatoare structura:

• Nota de prezentare privitoare la scopurile si obiectivele predarii acestei discipline,
indicatii privind succesiunea materiei, structura materiei, informatii privind
materialul bibliografic si o serie de recomandari facute de catre autorii programei

• Obiectivele cadru care sunt obiective cu un grad ridicat de generalitate si

complexitate. Ele se refera la formarea unor capacitati si aptitudini specifice
disciplinei.

• Obiective de referinta care specifica rezultatele asteptate ale procesului de

predare/invatare pe durata unui an scolar si urmaresc progresul facut in dobandirea
de competente de la un an la altul

• Exemple de activitati de invatare care propun modalitati de organizarea a

activitatii in clasa

• Continuturile reprezinta mijloacele prin care se urmareste atingerea obiectiveleor

cadru si a obiectivelor d ereferinta propuse.

Pentru clasa a X-XII se observa orientarea programeleo spre programe centrate pe

competente, tinad cont de dorinta integrarii imediate a elevilor in activitatea
productiva. Competentele sunt definite ca ansambluri de cunostiite si deprinderi
care permit identificarea si rezolvarea, in contexte diferite a problemelor specifice
unui domeniu.

La clasele a X-XII programa scolara consta din: o nota de prezentare, competente

generale, competente specifice, continuturi, valori si atitudini si sugestii
metodologice.

Competentele generale- Se definesc pe obiect de studiu şi se formează pe

durata învăţământului liceal. Ele au un grad ridicat de generalitate şi complexitate
şi au rolul de a orienta demersul didactic către achiziţiile finale ale elevului.

Competentele specific si continuturile reprezinta componentele centrale ale

programei. Competentele specifice reprezinta etape in dobandirea competenteleor
generale si au associate unitati de continut.

Programa nu prevede insa specificarea unui numar de ore pentru fiecare tema ,
stabirea timpului necesar fiind lasata la dispozitia profesorului , care va tine cont de
particularitatile fiecarui colectiv.

Materia specificata in cadrul programei pentru curriculum obligatoriu trebuie sa

asigure minimul de cunostiinte informatice pentru folosirea echipamenteleo de
calcul si rezolvarea de probleme specifice informaticii.

MANUALUL SCOLAR
 Manualul scolar este principalul mijloc didactic folosit in procesul de
invatmaant. El reprezinta in mod detaliat materia cuprinsa de programa scolara.
Modificarea programei scolare atrage dupa sine necesitatea eleborarii unui nou
manual pentru disciplina respectiva.

Pentru profesori manualul scolar indeplineste functia unui ghid care le ofera
continuturile de predata si anumite modele de predare. Profesorul poate sa
completeze si sa depaseasca manualul , prezentand informatii si din alte surse de
informare (alte manuale, articole de reviste, culegeri de probleme, alte lucrari de
specialitate, mijloace audio-vizuale).

Principalele obiective pentru prezentarea in mod adecvat a unei teme in

cadrul unui manual sunt:

• sa stimuleze atentia elevului

• sa precizeze corect si complet continutul in conformitate cu programa analitica

• sa sprijine in momentul potrivit directia gandirii elevului

• sa consolideze gandirea algoritmica a elevului favorizand munca independenta si

creatoare

• sa atraga prin calitatea prezentarii si tehnoredactarii

• sa dea posibilitatea aprecierii rezultatelor obtinute in urma procesului de invatare

O mare parte din functia manualului in cadrul informaticii este preluat de calculator.
Calculatorul poate indeplini functile de comunicare de cunostiinte (help-ul) si de
verificare (compilarea si executia unui program), dar nu si de evaluare a nivelului de
cunostiinte acumulate.

In momentul de fata au aparut manualle alternative dandu-i profesorului

posibilitatea de a alege manualul in funstie de nivelul clasei si de dorintele elevilor.
Toate manualele alternative trebuie sa respecte programa.

In prezent manualul poate fi completat si de alte mijloace de comunicare de

cunostiite:mijloace audio si audio-vizuale specifice informaticii, acestea fiid
calculatoare cu echipamnete periferice deosebite cum ar fi sistemele multimedia,
suporturi magnetice(dvd-urile), retele de calculatoare si internetul.

PLANIFICAREA CALENDARISTICA
 Planificarea calendaristica - este un document administrativ alcatuit de
profesor care asociaza într-un mod personalizat elemente ale programei (obiective
de referinta si continuturi, respectiv competente si continuturi) cu alocarea de timp
considerata optima de catre acesta pe parcursul unui an scolar.

In elaborarea planificarii calendaristice este recomandata parcurgerea

urmatoareleor etape:

- realizarea asocierilor dintre obiectivele de referinta/ competente specifice si

continuturi

- impartirea in unitati de invatare

- stabilirea succesiunii de parcurgere a unitatilor de invatare

- alocarea timpului necesar pentru fiecare unitati de invatare in concordanta cu

obiectivele de referinta/ competentele specifice si continuturile vizate

Unitati de Obiect continuturi Numar d saptamana obs

invatare ref / comp eore
specif

0 1 2 3 4 5

Semnificatiile rubricilor sunt:

- unitatile de invatare contin temele stabilite de profesor

- Obiective de referinta/competente specifice contine codurile obiectivelor de ref/

comp specifice din programa scolara

- Continuturile sunt extrase din lista de continuturi a programei

- Numarul de ore alocate se stabileste de catre profesor in conformitate cu nivelul

de cunostiinte ale clasei

- Observatii se completeaza cu eventualele modificari de aplicarea efectiva la clasa

O planificare calendaristica intocmita corect trebuie sa respecte structura

recomandata, sa acopere integral programa scolara la nivelul obiectivelor de ref/
comp specfice si continuturi si sa respecte numarul total de ore alocat disciplinei
prin palanul cadru.

PROIECTARE UNITATII DE INVATARE

 Unitatea de invatare are o structura omogena din punct de vedere temtic, se
desfasoara continuu pe o perioada de timp si se finalizeaza prin evaluare. Ea este
elementul generator al planificarii calendaristice.

Identificarea unitatilor deinvatre se face prin tema acestora. Stabilirea temei

s eface pe baza lecturii programei si este primul pas in identificarea unitatilor de
invatare in care va fi impartita materia pe parcursul unui an scolar.

