MINISTERUL EDUCAȚIEI CULTURII ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA RELAȚII INTERNAȚIONALE ȘTIINȚE POLITICE ȘI

ADMINISTRATIVE

Lucru individual
TEMA : REPUBLICA MOLDOVA LA ETAPA
DEMOCRATIZĂRII

A elaborat : Gaburici M, Godonoagă N, Voinovan M, Vornicescu A.

grupa AP 105;

Profesor : Solcan Alexandru

CHIȘINĂU, 2021
LI – RM la etapa democratizării TPDGaburici M, Godonoagă N, Voinovan M, Vornicescu A

CUPRINS

1.Concepe, teorii și modele ale democratizării. Introducere....................................................................2

2.Tranziția de la comunism la democrație a Republicii Moldova.............................................................6
3.Impactul factorilor interni asupra evoluției democratice în Republicii Moldova...................................7
4.Rolul factorilor externi în procesul de democratizare a Republicii Moldova.........................................8
5.Ambițiile si orientarea europeana a Republicii Moldova.....................................................................10
6.Concluzii..............................................................................................................................................12

1
 LI – RM la etapa democratizării TPDGaburici M, Godonoagă N, Voinovan M, Vornicescu A

1.Concepe, teorii și modele ale democratiză rii. Introducere

Trăim într-o epocă democratică, adică, unde există o guvernare realizată în urma unor alegeri în care
oricare cetățean adult să poată vota. Puterea poporului, conducerea poporului de către popor, cuvântul
democrație provine din limba greacă. Ca și regim politic, democrația se bazează pe participarea directă
sau prin reprezentanți a poporului la viața politică.

Din cunoștințele obținute anterior, putem menționa că pentru a exista un regim democratic este
necesară existența unor valori de bază: libertatea, dreptatea și egalitatea în fața legii, transparența,
toleranța, competiția dreaptă, egalitatea șanselor, egalitatea în drepturi(principii scrise pe frontispiciul
revoluției franceze din 1789).

Susținem ideea că democrația se aplică astăzi nu doar guvernării poporului de către popor, ci întregii
sfere a deciziilor colective. Cum viața noastră se desfășoară cel mai mult în forme colective de
organizare (comunități, grupuri sociale, organizații, instituții), deciziile colective au devenit prevalente.

Democrația nu se referă doar la domeniul guvernării, ci la orice formă de decizie colectivă. Dat fiind
însă faptul că statul este cea mai inclusivă şi cea mai vastă formă de asociație, toți cetățenii sunt
interesați de modul în care se aplică principiile democratice (controlul popular și egalitatea drepturilor)
la nivelul statului.

Născută în Grecia şi Roma antică, democraţia a apărut ca o nevoie firească a oamenilor de a înfăptui
o guvernare bună prin care să le fie asigurată bunăstarea şi să nu le fie încălcate 21 drepturile. Apariţia
primelor concepţii şi practici democratice îşi au originea în antichitatea greacă, termenul de democraţie
derivând din cuvintele demos - popor şi kratos - putere, autoritate. Pe parcursul secolelor, s-au format
mai multe tipuri de democraţii, iar prin acţiunile şi practicile lor diferite, acestea produc o varietate de
efecte. Formele specifice pe care le ia democraţia sunt determinate de condiţiile socioeconomice şi
politice din fiecare ţară.

Definițiile și interpretările democratizării sunt foarte diverse, acestea derivă din prisma anumitor
realități situațional-istorice sau abordări teoretico-metodologice. Odată cu colapsul URSS, subiectul
democratizării a căpătat un nou impuls, datorită faptului că comunismul era considerat nu doar
oponentul principal al democrației, dar era perceput de unii drept o alternativă a acesteia.