Proiectul unei unitati d einvatare

Scoala........ clasa/nr.ore
saptmana......

Disciplina........ saptamana/anul..........

Proiectul unitatii de invatare

Unitatea de invatare.....

Nr ore alocate.....

Continuturi Obiective Activitati de Resurse Evaluare

invatare

0 1 2 3 4

In continuturi se trec detalieri de continut necesare in explicarea modului

de parcurgere a materiei.

In obiective de referinta/competente specifice se trec coduriledin

programa scolara

Activitatile de invatare pot fi cele din programa scolara, acestea putand fi

completate modificate pe care profesorul le considera adecvate pentru aingerea
obiectiveleor propuse.

Resurse este rubrica din proiect care tine detalieri de timp, loc si forme de
organizare a clasei

In Evaluare se metioneaza formele de evaluare ale elevilor, aplicate la clasa.

Este util ca unitatea de invatare sa aiba o durata de 3-8 ore si sa fie finalizata prin
evaluare .
 ELABORAREA OBIECTIVELOR OPERATIONALE

Tehnica de operationalizare a obiectivelor insemna transpunerea obiectivelor

formulate in termeni generali in expresie concreta care sa permita identificarea si
masurarea activitatii de invatare specificata prin intermedioul obiectivului.

Un obiectiv operational insemna performanta sau competenta de care va fi

capabil un elev la sfarsitul unei lectii.

Obiectivele operationale au doua dimensiuni:una de continut, care constituie

obiectul invatatrii si una de forma, care indica sarcina de invatare pentru elev.

Operationalizarea obiectivelor se realizeaza cu ajutorul unor anumite reguli,

numite modele de operationalizare.cel mai raspandit model de operationalizare este
cel al lui R.F. Mager.

Regula de operationalizare propusa de R.F. Mager presupune respectarea

urmatoarelor 3 cerinte in formularea unui obiectiv operational:

a) Specificarea comportamentului final al elevului, care descrie rezultattul asteptat de

la elev. Ex: elevul sa enumere elementele componente ale unui sistem de calcul.
Comportamentul este de enumerare, iar domeniul de continut este reprezentat de
componentele unui sistem de calcul.

b) Descrierea conditiilor de realizare a obiectivului, care reprez cadrul de manifestare

a comportamnetului final. Ex: elevul identifica elementele componente ale unui
sistemelor de calcul pe trei exemple concrete (3 calc din laborator)

c) Specificarea nivelului de reusita minima, care indica raspunsul elevului, fara de

care nu se poate trece la o noua treapta de invatare.Ex:elevul sa enumere 3
echipamente periferice.

Pentru lectia cu titlul „instructiuni alternative ale limbajului C” obiectivele

operationale sunt:

- elevul sa enumere instructiunile alternative

- Elevul sa prezinte sintaxa instructiunilor alternative

- Elevul sa prezinte semantica instructiunilor alternative

- Elevul sa identifice problemele care necesita folosirea instructiunilor alternative

- Elevul sa utilizeze instructiunile alternative pentru rezolvarea unor problerme

concrete

Obiectivele operationale indeplinesc urmatoarele functii:

a) De organizare si reglare a procesului didactic

b) De anticipare a rezultatelor predarii-invatarii

c) De evaluare

PROIECTAREA SI APLICAREA CDS LA INFORMATICA

CDS vizeaza formarea competentelor specifice nevoilor pietei fortei de munca

-optional de aprofundare- este acel tip de CDS derivat dintr-o disciplina studiata in
trunchiul comun, care urmareste aprofundarea obiectivelor/competentelor din
curriculum-u nucleu prin noi unitati de continut

-optionalul de extindere- este acel tip de CDS derivat dintr0o disciplina studiata in
trunchiul comun, care urmareste extinderea obictivelor-cadru/componentelor
generale din cirriculum-ul nucleu prin noi obiective de referinta/competente
specifice si noi continuturi

-optional ca disciplina noua- introduce noi obiecte de studiu, in afara acelora

prevazute in trunchiul comun la un anumit profil si specializare, sau teme noi, care
nu se regasesc in programele nationale.

ABORDAREA INTRA-, INTER- SI TRANSDISCIPLINARA A CONTINUTURILOR

LA LECTIILE DE INFORMATICA

Interdisciplinaritatea asigura un anumit grad de integrare intre diferite domenii de

cunoastere si permite schimburi de ordin conceptual si metodologic, precum si
utilizarea unui limbaj comun si se refera la transferul metodelor dintr-o disciplina
intr-alta. Se pot distinge trei grade de interdisciplinaritate: aplicativ, epistemologic,
generator de noi discipline. Colaborare dintre stiinte.

Transdisciplinaritatea vizeaza integrarea selectiva a mai multor discipline de

invatamant, intr-o disciplina noua, de sinteza (cibernetica), permitand predarea
integrala a informatiilor si priveste ceea ce se afla in acelasi timp si intre discipline
si inautru diverselor discipline. Din confruntarea intre discipline, a fenomenelor si
proceselor complexe, transdisciplinaritatea face sa apara noi puncte de intersectie
intre discipline. Finalitatea ei este intelegerea lumii prezente, unul din imperativele
sale fiind unitatea cunoasterii.
 Preocuparea pentru o singura disciplina a fost inlocuita cu realizarea unei realitati
complexe a carei clarificare necesita comportarea unui intreg evantai de dimensiuni
si perspective ale cunoasterii.

Intradisciplinaritatea, interdisciplinaritatea si transdisciplinaritatea sunt sagetile ale

unuia si aceluiasi arc cel al cunoasterii.

• opţionalele la nivel de disciplină precum şi cele integrate sunt elaborate conform

metodologiei, având: argument, obiective de referinţă/competenţe, listă de
conţinuturi, planificări calendaristice, forme de evaluare, bibliografie şi sugestii
metodologice;

METODE DIDACTICE

Metodele sunt definite ca fiind cai de urmat in vederea atingerii unor scopuri
instructiv- educative.

Metodele specifice predarii informaticii indeplinesc urmatoarele functii:

- Functia cognitiva

- Functia normativa care arata”cum” sa se predea si „cum ” sa se invete

- Functia motivationala care urmareste cresterea interesului cu privire la modul de

functionare al calculatorului si a modului in care se realizezaza comunicarea intre
calculator si utilizator

- Functia formativ-educativa care urmareste formarea deprinderilor de manipulare a

tehnicilor de programare

Metodele utilizate in predarea orelor de informatica sunt:

a) Metode de comunicare orala:

- Expozitive: explicatia,descrierea, instructajul, prelegerea

- Conversative: conversatia , discutia colectiva, asaltul de idei, problematizarea,

metoda descoperirii

- Metode bazate pe lectura textului scris: lucrul cu manualul si alte carti

b) Metode de explorare a realitatii:

- metode de explorare direct: observarea sistematica si independenta,

experimentul, studiul de caz

- metode de explorare mijlocita: demonstratia, modelarea

c) Metode bazate pe actiune:

- Metode bazate pe actiunea reala: exercitiul, lucrari practice, proiecte

d) Metode de rationalizare a predarii si invatarii

- Algoritmizarea

OBSERVAREA: metoda observatiei se bazeaza pe observarea atenta si

sistematica a obiectelor si fenomenelor in vederea descrierii, explicarii si
interpreatarii lor. Aceasta metoda reprezinta o cale de obtinere de noi infromatii,
dar si un exercitiu de analiza, sinteza si de formare a unor deprinderi de investigare.

Ca metodă de învăţământ, observarea este intenţionată, organizată şi

sistematică.

Cerinţe în utilizarea acestei metode: existenţa unor obiective clare şi a unor

sarcini concrete; asigurarea unui caracter riguros şi sistematic (eşalonată în timp,
pe perioade distincte, desfăşurată după un plan); antrenarea cât mai multor
analizatori în activitatea de observare; asigurarea unei atitudini active a elevilor pe
parcursul observării (efectuează analize, comparaţii, clasificări.); consemnarea
riguroasă a rezultatelor (în caiete, fişe.); prelucrarea şi interpretarea datelor
observate; valorificarea informaţiilor obţinute în activităţi ulterioare.

Ex: prezentarea componentelor unui sistem ce calcul, iar elevii il pot observa
practic in laborator.

EXERCITIUL: consta in efectuarea constienta si repetata a unor actiuni si

operatii. Este o modaliatte eficienta de formare de noi deprinderi de natura
intelectuala, de o mai buna intelegere a cunostiitelor teoretice, de consolidare a
cunostiitelor si deprinderilor dobandite anterior, prevenire a uitarii, de asigurare a
capacitatii operatorii a cunostiintelor, de dezvoltare a operatiilor mintale, de
dezvoltare a unor capacitati intelectuale si fizice, de dezvoltare a capacitatilor
creative.

Pot fi utilizate:

- Exercitii introductive pentru dobandirea de noi cunostiite

Exemplu: pentru predarea instructiunii de atribuire: Care atribuiri sunt corecte?

Int a,c=0; float b=3.2;

a=b a=c a=3 a==4

- Exercitii de baza sunt mai mult folosite in cadrul aplicatiilor practice de laborator
pentru repetarea unor operatii pana la obtinerea automatismului dorit, pentru
fixarea si consolidarea cunostiintelor.

Exemplu: sa se scrie un program care rezolva ecuatia de gradul II.

- Exercitii de consolidare sunt utilizate in cadrul lectiilor de fixare si consolidare

pentru insusirea corecta a notiunilor predate. De obicei sunt exercitii in care se
verifica daca sunt insusite corect definitiile si posibilitatile de utilizare a notiunilor
respective.

Exemplu: determinarea arborelui partial de cost minim asociat unui graf, folosind
algoritmul lui Kruskal.

Daca in clasificarea exercitiilor se foloseste drept criteriu sarcina didactica, in cadrul

orelor de informatica sunt utile urmatoarele tipuri de exercitii: de comunicare, de
control si autocontrol al procesului de instruire, de problematizare, de algoritmizare

Daca in clasificarea exercitiilor se foloseste drept criteriu gradul de interventie al

cadrului didactic, exercitiilor pot fi: dirijate, autodirijate, combinate

In rezolvarea unui exercitiu se tine seama de: analiza initiala, rezolvarea propriu-
zisa, verificarea solutiei

Exemplu: descrierea celor 3 etape pentru descompunerea unui numar in factori

primi.

MODELAREA: consta in folosirea unor metode didactice pentru ca elevii sa

descopere anumite propietati, informatii sau relatii dintre obiecte si fenomene.
Modelul didactic este un sistem artificial, construit prin analogie cu cel real
(originar), din care reţine numai trăsăturile esenţiale, semnificative. Modelul
constituie deci o simplificare, o schematizare a realului. Investigând modelul,
operând cu acesta, elevii dobândesc informaţii despre sistemul originar.

Profesorul de informatica poate folosi, drept modele, diagramele de sintaxa

pentru predarea instructiunilor unui limbaj, poate crea programe care sa
implementeze diferiti algoritmi si pe baza timpului de calcul necesar, elevii sa
descopere algoritmul optim din punct de vedere al timpului de lucru.

Modelarea poate fi folosita si in procesul de scriere al algoritmilor. Etapa cea

mai importanta este cea de descoperire a algoritmului-model, urmata de aceea a
modului de organizare a datelor.

Modelele indeplinesc functii cognitive si euristice, deoarece ii pune pe elevi in

situatia de a gandi si de a investiga fapte care-i conduc la descoperirea unor
adevaruri. Dezavantajele metodei sunt derivate din caracterul de aproximatie al
modelului.

În funcţie de nivelul de abstractizare, pot fi delimitate mai multe forme de

modelare, cărora le corespund diferite tipuri de modele : modelarea prin
similitudine, care se bazează pe utilizarea de modele materiale (machete, mulaje),
care reproduc cu fidelitate sistemul real, dar la alte dimensiuni (de obicei mai mici);
modelarea prin analogie, care utilizează modelele ideale (abstracte), cum ar fi
modelele grafice (modelul grafic al grafului) sau modelele matematice (formule,
ecuaţii, scheme matematice); modelarea simulatorie, care valorifică modelele
simulatoare (simulacre) ale unor fenomene, procese, acţiuni prezentate, de
exemplu, prin intermediul unor filme didactice.