2
 LI – RM la etapa democratizării TPDGaburici M, Godonoagă N, Voinovan M, Vornicescu A

În prezent, în marea majoritate a statelor democratice, există democraţia formală. Aceasta posedă
patru caracteristici indispensabile: alegeri libere și corecte prin sufragiu universal; guvernare formată
din reprezentanții aleși ai poporului; garantarea efectivă a libertății de exprimare și asociere; și
protejarea cetățenilor de acțiunea arbitrară a statului. În acest tip de democrație, procedurile și normele
garantează realizarea dezideratului democratic de control al puterii de către cetățeni. Procesul
democratic este asigurat prin concurența dintre actorii politici care luptă pentru putere, datorită
sufragiului universal, acesta are loc în funcție de numărul de voturi pe care le obțin actorii politici.
Lupta pentru putere se face astfel prin competiție între partide, iar câștigătorul guvernează și răspunde
pentru acțiunile sale în fața electoratului. La fel şi suveranitatea este reprezentativă, iar reprezentarea se
face la nivel central prin Parlament.

Politica este în democrația formală centrată pe statul de drept. Puterea este obligată să respecte
necesitățile societății sub presiunea competiției între partide și a revendicărilor opoziției parlamentare
sau extraparlamentare. Obiectivul acestui proces democratic este să legitimeze puterea politică, pentru
că o guvernare care nu obține puterea respectând procesul formal al alegerilor democratice nu este
legitimă să guverneze, până și guvernele totalitare încearcă să se legitimeze printr-o retorică
democratică, dar întrucât nu respectă procesul democratic, nu pot fi credibile.

Democrația formală este mediată, pentru că funcționează prin elite. Politicienii, prin instituțiile
reprezentative ca Parlamentul, iau decizii în interesul poporului, iar poporul nu ia decizii decât atunci
când își alege reprezentanții. Problema democraţiei formale este că fiind mediată reprezentarea
cetățenilor, de multe ori, este scurtcircuitată de bani și putere, însă decizia de a susține un anumit grup
politic din partea cetățenilor este condiționată de accesul acestora la 22 informație veridică și credibilă
despre intențiile și capacitatea actorilor politici, deoarece actorii politici tind să folosească limitele
democrației formale, mai ales caracterul ei mediat, pentru a se menține la putere.

Necesitatea de a revitaliza democrația se bazează pe nevoia de a acorda un rol și o putere nouă

cetățenilor, aici e vorba de un alt tip de democrație, una care nu este mediată de elite și care se exercită
direct de cetățeni: democrația participativă sau deliberativă.

Deși fundamental diferite, ambele forme de democrație pot coexista, completându-se reciproc.
Imperativul democrației deliberative este cel al celor mai bune dezbateri pentru a lua cele mai bune
decizii. Democrația participativă nu este însă reductibilă la o democrație de opinii liber exprimate,

3
 LI – RM la etapa democratizării TPDGaburici M, Godonoagă N, Voinovan M, Vornicescu A

deoarece obiectivul ei este transformarea socială în interesul tuturor. Logica deliberărilor colective este
simplă : cu cât mai bună este calitatea unei dezbateri, cu atât mai legitime și eficace sunt deciziile care
decurg din aceasta.

Pentru a deține puterea reală, cetățenii au nevoie însă de informaţii, de cunoștințe. Aici elitele
intelectuale pot veni cu contribuția lor ca să ridice calitatea acestor dezbateri. În lumea trăită, acțiunile
sunt coordonate prin comunicare, în sistem acțiunile sunt coordonate prin consecințele lor, iar
integrarea socială este integrarea în lumea trăită, integrarea sistemică este integrarea în sistem.
Democraţia participativă constituie o critică a teoriilor elitiste privind democraţia și se dorește a fi un
model alternativ pentru democraţia strict reprezentativă.

Concret, democraţiile reprezentative au ca efect dezvoltarea unei falii între guvernanţi și guvernaţi,
existând riscul ca cei din urmă să fie deposedaţi de posibilitatea delegării unor reprezentanți în cazul
când sunt inegal informaţi și, în final, încurajaţi să fie pasivi.

Dacă teoriile liberale insistă pe ideea de indivizi liberi și egali ca fundament al democraţiilor
contemporane, realitatea este, din păcate, departe de teorie: drepturile formale, considerate ca find
incontestabile, nu șterg inegalităţile reale dintre indivizi și grupuri sociale în ceea ce privește raporturile
dintre clase, sexe și rase, caracterizate printr-o distribuţie inegală a resurselor și puterii. Deși indivizii
sunt definiţi ca liberi și egali, restricţiile în ceea ce privește participarea politică sunt importante.