Modelarea analogică nu presupune o asemănare perfectă cu originalul, ci

numai folosirea unei analogii. Momentele cunoaşterii în procesul modelării sunt:

• Trecerea de la original la model.

• Transformarea modelului sau experimentarea pe model.

• Transferul pe original a rezultatelor obţinute pe model.

Verificarea experimentală pe original a proprietăţilor obţinute pe model.

Trecerea de la original la model se face prin simplificare. Se impune ca

simplificarea să nu fie exagerată, pentru a nu se omite trăsăturile esenţiale ale
originalului.

O gama variata de probleme sunt rezolvate prin tehnica backtracking. Pentru

rezolvarea unei prob folosind aceasta tehnica elevul are nevoie de un model
reprezentat de un program, ca cel de generare a permutarilor, sau cel de rezolvare
a problemei celor n dame –care se pot adapta, cu mici modificari, astefel incat sa
rezolve alte probleme. Un alt exemplu poate fi constituit de problemele care
utilizeaza structurile de date de tip lista liniara, elevul trebuie sa cunoasca
subprogramele pentru implementarea operatiilor specifice acestor structuri de date.

PROBLEMATIZAREA: Esenţa acestei metode constă în crearea, pe parcursul

învâţării, a unor „situaţii-problemă” şi rezolvarea acestora de către elevi care,
pornind de la cunoştinţe anterior însuşite, ajung la adevăruri noi. Noile cunoştinţe
nu mai sunt astfel „predate” elevilor gata elaborate ci sunt obţinute prin efort
propriu. „Situaţia-problemă” este de obicei definită ca un conflict care se
declanşează între datele vechi şi datele noi pe care le primeşte elevul . Se creează
astfel o stare de nelămurire, de curiozitate care declanşează activitatea de
cunoaştere, de rezolvare a problemei, prin formulare de ipoteze, verificarea lor şi
desprinderea unor concluzii.
 Instruirea prin problematizare se poate realiza la diferite nivele: expunerea
problematizată de către profesor a materialului de învăţat; crearea de către
profesor a unei situaţii problemă şi rezolvarea ei de către elevi împreună cu
profesorul; Crearea de către profesor a unei situaţii problemă şi rezolvarea ei de
către elevi în mod independent; sesizarea şi rezolvarea problemei de către elevi.

Problematizarea este o metodă cu un înalt potenţial formativ; ea contribuie la

dezvoltarea operaţiilor gândirii, a capacităţilor creatoare, la cultivarea motivaţiei
intrinseci, la educarea independenţei şi autonomiei în activitatea intelectuală.

Se evidentiaza urmatoarle etape in rezolvarea unei situatii problema:

- Prezentarea problemei

- Definirea problemei de catre elev in sensul distingerii caracteristicilor esentiale ale

situatiei, insusirii enuntului, stabilirii legaturii dintre date

- Formularea de catre elev a anumitor criterii sau ipoteze care pot fi aplicate in
gasirea solutiei

- Verificarea succesiva a unor asemenea ipoteze si gasirea solutiei

Exemplu: Sa se precizeze daca un numar natural n este prim sau nu.

Divizorii lui n pot fi cuprins intre:

a) 2 si n-1;

b) 2 si [n/2]

c) 2 si sqrt(n)

Care este solutia optima?

DEMONSTRAREA: urmareste formarea unui bagaj cat mai bogat de imagini si

reprezentari pe baza caruia sa se elaboreze generalizarile necesare patrunderii in
esenta fenomenelor studiate, precum si familiarizarea elevilor si efectuarea si
indeplinirea corecta a unor actiuni, formarea de deprinderi si comportamente.
Indiferent de forma aleasă, în utilizarea demonstraţiei se cer respectate
următoarele cerinţe de bază: alegerea unui material demonstrativ semnificativ,
reprezentativ şi accesibil; asigurarea receptării acestuia în bune condiţii de către
întreaga clasă prin aşezarea corespunzătoare a elevilor în clasă şi prin corecta
poziţionare a cadrului didactic;

Putem folosi aceasta metoda si in sensul demonstratiei cu ajutorul materialului

intuitiv, care presupune utilizarea obiectelor reale, utilizarea materialului
grafi(planse, scheme), utilizarea retroproiectorului si a materialului tiparit, utilizarea
calculatorului(imagini, multimedia, power point). De exemplu in predarea notiunii de
grafuri pot fi folosite programe pentru reprezentarea grafica a acestora. Un alt
mijloc didactic intuitiv este Internetul

Un rol deosebit il joaca intuitia, materialul intuitiv fiind folosit frecvent.

In cadrul orelor de informatica folosim cel mai adesea demonstratia logica, care
realizeaza fundamentarea logica a unor adevaruri. Metoda se foloseste in predarea-
invatarea tehnicii de programare Greedy, care necesita demonstrarea faptului ca
algoritmul intuit este cel care rezolva corect problema propusa.

INVATAREA PRIN DESCOPERIRE:in descoperire se urmareste cautarea si aflarea

solutiei. La orele de informatica elevii trebuie sa descopere noi algoritmi pentru
rezolvarea unei probleme.

FORME DE ORGANIZARE A ACTIVITATII DIDACTICE

După numărul elevilor care participă la realizarea sarcinii, activitatea elevilor

poate fi organizată: frontal; pe grupe; individual.

Activitatea frontală desemnează modul de organizare în care profesorul

lucrează direct cu întreaga clasă. Accentul cade, în acest caz, pe activitatea cadrului
didactic, care dirijează şi îndrumă activitatea elevilor. Elevii au mai mult un rol pasiv
şi nu există posibilităţi de diferenţiere a instruirii.

Activitatea pe grupe. Grupele sunt constituite prin divizarea colectivului clasei

şi funcţionează doar pe parcursul realizării unei sarcini. Fiecare grupă îşi desfăşoară
activitatea independent de celelalte, prin cooperarea dintre membrii săi.

În funcţie de componenţa lor, grupele pot fi: omogene (alcătuite din elevi de
acelaşi nivel de pregătire); eterogene (alcătuite din elevi de nivele diferite de
pregătire).