Din cele enunțate, deducem că un regim poate fi democratic doar în măsura în care libertatea și
egalitatea, ca valori majore ale democrației, pluralismul politic și parlamentarismul fundamentează
existența societății civile. Totodată, esența democratică a regimului politic presupune ca statul să fie
liber, iar puterile sale să nu fie acaparate sau subordonate nici unuia din grupuri, fiindcă orice
identificare a puterii cu un grup în detrimentul majorității poate conduce la un regim politic
nedemocratic.

Fundamentul menținerii regimului democratic se regăsește în competiția permanentă a structurilor

pluraliste ale societății civile și politice. Acestui cadru democratic îi este specific argumentul că
grupurile și cetățenii posedă libertate și autonomie vizavi de puterea statului, ceea ce face posibilă
manifestarea opoziției ca factor de control al puterii. Izvorul legitimității și funcționării regimului
democratic se regăsește în cadrul alegerilor democratice prin votul oferit de cetățeni, fapt prin
intermediul căruia se exercită controlul atât asupra regimului puterii, cât și asupra opoziției. În acest

4
 LI – RM la etapa democratizării TPDGaburici M, Godonoagă N, Voinovan M, Vornicescu A

sens, regimul politic se caracterizează prin imposibilitatea monopolizării puterii, prin limitarea ca
durată a mandatului și prin responsabilitatea celor aleși. Puterea este dispersată, limitată, concurențială
și controlată democratic.

Cât privește regimul politic actual din Republica Moldova, acesta este unul în tranziție spre
democrație, unul în acumulare și afirmare a necesarului de sens democratic. Atare regim poate fi înțeles
și interpretat prin prisma următoarelor abordări: - instituțională, adică a necesarului de instituții
democratice. În acest context, regimul din Republica Moldova se ține pe un set de instituții democratice
creat în cadrul sistemului politic: Parlament, Curtea Constituțională, pluripartidism, liderism
democratic, alegeri democratice libere, mass-media ș.a. Însă, instituțiile respective rămân a fi
democratice mai mult ca formă, fiindcă conținutul lor propriu-zis este democratic doar parțial.

Acesta se află în ciocniri acute (la nivel de mentalitate și comportament) între elementele noi
democratice și cele autoritare moștenite de la regimul vechi. Nu întâmplător Alexis de Tocqueville,
unul din clasicii politologiei epocii moderne, menționa că în noile forme democratice ale noului regim
e posibilă manifestarea elementului de conținut vechi. - abordare normativă, adică elaborarea cadrului
normativ adecvat pentru un regim democratic.

La acest capitol constatăm că în Republica Moldova aspectul normativ în ipostaza elaborării, în cea
mai mare parte, corespunde necesităților unui regim democratic. Or, implementarea cadrului normativ
se confruntă cu multiple impedimente de natură subiectivă.

În primul rând, unele legi , norme elaborate la începuturile tranziției au fost dominate de factorul
afectiv în raport cu cel rațional, fapt ce necesita pe parcurs unele corecții în cadrul respectiv. Aceasta
provoca tensiuni între diferite forțe politice, între putere și opoziție, dar și între componentele
diferitelor guvernări de coaliție.

În al doilea rând, procesul de implementare a multor legi, norme, reguli este umbrit de creșterea
corupției în diferitele structuri ale vieții sociale, de capturarea statului de către forțele oligarhice și,
respectiv, de devalorizarea fenomenului stat de drept. - abordare funcțională, adică în ce măsură
funcționarea regimului democratic în tranziție poate fi condiția-cheie de dezvoltare a sistemului politic,
puterii politice, societății civile.