Opţiunea pentru un anumit tip de grupă este determinată de obiectivele

urmărite, căci fiecare tip de grupă prezintă atât avantaje cât şi dezavantaje.

Organizarea pe grupe a elevilor se realizează în anumite etape ale lecţiei, de

exemplu dobândirea sau consolidarea cunoştinţelor, prin efectuarea de
experimente, de observaţii, elaborare de proiecte, analiză de caz etc. Sarcina de
lucru poate fi comună, identică pentru toate grupele sau diferenţiată de la o grupă
la alta.
 Condiţia esenţială a eficienţei activităţii grupelor este iniţierea elevilor în
tehnicile colaborării.

Activitatea individuală presupune ca fiecare elev din clasă să realizeze sarcini

şcolare independent de colegii săi să rezolve exerciţii, probleme, studiază un text,
lucrează la calculator, efectuează un experiment). Sarcinile de lucru pot fi în acest
caz: comune pentru toţi elevii din clasă, diferenţiate pe categorii de elevi,
individualizate (personalizate).

În cadrul aceleaşi lecţii, pot fi întâlnite două sau chiar trei modalităţi de
organizare a activităţii elevilor.

Deşi activitatea frontală predomină în practica şcolară, date fiind

dezavantajele pe care aceasta le prezintă, se impune alternarea ei, de câte ori
condiţiile concrete o permit, cu activitatea pe grup sau individuală.

MIJLOACE DE INVATAMANT

Realizarea obiectivelor procesului de învăţământ impune ca necesară, în

diferite etape ale învăţării, intuirea obiectelor, proceselor, fenomenelor realităţii, fie
direct, fie prin intermediul unor substitute. Totodată, formarea unor priceperi şi
deprinderi solicită prezenţa unor suporturi materiale pentru exersarea acţiunilor.

Există astfel în învăţământ o diversitate de asemenea “instrumente

pedagogice” numite mijloace de învăţământ.

Mijloacele de învăţământ reprezintă ansamblul de obiecte, dispozitive,

aparate care contribuie la desfăşurarea eficientă a activităţii didactice. Ele sunt
resurse materiale ale procesului de învăţământ, selecţionate din realitate,
modificate sau confecţionate în vederea atingerii unor obiective pedagogice

Clasificarea mijloacelor de învăţământ are drept criteriu funcţia pedagogică

îndeplinită.

Se desprind astfel următoarele categorii:

A. Mijloace informativ–demonstrative, care facilitează dobândirea informaţiilor,

formarea reprezentărilor şi noţiunilor:

1. mijloace sau reprezentarile figurative: planse, folii pentru retroproiector si

imagini audiovizuale;
 2. reprezentari simbolice: schme logice, diagrame, desene pe tabla.

B. Mijloace de exersare şi formare, necesare formării priceperilor şi

deprinderilor sau cultivării capacităţilor creatoare. Din această categorie face parte
calculatorul.

C. Mijloace thenice audio-vizuale: echipamente harware si produse software.

D. Mijloace de evaluare a performanţelor şcolare, care cuprind: teste,

programe pentru verificarea cunostiintelor implemenatate pe calculator.

Mijloacele de învăţământ dispun de un însemnat potenţial pedagogic.

Dimensiunile acestui potenţial pedagogic pot fi conturate prin evidenţierea funcţiilor
pe care aceste mijloace le pot îndeplini în activitatea instructiv–educaţională.

Funcţii ale mijloacelor de invatamanat:

- funcţia de comunicare: mijloacele de învăţământ pot transmite un volum

mare de informaţii, într-un timp scurt şi într-o formă accesibilă şi atractivă;

- funcţia demonstrativă: mijloacele de învăţământ asigură un suport concret–

senzorial, necesar înţelegerii proceselor şi fenomenelor, cărora, prin tehnici
specifice, le pot mări sau micşora dimensiunile, le pot accelera sau încetini ritmul
real de desfăşurare sau le pot simplifica şi schematiza structura;

- funcţia motivaţională: mesajele audio-vizuale pot sensibiliza elevii pentru

problemele studiate, le pot stimula interesele de cunoaştere, cultivând astfel
motivaţia pentru activitatea şcolară;

- funcţia formativă: dirijaţi să recepteze corect mesajul audio-vizual, elevii îşi

dezvoltă atenţia, spiritul de observaţie, capacitatea de analiză, sinteză;

- funcţia de evaluare a performanţelor şcolare, eliminându-se, în acest fel, o

serie de factori ai subiectivităţii în notare;

- funcţia de şcolarizare substitutivă: prin intermediul emisiunilor de radio,

televiziune şi mai ales al calculatorului, se poate realiza un învăţământ la distanţă.

De cele mai multe ori, acelaşi mijloc de învăţământ poate îndeplini mai multe
funcţii pedagogice. Actualizarea şi realizarea acestora la parametrii superiori este
condiţionată de corecta lui integrare într-o strategie didactică.

La o lecţie sau capitol (temă) se utilizează de regulă mai multe mijloace de

învăţământ. Ele alcătuiesc un complex de mijloace de învăţământ (complex
multimedia), îndeplinind următoarele condiţii: sunt subordonate realizării aceloraşi
obiective; sunt în relaţii de complementaritate.

Integrarea mijloacelor de învăţământ în strategii didactice adecvate.

 În general, se parcurg trei etape:

a) pregătirea elevilor în vederea receptării mesajului didacto-vizual, ceea ce

presupune: stimularea atenţiei, a curiozităţii; actualizarea unor cunoştinţe anterior
învăţate; orientarea elevilor în vederea receptării optime a mesajului audio-vizual
(elevii află ce au de urmărit, cum să consemneze informaţiile );

b) utilizarea efectivă a mijlocului de învăţământ, urmărindu-se activarea

elevilor pe parcursul utilizării;

c) valorificarea informaţiilor dobândite în urma utilizării mijlocului de

învăţământ, prin activităţi ulterioare (conversaţie, efectuarea unei teme).

Informatizarea societăţii determină pătrunderea calculatorului în instituţiile de

învăţământ. Calculatorul poate fi folosit în şcoală pentru activităţi de: predare-
învăţare-evaluare; cercetare; administraţie, gestiune.