5
 LI – RM la etapa democratizării TPDGaburici M, Godonoagă N, Voinovan M, Vornicescu A

În acest sens, regimul în tranziție a Republicii Moldova are un șir de carențe la capitolul
democratizare și democrație, la care raportăm: a) interferarea elementelor democratice și autoritare cu
dominarea evidentă a acestora din urmă în câmpul regimului politic; b) instaurarea unui regim cu decor
democratic (îndeosebi în cadrul celor două guvernări comuniste – 2001-2009, dar și guvernării cu tentă
oligarhică a PD-ului – 2016-2019), unei democrații dirijate de putere, cu monopolizarea mass-mediei,
cu relații tensionate cu opoziția, dar și între componentele guvernărilor de coaliție (ADR, AIE-1, AIE-
2, AIE-3, PSRM-ACUM); c) funcționarea inadecvată a principiului separării puterilor în stat. De
exemplu, depășirea de către unele decrete prezidențiale ale prerogativelor Președintelui în timpul
guvernărilor comuniste, subestimarea de către Președinție a funcțiilor Parlamentului în condițiile când
regimul este de-iure unul parlamentar, când forma de guvernare este de-iure una parlamentară.

Astfel, dominarea unei puteri asupra alteia a transformat regimul în timpul guvernărilor comuniste
(dar și actualmente încercările fracțiunii socialiste în cadrul guvernărilor de coaliție PSRM-ACUM,
PSRM-PD) în unul prezidențial de facto. d) mass-media se bucură doar de o autonomie formală față de
putere. Absoluta majoritate a guvernărilor au folosit mass-media în scopuri manipulatoare față de
electorat, de populație. Percepția acesteia a raportului dintre știri false și știri veridice despre guvernare
sau despre opoziție este astăzi una problematică.

2.Tranziția de la comunism la democrație a Republicii Moldova

Tranziţia înseamnă, în general, o schimbare, adică parcurgerea unei mulţimi de stări intermediare
între două stări de echilibru relativ, identificate prin experienţă, prin cunoaştere sau prin proiect. Din
această perspectivă, lumea, încă de la apariţia sa, a fost, este şi va fi într-o continuă tranziţie după
multiple criterii de apreciere sau de judecată. În prezent se vorbeşte tot mai mult despre tranziţia
postsocialistă sau postcomunistă, respectiv despre tranziţia ţărilor foste socialiste din Europa centrală şi
de est.

Proclamarea Independenţei Republicii Moldova a declanşat procesul de de- mocratizare, trecere la

economia de piaţă în care să fie protejate drepturile tutu- ror cetăţenilor ţării. Aceste sarcini sunt expres
formulate aproape în toate actele politico-juridice care revin perioadei iniţiale de creare a statalităţii
independen- te.

6
 LI – RM la etapa democratizării TPDGaburici M, Godonoagă N, Voinovan M, Vornicescu A

Tranziţia politică spre democraţie a Moldovei se realizează într-un context specific care este
influenţat continuu de mediul internaţional, ce presupune realizarea unei influenţe distincte din partea
unui întreg şir de factori.

Democratizarea Republicii Moldova trebuie să presupună în contextul unei astfel de abordări, nu

numai instituirea unui anumit tip de ordine a relaţiilor sociale interne, dar şi realizarea unei anumite
ordini specifice în contextul sistemului relaţiilor externe. Sau, în baza afirmaţiilor vizate politica
externă a statului, ca şi întregul mecanism de stat, trebuie să fie orientate spre realizarea sarcinilor în
vederea democratizării societăţii.

3.Impactul factorilor interni asupra evoluției democratice în Republicii Moldova

Republica Moldova, ea se află în topul ţărilor CSI cu cel mai înalt indice al nivelului de democraţie,
alături de Ucraina şi Georgia, ţări în care în 2004 şi, respectiv 2003, au avut loc revoluţii cromatice.

Este demn de menţionat că, în pofida faptului că au trecut prin aceeaşi maşină sovietică de înăbuşire
a libertăţilor şi iniţiativei civile şi a speculaţiilor despre impunerea din exterior a revoluţiilor cromatice,
cetăţenii georgieni şi ucraineni şi-au realizat potenţialul de protest, avînd curajul să se revolte atunci
cînd drepturile lor au fost încălcate.