Raportat la procesul de învăţământ, calculatorul constituie mijlocul de

învăţământ cel mai nou şi mai complex. El este utilizat: în predarea informaticii,
mijlocind învăţarea elevilor în utilizarea unor tehnici de comunicare; în predarea
celorlalte discipline şcolare, determinând o nouă formă de concepere şi realizare a
învăţării, denumită instruirea asistată de calculator.

În acest context, calculatorul devine o resursă valoroasă, care generează o

serie de avantaje precum:

- posibilitatea furnizării unor informaţii de calitate, în baza unor programe

elaborate de echipe multidisciplinare;

- posibilitatea de a dirija învăţarea unui număr mare de elevi/studenţi,

acordându-le o asistenţă pedagogică de calitate;

- posibilitatea individualizării învăţării prin respectarea ritmului de lucru şi a

nivelului de pregătire al fiecărui elev;

- posibilitatea realizării unui învăţământ „la distanţă” pentru diferite categorii

de elevi/studenţi.

Cu ajutorul calculatorului pot fi prezentate: informaţii; aplicaţii, exerciţii,

probleme; jocuri didactice; simularea unor procese/fenomene; itemi de
evaluare/autoevaluare;
 Eficienţa instruirii asistată de calculator depinde de: calitatea programelor;
competenţele didacto-metodice şi tehnice ale cadrului didactic; competenţele
tehnice ale elevilor.

Aparitia Internetului a accelerat calea spre utilizarea noilor tehnologii si a

favorizat deschiderea spre noi forme s intereactiunii intre elev, profesor si disciplina
de invatamant.

Organizarea activitatii in laborator

Laboratorul reprezinta mediul de instruire, cadrul in care elevii vor desfasura

activitati complexe care vizeaza:

-simularea unor fenomene fizice, chimice

-demonstrarea cunostintelor teoretice

-aplicarea cunostintelor teoretice in rezolvarea unor probleme practice

-exersarea unor priceperi si deprinderi practice

-realizarea practica a unor produse

Laboratorul scolar reprezinta mediul in care sub coordonarea si supravegherea

profesorului, elevii vor provoca si experimenta fenomene pentru a le observa
diferitele lor manifestari si vor desfasura activitati de cercetare stiintifica. Dotat cu
mobilier specific si aparatura de experimentare, in laboratorul de specialitate se vor
desfasura cu precadere lectii de formare de priceperi si deprinderi, in care elevii
sunt antrenati sa experimenteze, sa modeleze, sa utilizeze aparatura delaborator.
Activitatea se va desfasura in special pe grupe. Dotare: filme didactice, video
proiector, acte normative, material bibliografic de specialitate, fise de lucru pentru
elevi, foi de platforma, indrumar de laborator, planse, machete, panouri, panopli,
aparate demontate, subansambluri componente de aparate, seturi de scule,
echipamente tehnice audiovizuale, truse electronisti, aparate de masura, standuri
pentru lucrari aplicative. Laboratorul trebuie astfel organizat incat sa dispuna de o
sala de lucru si o incapere anexa.

Alegerea manualului, a produselor soft (sistem de operare, medii de

programare) si a auxiliarelor didactice necesare

Mijloacele de invatamant reprezinta un ansamblu de obiecte, dispozitive, aparate

care contribuie la atingerea obiectivelor operationale. Orice mijloc de invatamant
dispune de un potential pedagogic care este actualizat prin strategii variate
integrate in activitatea didactica ducand astfel la realizarea unor functii
pedagogice diverse, cum ar fi:

-sensibilizare-motivare pentru tema

-prezentare de informatii noi

-confirmarea informatiilor

-sintetizarea informatiilor

-prezentarea unei situatii problema

-prezentarea unui caz destudiat

-vizualizarea unor experiente demonstrative

-realizarea conexiunii inverse

-evaluarea-autoevaluarea

Tipuri de mijloace de invatare si caracteristicile lor

1. mijloace informative-demonstrative (contribuie la transmiterea informatiilor

-aparate de masura, calculatorul (sunt preluate din realitate, ofera o demonstratie

pe viu)

-machete (sunt confectionate special in scopuri didactice)

-planse (sunt reprezentate intr-un singur plan si au grade diferite de schematizare)

2. mijloace de exersare si formare (contribuie la formarea priceperilor si

deprinderilor)

-sisteme de calcul (sunt in dotarea laboratoarelor, permit efectuarea unor exercitii

necesare formarii priceperilor si deplinderilortehnice)

-pise de construit sistemul de calcul (permit formarea reprezentarilor spatiale si a

abilitatilor tehnice)

3. mijloace de rationalizare a timpului la lectie (se utilizeaza in scopul

eficientizarii timpului in cadrul lectiilor)

-copiatoare

-fise de lucru

4. mijloace de evaluare a rezultatelor invatarii (ajuta la evaluare)

-teste standardizate (se utilizeaza pentru ferificarea cunostintelor)

5. mijloace moderne audio-video

-filme didactice ( au o mare putere de sugestie, starnind interesul si curiozitatea

elevilor
 -calculatorul (permite vizualizarea unor procese desfasurate in timp)

Valorificarea retelei inernet ca resursa educationala

Aparitia Internet-ului a reprezentat unul dintre pasii cei mai semnificativi in

dezvoltarea calculatoarelor si a comunicatiilor.

Un ansamblu de retele de calculatoare interconectate care impreuna cu miile de

calculatoare individuale si milioanele de utilizatori, constituie comunitatea
INTERNET care are la dispozitie un mediu informational si de calcul cu foarte multe
servicii informatice si resurse.

Pentru institutiile de invatamant, Internetul are un rol deosebit in activitatea

educationala si de perfectionare profesionala

Internetul constituie un conglomerat extrem de complex de arhitecturi, componente

fizice si sisteme de operare Putem spune ca Internetul este si un mediu
informational si de calcul cu foarte bogate servicii si resurse, biblioteci, baze de
date, dar in acelasi timp reprezinta si o imensa comunitate de persoane din toate
domeniile vietii economico - sociale, gata sa raspunda la solicitari, sa asculte
parerea altora si sa partajeze informatiile.