În acest sens, populaţia Republicii Moldova are un “caracter specific”. Cetăţenii ei nu au participat
vreodată la revoluţii şi nici nu au optat pentru dreptul de a consacra prin referendum independenţa
statului, adoptarea Constituţiei sau altor documente de importanţă majoră pentru soarta societăţii. Toate
documentele importante privind evoluţiile din Republica Moldova au fost votate de către exponenţii
partidelor politice reprezentate în Parlament. Aceasta ar putea însemna că partidele politice nu au
încredere în capacitatea de discernămînt a electoratului moldovenesc. Acesta din urmă le răspunde cu
reciprocitate, partidele fiind cotate de către cetăţeni cu cel mai mic grad de încredere (~15–20%) dintre
toate instituţiile publice şi private.

Susținem ideea, că în mod paradoxal, putem da o oarecare dreptate partidelor moldoveneşti, făcînd
referinţă la referendumul consultativ din 1999 privind trecerea la forma prezidenţială de guvernămînt,
care a demonstrat că electoratul moldovenesc poate fi uşor manipulat de către autorităţi.

7
 LI – RM la etapa democratizării TPDGaburici M, Godonoagă N, Voinovan M, Vornicescu A

În pofida celor afirmate mai sus, se poate arăta că partidele politice moldoveneşti au avut un rol
pozitiv în democratizarea societăţii. Acestea, cel puţin, s-au opus de mai multe ori încercărilor
instituirii unui sistem prezidenţial.

Exemplul Federaţiei Ruse, care şi-a instituţionalizat libertatea prin adoptarea Constituţiei noi în

decembrie 1993, a demonstrat că sistemul prezidenţial conduce în mod inevitabil spre construirea aşa-
zisei verticale a puterii de stat şi a democraţiei dirijate.

Şi Ucraina, atunci cînd şi-a modificat Constituţia în 2000, a demonstrat acelaşi parcurs spre
consolidarea verticalei puterii prezidenţiale. În consecinţă, în Rusia verticala puterii este “moştenită”
de către succesorii preşedinţilor în urma unor combinaţii politice de culise, susţinute de ajustări
constituţionale (cu impact de lungă durată neclar) necesare pentru asigurarea confortului liderilor
politici.

În cazul Ucrainei a fost nevoie de o “revoluţie cromatică” pentru revizuirea normelor constituţionale
şi limitarea împuternicirilor Aparatului Preşedintelui. În contrast cu cele două exemple menţionate,
partidele politice moldoveneşti s-au opus constant şi cu un anumit succes instituirii unui regim
prezidenţial, optînd în favoarea unui regim semiparlamentar, cu un sistem mutual de control şi echilibru
(“checks and balance”) relativ bine echilibrat.

Totuşi, nici Republica Moldova nu a putut evita edificarea verticalei de putere. Acest lucru s-a
întîmplat în virtutea faptului că în 2001 electoratul, în cadrul celor mai libere şi democratice alegeri
desfăşurate vreodată în Republica Moldova, i-a acordat victoria absolută Partidului Comuniştilor din
Republica Moldova (PCRM). Beneficiind de deţinerea majorităţii parlamentare absolute PCRM şi-a
edificat propria verticală a puterii în condiţiile unui regim constituţional semiparlamentar. Aceasta s-a
întîmplat, probabil, din simplul motiv că formaţiunea n-a cunoscut în istoria sa vreo experienţă diferită
de cea a administrării treburilor publice prin intermediul verticalei puterii.

Mai mult, performanţa PCRM de a fi primul partid comunist din lume care a obţinut o victorie
absolută în alegeri libere şi corecte, şi nu prin revoluţii şi lovituri de stat, cum a avut loc peste tot în
lume, indică asupra specificului comportamentului electoratului moldovenesc.

4.Rolul factorilor externi în procesul de democratizare a Republicii Moldova

8
 LI – RM la etapa democratizării TPDGaburici M, Godonoagă N, Voinovan M, Vornicescu A

Atît influenţa externă, cît şi globalizarea presupune existenţa unui subiect şi a unui obiect al acţiunii,
aflaţi într-o relaţie de interdependenţă reciprocă, astfel încît, odată cu încetarea influenţei factorului
extern, ca şi a celui globalizant, obiectul acţiunii îşi poate modifica comportamentul.