-Sursa inepuizabila de informatii din cele mai diverse domenii

-Posibilitati deosebite pentru educatie, invatamant si perfectionare profesionala

EVALUAREA

Evaluare scolara reprezinta un sistem de conceptii, principii, tehnici referitoare

la masurarea si aprecierea rezultatelor obtinute in activitatea de invatamant in
general si cu deosebire a rezultatelor scolare.

Evaluare scolara indeplineste urmatoarele functii:

a) Functia de constatare si diagnosticare a performantelor obtinute de elevi;

b) Functia de reglare si perfectionare a procesului de predare-invatare pe baza

informatiilor obtinute ca urmare a evaluarii

c) Functia de predictie si decizie care se refera la modul in care se vor desfasura pe

viitor activitatile didactice
d) Functia de selectie si clasificare a elevilor in raport cu rezultatele scolare obtinute

e) Functia formativ –educativa de ameliorare a metodelor folosite de elevi de

stimulare si ameliorare a invatarii

Dupa volumul de informatii acumulate de catre elevi care constituie obiectul

evaluarii s-au stabilit urmatoarele tipuri de evaluare:

- Evaluare partiala care verifica un volum redus de cunostiinte

- Evaluare globala care verifica un volum mare de cunostiinte, deprinderi si

priceperi

In functie de momentul in care se face evaluarea distingem:

- Evaluare initiala la inceputul unei perioade de instruire

- Evaluare finala la sfarsitul unei etape de instruire

Dupa modul in care se integreaza evaluarea in procesul didactic cunoastem:

- evaluarea initiala care se realizeaza la inceputul unui program de instruire cu

scopul

de a stabili nivelul de pregatire al elevilor, pentru a hotara astfel strategia didactica

astfel incat acestia sa se poata integra in activitatea urmatoare

- evaluare continua/formativa care se realizeaza pe tot parcursul procesului

instructiv-educativ –are un caracter permanent si profesorul este preocupat de 2
operatii: comanda si control. Se va observa cum se desfasoara procesul de
invatamant si eventualele perturbatii care apar in desfasurarea acestuia. Aprecierea
rezultatelor se face prin raportarea la obiectivele operationale. Aceasta evaluare are
avantajele: stimuleaza elevii pentru invatare, previne eventualele goluri in
pregatire, dezvolta capacitatea de autoevaluare

- evaluare sumativa care se relizeaza la incheierea unei etape lungi de instruire- are
un caracter retroactiv oferind informatii asupra unor activitati care s-au desfasurat
deja. Acest tip de evaluare stimuleaza elevii sa recapituleze intreaga materie,
dezvolta capacitatea de analiza si sinteza si reflecta nivelul de performanta atins de
elevi.

Obiectivele:

- evaluarea obiectivelor curriculare si a strategiilor educationale utilizate in scopul

rezolvarii acestora

-evaluarea activitatii de predare-invatare, a strategiilor didactice si a metodelor de

invataman
-evaluarea nivelului structurilor psihice ale elevilor

-evaluarea performantelor profesionale

-evaluarea intregului sistem de invatamant

-informarea elevilor, a parintilor si a societatii cu privire la rezultatele obtinute si

asupra cauzelor nerealizarii obiectivelor curriculare propuse

Instrumente clasice si moderne (alternative ) de evaluare

Clasice

1. probe orale (chestionar/examinare orala)- este frecventfolosita de profesori si

are avantajul ca favorizeaza dialogul, elevul avand posibilitatea sa-si justifice
raspunsul, sa participe la confruntarea de idei si opinii in cadrul clasei

2. probe scrise – sunt preferate de multi elevi si profesori pentru ca:

-asigura un grad mai mare de obiectivitate la notare

-ofera elevilor mai emotivi, sau care gandesc mai lent, posibilitatea de a prezenta
toate cunostintele

-asigura evaluarea unui numar maimare de elevi intr-un timp scurt

-intrebarile au acelasi grad de dificultate pentru toti elevii si verifica acelasi continut

-favorizeaza realizarea compararii rezultatelor

3. probe practice se folosesc pentru a evalua capacitatea elevilor de a aplica

anumite cunostinte teoretice in rezolvarea unor probleme practice, gradul de
stapanire a unor priceperi si deprinderi

Moderne

Ofera elevilor posibilitati sporite de a demonstra nu numai ca au asimilat un

ansamblu de cunostinte, dar si ca dispun de priceperi, deprinderi, abilitati de a
opera cu respectivele cunostinte.

-observarea sistematica a activitatii si comportamentului elevilor- in activitatea

pe care o desfasoara zilnic la clasa, profesorul obtine prin intermediul acestei
metode informatii relevante asupra performantelor elevilor din perspectiva
capacitatii lor de actiune si reactionare, a competentelor si abilitatilor de care
dispun
 -investigatia este o metoda complementara de evaluare prin care se obtin
informatii cu privire la capacitatea elevului de a aplica in mod original, creativ,
cunostintele asimilate in situatii noi si variate

-proiectul este ometoda complexa de evaluare, recomandata mai ales in cadrul

evaluarii sumative si se poate realiza individual sau in grup

-portofoliul este o metoda si un instrument de evaluare complex, integrator,

flexibil pri care profesorul urmareste progresul realizat de elev la o disciplina in plan
cognitiv, atitudinal, comportamental de-a lungul uni semestru sau an scolar

-autoevaluarea este o metoda prin care se urmareste inregistrarea imaginii

elevului, care astfel nu se mai reduce la judecatile de evaluare emise de catre
profesor

Metode si procedee de evaluare:

La orele de informatica metodele si procedeele de eveluare sunt

diverse(probe orale, probe scrise, probe practice) si se aleg in functie de tipul de
lectie care se proiecteaza.

Chestionarea orala: verificarea este forma de evaluare cel mai des folosita.
Ea este o forma a conversatiei prin care profesorul urmareste volumul si cantitatea
cunostiintelor, priceperilor si deprinderilor elevilor. Este favorizat dialogul, elevul
putand sa participe la o confruntare de idei cu intreaga clasa, avand astfel
posibilitatea de a-si argumenta propriile puncte de vedere, iar profesorul poate
detecta si corecta imediat erorile aparute. Probele orale au si dezavantaje:
intrebarile nu au toate acelasi grad de dificultate, elevii emotivi pot fi dezavantajati,
poate interveni subiectivismul profesorului in aprecierea rezultatelor.