Pentru o mai bună înţelegere a acestor interconexiuni, în continuare vom face apel la unele concepte
utilizate în literatura de specialitate de peste hotare privind dependenţa statelor de acţiunea factorilor
regionali şi globali, şi anume la: politica hegemonului regional, rolul zeitgeist-ului şi la efectul
difuziunii. În acest sens, subversiunea exercitată de către un hegemon regional constituie o modalitate
frecvent întîlnită de influenţă asupra procesului de democratizare.

În dependenţă de interesele urmărite şi de regimul de guvernămînt din statul-hegemon – de regulă o

Mare Putere – influenţa sa externă poate avea un rezultat pozitiv sau negativ asupra statelor-satelit
aflate în zona sa de influenţă. Conflictul izbucnit în stînga Nistrului la 2 martie 1992, prin masacrul
populaţiei civile din Dubăsari şi Cocieri, este un exemplu clasic de subversiune a Federaţiei Ruse
asupra noului stat independent. După cum se ştie, conflictul a fost parţial aplanat la 21 iulie 1992 prin
semnarea la Moscova a Armistiţiului de încetare a focului, cu preţul renunţării conducerii de la
Chişinău la acţiunile sale de apropiere de România şi a aderării ulterioare a Republicii Moldova la
Comunitatea Statelor Independente.

Influenţa negativă a Federaţiei Ruse asupra democratizării Republicii Moldova a continuat şi mai
departe prin sistarea temporară a livrărilor de gaze naturale în scopul influenţării pozitive a conducerii
Moldovei în anumite probleme; acordarea susţinerii militare, economico-financiare şi politice-morale
separatiştilor din stînga Nistrului; susţinerea politică directă şi indirectă a forţelor politice proruse în
timpul campaniilor electorale; zădărnicirea tentativelor conducerilor Republicii Moldova şi a
comunităţii internaţionale de soluţionare definitivă a diferendului transnistrean, tărăgănarea şi refuzul
conducerii oficiale de la Moscova de a-şi retrage muniţiile şi militarii dislocaţi în regiunea
transnistreană a Republicii Moldova în pofida deciziilor Sumitului OSCE de la Istambul (1999), Porto
(2002), şi alte cerinţe a Consiliului Euro Atlantic al NATO, Consiliului Europei, Curţii Europene a
Drepturilor Omului, Consiliului Uniunii Europene, a mai multor organizaţii internaţionale
neguvernamentale şi a opiniei publice naţionale şi internaţionale.

Un alt exemplu de manifestare a influenţei hegemonului regional îl reprezintă factorul

informaţional. Avînd în vedere că în condiţiile globalizării, rol opiniei publice devine tot mai

9
 LI – RM la etapa democratizării TPDGaburici M, Godonoagă N, Voinovan M, Vornicescu A

important, formarea acesteia prin intermediul Mass media, editate sau finanţate de Rusia (dar şi de alte
state), reprezintă o trăsătură caracteristică pieţei informaţionale din Republica Moldova.

În acest sens, s-a constatat că numai în perioada 1999-2002 Rusia a editat şi a sponsorizat, susţinînd
legal şi ilegal aproape 60 de ziare şi reviste private şi de stat, precum şi peste 20 de staţii radio şi TV de
limbă rusă, ce reflectau evenimentele din Moldova, dar mai ales cele din Rusia, din punctul de vedere
politico-ideologic şi economic al intereselor Federaţiei Ruse în Republica Moldova199.

Asemenea exemple de utilizare a mijloacelor de influenţă din partea statelor vecine în defavoarea
intereselor naţionale ale Republicii Moldova nu sînt singulare în istoria politică a statului nostru.
Impactul regional riscant al Ucrainei, României, Turciei şi Bulgariei constituie alte exemple invocate în
acest sens cu diferite ocazii. Dar, spre deosebire de primul caz, în care avem de a face cu o imixtiune
directă în afacerile interne ale Moldovei, un atentat la adresa suveranităţii şi integrităţii teritoriale a
unui actor internaţional, în toate celelalte cazuri se are în vedere o implicare a unor state vecine prin
care se urmăreşte susţinerea dezvoltării lingvistice, culturale, economice, etc. a diasporelor respective.