Intrebarile pentru acest tip de evaluare se vor formula intr-o forma simpla,
clara si urmaresc repreducerea cunostiinteleor, interpretarea si prelucrarea lor.

Chestionarea orala se poate face la lectiile de dobandire si insusuire a noilor

cunostiinte, in etapa de reactualizare a notiunilor predate in lectia anterioara sau in
etapa de fixare a noilor cunostiinte.

Exemplu:

1. ce este un algoritm?

Un algoritm este o succesiune de operatii care prelucreaza datele initiale si

intermediare pentru a obtine datele finale ale unei probleme.

2. Enumerati caracteristicile algoritmilor

 Caracteristicile alg sunt: generalitatea, finitudinea , claritatea

Lucrarile scrise: permit verificarea unui numar mare de elevi intr-un timp
relativ scurt. Lucrarea scrisa acopera un volum mare de cunostiinte, fiecare elev
putandu-si arata nivelul cunostiintelor independent.

Lucrarile scrise pot fi orientate pe un obiectiv, avand o durata scurta(15 min),

pot evalua lectia curenta(extemporal), un sistem de lectii sau materia unui
semestru(teze). Dezavantajul principal al lucrarilor scrise este faptul ca profesorul
nu poate interveni imediat pentru a corecta erorile aparute. Sunt si avantaje: elevii
emotivi se pot concentra mai bine, intrebarile au acelasi grad de dificultate pentru
toti elevii, asigura un grad mai mare de obiectivitate in notare.

Exemplu: lucrare scrisa la unitatea de invatare „principiile programamrii

structurate”:

1. Definiti structura alternativa cu ajutorul schemelor logice si prezentati modul sau

de functionare

2. Definiti structurile repetitive cu ajutorul pseudocodului si prezentati modul lor de

functionare

3. Se citesc pe rand n numare reale. Sa se calculeze produsul celor care sunt duferite
de 0. Rezolvati problema in pseudo-cod si cu ajutorul schemelor logice

Proba practica: este caracteristica disciplinelor de informatica. Se pot

desfasura in mai multe forme: scrierea unor programe, editarea de texte pe
calculator-pe durata unei ore; aplicatii complexe care necesita un interval mai mare
de timp, eventual si munca in echipa.

Instrumente de evaluare

Pentru a realiza o evaluare eficienta, instrumentele de evaluare(extemporale,

teze , teste) trebuie sa indeplinesca urm cerinte:

a) Validitatea - este precizia cu care instrumentul si-a propus sa masoare

performantele elevilor. Ca instrumentul de evaluare sa fie valid intai trebuie sa
stabileasca ce isi propune sa evalueze si apoi sa precizeze sarcinile de lucru care
vor fi date elevilor.

b) Fidelitatea este calitatea de a produce rezultatte asemanatoare in urma aplicarii,

in conditii identice, aceluias grup de elevi

c) Obiectivitatea reprez gradul de oncordanta intre aprecierile facute si rezultatele

reale obtinute

d) Aplicabilitatea desemneaza calitatea testului de a fi administrat si interpretat cu

usurinta
 ITEMI: prin item intelegem intrebarea, formularea acesteia si raspunsul asteptat

Clasificare:

1. Itemi obiectivi: testeaza cunoasterea, intelegerea si aplicarea cunostintelor

dobandite

Caracteristici: evalueaza un volum mare de continut; necesita explicatii la inceput;

timp scurt de raspuns; asigura obiectivitatea notarii.

- cu alegere multipla

- Cu alegere duala

- De tip cauza –efect

- Cu modificarea alternativei

- De asociere( alegere a perechii)

- De ordonare

- De grupare dupa caracteristici

2. Itemi semiobiectivi: sunt aceia prin care se cere elevului sa elaboreze un raspuns
in totalitatea lui sau o completare a unei afirmatii astfel incat aceasta sa capete
sens si valoare de adevar.Caracteristici: raspunsul este limitat ca spatiu; elevii
construiesc raspunsul; notarea se realizeaza cu usurinta si este obiectiva; nu se
verifica competente complexe

- Cu raspuns scurt

- De completare a unor propozitii lacunare

- De tip intrebare structurata

3. Itemi subiectivi ( cu raspuns deschis) testeaza obiectivele ce au in vedere

originalitatea, creativitatea si contributia personala in formularea raspunsului.

Caracteristici: usor de construit, evalueaza capacitati denivel superior, evaluarea

este subiectiva si necesita scheme de notare complexe, corectarea solicita timp.

- de tip rezolvare de problema

- De tip redactare de text

- De analiza, rezumat, schematizare

- De creatie

Testul docimologic este un set de probe sau intrebari cu ajutorul carora se

verifica si se evalueaza asimilarea cunostiintelor si al capacitatilor de a opera cu ele
prin raportarea raspunsurilor la o scara de apreciere etalon, elaborata in prealabil.

Testele docimologice permit masurarea exacta a performantelor si permit o

masurare obiectiva.

Operatiile care trebuie realizate in alcatuirea unui test docimologic sunt:

- Alcatuirea testului-totalitatea itemurilor date elevilor

- Alcatuirea etalonului de rezolvare reuneste raspunsurile corecte ale fiecarui item

pentru realizarea integrala a fiecarei sarcini

- Alcatuirea etalnului de convertire a punctajelor obtinute de elevi in note scolare

La formularea unui item profesorul trebuie sa tina cont de urmatoarele criterii:

a) Natura sarcinii de lucru pentru elevi

b) De necesitatea prezentei materialelor auxiliare

c) Modalitatea de transmitere a itemului

d) Modaliattea de comunicare a raspunsului

Pentru o evaluare optima profesorul trebuie sa parcurga etapele:

a) Stabilirea obiectivelor operationale si a ponderii fiecarui obiectiv

b) Documentarea stiintifica

c) Conceperea problemelor reprezentative

d) Stabilirea tipurilor de itemi care se vor folosi

e) Realizarea itemurilor cu formulari simple si clare

f) Calcularea cotei din nota acordata fiecarui punct dat unui raspuns corect.