Implicarea diplomatică şi financiară a statelor respective în finanţarea procesului de deschidere a

instituţiilor de învăţămînt în limbile minorităţilor naţionale, înfiinţării de întreprinderi mixte şi cu
capital străin, dezvoltării unor proiecte investiţionale transfrontaliere şi a unor zone economice libere,
etc. constituie un rezultat normal al proceselor de democratizare internă şi globalizare internaţională.

5.Ambițiile si orientarea europeana a Republicii Moldova

Vectorul european al politicii externe al Republicii Moldova reprezintă astăzi cel mai în vogă
subiect atât în cercurile politice cât şi în cele academice.

În prezent relaţiile de cooperare economică dintre UE şi RM capătă o nouă formă şi chiar atestăm un
interes sporit pentru Republica Moldova din partea Bruxelles-ului, fapt care nu se datorează unei
politici formidabile duse de guvernare ci mai mult dorinţei de stabilitate la frontierele UE şi
consolidării bunelor relaţii cu vecinii şi posibilii viitori membri.

Relaţiile dintre Republicii Moldova şi Uniunea Europeană sînt, cel mai adesea, privite prin prisma
reformelor, a proceselor de transformare a unei foste economii de comandă. Dar mai există o
perspectivă, nu mai puţin elocventă, pentru examinarea acestei relaţii; este ceea ce numim „procesul de

10
 LI – RM la etapa democratizării TPDGaburici M, Godonoagă N, Voinovan M, Vornicescu A

ajungere din urmă” (catching-up), de reducere a marilor discrepanţe de dezvoltare faţă de Europa
Occidentală – în cele din urmă fiind modernizarea Republicii Moldova.

Din acest punct de vedere, putem raporta la teoria şi practica politicilor economice occidentale, cât
şi a proceselor şi fenomenelor care reprezintă dezvoltarea economică pentru a face faţă aspiraţiilor de
integrare europeană. Relaţiile de colaborare dintre UE si Republica Moldova s-ar putea dezvolta mult
mai rapid daca ar exista o unitate de idei şi o cooperare fructuoasă între elitele politice.

Republica Moldova ar trebui să profite de toate oportunităţile ce i se oferă nu doar declarativ dar şi
practic indiferent de conjunctura politică internă. Un efort depus din partea tuturor structurilor
guvernamentale şi neguvernamentale ar reprezenta o fortificare a acţiunilor şi un efect neîntârziat.Prin
eforturi consolidate și cu ajutorul partenerilor interni și externi, Guvernul a reușit în ultimii ani să
întreprindă măsuri concrete de apropiere de Uniunea Europeană, de promovare a valorilor și
standardelor europene în diverse domenii, inclusiv economie, cultură, viață socială.

Acordul de Parteneriat şi Cooperare dintre Uniunea Europeană şi Republica Moldova a intrat în

vigoare în iulie 1998 şi a creat un cadru pentru dialog politic, liberalizarea comerţului, aproximarea
legislaţiei şi cooperare în mai multe domenii. Asistenţa Uniunii Europene pentru Republica Moldova
este direcţionată spre priorităţile de reformare, convenite, în februarie 2005, în Planul de Acţiuni al
Politicii Europene de Vecinătate cu Moldova, care este un instrument pentru sprijinirea programului de
reforme economice şi democratice. Acesta se află în prezent în centrul atenţiei a programului de
reformare internă a Guvernului moldovean. Domeniile de asistenţă şi cooperare stipulate de Planul de
Acţiuni al Politicii Europene de Vecinătate includ:

• Dialog politic şi reformă

• Soluţionarea conflictului transnistrean De la angajament la acţiune
• Priorităţile noastre capacităţilor administrative, precum şi reducerea sărăciei şi creştere
economică
• Sprijinirea programelor şi politicilor externe de asistenţă, administrate de cartierul general al
Comisiei Europene
• Valorile respectului pentru demnitatea umană, libertate, democraţie, egalitate, stat de drept şi
respect pentru drepturile omului sunt elementele-cheie ale programelor, acţiunilor şi comunicării
Uniunii Europene

11
 LI – RM la etapa democratizării TPDGaburici M, Godonoagă N, Voinovan M, Vornicescu A

• Reforme economice şi sociale şi dezvoltare

• Comerţ, piaţă şi reformă regulatorie
• Justiţie, libertăţi şi securitate
• Transport, energie, telecomunicaţii, mediu şi cercetare, dezvoltare şi inovare
• Relaţii dintre oameni.

6.Concluzii

Actualmente, Republica Moldova se află într-o situație de instabilitate geostrategică și într-un proces
de tranziție democratică neterminată. Un aspect specific sistemului politic moldovenesc, este faptul că
majoritatea guvernărilor s-au orientat asupra aspectului de armonizare legislativă şi mai puţin spre
dezvoltarea de mecanisme de implementare. Această situaţie a dus la o reformare parţială fără rezultate
structural vizibile.

Analiza factorilor care au frânat realizarea până la capăt a procesului de democratizare a sistemului
politic din Moldova, arată că această stare de lucruri ţine de acţiunile clasei politice. Aceasta a reuşit să
compromită ideea europeană şi înseşi valorile democratice prin acţiuni de corupţie, prin fraude bancare,
reformele realizate fiind doar de suprafaţă, în esenţă persistând practici şi acţiuni care demonstrează că
încă nu s-a reuşit formarea unui sistem care să excludă în mod real aceste fenomene.

În urma analizei stadiului democratizării și europenizării în Republica Moldova, ne revine sarcina de

a formula următoarele concluzii:

• Tranziția de la comunism la democrație în Republica Moldova poate fi caracterizată drept un

proces triplu;
• Lipsa unei identități naționale, lingvistice și istorice capabilă să ofere o coeziune socială;
• Dezvoltarea democratică în Republica Moldova depinde atât de factori interni, cât și externi;

Procesul democratic este ancorat pe modernizarea Republicii Moldova și constituie principalul

obiectiv al societăţii moldoveneşti. Totuşi, Republica Moldova continuă să se confrunte cu un şir de
probleme de ordin economic, social sau politic din cauza disfuncţionalităţilor instituţionale.

12
LI – RM la etapa democratizării TPDGaburici M, Godonoagă N, Voinovan M, Vornicescu A

Bibliografie

Acte Normative:

1. Internaționale;
2. Constituția Republicii Moldova adoptată pe 29.07.94, publicată în Monitorul Oficial nr.1,
12.08.1994.

Literatura de Specialitate:

1. Viitorul Libertății – Fareed Zakaria – traducere de Doris Mironescu – 2009 – (Epoca

democratică)
2. Note de curs – Teoria și practica democrației – Solcan Alexandru
3. Probleme ale edificării statului de drept în RM – Chișinău 2003 – Costachi G, Grama D,
Bantuș A, Cușmir V, Belecciu Ș, etc.
4. Revista de drept public – publicație trimestrială, 4/2011 (Dreptul și Democrația – Ioan
Alexandru).
5. Teză de doctor – Ciobanu Ion - DEMOCRATIZAREA ȘI MODERNIZAREA
SISTEMULUI POLITIC DIN REPUBLICA MOLDOVA ÎN CONTEXTUL
GLOBALIZĂRII – Chișinău – 2020 – Coordonator științific - SACA VICTOR, doctor
habilitat în științe politice, profesor universitar.
6. Relațiile Republicii Moldova cu Uniunea Europeană – Ilie Nicu –
(https://www.slideshare.net/ilienicu/relaiile-republicii-moldova?
fbclid=IwAR1pFp29Y0yljzj7IEWdVEM98Y9zXKevcs2SaBwCMxxV11JOozO2TEiSgr
E)

13